 Pielea - înveliş membranos conjunctivo-vascular

care acoperă corpul în întregime şi care se

continuă cu semimucoasele şi mucoasele
cavităţilor naturale
 Grosimea pielii variază în funcţie de regiunea
cutanată de la 0,2 mm (pleoape) la 4 mm (palme,
plante)
 Culoarea pielii este în funcţie de bogăţia în
pigment melanic şi de vascularizaţie, variind după
regiune şi vârstă
 Suprafaţa pielii (1,5-2 m2) este catifelată, grasă şi
umedă
 Suprafaţa este brăzdată de depresiuni:
› denumite pliuri sau cute,
› depresiuni infundibuliforme (pori).
 Pliurile pot fi:
› grosolane: pliul submamar, interfesier, inghinogenital,
› discrete: faţa de flexie a articulaţiilor
› şanţuri fine şi scurte, prin intersectarea cărora se
delimitează suprafeţe romboidale, constituind cadrilajul
normal al pielii
 Suprafaţa pielii este acoperită de fire de păr cu
excepţia palmelor şi plantelor
 Structura pielii este compusă din patru
regiuni suprapuse care dinspre suprafaţă
spre profunzime sunt:
› epidermul
› joncţiunea dermo-epidermică (JDE)
› dermul
› hipodermul
 Epiteliu pavimentos stratificat constituit din patru
tipuri celulare:
 keratinocite (80%),
 melanocite,
 celule Langerhans,
 celule Merckel
 La MO HE epidermul apare ca o bandă sinuoasă,
neregulată, având la suprafaţă o serie de şanţuri
(care corespund depresiunilor văzute cu ochiul
liber), iar la partea profundă prelungiri denumite
creste interpapilare care pătrund în derm delimitând
formaţiuni conice denumite papile dermice
 Keratinocitele sunt dispuse în mai
multe straturi:
› Stratul bazal sau germinativ
› Stratul spinos Malpighi
› Stratul granulos Langhans
› Stratul lucidum
› Stratul cornos
 Provin din crestele neurale fiind localizate în stratul
bazal al epidermului.
 Rol în sinteza melaninei (feomelanine şi eumelanine)
care este înglobată în melanozomi care vor fi transferaţi
keratinocitelor
 În MO la coloraţia standard melanocitele apar ca celule
rotunde, clare, cu nucleul rotund, situate între
keratinocitele bazale ale epidermului.
 La reacţia DOPA melanocitele apar ca celule dendritice.
 La imunohistochimie: proteina S100, HMB45, A103 şi
T311
 - piele albă
Tipul IV - piele mată
Tipul I - se ard
- se ard puţin
întotdeauna
celtic mediteranean - se bronzează
- nu se bronzează hispanic
întotdeauna
niciodată

- piele albă Tipul V - piele brună

Tipul II - se ard uşor - se ard rar
scandinav - se bronzeză puţin şi Orientul
Mijlociu
- se bronzează
cu dificultate intens

