CELE PATRU CALITĂȚI ALE VIEȚII

Ruut Veenhoven

Extras și traducere de Sergiu Bălțătescu din: THE FOUR QUALITIES OF LIFE

Ordering concepts and measures of the good life, Journal Of Happiness Studies, 2000, vol 1, pp 1-39

Şanse și rezultate
O distincție substanțial mai relevantă [decât între calitatea subiectivă și calitatea obiectivă a
vieții] este între oportunitățile pentru o viață bună și viața bună în sine. Aceasta este diferența
dintre potențialitate și actualitate. Mă refer la acest lucru ca „șanse de viață” și „rezultate ale
vieții”. Oportunitățile și rezultatele sunt legate, dar cu siguranță nu sunt aceleași. Șansele nu pot
fi realizate din cauza prostiei sau ghinionului. În schimb, oamenii realizează mult în viață, în
ciuda oportunităților slabe.
Distincția este destul de frecventă în domeniul cercetării în domeniul sănătății publice.
Condițiile prealabile pentru o sănătate bună, precum nutriția adecvată și îngrijirea profesională
sunt foarte rar amestecate cu sănătatea în sine. Multe cercetări vizează evaluarea relațiilor dintre
aceste fenomene; de exemplu, verificând dacă sfaturile nutriționale obișnuite produc într-adevăr
ani în plus trăiți într-o sănătate bună.
În discuțiile privind politicile socială mijloacele și scopurile sunt mai puțin distincte. De
exemplu, în Olanda, termenul de bunăstare este utilizat atât pentru serviciile sociale, adică
pensiile de stat, cât și pentru efectele scontate, cetățenii mulțumiți. Aceasta nu este doar o gândire
vagă, ci este și o expresie a ideologiei potrivit căreia există o calitate care trebuie găsită în
societatea bunăstării.

Calități interne și externe

O a doua diferență este între calitățile „externe” și „interne”. În primul caz calitatea ține de mediu
[înconjurător sau social], în al doilea ține de individ. Lane (1994) a clarificat această distincție
punând accent pe „calitatea persoanelor”. De asemenea, Musschenga (1994: 182) discerne între
„calitatea condițiilor de viață” și „calitatea de a fi om”.
Distincția este, de asemenea, destul de frecvent făcută în sănătatea publică. Agenții patogeni
externi sunt deosebiți de afecțiunile interioare, iar cercetătorii încearcă să identifice mecanismele prin
care primele le produc pe cele din urmă și condițiile în care acest lucru este din ce în ce mai puțin
probabil. Și încă o dată această perspectivă fundamentală lipsește în multe discuții despre politica
socială. De exemplu, în discursul actual privind reînnoirea orașului, cuvântul „calitate a vieții” este
utilizat atât pentru străzi curate, cât și pentru faptul de a te simți acasă în cartierul tău […]
1.3. Cele patru calități ale vieții
Combinația dintre aceste două dicotomii produce o matrice cu patru căsuțe. […] Distincția
dintre șanse și rezultate este prezentată vertical, diferența dintre calitățile exterioare și cele
interioare pe orizontală.

Calități exterioare Calități interioare

Șanse de viață Livability (Condiții de mediu Life-ability (capacitatea de

pentru o viață bună) viață a persoanei)

Rezultatele vieții Utilitatea vieții Aprecierea vieții

1.3.1 Două tipuri de șanse de viață

În jumătatea superioară a schemei vedem două variante ale calității potențiale a vieții, lângă
posibilitățile exterioare din mediul înconjurător fiind capacitățile interioare de a le exploata.
Șansele legate de mediul înconjurător pot fi notate de termenul de Livability (Condiții pentru o
viață bună), iar capacitățile personale cu cuvântul life-ability (capacitate de viață). Această
diferență nu este nouă. În sociologie, distincția dintre „capital social” și „capital psihologic” este
uneori folosită în acest context. În psihologia stresului, diferența este etichetată negativ în
termeni de „povară” și „putere de a îndura”.

