Moara cu noroc

de Ioan Slavici

Nuvela realist-psihologica

I.Slavici- presursor al lui L.Rebreanu

-intemeietor al nuvelei psihologice romanesti
Caracterul operei
- face parte din volumul “Novele din popor”
- este o nuvela realist –psihologica, pentru ca:
 prezinta o realitate specifica Ardealului de la sfarsitul sec. al XIX-lea
 prezenta unor teme si motive precum: dezumanizarea, destinul,
obsesia.
 conflictul interior si analiza psihologica
Titlul
- fixeaza spatiul in care se desfasoara actiunea- „Moara cu noroc” este o
carciuma asezata la rascrucea dintre drumuri
- este un cronotop (schimba destinul personajelor spre tragic)
- are accente ironice raportat la ceea ce se intampla pentru ca se dovedeste a fi
un loc cu ghinion
Tema
- principala: dezumanizarea provocata de patima banului
- teme secundare: familia, destinul
- este moralizatoare: abaterile de la normele etice trebuie pedepsite

Viziunea despre lume a scriitorului:

- banul are un efect distrugator asupra fiintei umane
- se reflecta in dezumanizarea personajului principal, care isi incalca principiile
morale pentru castigul facil, dar necinstit
Perspectiva narativa:
- este obiectiva
- apartine unui narator omiscient, ubicuu si heterodiegetic, care ofera o viziune
„dindarat”
- naratiunea este realizata la persoana a III-a
Tehnica narativa:
- inlantuirea cronologica a secventelor
Timpul:
- un an
- intre doua repere temporale, religioase: Sf. Gheorghe si Pasti
Spatiul:
- vestul Ardealului, intre Arad si Ineu, la Moara cu noroc
Structura compozitionala:
- nuvela ampla „cu subiect de roman” (G. Calinescu)
- constructie clasica, echilibrata, 17 capitole
Momentele subiectului
Slavici este preocupat de eroi prinşi în vârtejul unor conflicte fără ieşire.
Conflictul exterior între lumea porcarilor şi cea a autorităţii este dublat de conflicte
interioare susţinute de Ghiţă şi de Ana. Ghiţă oscilează între lege şi fascinaţia
banului, iar Ana între devotamentul faţă de cămin şi atracţia faţă de Lică.

Expoziţiunea cuprinde descrierea morii situate la răscruce de drumuri, în

singurătate. Câteva detalii descriptive anunţă întâmplările tragice care vor urma
(pustietatea, corbii, cele cinci cruci). Prima întâlnire cu Lică tulbură echilibrul din
viaţa cârciumarului şi constituie intriga.
Desfăşurarea acţiunii urmăreşte procesul de transformare a lui Ghiță, etapele
complicităţii şi ale înfruntării dintre protagonist şi antagonist.
Punctul culminant este atins la sărbătorile Paştelui când Ghiţă hotărăşte să-l dea în
vileag pe Lică, folosind-o pe Ana drept momeală.
Deznodământul prezintă sfârșitul tragic al celor trei personaje implicate în conflict.

Incipitul si finalul:
- confera simetrie structurii compozitionale
- in ambele este folosita tehnica „punctului de vedere”
- ambele contin spusele batranei, putatoarea de cuvant a autorului
- incipitul are rol anticipativ si de avertisment
- finalul sustine tema destinului
Conflictul:
- predominant interior, surprinde zbuciumul lui Ghita care oscileaza intre latura
pozitiva a caracterului sau si patima pentru bani
- exterior, intre personajele nuvelei mentine tensiunea dramatica
Personajele:
- sunt complexe si verosimile
Ghita:
- este personaj protagonist, complex si dilematic
- involueaza de la statutul de cizmar sarac, sot iubitor si familist convins la
cel de hangiu, lacom, sot ursuz care-si ucide sotia
- fixeaza tipologia neputinciosului
- apare in trei ipostaze:
 om moral
 om dilematic
 om imoral
- este pus in relatie cu Lica Samadaul, personaj malefic pe tot parcursul
nuvelei, prin tema banului
 - la inceput cei doi sunt personaje antagonice, iar apoi, sunt complementare
- este caracterizat direct, ca un bun meserias si om harnic, iubitor si
cumsecade
- predomina caracterizarea indirecta prin gesturi, atitudini, ganduri, fapte
- in relatia cu Lica, incerca sa fie autoritar la inceput, rezista tentatiei
banului:isi cumpara pistoale, caini si-l angajeaza pe Marti
- tentatia banului este mai puternica si personajul sufera o schimbare
interioara si de comportament
- gandurile si framantarile sunt redate prin monologul interior
- actiunile si atitudinile personajului evidentiaza nesiguranta, frica, regretul
ca are familie
- are momente cand regreta, are remuscari si isi deplange decaderea morala
careia nu i se poate impotrivi
- momentul cand jura stramb la proces marcheaza declasarea ireversibila a
dezumanizarii, proces care atinge punctul culminant cand o foloseste pe
Ana drept momeala
- devine el insusi ucigas, injunghiind-o pe Ana
- sfarseste tragic, fiind impuscat de Raut
Lica
- personaj cu alura romantica
- personaj imobil, intruchipare a raului pe parcursul nuvelei
- lipsit de slabiciuni si de scrupule
- devine o autoritate in existenta lui Ghita si stie sa exploateze setea acestuia
de bani
- este violent si ii marturiseste lui Ghita placerea sangelui
Stilul nuvelei:
- este sobru, concis, fara podoabe
- registrele stilistice valorificate: regional, popular, oral
Moduri de expunere:
- naratiunea, descrierea, dialogul, monologul interior indeplinesc o serie de
functii epice in cadrul discursului narativ