Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi

- Recenzie -

Aceasta este ediția a II-a a cărții Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi
(cu traducerea în limba română a cuvântului Sfântului Ioan Gură de Aur despre educaţia
copiilor), apărută la Sibiu, în anul 2006, la editura Deisis, îngrijită de diac. Ioan I. Ică jr. Coperta
este realizată de Maria-Cornelia Ică jr. Lucrarea apare în format 11 x 18 cm, are 182 de pagini
și conține 40 de capitole în care autoarea citează din Sfântul Ioan Gură de Aur și din Sfânta
Scriptură, la care se mai adaugă două anexe, una intitulată „Cuvânt despre cum se cade să-și
crească părinții copiii”, care aparține în totalitate Sfântului Ioan Gură de Aur și alta numită
„Cum trăiesc creștinii în lume”, reprezentând capitolele V-VI și X din așa-numita Epistolă către
Diognet, scrisă probabil la Alexandria de către Panten (primul profesor cunoscut al școlii
creștine de aici), în jurul anilor 190-200.
Spre deosebire de a II-a ediție, prima ediție a avut copertă o reprezentare a familiei
creștine în viziunea lui Marko I. Rupnik, iar formatul și implicit numărul de pagini au fost
diferite, respectiv 13 x 20 cm cu 140 de pagini. Formatul ediției a II-a este mult mai practic,
deoarece poate fi purtată cu ușurință în buzunar, ceea ce o face mai accesibilă vremurilor
noastre. Observăm că Maica Magdalena se gândește cu toată dragostea la idealul de familie
ortodoxă.

Traducerea a fost realizată la Mănăstirea Saint-Silouane, Saint-Mars-de-Locqenay,

Franța, după: Sister Magdalen, Reflections on Children in the Ortodox Church Today,
Stavropegic Monastery of St. John The Baptist, Tolleshunt Knights, Essex.

Autoarea cărții este Maica Magdalena de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din
Essex, întemeiată de arhimandritul Sofronie Saharov, ucenic al Sfântului Siluan Atonitul,
monahia mai are și alte lucrări publicate, tot pe tema familiei ortodoxe/sfaturi duhovnicești,
cum ar fi: Cum să comunicăm COPIILOR credința ORTODOXĂ, (Ed. Deisis); de asemenea,
susține conferințe, unele dintre ele apărând pe canalul www.youtube.com. Participă la dicuții
referitoare tot la familia ortodoxă pe diferite site-uri de socializare, bloguri etc.

Am ales această carte, deoarece sunt preocupat de educația copiilor, ținând cont că
este posibil, cu voia Bunului Dumnezeu să capăt calitatea de profesor de religie, la terminarea
studiilor universitare, iar Maica Magdalena își ancorează sfaturile despre educarea copiilor în
impresionantele lucrări ale Sfântului Ioan Gură de Aur, care ne arată cum putem folosi
învățăturile de credință din Sfânta Scriptură în formarea celor mici. Autoarea aduce în discuție
problemele cu care se confruntă familia în contemporaneitate, ele fiind puțin diferite față de
cele din secolul al IV-lea, în sensul că îmbracă o altă formă, dar esența rămâne aceeași.

Nu este puțin lucru faptul că a reușit să atingă esența învățăturii creștine, pornind de
la capitolul „Sensul educației creștine”, unde importanța ca părinții copiilor să fie credincioși
Bunului Dumnezeu este esențială, arătând adevăratul scop al vieții și anume că „Dumnezeu s-
a făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu”. Aspirând la viața creștină și mergând spre
acest ideal al dobândirii harului Duhului Sfânt, transmitem (impropriu spus) celor din jurul
nostru dorința supremă de îndumnezeire. Cum spune Maica, „cunoașterea psihologiei
copilului sau chiar și o intuiție fină privitoare la propriii copii nu e de ajuns, dacă nu chemăm
neîncetat harul lui Dumnezeu prin rugăciune”, așa că nu putem să cerem sau să indicăm
copiilor viața în Hristos, dacă noi, ca părinți nu o avem. Conștientizând, însă, că suntem
responsabili în fața Bunului Dumnezeu pentru felul în care ne educăm copiii și a faptului că,
fără El, totul este în zadar, toată familia va fi încununată cu sfânta preocupare pentru viața în
Hristos, prin tainica lucrare a Duhului Sfânt.

