Terapiile alterantive si complementare în cancer

Simona Volovăţ

Terapiile alterantive reprezintă acele terapii indicate în locul tratamentului standard

demonstrate stiintific (chimioterapia, chirurgia, radioterapia etc.)
Terapiile complementare sunt acele terapii care vin sa completeze tratamentul
standard, uneori pentru a ajuta in managementul simptomelor cauzate fie de boala oncologica,
fie de tratament [1].
Utilizarea remediilor complementare şi medicinei alternative reprezintă o decizie frecventă la
pacienţii oncologici – până la 75% din aceştia vor folosi cel putin un remediu naturist pe
parcursul evoluţiei bolii (48). Uneori, o parte din pacienţii cu cancer decid chiar să
abandoneze tratamentul medical optând pentru remedii „naturiste” fără rezultate probate
științific precum: diete naturiste, remedii pe bază de plante, medicații homeopatice,
suplimente multi-vitaminice, etc. Toate urmăresc un efect de „cura miraculoasă”. Uneori,
pacienţii îşi administrează aceste tratamente în asociaţie cu tratamentele convenţionale.
Termenul de „cură miraculoasă” (sinonime: terapie alternativă, cură neortodoxă, naturistă,
neprobată ştiinţific, discutabilă, non-tradiţională, complementară, holistică, etc) este cel pe
care medicina oficială în general şi oncologia în particular îl rezervă practicării metodelor
terapeutice care nu răspund în mod precis şi punctual la următoarele criterii de validare
clinică (2):
- tratamentul trebuie să-şi demonstreze efectele terapeutice pe un număr semnificativ de
pacienţi cu tumori maligne documentate histologic;
- evaluarea eficacităţii terapeutice trebuie măsurată la intervale de timp prestabilite;
- rezultatele trebuie publicate în reviste ştiinţifice acreditate (evaluarea rezultatelor de
către un comitet de experţi şi peer rewier);
- rezultatele trebuie să fie reproductibile de către alţi cercetători;
- documentaţia clinică (teste de laborator, probe histologice, imagistice, etc) trebuie să
fie disponibile pentru verificare;
- eficacitatea terapeutică trebuie validată de studiile clinice de fază III ( cu un braţ cu
pacienţi netrataţi comparat cu un altul cu pacienţii trataţi convenţional) (2);

Utilizarea terapiilor complementare sau alternative a cunoscut o creştere incepand cu

anii 1970. Pacientii oncologici sunt printre cei mai frecventi consumatori ale acestor terapii,
frecvent pentru a ameliora simptome precum astenia fizica, greturile si varsaturile sau
constipatia, asociate tratamentului oncologic. Unii pacienti considera utilizarea acestor terapii
pentru a stimula sistemul imun intr-un mod natural, in dorinta de a ajuta organismal sa lupte
cu boala oncologica.
Una din marele probleme cu privire la aceste terapii complementare si alternative o
reprezintă faptul ca există foarte puţine studii pe subiecţi umani care pot oferi informatii
satisfacatoare cu privire la eficienta reala a acestora. In ultimii ani s-a incercat integrarea
acestor terapii in studii clinice, fara prea mult succes.
Nivelul de evidenţă stiintifică cu privire la terapiile alterantive si complementare este
scazut, luand in considerare “golden standard-ul” actual considerat de cercetatori, precum
studiile randomizate dublu-orb. Cu toate acestea, unii cercetatori contesta aceasta abordare in
evaluarea terapiilor alternative si complementare datorita complexitatii acestora [3].
Terapiile alterative se bazeaza pe teorii si practici dezvoltate inaintea terapiilor
conventionale (medicina moderna) si includ medicina traditionala chineza, acupunctura si
homeopatia.

