Modul: 12

Specializare și an de studiu: AMG 1

Profesor: MUNTEANU ALINA
Unitate de competență:EDUCATIE PENTRU
SĂNĂTATE
Titlul lecției:Introducere. Dimensiunile stării de
sănătate.
Data ultimei actualizări:23.09.2018

Școala Sanitară Postliceală ”Sanity” Bacău

Bacău, Str. Bicaz, nr. 7, str. Mihai Eminescu, nr. 33
www.scoalasanitarapostliceala.ro
 INTRODUCERE
Putem considera educaţia pentru sănătate ca
fiind o componentă a instrucţiei generale, o
ramură a culturii umane, una din bazele
sănătăţii, cu rol în influenţarea modului de viaţă
modern spre conţinut favorabil sănătăţii, în
realizarea de generaţii care să aibă un
comportament sanogen şi în formarea voinţei
politice pentru acordarea de către forurile
decidente a adevăratului rol ce se cuvine
sănătăţii.
 Dimensiunile stării de sănătate:
• definiţiile sănătăţii,
• conceptul de sănătate, conceptul de boală,
• piramida Maslow
• Abordarea holistica
 Dimensiunile sănătăţii:
• biologică (anatomică, fiziologică şi
biochimică);
• psihologică (cognitivă, emoţională,
comportamentală);
• socio-profesională (roluri, relaţii, aspiraţii);
• spirituală (valori, religie, experienţe non-
cotidiene)
• intelectuala (capacitatea de a procesa
informatii si de a lua decizii)
Dimensiunile sănătăţii formează un tot – fiecare
are un efect asupra celorlalte
 1.Definitii ale sanatatii
• Organizația Mondială a Sănătății a propus în
1946 definiția următoare: „Sănătatea este o
stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât
și social și nu doar absența bolilor sau a
infirmităților”.
• Mai târziu a fost inclusă în această definiție și
„capacitatea de a duce o viață productivă
social și economic”.
Factorii care influenţează starea de
sănătate pot fi grupaţi în patru mari
categori:
• factori de mediu (apă, aer, sol, fizici,
chimici, biologici, sociali)
• stilul de viaţă (comportament alimentar,
sexual, abuz de substanţe, exerciţiu fizic)
• factori psihici (cognitivi, emoţii,
percepţia şi răspunsul la stres)
• Factori sociali (resurse socio-economice,
organizarea sistemului de îngrijire medicală şi
politicile sanitare)
• Factori biologici (imunologici, genetici,
biochimici)
 2. Conceptul de sănătate

„Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate,

totul este nimic.”
„Sănătatea omului nu este numai lipsa
simptomelor de boală, ci şi expresia unei rezerve
de energie care să-i permită a trece prin situaţii
de boală sau criză, fără urmări” …
„Sănătatea este acea stare complexă de bine
general fizic, mental şi social” (OMS).
 Din punct de vedere biologic, sănătatea
poate fi definită ca acea stare a unui organism
neatins de boală, în care toate organele,
aparatele şi sistemele funcţionează normal
(organism în homeostazie), stare în care, cum
spunea P. Valery, funcţiile necesare se
îndeplinesc „insensibil sau cu plăcere”.
 Componentele sănătăţii :
• absenţa bolii, disfuncţiei şi dizabilităţii
• rezistenţă fizică şi fiziologică
• atitudinea pozitivă faţă de viaţă (a percepe
scopul şi semnificaţia vieţii)
• asumarea controlului propriei vieţii
• acceptarea de sine
• relaţionare socială pozitivă
• stare subiectivă de bine
 Grade ale sănătăţii:
• sănătate optimă
• sănătate
• sănătate aparentă
• sănătate precară
• sănătate foarte precară
 Conceptul de boală
• Pentru limba română, termenul de boala este
de origine slavonă şi semnifică în accepţiunea
curentă, laică, “o abatere de la starea de
sănătate”.
Boala este definită în mod diferit dar după
dicţionarul medical român reprezintă: „ deviere
de la starea de sănătate din cauza unor modificări
ale mediului intern sau ale acţiunii unor agenţi
din mediul extern” sau „ este o deviaţie sau o
abatere de la normal cu consecinţe nedorite
asupra confortului personal şi activităţii sociale”.
• Boala acută – un episod de scurtă durată la
sfârşitul căreia pacientul îşi reia activitatea
normală.
• Boala cronică – o boală de lungă durată care
generează incapacitatea permanentă, parţială
sau totală, este o alterare organică sau
funcţională care obligă bolnavul să-şi modifice
modul său normal de viaţă şi care persistă mai
mult timp.
• Boala presupune nu doar tratament medical
dar şi îngrijire umană, datorită faptului că boala
(stare obiectivă) este acompaniată de cele mai
multe ori şi de suferinţă personală (stare
subiectivă).
• Pentru a putea delimita şi respectiv defini
ştiinţific conceptul de boală ar fi necesară
definirea sau, mai exact, aprecierea corectă a
conceptului de normalitate şi diferenţierea lui
faţă de conceptul de boală, însă, la fel ca şi
starea de boală, starea de sănătate, de
“fiziologic” este greu de încadrat într-o definiţie
riguros exactă.
 Boala, ca şi sănătatea, este definită în mai
multe moduri, în funcţie de perspectiva din care
este privită:
• formă particulară de existenţă a materiei vii
• abatere de la normă
• consecinţă a unor agenţi patogeni sau
traumatici
• semne, simptome, disfuncţii
• manifestarea eşecului în adaptare
 Termenul de boală (diagnosticată de medic) se
relaţionează cu alte concepte:
• deficienţă: orice pierdere sau deviaţie
datorată unei boli sau traume în funcţionarea
fizică şi psihică optimă a individului
• dizabilitate: orice restricţie în îndeplinirea
sarcinilor cotidiene şi în abilităţile de auto-
îngrijire
• handicap: orice dezavantaj social indus de
deficienţă şi dizabilitate
• suferinţă: experienţă subiectivă a
simptomelor
Caracteristicile esentiale ale starii de boala

