1. Sediul materiei surselor dreptului internațional este art.

38 din Statutul Curții Internaționale

de Justiție. Acest articol cuprinde enumerarea izvoarelor dreptului internațional public.
2. Ierarhia constă în delimitarea surselor materiale de sursele formale.
3. Sursele dreptului internațional public sunt: tratatul internațional, cutuma internațională,
actele unilaterale în dreptul internațional public (curprizând actele unilaterale ale statelor și
actele organizațiilor internaționale).
4. Sursele principale ale dreptului internațional sunt tratatul internațional și cutuma
internațională.
5. Tratatul internațional reprezintă principala modalitate de creare a obligațiilor juridice între
state și acoperă domeni foarte variate ale relațiilor internaționale. Se înțelege un acord
internațional încheiat în scris între state și guvernat de dreptul internațional, fie că este
consemnat într-un instrument unic sau în două sau mai multe instrumente conexe.
6. Diferitele denumiri ale tratatelor internaționale cuprind: convenția, pactul, acordul,
protocolul, carta, statutul. Schimbul de note, compromisul, modus vivendi și gentlemen’s
agreement.
7. Cutuma internațională este cel mai vechi izvor de drept internațional public și a reprezentat
mult timp sursa prioritară a acestuia. Elementele constitutive ale cutumei sunt reprezentate de
elementul material și cel psihologic.
11. Noțiunea persistent objector se referă la categoria contestatarilor persistenți cărora le este
inopozabilă regula cutumiară formată în prezența opozițiilor lor.
12. Tratatul reprezintă avantaje față de cutumă, însă rolul acesteia în cadrul relațiilor
internaționale nu poate fi minimizat deoarece se adoptă cu o anumită rapiditate și reprezintă
expresia nevoilor și valorilor pe care comunitatea de state le are la un moment dat.
14. Categoriile actelor unilaterale ale statelor sunt recunoașsterea, declarația, notificarea,
protestul, renunțarea și promisiunea. Relevanța lor pentru dreptul internațional ar fi faptul că
sunt susceptbile de a produce efecte juridice și exprimă voința unui subiect de drept
internațional.
14. Un exemplu din jurisprudența CIJ se referă la cazul ‘’rainbow warrior’’ dintre Noua Zeelandă
și Franța. Cazul este relevant în ceea ce privește forța juridică a actelor unilaterale ale statelor
deoarece Secretarul General al ONU a dispus atât o reparație materială sub forma unei
compensații financiare, cât și o satisfacție morală, sub forma unor scrisori oficiale de scuze.

15. Noțiunea de soft-law face referire la actele unilaterale ale organizaților internaționale care
nu se circumscriu noțiunii tradiționale a izvoarelor dreptului internațional. Se referă totodată și
la forța lor juridică , deoarece ele au doar un caracter de recomandare și nu impun obligații
juridice statelor.