Farmacie clinică an V

Lucrare practică nr. 3

Tipuri de farmacoterapii. Alte tipuri de terapii. Clasificarea ATC a

medicamentelor. Accesare site-uri oficiale (coduri ATC şi ANMDM).

Tipuri de farmacoterapie. Clasificare.

După criteriul terapeutic

1.a. profilactică. Se recomandă pentru a preveni o boală, mai ales în perioada în care riscul poate fi
considerat ridicat. Exemple: terapia de imunostimulare în cazul unui istoric de infecții recidivante,
profilaxia dismicrobismului secundar antibioterapiei, vaccinurile;
1.b. curativă. Este cea care duce la tratarea patologiei în cauză. Exemple: terapia cu antitermice în
cazul febrei, cu antialgice în cazul durerii, antibiotice în cazul unei infecții.

2.a. etiotropă. Tratează boala prin tratarea cauzei. Exemple: distrugerea bacteriilor prin tratament cu
antibiotice, a fungilor cu antimicotice, etc.;
2.b. patogenică. Tratează mecanismul fiziopatologic tulburat. Exemplu: stimularea contractilității
miocardice prin terapia cardiotonică.
2.c. simptomatică. Se bazează pe tratarea simptomelor bolii. Exemple: tratarea tusei seci cu
antitusive, tratamenul simptomatic din sindroamele gripale;
2.d. de substituţie. Furnizează substanțe care sunt deficitare bolnavului. Exemple: terapia de
substituţie hormonală (cu estrogeni postmenopauză, cortizon în insuficienţă corticosuprarenală,
levotiroxină în hipotiroidism), terapia de substituţie enzimatică (substituenţi ai secreţiei gastrice -
HCl, pepsina; ai secreţiei pancreatice - pancreatina; ai secreţiei biliare - săruri şi acizi biliari).

3.a. de suprimare. Este terapia care duce la vindecarea bolii;

1
3.b. de ameliorare. În cazul afecțiunilor cronice, combate tulburările și previne complicaţiile.
Exemple: antidiabetice în diabet, antihipertensive în HTA;
3.c. de compensare. Readuce funcția alterată la un nivel normal de funcționare. Exemple:
vasodilatatoarele care reduc presarcina/ postsarcina, agoniști în cazul unei hipofuncții a unui sistem
(β2-adrenergice în astm) sau antagoniști când vorbim de hiperfuncție (α sau β-blocante, blocante ale
canalelor de sodiu sau calciu, etc.);
3.d. paliativă. Ameliorează simptomele insuportabile din cadrul unor boli incurabile, cu creşterea
calităţii vieţii. Exemple: analgezice morfinomimetice în dureri oncologice;
3.e. terminală. Asigură o moarte decentă, în stadiile terminale ale bolilor. Exemple: perfuzii cu
nutrienți la bolnavii care nu se pot alimenta, analgezice puternice.

4.a. de bază, atunci când schemele de tratament sunt standard pentru toţi bolnavii;
4.b. individualizată, atunci când schema de tratament este realizată pentru un bolnav;
4.c. optimizată, atunci când este obținută în urma supravegherii terapeutice.

5a. de elecţie sau de primă intenție în patologia respectivă, atâta timp cât contextul fiziopatologic al
pacientului nu contraindică administrarea;
5.b. de alternativă. Recomandată atunci când cea de elecție nu este o opțiune viabilă. Aici poate fi
luat ca exemplu cazul unui pacient cu angină pectorală, unde de primă intenție se dă un nitrat
antianginos. Dacă pacientul suferă și de crize de migrenă, această clasă medicamentoasă nu se poate
utiliza din cauza vasodilatației intracraniere care va accentua simptomatologia.

După criteriul farmacografic

1.a. de atac (dozele inițiale pot fi mai mari pentru realizarea concentrației plasmatice optime);
1.b. de întreţinere (pentru menţinerea concentrației plasmatice dorită pe durata tratamentului).

