Construcţiile impersonale

Diateza este considerată de GALR vol. I, drept o categorie sintactică și pragmatică,

interesând atât verbul, care o actualizează esenţial, prin medierea realizată între diferiţi
actanţi, cât și propoziţia, în ansamblul său. Din punct de vedere sintactic exprimă o relaţie
angajată între Verb-Subiect-Complement Direct, respectiv Verb-Subiect. Din punct de
vedere pragmatic, funcţionează ca un reflector care mută centrul interesului comunicativ fie
de la Agentul/Subiect spre Pacientul/Subiect, actualizat la diateza pasivă, fie la acţiune sau
proces, la diateza impersonală.

A. Construcţiile impersonale presupun o reorganizare sintactică și se deosebesc de

verbele și construcţiile inerent impersonale (cele care prezintă marca Impersonal în
structura matricială). Acestea se actualizează fără saturarea poziţiei Adjunct Subiect
(această poziţie rămâne neocupată):
a. în actualizările prototipice ale verbului: tună, plouă, ninge, burniţează, se înserează, se
înnoptează, îmi pasă de asta, îmi pare bine,
b. în apariţia postverbală a propoziţiilor conjuncţionale sau a echivalentelor acestora: trebuie
să mă întorc, îmi vine să plec, Nu-mi rămâne decât să cânt. (Nu-mi rămâne decât asta: să
cânt.)
B. construcţiile impersonale trebuie, de asemenea, deosebite de pasivele utilizate în
structuri impersonale, cu operator copulativ: e știut/cunoscut/acceptat că..., îi este
dat/ursit/menit/scris să... sau de construcţiile pasiv-reflexive: se știe, se cunoaște, se
acceptă ....

În analiza diatezei impersonale ne vom raporta atât la construcţia activă, cât și la

construcţia pasivă.
Tipologie
1. prin raportare la diateza acvtivă
Marca Impersonal din conţinutul construcţiei impersonale este dobândită,
contextual. Astfel, verbe ca a merge, a cânta, a întârzia, a proceda, prin adăugarea
 cliticul reflexiv se (se merge, se cântă, se întârzie) devin centri ai construcţiilor
impersonale. Acestea au următoarele caracteristici:
 subiectul activ se suprimă, iar poziţia lui rămâne vidă
 forma verbală este aceeași ca în construcţia activă
 cliticul se este doar marcă a diatezei, fără rol anaforic. Pierderea funcţiei
anaforice se observă din următoarele trăsături:
1. imposibilitatea dublării
2. imposibilitatea înlocuirii sau a suprimării
3. lipsa unei poziţii de subcategorizare a verbului, cliticul apărând în prezenţa unui verb
intranzitiv, care nu poate atribui cazul acuzativ
4. limitarea la o paradigmă redusă, de persoana a III-a.

2. Prin raportare la pasivul impersonal, se observă atât trăsături comune, cât și

importante diferenţe.
Printre asemănări, trebuie semnalate următoarele
 Atât pasivul, cât și impersonalul acţionează asupra subiectului activ, cu
deosebirea că acesta nu dispare, ci își modifică poziţia ierarhică în cazul diatezei
pasive, pe când, în cazul diatezei impersonale este complet suprimat.
 Atât pasivul, cât și impersonalul modifică matricial verbul, acţionând asupra
disponibilităţilor combinatorii ale acestuia: pasivul face ca verbul să devină
intranzitiv, iar impersonalul determină ștergerea actantului subiect.
 Forma mărcii pasive și a celei impersonale este identică, prezentând aceeași
trăsătură nonpronominală, fără a ocupa poziţii actanţiale și fără a intra în relaţii
anaforice cu acesta
 Ambele diateze au paradigme incomplete.
Diferenţele sunt de natură sintactică: pasivul impersonal este actanţial, rămânând
legat de nominale *subiectul, de care este legat direct, complementul de agent,
legat prepoziţional. Impersonalul este zerovalent, fiind lipsit de posibilitatea de
combinare actanţială. În puţine cazuri, când verbul este bivalent, impersonalizarea
conduce doar la pierderea actantului subiect și păstrarea celuilalt actant: România
mizează pe cartea neprezentării. Se mizează pe cartea neprezentării.
 Profilul construcţiei diatezei impersonale ajunge similar cu al verbelor
zerovalente, deoarece, cel mai frecvent, construcţiile primare sunt intranzitive,
monoactanţiale.
A călca pe iarbă / Se calcă pe iarbă.
A merge la film / Se merge la film.
A adera la DD / Se aderă la DD.

Restricţiie în acceptarea impersonalului sunt de două tipuri

1. Restricţiile sintactice: diateza impersonală caracterizează verbele intranzitive. Acestea
sunt de asemenea, nonreflexive și noncopulative
2. Restricţii seemantico-sintactice: verbele care trec la diateza impersonală sunt acelea
care selecţionează restrictiv pe poziţia subiect un Agent sau Pacient + Personal.
Acestea sunt verbele agentive și ergative (Agentive: Se adoarme greu. Se vine
devreme. Se moare de tânăr. Se muncește mult. Ergative: Se suferă mult în spitale. Se
transpiră mult în sala de sport./vs. *Se curge repede. Se suflă peste frunze iarna. Se
valorează mult.)
3. Sunt asimilate intranzitivelor verbele tranzitive folosite cu sens general (absolut): Se
mănâncă bine. Se bea mult. Se citește puţin.

Particularităţi discursive.
Am amintit că în cazul diatezei impersonale, intenţia locutorului este de a concentra
atenţia discursivă asupra predicaţiei. O trăsătură a mesajului preponderent impersonal
este absenţa mărcilor deictice. Enunţurile tip care conţin diateza impersonală sunt cele ale
reţetelor culinare.
Exemple – verbe agentive şi ergative *să nu se ardă cratiţa, să se înmoaie boabele, să se
coacă pâinea, să fiarbă fasolea.
Concomitent cu verbele din construcţii impersonale sunt folosite în subordonate verbe cu
subiect generic (TU, NOI):
Se mănâncă bine când ai atât de lucru. Se adoarme greu când eşti prea obosit.
În timp ce adăugăm făina, se bate bine cu telul.
Și în discursul juridic, care codifică norme generale şi utilizează, prin excelenţă un limbaj
atemporal, fără limitări deictice, se utilizează impersonalul alături de pasivul prototipic şi
pasivul reflexiv
Dacă nu s-a nu numit un supleant, sau dacă acesta este împiedicat să-şi exercite
însărcinarea, se va proceda la înlocuirea arbitrului.