Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea de Drept
Referat
DREPTUL PROPRIETATII
INTELECTUALE
Brevetul de
invenție
Lect. univ. dr. Mircea Ursuţa
Studenta: Mirghis
Andrada
Anul iii-gr3
2015
CUPRINS
1. Noțiuni generale…………………………………………………………..................3
2. Funcțiile brevetului de invenție.................................................................................5
3. Subiectele protecţiei prin brevet de invenţie............................................................5
4. Obiectul protecţiei prin brevet de invenţie...............................................................7
5. Drepturile morale ale inventatorilor.........................................................................8
6. Drepturile patrimoniale ale inventatorilor şi ale titularilor brevetelor de
invenţie………………………….……………………..
…………………………..9
Bibliografie………………………..................................................................................11
2
Article I. Noțiuni generale
Legislaţia Revoluţiei franceze recunoaşte pentru prima oară, în forma lor modernă
drepturile intelectuale pe care le califică ca fiind drepturi de proprietate, calificare care într-un
înţeles convenţional, se mai păstrează încă pentru drepturile autorilor de creaţii tehnice, care şi
astăzi se numesc drepturi de proprietate industrială.
1 Art. 1 din Convenţia de la Paris din 20 martie 1883 privind protecţia proprietăţii industriale.
2 St. Cărpenaru,Drept civil. Drepturile de creaţie intelectuală, Universitatea din Bucureşti,1971, p. 62.
3
Dreptul exclusiv de exploatare este conferit titularului brevetului pe întreaga durată de
protecţie a acestuia,durata protecţiei fiind de 20 de ani . Limitarea în timp a dreptului exclusiv de
3
exploatare a invenţiei de către titular prezintă o mare importanţă şi a fost determinată de motive
sociale, pentru progresul economic şi tehnico-ştiinţific, cunoscut fiind că după încetarea
dreptului exclusiv, folosirea invenţiei este liberă şi gratuită.
Dreptul titularului brevetului se numeşte exclusiv pentru că permite excluderea altor
persoane de la exploatarea invenţiei şi pentru că titularul brevetului este singurul căruia i se
îngăduie această exploatare atât timp cât altora nu le este acordată o autorizare în acest sens, de
exemplu pe calea unei licenţe.
Cu începere de la data publicării cererii de brevet, cererea asigură, în mod provizoriu,
solicitantului protecţie, cu excepţia cazurilor în care cererea de brevet de invenţie a fost
respinsă,retrasă sau declarată ca fiind considerată retrasă. Această protecţie provizorie permite
solicitanţilor de brevete ca, după ce şi-au asigurat prioritatea prin constituirea depozitului
reglementar naţional şi cu condiţia ca terţilor să le fi fost accesibilă,prin publicare, cererea de
brevet, să poată testa valoarea efectivă a invenţiilor şi să decidă continuarea procedurii de
brevetare numai acelea care trec cu succes acest test. Dacă cererea a fost înregistrată, dar nu a
fost încă publică, nu se poate considera că s-a produs o contrafacere,în ipoteza exploatării acelei
invenţii de un terţ anterior publicării cererii. Prin actuala reglementare nu îşi mai păstrează
actualitatea jurisprudenţa care deosebea între, pe de o parte, acţiunea penală în contrafacere,
socotită ca inadmisibilă şi, pe de altă parte, acţiunea în daune, socotită admisibilă.
Drepturile asupra unei inventii sunt recunoscute si aparate pe teritoriul Romaniei prin
acordarea unui brevet de inventie de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci, in conditiile
prevazute de lege. Sunt, de asemenea, recunoscute si aparate drepturile decurgand din brevetul
european, conform Legii nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie.
Un brevet poate fi acordat pentru orice inventie avand ca obiect un produs sau un
procedeu, in toate domeniile tehnologice, cu conditia ca aceasta sa fie noua, sa implice o
activitate inventiva si sa fie susceptibila de aplicare industrial . 4
33 Legea nr. 64 din 11 octombrie 1991 privind brevetele de invenţie, publicată în M.Of. nr. 212/21 oct. 1991,
republicată în M.Of. nr. 541/8 aug. 2007.
4 Florea Bujorel, Dreptul proprietăţii intelectuale-dreptul de autor, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2003.
4
Brevetul de invenţie este titlul eliberat de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
(O.S.I.M.), care conferă titularului şi succesorilor acestuia un drept exclusiv de exploatare;
invenţia brevetată nu poate fi exploatată decât cu autorizaţia titularului brevetului.
Drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise în tot sau în parte. Transmiterea se poate
face prin cesiune sau prin licenţă, exclusivă sau neexclusivă, sau prin succesiune legală sau
testamentară. Transmiterea produce efecte faţă de terţi numai începând cu data publicării în
Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii transmiterii înregistrate la OSIM.
5
Subiectele primare stricto-sensu sunt acele subiecte care dobândesc brevetul de invenţie
direct de la stat, prin Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în urma desfăşurării procedurii
legale.
Dreptul de a solicita eliberarea brevetului de invenţie aparţine următoarelor subiecte
primare stricto-sensu:
a) inventatorului independent - în ipoteza în care invenţia s-a născut prin efortul
creator şi material propriu al unei persoane fizice;
b) inventatorului salariat - în situaţia în care a realizat invenţia în cadrul unui
contract individual de muncă cu misiune inventivă, încredinţată în mod
explicit, iar contractul cuprinde o clauză prin care inventatorului i se atribuie
dreptul de a cere eliberarea brevetului în nume propriu;
c) moştenitorilor inventatorului - fără a se opera nici un fel de distincţie, după
cum aceştia aparţin categoriei moştenitorilor legali sau categoriei
moştenitorilor testamentari;
d) cesionarilor dreptului la eliberarea brevetului;
e) unităţii în care este angajat inventatorul, în anumite condiţii.
Clasificarea invenţiilor:
1. După obiectul invenţiei, distingem:
invenţii care au ca obiect un produs;
invenţii care au ca obiect procedee sau metode;
invenţii care au ca obiect aplicaţiile într-o formă nouă a mijloacelor cunoscute;
invenţii care au ca obiect combinaţia de mijloace cunoscute.
2. În raport cu criteriul complexităţii obiectului, invenţiile se clasifică în:
invenţii simple, care au ca obiect un singur produs, mijloc sau metodă;
invenţii complexe, care reclamă folosirea conjugată a mai multor elemente sau
mijloace.
3. După gradul de independenţă faţă de alte invenţii, distingem:
invenţii principale, care au o existenţă de sine stătătoare;
invenţii complementare sau de perfecţionare, care îmbunătăţesc o invenţie
anterioară, şi fără de care nu pot exista.
7
Invenţiile nebrevetabile şi inovaţiile
Invenţiile nebrevetabile sunt, potrivit legii, acele invenţii contrare ordinii publice şi
bunelor moravuri, cele care privesc soiurile de plante şi rasele de animale, procedeele biologice
pentru obţinerea plantelor sau a animalelor, invenţiile având ca obiect corpul uman.
Inovaţiile reprezintă acele realizări cu caracter de noutate şi de utilitate la nivelul unităţii
în care au fost create. Inovaţia mai poartă numele şi de realizare tehnică cu caracter de noutate
relativă, fiind apreciată în raport cu stadiul local al tehnicii. Calitatea de inovator este atestată de
unitatea care utilizează realizarea tehnică cu caracter de inovaţie.
8
Dreptul de divulgare se exercită în principal prin procedurile legale de brevetare; este o
excepţie de la principiul netransmisibilităţii drepturilor nepatrimoniale.
Exerciţiul dreptului de a da publicităţii invenţia este supus unor limitări legale: invenţiile
pe care instituţiile abilitate le-au calificat ca având caracter secret; inventatorii salariaţi nu au
dreptul de a da ei înşişi publicităţii invenţia (în lipsa unor prevederi contractuale contrare).
Dreptul la protecţia calităţii de autor. Reprezintă dreptul inventatorului de a solicita: să
i se menţioneze numele, prenumele şi calitatea în brevetul eliberat, în carnetul de muncă, în
orice alte acte sau publicaţii privind invenţia; să i se elibereze un duplicat al brevetului de
invenţie.
Acest drept are ca obligaţie corelativă îndatorirea persoanelor care solicită eliberarea brevetului
de invenţie, altele decât autorul invenţiei, de a declara cine este inventatorul.
Dreptul de prioritate ştiinţifică. Reprezintă recunoaşterea faptului că autorul unei
invenţii a fost primul care a descoperit soluţia tehnică pe care o reprezintă invenţia; acest drept
se naşte în momentul realizării creaţiei, dar devine opozabil numai în măsura în care soluţia care
constituie invenţie este adusă la cunoştinţă publică;
10
Bibliografie
11