Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Categorii de farmacişti:
Farmacist clinician:
o orientat către pacient (farmacia de la patul bolnavului);
o rol de consiliere a medicului şi a pacientului.
Farmacist generalist clasic:
o orientat către medicament;
o responsabilităţi în ceea ce priveşte medicamentul preparat.
1
numărului de prescripţii medicale. Astfel, sunt mereu necesare informaţii noi despre potenţialul
farmacotoxicologic şi implicit despre potenţialul farmacoepidemiologic asociat medicației.
4. Ȋn unele domenii ale asistenţei medicale (oncologia, terapia intensivă, geriatria, psihiatria),
polimedicaţia care trebuie administrată acestor bolnavi a crescut riscul apariţiei efectelor adverse şi a
interacţiunilor medicamentoase, cu potenţial periculos.
5. Variabilitatea biologică poate impune și o variabilitate farmacologică, fiind necesară astfel
individualizarea tratamentului. Sunt cuprinse aici atât variabilitatea congenitală (determinată genetic
sau autoimună) cât și dobândită (consecutivă inducţiei sau inhibiţiei enzimatice, reglării up sau down
a receptorilor sau imuno-alergică).
Individualizarea terapiei se poate face pe baza criteriului farmacocinetic, prin cunoaşterea
concentraţiei plasmatice ca expresie a biodisponibilităţii sau pe baza criteriului clinic (a simptomelor
de boală) şi biochimic (prin intermediul rezultatelor analizelor de laborator).
Participarea farmacistului clinician în cadrul echipelor multidisciplinare de îngrijire medicală
contribuie semnificativ la optimizarea farmacoterapiei şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii pacientului.
Pacienţii care suferă de boli neoplazice, de SIDA, de boli psihice, vârstnicii, bolnavii din secţiile
de terapie intensivă, constituie pacienţi ţintă ai acestei specialități farmaceutice din cauza multiplelor
probleme legate de medicaţia acestora.
Astfel, farmacistul clinician din cadrul echipelor intraspitalicești mai ales, nu încalcă teritoriul de
activitate al medicului, nu stabileşte diagnosticul sau tratamentul, dar prin cunoştinţele sale
contribuie la optimizarea actului farmaceutic şi la prevenirea patologiei iatrogene.
Medicamentul este abordat ca:
factor de sănătate;
bun de consum, prin liberalizarea accesului la medicamente.
Farmacoterapia ştiinţifică şi raţională cu medicamente OTC asigură:
eficienţa tratamentului,
siguranţa tratamentului,
economia tratamentului,
cu scopul realizării unei automedicaţii raţionale, responsabile.
Farmacistul clinician (clinic = „pat” în greacă) poate acorda asistenţă farmaceutică
(pharmaceutical care) în următoarele situații:
ȋn farmacia de spital;
ȋn farmacia de comunitate;
la domiciliu (home care).
2
controlul riscului de apariţie a unor interacţiuni medicamentoase cu potenţial periculos sau a unor
incompatibilităţi fizico-chimice între medicamentele prescrise;
verificarea alegerii adecvate a căii şi momentului optim în cadrul zilei de administrare a substanţelor
medicamentoase;
identificarea unor eventuale precauţii legate de administrarea medicamentelor;
recomandarea argumentată a unei alternative terapeutice în situaţii clinice care impun această opţiune
(alergii, contraindicaţii temporare);
farmacistul clinician trebuie să solicite medicului informaţii cu privire la starea de sănătate şi istoricul
pacientului: vârstă, starea de nutriţie, starea de hidratare, date privind funcţia hepatică şi renală,
istoricul medicamentos al pacientului, regimul de viaţă anterior spitalizării (regimul alimentar,
alcoolism, tabagism, sedentarism), istoricul medicamentos al pacientului (tipul de medicamente
utilizate, durata tratamentului, aderenţa la tratamentele administrate anterior, automedicaţia);
2. Optimizarea actului terapeutic prin monitorizarea farmacoterapiei pe criteriul clinic (evaluarea unor
parametrii clinici, biologici, depistarea reacţiilor adverse) sau pe criteriul farmacocinetic de
monitorizare a concentraţiei plasmatice a medicamentului administrat;
3. Prevenirea şi combaterea patologiei iatrogene;
4. Consilierea şi educaţia terapeutică a pacienţilor în vederea reducerii efectelor adverse ale
medicamentelor, a erorilor de utilizare a acestora şi îmbunătăţirea aderenţei la tratament;
5. Evaluarea protocolului ales din punctul de vedere al raportului cost-beneficiu, prin prisma costurilor
foarte mari care pot apărea în domeniul medical;
6. Asigurarea stocurilor de medicamente necesare secţiei în care activează.
Sursele și metodele de informare ale farmacistului din farmacia de comunitate asupra stării de
boală a pacientului sunt reduse, iar timpul acordat informării este relativ scurt.
3
antecedente personale și heredocolaterale (familiale);
prezentarea la medic (în prezent sau/și în episoadele anterioare);
un eventual diagnostic pus de medic (actualmente sau la un episod anterior asemănător);
eventuale tratamente anterioare și efectul acestora (istoricul medicației);
boli cronice și farmacoterapia în curs;
automedicația în curs;
alimentația, consum de alcool (ocazional, cronic), fumat, cafea sau alte energizante;
stresul.
Particularitățile simptomului (caracteristicile și circumstanțele în care apare) pot să restrângă aria
bolilor posibile. De exemplu, acuzele de amețeală ale pacientului pot fi cauzate de o serie de
patologii, ȋn funcție de caracteristici:
la ridicarea bruscă din pat, pot sugera hipotensiune arterială ortostatică;
debut violent, ce survine în acces, este caracteristic sindromului Ménière;
la mișcarea capului, pot oferi un indiciu de spondiloză cervicală sau tumori cerebrale.
Întrebările în anamneză trebuie să fie formulate astfel încât să se obțină răspunsuri rapide și
sigure. Se va ține cont ȋntotdeauna de gradul de înțelegere al pacientului.
Se evită întrebările de tip ȋnchis, la care răspunsul este da/nu, acestea folosindu-se doar în cazuri
țintite ale contextului clinic (Sunteți fumător? Consumați multe grăsimi de origine animală?).
Se recomandă întrebările de tip deschis, mai ales la începutul dialogului, la care pacientul poate
răspunde elaborat despre ce problemă are.
Astfel, în loc să se întrebe: Vă doare capul? Sunteți răcit? Aveți și tuse? Se formulează direct
intrebarea: Ce simptome aveți? Ce vă doare?
Se referă la aspectul general al pacientului care va fi observat de către farmacist și are importanță
pentru depistarea:
simptomelor obiective (rinoree, tuse, febră);
4
unor semne de boală (culoarea tegumentelor, paloare, cianoză, icter, diferite leziuni ale pielii, pustule,
vezicule, etc).