1.1. Medicina traditională chineză

- Diagnosticul clinic si tratamentul este bazat pe teoriile yin-yang si cele cinci elemente, in
care echilibrul intre yin si yang este vital in mentinerea starii de sanatate.
- Orice afectiune este considerata un dezechilibrul ale acestor forte.
- Nu exista studii stiintifice care sa ateste validitatea sau eficacitatea acestor practici in
oncologie.

1.2. Acupunctura
- Acupunctura a fost folosita in tratamentul unor probleme medicale variate, precum si in
tratarea efectelor secundare terapiilor conventionale.
- Aceasta presupune introducerea unor ace la nivelul dermului in situsuri specifice, in scop
terapeutic
- Teoria care sta la baza acupuncturii sugereaza ca stimularea diversilor centri energetici
determina corectia fluxului de energie (“qui”) si determina vindecarea.
- In prezent, nu exista date stiintifice care sa sustina aceasta teorie, efectul acupuncturii
fiind raportat insa superior placebo-ului in unele studii [4].
- Din punct de vedere medical, acupunctura poate determina eliberarea
neurotransmitatorilor, serotoninei si a peptidelor opioide.
- Impactul acupuncturii asupra tratamentului toxicitatii digestive post-chimioterapie a fost
studiat, cu unele rezultate favorabile [5,6].

1.3. Homeopatia
- Remediile homeopatice topice sau orale au fost utilizate in tratamentul diverselor
afectiuni, bazandu-se pe principiul ca daca o substanta in cantitate mare poate determina o
boala, acceasi substanta in cantitate mica poate duce la vindecarea acesteia.
- Tratamentul homeopatic presupune administrarea unor substante in doze mici, crezandu-
se ca efectul teraputic este mai puternic cu cat substanta este mai diluata.
- Remediile homeopatice include plante precum arnica, belladonna, musetel, nux vomica
sau iedera [6].
- Datele stiintifice sunt discordante cu efectele presupuse ale homeopatiei, din punct de
vedere al principiilor curente de farmacologie, chimie si fizica. Studiile clinice nu au
demonstrate eficienta homeopatiei atunci cand a fost comparata cu placebo. Remediile
homeopatice sunt considerate sigure, din moment ce contin cantitati foarte reduse (sau
unelor absente) de substate active farmacologic.
- Homeopatia este contraindicata femeilor insarcinate sau care alapteaza si, in prezent, nu
sunt raportate interactiuni cu medicamente, plante sau alimente.

1.4. Masajul terapeutic

- Masajul therapeutic include diverse varainte de manipulare in scop terapeutic al tesutului
muscular (ex. masajul suedez).
- La pacientii oncologici, masajul a fost frecvent contraindicat conform teoriei raspandirii
cancerului secundar vasodilatatiei si activarii circulatiei prin masaj. Datele stiintifice
actuale contrazic aceasta teorie si masajul nu este considerat a influenta evolutia bolii
oncologice.
- Datele stiintifice recunosc beneficiul masajului terapeutic din punct de vedere al
imbunatatirii calitatii vietii. O meta-analiza Cochrane subliniaza beneficiul pe termen
scurt in ceea ce priveste ameliorarea starii generale si a unor simptome fizice (durere
localizata, depresie, anxietate, stress, oboseala) [8,9].
- Utilizarea masajului terapeutic in preventia limfedemului de brat este importanta si este
recomandata pacientelor cu limfadenectomie si/sau iradiere axilara.
- Masajul terapeutic nu este recomandat a fi efectuat la nivelul tumorilor solide palpabile,
iar presiunea trebuie adaptata la pacientii cu sindrom mana-picior, cu metastaze osoase
(pentru a reduce riscul de fractura pe os patologic) sau la cei cu tendinta de sangereare
[10].

