Educaţia timpurie

Educaţia timpurie se constituie într-o abordare pedagogică ce acoperă un interval

în care au loc transformări profunde şi achiziţii fundamentale în dezvoltarea copilului,
subliniindu-se faptul că învăţarea începe de la naştere şi se derulează pe tot parcursul
vieţii. Educaţia timpurie este astfel, prima treaptă de pregătire pentru educaţia formală,
pregătind intrarea copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu, odată cu intrarea în
clasa pregătitoare.
Educația timpurie asigură dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii
copilului, conform ritmului şi nevoilor sale. Educaţia oferită trebuie să asigure stimularea
diferențiată a copiilor, vizând dezvoltarea intelectuală, afectivă, socială şi fizică a fiecărui
copil în parte şi are în vedere atingerea următoarelor finalităţi ale educaţiei timpurii (de la
naştere la 6/7 ani):    

 Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de

ritmul propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a
acestuia.
 Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a
dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini si conduite noi. Încurajarea explorărilor,
exerciţiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare.
 Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea
unei imagini de sine pozitive.
 Sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini
necesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.

Avantajele educatiei timpurii:

1. Copiii care au beneficiat de educaţie timpurie de calitate se simt mai atraşi de şcoală,
manifestă atitudini pozitive faţă de învăţare, obţin rezultate mai bune, sunt motivaţi şi doresc
să finalizeze întregul parcurs şcolar, ceea ce duce la scăderea absenteismului, creşterea ratei
de şcolarizare şi reducerea abandonului şcolar.
2. Educaţia timpurie contribuie la egalizarea şanselor copiilor (copiii în situaţii de risc, care
provin din medii socio-culturale dezavantajate, cei care prezintă dizabilităţi sau aparţin unor
grupuri etnice minoritare), la progresul acestora şi ulterior la integrarea în societate.

3.Educaţia timpurie are un efect pozitiv asupra abilităţilor copilului, asupra carierei sale
şcolare (note mai mari, repetenţie scăzută). Copiii dobândesc atitudine pozitivă şi motivaţie
pentru activitatea şcolară, se îmbunătăţeşte abilitatea intelectuală a copilului pe termen scurt,
se schimbă percepţia celorlalţi asupra potenţialului copilului;

4. Educaţia timpurie dezvoltă abilităţile sociale ale copiilor, independent de mediul de

provenienţă, atunci când mediul educaţional şi interacţiunea adult-copil promovează calitatea
şi incluziunea.
5.Frecventarea unei instituţii şi durata acestei frecventări reprezintă o condiţie esenţială
pentru înregistrarea unor progrese în dezvoltarea copilului.

6.Educaţia timpurie are efecte pozitive asupra integrării sociale a adolescentului şi adultului.
Copiii proveniţi din medii socio-economice defavorizate, care au beneficiat de o educaţie
timpurie adecvată, parcurg un traseu şcolar mai lung, se reduce comportamentul delicvent,
rate mai scăzute de abandon şi o dorinţă mai mare de a fi integraţi în societate.

Principiile educatiei timpurii:

Adecvarea întregului proces educaţional la particularităţile de vârstă şi individuale.

Individualitatea fiecărui copil trebuie recunoscută şi, de aceea, fiecare copil trebuie
tratat în acord cu nevoile sale. Fiecare copil trebuie să aibă oportunităţi egale de a se
juca, de a învăţa şi de a se dezvolta, în funcţie de potenţialul său.
Adecvarea întregului proces educaţional la particularităţile de vârstă şi individuale.
Individualitatea fiecărui copil trebuie recunoscută şi, de aceea, fiecare copil trebuie
tratat în acord cu nevoile sale. Fiecare copil trebuie să aibă oportunităţi egale de a se
juca, de a învăţa şi de a se dezvolta, în funcţie de potenţialul său.

Promovarea şi practicarea unei educaţii centrate pe copil şi pe dezvoltarea globală

a acestuia, în contextul interacţiunii cu mediul natural şi social