2.a. continuă (menţine concentrația plasmatică ţintă fără fluctuaţii – aici e inclus tratamentul
perfuzabil);
2.b. intermitentă - atunci când se utilizează doze repetate la intervale de timp fixe, prin diferite
forme farmaceutice și căi de administrare.

2
3.a. enterală - atunci când absorbția se realizează la nivel gastro-intestinal prin administrare p.o.;
3.b. parenterală - prin administrare injectabilă.

Se mai poate lua în considerare și clasificarea funcție de numărul de medicamente administrate:

monoterapie atunci când pacientul administrează un singur medicament, biterapie - când este vorba
de două medicamente și se poate ajunge până la terapie complexă, atunci când pacientul
administrează un număr ridicat de medicamente (polimedicație). Pacientul poate apela și la terapii
alternative, în scop profilactic sau curativ.

Alte tipuri de terapii

Acupunctura - constă în înțeparea anumitor puncte de pe piele, cu ace speciale, pentru a

echilibra energiile corespunzătoare anumitor meridiane, în concepția medicinei tradiționale chineze.
Aceste meridiane corespund unei zone specifice din corp, sistem sau organ iar prin eliberarea
blocajului energetic din zona respectivă se va îmbunătăți starea de sănătate. Aceste puncte pot fi
stimulate și prin masaj digital sau cu instrumente speciale, metoda fiind cunoscută sub denumirea de
presopunctură.

Apiterapia - metodă tradițională terapeutică, ce implică utilizarea unor produse apicole cum ar fi
mierea, ceara, polenul, păstura, propolisul, lăptișorul de matcă, trituratul de larve sau veninul de
albină. În cazul veninului, acesta se poate aplica prin înțepare, terapia fiind denumită apipunctură.
Acest tip de terapie poate avea riscuri, fiind cunoscut potențialul alergizant al produselor apicole.
Riscul cel mai mare este reprezentat de apariția șocului anafilactic, mai ales în cazul apipuncturii.

Climatoterapia - folosirea unor aspecte pozitive ale climei, referitoare la umiditate, presiune a
aerului, conținut de oxigen sau săruri, în vederea unei acțiuni profilactice, de ameliorare a unor stări
sau curative. Cele mai utilizate sunt climatul marin, subalpin sau alpin.

Crenoterapia - sau tratamentul cu ape minerale, se referă la utilizarea acestora, intern sau
extern, ca adjuvante în diferite afecțiuni dermatologice, cardiovasculare, digestive, nervoase sau

3
reumatismale. Printre tipurile de ape minerale se pot menționa cele carbogazoase, oligominerale,
alcaline, feruginoase, iodurate, sulfuroase.
Cromoterapia - se referă la utilizarea culorilor pentru a influența starea de sănătate. Fiecare
culoare primară are o anumită lungime de undă și o vibrație caracteristică, roșu este folosit pentru
energizare, verde și albastru pentru echilibrare și calmare.

Ergoterapia - terapia prin diverse activități cotidiene sau creațional-educative. Aici pot fi
integrate activități ca tricotatul, țesutul, diverse tipuri de modelaj, sculptat, asamblat. De asemenea,
aici intră și recuperarea unui pacient post AVC, atunci când învață din nou să se îmbrace singur, să
mănânce sau să facă diverse treburi casnice simple.

Fitoterapia - terapie care se bazează pe utilizarea plantelor medicinale, sub formă de infuzii,
decocturi, soluții, tablete, unguente, siropuri, etc. Efectele terapeutice sunt explicate prin conținutul în
diferite principii active: alcaloizi, taninuri, vitamine, uleiuri. Terapii derivate din fitoterapie pot fi
considerate aromaterapia care utilizează plantele aromatice și gemoterapia care utilizează elemente
tinere ale plantelor, cum ar fi mugurii și mlădițele, considerându-se că țesuturile meristematice au un
potențial terapeutic mai ridicat.