În următorul capitol subliniază cele două căi: „Căsătoria creștină și monahismul”,

ambele ducând spre mântuire, doar că ele nu trebuie comparate sau impuse de către părinți,
ci fiecare simte ce are de făcut, iar, cu ajutorul rugăciunii, a lecturării Sfintei Scripturi, și al
comentariilor Sfinților Părinți, lucrurile se limpezesc.

Urmează câteva îndrumări despre „Întemeierea unei familii creștine”, unde ne spune
că nu trebuie să abordăm acest subiect doar din perspectiva dragostei dintre cei doi soți,
deoarece „țelul principal al căsătoriei este creșterea de copii creștini, de noi fii și fiice ale lui
Dumnezeu”, întărind cuvântul cu un citat biblic din cartea lui Tobit 8, 4-9: „Iar când am rămas
numai amândoi în cameră, Tobie s-a sculat și a zis: << Scoală soro, să ne rugăm ca să ne
miluiască Domnul! >> Și a început Tobie a zice: << Binecuvântat ești Tu, Dumnezeul părinților
noștri, și binecuvântat este numele Tău cel sfânt și slăvit întru toți vecii! Să Te binecuvânteze
pe Tine cerurile și toate făpturile Tale! Tu ai făcut pe Adam și tu ai făcut pe Eva, femeia lui,
pentru a-i fi ajutor și sprijin, și din ei s-a născut neamul omenesc. Tu ai zis: ,Nu este bine să fie
omul singur; să-i facem un ajutor asemenea lui´. Și acum, Doamne, nu plăcerea o caut, luând
pe sora mea, ci o fac cu inima curată. Binevoiește deci a avea milă de ea și de mine și a ne duce
împreună până la bătrânețe! >> Și a zis și ea cu el: <<Amin!>> Apoi au dormit amândoi liniștiți
în noaptea aceea.” Dar cruda realitate a acestor vremuri este că nu toți lucrăm focul acesta al
împlinirii cuvântului lui Dumnezeu, totuși El ne cheamă în fiecare clipă a vieții noastre, dar,
când răspundem chemării, ne transformă în buni lucrători ai viei Lui, doar să vrem.

Ce urmează după întemeierea unei familii? Tocmai s-a vorbit în capitolul anterior care
este scopul căsătoriei și anume nașterea de prunci. Maica Magdalena ne explică ce importanță
are „Viața copilului înainte de naștere”, deoarece „știm din Sfânta Scriptură și din viețile
sfinților că un copil poate simți încă din sânul mamei sale prezența lui Dumnezeu. Vă amintiți,
de pildă, de Sfântul Ioan Botezătorul care, recunoscând prezența Domnului Întrupat în
Fecioara Maria, a tresărit în pântecele maicii sale.”

Înțelegem că, din pântece, copilul începe să primească stările sufletești și obiceiurile
părinților, dar, mai ales pe ale mamei, pentru că se creează o legătură specială între cei doi.
Mama, la rândul ei, are nevoie de liniște, rugăciune, gânduri bune și mare credință în
Dumnezeu, prin acestea punându-se bazele educației ortodoxe.

În următoarele capitole, punctează etapele copilăriei, cu caracteristicile și încercările

ei, vorbind despre importanța duhovnicului în buna rânduială a întregii familii, despre
prezența la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, și în mod deosebit, despre Sfânta Împărtășanie,
mergând cu sfaturile duhovnicești până la adolescență, închizând circuitul cu capitolul „Spre
căsătorie”, după care urmează câteva particularități „Despre fete”. Am remarcat cu bucurie
faptul că așezarea capitolelor a fost de natură ciclică, precum sunt și rugăciunile, adică se
termină în același punct de unde au început, prin aceasta arătându-se nevoia permanentă de
rugăciune. În același fel înțelegem nașterea de noi fii și fiice, care, la rândul lor, vor naște și
vor dărui Bunului Dumnezeu pârga pântecelor lor.