- piele brun închisă

- piele albă spre negru
Tipul III - se ard puţin Tipul VI - nu se ard
caucazian - se bronzează african niciodată
progresiv - se bronzeză intens
şi profund
 reprezintă 3-8% din celulele epidermice.
 Aparţin grupului de celule dendritice
prezentatoare de antigen limfocitelor T.
 Celulele Langerhans sunt produse la nivelul
organelor hematopoietice de unde migrează
spre epiderm unde se localizează şi
dobândesc aspectul dendritic şi un fenotip
specific
 Captează exoantigene pe care le
prelucrează şi le prezintă la suprafaţă cu
moleculele de clasa II a CMH
 Celule neuroepiteliale situate între
keratinocitele bazale în contact cu o terminaţie
nervoasă
 Celulele Merkel sunt mai bine reprezentate la
buze, palme, pulpa degetelor, faţa dorsală a
labei piciorului.
 Uneori celulele Merkel se pot grupa în grămezi
de 10-80 celule formând un disc (discul lui
Pinkus numit şi corpusculul tactil sau
corpusculul Merkel) îndeosebi la nivelul buzelor
şi al pulpei degetelor
 În microscopia optică JDE apare ca o linie
ondulată fină cu alternanţa crestelor epidermice şi
papilelor dermice
 La microscopia electronică:
› Membrana bazală a keratinocitelor bazale
› Lamina lucida
› Lamina densa
› Zona subbazală
 JDE prezintă la nivelul keratinocitelor bazale
complexul de ancorare al epidermului pe derm
constituit din hemidesmozomi
 Grosimea medie a dermului este de 1-2 mm
 Dermul este format din două porţiuni:
› o porţiune superficială situată între crestele epidermice
denumită dermul papilar,
› o porţiune profundă - dermul reticular, numită şi corion
 Componente histologice
› Scheletul fibrilar: fibre de colagen, de elastină, de
reticulină
› Elemente celulare: fibrocite, histiocite, mastocite,
limfocite, plasmocite
› Substanţa fundamentală
 Hipodermul se găseşte în continuarea dermului de
care nu este net delimitat.
 Se întinde în profunzime până la aponevroze sau
periost, cu excepţia pleoapelor, urechilor şi
organelor genitale masculine care nu prezintă
hipoderm.
 Hipodermul este constituit din lobuli adipoşi
delimitaţi de tractusuri fibroase care vin din derm.
 Fanerele
› Părul
› Unghiile
 Glandele pielii
› Glandele sebacee
› Glandele sudoripare ecrine
› Glandele sudoripare apocrine
 Formaţiune epitelială, cornoasă, filiformă care ia
naştere în dermul profund
 Firul de păr traversează grosimea pielii ieşind la
suprafaţă şi prezintă astfel două porţiuni:
› rădăcina – porţiunea din grosimea pielii,
› tija sau tulpina – porţiunea aeriană
 Rădăcina firului de păr se găseşte inclusă într-un
sac, numit folicul pilos.
 Partea superioară a foliculului pilos, în formă de
pâlnie, se numeşte ostium sau infundibul folicular,
în el deschizându-se şi glandele sebacee astfel
încât foliculul pilos se numeşte şi foliculul pilo-
sebaceu
 faza anagenă (de creştere), durează 2-3 ani la
bărbat şi 6-8 ani la femeie. În timpul acestei faze firul
de păr creşte în lungime (0,2-0,5 mm/zi);
 faza catagenă are o durată scurtă, în medie 3
săptămâni; activitatea mitotică a matricei încetează şi
partea profundă a foliculului pare să se resoarbă;
 faza telogenă (de repaus) durează 3-6 luni. Firul de
păr nu prezintă nici o zonă keratogenă şi rămâne lipit
prin extremitatea sa în măciucă de sacul folicular
atrofic, redus la restul tecii externe. Apoi un nou
folicul anagen se reface şi părul telogen cade
definitiv.
 Lamă cornoasă localizată pe faţa cutanată dorsală a
fiecărui deget de la mâini şi picioare
 Macroscopic unghia prezintă două părţi:
› o parte vizibilă - corpul unghiei sau limbul
› o parte ascunsă sub repliul unghial – rădăcina.
 Lunula este porţiunea albă a corpului situată în
vecinătatea rădăcinii.
 Pielea care acoperă rădăcina constituie bureletul
unghial a cărui extremitate liberă, foarte
keratinizată, se numeşte cuticula, pe când
regiunea situată sub marginea liberă a unghiei se
numeşte hiponichium sau patul unghial
 Glandele sebacee sunt anexe ale firului de păr
 Glandele sebacee sunt răspândite pe întreaga
suprafaţă tegumentară (cu excepţia palmelor şi
plantelor), fiind mai numeroase pe pielea pǎroasǎ a
capului şi zonele medio-faciale (zone seboreice)
 Sunt glande exocrine tubulo-alveolare situate în
triunghiul format de epiderm, firul de păr şi muşchiul
erector al firului de păr
 Activitatea glandelor sebacee se găseşte sub acţiunea
hormonilor sexuali
 Rolul sebumului este în constituirea filmului hidro-lipidic
de la suprafaţa pielii
 Glande exocrine tubuloase simple având o porţiune
secretorie şi un canal excretor
 Sunt repartizate pe toată suprafaţa pielii, fiind foarte
numeroase la nivelul palmelor şi plantelor şi numeroase
la nivelul dosului mâinilor şi pielii capului
 Secreţia lor apoasă, incoloră şi sărată constituie
sudoarea
 Sudoarea este compusă din apă şi electroliţi, substanţe
organice precum acidul lactic, ureea şi amoniacul
 Rolul principal al secreţiei sudorale este în termoreglare
 Prezente
doar în anumite regiuni ale
organismului:
› axile, scrot, labiile mici, regiunea perianală,
conductul auditiv extern, pleoape şi sunt
totdeauna anexate foliculului pilo-sebaceu
 Produsul de secreţie este opac, gras şi
alcalin
 Epidermul nu este vascularizat el fiind hrănit
prin osmoză
 Dermul şi hipodermul sunt bogat
vascularizate printr-o reţea foarte
sistematizată de arteriole de calibru mediu
apoi mic, capilare şi venule
 Dermul şi hipodermul sunt puternic inervate
› Terminaţii nervoase libere
› Formaţiuni corpusculare neîncapsulate
 complexele Merkel
 discurile Pinkus
› Formaţiuni corpusculare încapsulate
 corpusculii Meissner
 corpusculii Vater-Pacini
 corpusculii Krause şi Ruffini
 Funcţia de barieră cutanată
 Flora cutanată
 Pigmentarea pielii
 Funcţia sebacee
 Funcţia de termoreglare
 Funcţia sudorală
 Rolul pielii în procesele imunologice şi
hematologice
 Funcţia de cicatrizare a pielii