Fizioterapia - folosirea unor tehnici de masaj, terapie fizică, electroterapie sau hidroterapie
pentru a putea recupera, îmbunătăți sau menține o anumită mobilitate afectată în urma unui
traumatism sau a unei afecțiuni, pentru a reduce durerile musculare sau articulare și a putea astfel
asigura reluarea activităților cotidiene.

Homeopatia - constă în administrarea unuia sau a mai multor remedii, în cantități foarte mici,
remedii care administrate omului sănătos, i-ar provoca simptome asemănătoare bolii tratate. În cazul
acestei terapii, cu cât diluția este mai mare, cu atât remediul va fi mai puternic. Exemplul cel mai clar
este cofeina care, în doze homeopatice, se utilizează în cazul pacienților cu insomnie.

Meloterapia - terapia prin muzică, se referă la ameliorarea anumitor stări prin ascultarea
diferitelor arii melodice. Se poate recomanda în caz de tensiune psihică, agitație, surmenaj fizic sau
psihic, hipertensiunea arterială, insomnie.

4
 Psihoterapia - terapie bazată pe tehnici de conversație, relaxare, hipnoză, sugestie, analizarea
unor situații și stări care creează discomfort sau suferință, lucru care va duce în final la rezolvarea
acestora.

II.3. Clasificarea ATC a medicamentelor

Clasificarea ATC (anatomic, terapeutic, chimic) a medicamentelor reprezintă standardul pentru

clasificarea medicamentelor, fiind acceptat de Organizația Mondială a Sănătății.
Substanțele active sunt împărțite în funcție de organul sau sistemul pe care acționează, luând în
considerare proprietățile lor terapeutice, farmacologie și chimice.
În sistemul ATC, substanțele active sunt clasificate într-o ierarhie cu cinci niveluri diferite,
folosind în codul său litere și cifre. Se începe cu grupurile anatomice principale de utilizare a
medicamentelor apoi fiecare grup principal ATC este împărțit în grupuri farmacologice și terapeutice.
Urmează diferențierea ȋn funcție de structura chimică a clasei, ultimul nivel fiind reprezentat de
substanța activă, așa cum este prezentat mai jos:

I. nivelul anatomic - codificat cu o literă, corespunde aparatului sau sistemului asupra căruia
acționează medicamentul respectiv, astfel:
A - tract digestiv și metabolism;
B - sânge și organe hematopoetice;
C - sistemul cardiovascular;
D - preparate dermatologice;
G - aparat genito-urinar și hormoni sexuali;
H - preparate hormonale sistemice (exclusiv hormonii sexuali);
J - antiinfecțioase de uz sistemic;
L - antineoplazice și imunomodulatoare;
M - sistemul muscular;
N - sistemul nervos central;
P - produse antiparazitare;
R - aparatul respirator;

5
 S - organe senzitive;
V - varia (diverse);
W - substanță activă vrac;
X - produse fitoterapice, apiterapice, homeopate;
Z - Produse de uz veterinar.

II. nivelul terapeutic - codificat cu două cifre.

Exemple: A 05 preparatele pentru terapia biliară și hepatică;
B 05 antitrombotice;
C 03 diuretice.

III. nivelul farmacoterapeutic (subgrupul terapeutic) - codificat cu o literă.

Exemple: A 05 A preparatele care au efect numai în terapia biliară;
C03 C diuretice de ansă.

IV. nivelul structurii chimice (subgrupul farmacologic) - codificat cu o literă.

Exemple: A 05 AA preparatele care au efect numai în terapia biliară și conțin acizi biliari;
C 03 CA sulfonamide.

V. nivelul substanței chimice – codificat prin două cifre.

Exemple: A 05 AA 01 preparatele care au efect numai în terapia biliară și conțin acizi biliari sub
formă de acid chenodesoxicolic;
C03CA01 furosemid.