În accepţiunea actuală orice încercare de

delimitare a conceptului de boală trebuie să
urmărească precizarea a cel puţin câtorva
trăsături esenţiale ale acestei categorii, valabile
pentru orice stare patologică. Aceste
caracteristici trebuie să se bazeze pe analiza
următoarelor elemente:
- cauzele şi condiţiile ce duc la instalarea bolii ;
- natura, caracterul şi modul de producere al
modificărilor structurale şi funcţionale ce
caracterizează starea de boală ;
- modul în care aceste modificări se reflectă
asupra relaţiilor dintre organism şi ambianţă ;
- particularităţile, semnificaţia şi importanţa
elementelor pozitive sau negative restante după
lichidarea bolii, ca factor de modificare ulterioră
a terenului etc.
 Piramida (Ierarhia) Maslow
În ierarhia trebuinţelor umane, Maslow
situează nevoile cele mai primitive la baza
piramidei
- deși toate nevoile sunt instinctive, nu toate sunt
la fel de puternice.
- astfel, nevoile cele mai puternice au fost
așezate la baza piramidei.
- se observă astfel că nevoile primare sunt
comune atât tuturor oamenilor cât și animalelor. -
ele includ necesitățile fiziologice (cum ar fi cele
biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul și
o temperatura relativ constantă a corpului.
- odată ce individul își satisface acest nivel de
necesități, se poate concentra pe nevoile de
siguranță.
- acestea au de a face cu stabilitatea și
consistența într-o lume relativ haotică.
- ele țin mai mult de integritatea fizică, cum ar fi
securitatea casei și a familiei.
- urmează apoi nevoia , de iubire și apartenență. La
acest nivel se includ nevoia de prietenie, familie,
apartenență la un grup sau de implicare într-o
relație.
- la nivelul patru sunt nevoile de stimă.
- acestea cuprind atât recunoașterea venită din
partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de
putere, prestigiu, acceptare, etc) cât și din
respectul de sine, ce creează sentimentul de
încredere, adecvare, competență.
- nesatisfacerea nevoilor de stimă rezulta în
descurajare, și pe termen lung în complexe de
inferioritate.
În 1970 Maslow a publicat o revizie a piramidei
din 1954, situând în vârful acesteia nevoile
cognitive (de a cunoaște, de a înțelege și de a
explora) și pe cele estetice (pentru frumusețe,
ordine, simetrie). Cu toate acestea, nu toate
versiunile piramidei sale includ ultimele 2 nivele.
Maslow a teoretizat că nevoile cognitive
nesatisfacute se transformă în nevoi neurotice
(non-productive, care perpetuează un stil de
viață nesănătos).