Datoriile Crestinului fata de Dumnezeu

Creştinul este dator să-L slăvească pe Dumnezeu, atât cu trupul, cât şi

cu sufletul său. De altfel amândouă aparţin lui Dumnezeu şi prin
urmare nu are dreptul să le necinstească şi să le strice, ci să le
păstreze Sfinte şi să se folosească de ele cu multă recunoştinţă. Cel ce
îşi aminteşte că trupul şi sufletul său aparţin lui Dumnezeu, se poartă
faţă de ele cu evlavie şi cu frică Sfântă, păstrându-le curate de toată
întinăciunea, petrecând într-o continuă comuniune cu Acela Care le
sfinţeşte şi le întăreşte.

Omul îl slăveşte pe Dumnezeu cu trupul şi cu sufletul său mai întâi

atunci când îşi aminteşte că a fost sfinţit de Dumnezeu şi s-a unit cu El,
iar apoi când îşi uneşte voia sa cu voia lui Dumnezeu, astfel încât să
împlinească totdeauna voia Lui cea bună şi desăvârşită. Un astfel de
om nu trăieşte pentru sine însuşi, ci pentru Dumnezeu. Lucrează pe
pământ pentru împărăţia lui Dumnezeu, Îl slăveşte în toate pe
Dumnezeu, în cuvinte şi în fapte. Faptele sale, care sunt săvârşite spre
binele aproapelui, sunt prilej de slăvire a numelui lui Dumnezeu. Viaţa
sa străluceşte de lumină dumnezeiască şi se face astfel povăţuitor
către Dumnezeu pentru cei care încă nu L-au cunoscut.