Livability
Pătratul din stânga indică semnificația condițiilor bune de trai. Adesea, termenii „calitate a
vieții” și „bunăstare” sunt folosiți în acest sens, mai ales în scrierile ecologiștilor și sociologilor.
Economiștii folosesc uneori termenul „bunăstare” cu acest sens. Un alt termen este ”Nivelul de
trai”
Livability este un termen mai bun, deoarece se referă explicit la o caracteristică a
mediului și nu are conotația limitată a condițiilor materiale. S-ar putea vorbi, de
asemenea, despre „habitabilitatea” mediului înconjurător, deși acest termen este folosit
și în special pentru calitatea locuințelor […]

Life-Ability
Pătratul din dreapta sus indică șansele interioare de viață. Cu alte cuvinte, cât de bine suntem
echipați pentru a face față problemelor vieții. Acest aspect al vieții bune este cunoscut și prin
diferite denumiri. Cuvintele „calitate a vieții” și „bunăstare” sunt de asemenea folosite pentru a
denota acest sens specific, în special de către medici și psihologi. Cu toate acestea, există și
mai mulți termeni similari. În biologie fenomenul este denumit „potențial adaptativ”. Cu alte
ocazii, acesta este denotat prin termenul medical „sănătate”, într-o variantă medie a cuvântului
sau prin termeni psihologici precum „eficacitate” sau „potență”. Sen (1992) numește această
variantă a calității vieții „capabilitate”. Prefer termenul simplu „capacitate de viață” (life-
ability), care contrastează elegant cu „capacitatea de viață” (livability).
1.3.2 Două tipuri de rezultate ale vieții
Jumătatea inferioară a schemei vizează calitatea vieții în raport cu rezultatele acesteia. Aceste
rezultate pot fi evaluate după valoarea lor pentru mediul înconjurător și valoarea pentru sine.
Valoarea externă a unei vieți este notată de termenul „utilitatea vieții”. Evaluarea interioară a
acesteia se numește „aprecierea vieții”. Aceste chestiuni sunt, desigur, legate. Faptul de a ști că
viața cuiva este utilă, de obicei, se va adăuga la aprecierea ei. Cu toate acestea, nu toate viețile
utile sunt vieți fericite și nu orice oameni care nu aduc nimic în lume sunt nefericiți. Această
diferență a fost elaborată în discuțiile despre filozofia morală utilitaristă, care laudă fericirea
drept cel mai înalt bun. Adversarii acestei păreri susțin că există o valoare mai mare pentru viață
decât plăcerile și durerile. Mill (1863) a rezumat această poziție în faimoasa sa afirmație că
preferă un Socrate nefericit decât un prost fericit.

Utilitatea
vieții
Cadranul de jos stânga reprezintă noțiunea că o viață bună trebuie să fie bună pentru ceva mai
mult decât pentru sine. Acest lucru presupune unele valori mai mari. Nu există un generic actual
pentru aceste schimbări externe ale vieții. Gerson (1976: 795) a menționat aceste tipuri de
concepții „transcendentale” despre calitatea vieții. O altă denumire este „sensul vieții”, care
semnifică apoi semnificația „adevărată” în loc de simplul sens subiectiv al sensului. Prefer
„utilitatea vieții” pentri că e mai simplă, dar admit că termenul poate da naștere la o neînțelegere.
De amintit că această utilitate externă nu necesită conștientizare interioară. Viața unei persoane
poate fi utilă dintr-un anumit punct de vedere, fără ca ea să știe.

Aprecierea vieții
In cele din urma, cadranul din dreapta jos reprezintă rezultatele interioare ale vieții. Aceasta este
calitatea în ochii privitorului. Pe măsură ce avem de-a face cu oameni conștienți, această calitate
se reduce la aprecierea subiectivă a vieții. La aceasta se face referire frecvent la termeni precum
„bunăstare subiectivă”, „satisfacție cu viața” și „fericire” într-un sens limitat al cuvântului.
Viața are mai mult din această calitate, cu atât ne bucurăm de ea mai mult timp și mai intens. În
basme această combinație de intensitate și durată este notată cu sintagma „și au trăit fericiți
până la adânci bătrâneți”.