Exemple de coduri ATC pentru unele substanțe des utilizate:

Aspirina: N 02 BA 01:
N - semnifică acțiunea medicamentului asupra sistemului nervos;
02 - reprezintă grupa analgezicelor cu efect asupra sistemului nervos - efectul lor terapeutic fiind
analgezia;
B - reprezintă subgrupa analgezicelor cu efect antipiretic;

6
A - încadrează medicamentul la substanțe cu structură chimică de derivat de acid salicilic;
01 - semnifică substanța chimică: acid acetilsalicilic.

Paracetamolul N 02 BE 01:
N - semnifică acțiunea medicamentului asupra sistemului nervos;
02 - reprezintă grupa analgezicelor cu efect asupra sistemului nervos - efectul lor terapeutic fiind
analgezia;
B - reprezintă subgrupa analgezicelor cu efect antipiretic;
E - încadrează medicamentul la substanțe cu structură chimică anilidică;
01 - semnifică substanța chimică: para-acetaminofen.

Metformin A 10 BA 02:
A - tract digestiv și metabolism;
10 - medicamente utilizate ȋn diabet;
B - medicamente care scad nivelul de glucoză;
A - biguanide;
02 - substanţa metformin.

O substanţă poate avea mai multe coduri ATC dacă:

 este disponibilă în două sau mai multe concentrații;
 se poate utiliza pe mai multe căi de administrare;
 prezintă indicații terapeutice diferite.
Exemple: finasterida este disponibilă în două concentrații diferite. Concentrația redusă este
utilizată pentru tratamentul alopeciei androgene și este clasificată la preparate dermatologice, cu
codul ATC = D11AX10. În schimb, concentrația ridicată este utilizată în tratamentul hipertrofiei
benigne de prostată și este clasificată la preparate care acționează pe aparatul genito-urinar, fiind
încadrată la subgrupul terapeutic G04C.
Prednisolonul are 7 coduri ATC, explicate prin diferitele forme farmaceutice, diferitele căi de
administrare precum și indicațiile terapeutice multiple:
A07EA01 - Agenți antiinflamatori intestinali cu acțiune topică (sub formă de clisme și spume);
C05AA04 - Preparate antihemoroidale pentru uz topic (supozitoare);

7
D07AA03 - Preparate dermatologice (creme, unguente și loțiuni);
H02AB06 - Corticosteroizi pentru uz sistemic (comprimate, injecții);
R01AD02 - Decongestionante nazale (spray-uri nazale/picături);
S01BA04 - Preparate oftalmologice (sub formă de colire);
S02BA03 - Preparate otice (sub formă de picături pentru urechi).

Unele substanțe au coduri ATC suplimentare atunci când sunt sub formă de combinații.
Prednisolonul are suplimentar încă 10 coduri ATC în combinații:
A01AC54 - Preparate stomatologice, corticosteroizi în combinație, pentru tratament topic;
D07XA02 - Preparate dermatologice, fiind în combinație cu hidrocortizon;
D07CA03 - Preparate dermatologice, combinație cu antibiotic;
D07BA01 - Preparate dermatologice, corticosteroid și antiseptic, în combinație;
R01AD52 - Preparate nazale, decongestionante, în combinație;
S01CA02 - Preparate oftalmologice, efect antiinflamator și antibiotic, în combinație;
S02CA01 - Preparate otice, corticosteroid și antibiotic, în combinație;
S03CA02 - Preparate oftalmologice și otice, corticosteroid și antibiotic, în combinație;
S01BB02 - Preparate oftalmologice, corticosteroid și midriatic, în combinație;
V03AB05 - Alte produse terapeutice, prednison și prometazină, în combinație.

Adăugarea de noi coduri ATC se face în permanență prin intermediul Centrului de Colaborare al
OMS din Oslo, care stabilește noi înregistrări în clasificarea ATC, la cererile utilizatorilor sistemului.
Aceștia sunt reprezentați de producători, agenții de control și cercetători. Un motiv major pentru care
o substanță nu este inclusă în coduri este pentru că nu a fost primită nicio cerere în acest sens.

Site-ul internațional al codurilor ATC: http://www.whocc.no/atc_ddd_index