1.5. Terapiile energetice

- Terapiile energetice implica utilizarea campurilor de energie (bioeneregie sau terapii
eletromagnetice) ca si metoda de tratament. Bioenergia nu a fost pana in prezent dovedita
stiintific, iar terapiile eletromagnetice includ aplicarea unor curenti eletromagnetici sau a
unor magneti in scop terapeutic.
- Reiki este o tehnica japoneza care presupune circularea energiei prin terapeut, nu dinspre
terapeut, in scopul ameliorarii blocajelor spiritual, fizice sau emotionale. Tehnica
presupune aplicarea palmelor in diverse pozitii la nivelul corpului, fara sa implice
manipulari directe sau masaj pe zona tintita.
- Studiile clinice sugereaza beneficii in tratarea durerii si oboselii folosind tehnica Reiki.

1.6. Intervenţii pentru minte-corp

- Interventiile minte – corp implica tehnici dedicate imbunatatirii capacitatii mentale de a
influenta functiile corpului si simptomele aparute. Printre tehnicile cele mai utilizate se
numara meditatia, hipnoza, terapia prin muzica, grupuri de suport, terapia cognitiva si
aromaterapie.
- Meditaţia “mindfulness” este o abordare individuala care presupune concentrarea pe
prezent, tehnici de acceptare si constientizarea lumii interioare si exterioare. Interesul
pentru meditatie la pacientii oncologici deriva din dorinta de a aborda intr-o maniera
integrate tratamentul oncologic, aspectele sociale, psihologice si fiziologice [10].
- Studiile clinice arata o ameliorare a nivelului de stress şi anxietatii la pacientii care
practica meditaţia, contribuind la cresterea calitatii vietii, reducerii simptomelor legate de
stress si a tulburarilor de dispozitie [11].
- Aromaterapia utilizeaza uleiurile esentiale, fie aplicată direct pe corp, adaugata in cursul
bailor sau inhalata prin diverse sisteme de difuzare ca si metoda complementara in
imbunatatirea calitatii vietii. Aceasta este frecvent combinata cu masajul pentru efect
sinergic.
- Dovezile stiintifice sunt limitate, unele studii mentionand efectul relaxant al acestei
terapii, ameliorand anxietatea, depresia si, in unele cazuri, durerea [8].

1.7. Terapia prin mişcare

- Terapia prin miscare include tai chi, hatha yoga, qi gong si terapia prin dans. Aceste
tehnici combina activitatea fizica cu tehnici de respiratie, meditatie sau relaxare.
- Studiile sugereaza beneficii posibile pentru diverse afectiuni care includ durerea si
oboseala, ameliorand in acelasi timp mobilitatea. Terapia prin miscare poate duce la
reabilitare cardiovasculara (normalizarea tensiunii arteriale si a frecventei cardiace),
contribuind la reducerea anxietatii si a depresiei [13].

1.8. Terapia prin nutritie

- Terapia prin nutritie include o varietate de alimente utilizate atat in scop chemoprofilactic
cat si sub forma unor diete utilizate in preventia cancerului sau incorporate in strategiile
de tratament. Exemplele includ dieta macrobiotica, dieta vegana, terapia Gerson,
vitamine, antioxidanti (vitamina C, vitamina E, beta-carotenii), seleniu si coenzima Q10.
- Asocierea unei diete adaptate pe parcursul tratamentului oncologic poate fi benefica in
ameliorarea efectelor secundare post-chimioterapie, precum greturile si varsaturile,
tulburarile digestive sau astenia.
- Administrarea medicatiei antioxidanta poate fi benefica in preventia primara si secundara
a neoplaziilor, precum cancerul mamar [14].
- Administrarea betacarotenilor a fost asociata cu un risc mai mare de neoplasm
bronhopulmonar, iar vitamin E poate creste reiscul de neoplasm de prostata si adenoame
colorectale [15].
- Co-admministrarea medicatiei antioxidante in acelasi timp cu chimioterapia poate
compromite tratamentul oncologic, prin reducerea efectului citotoxic. Mai mult, o serie de
vitamin pot interactiona cu ciclosporinele, statinele, medicatia cardiologica,
anticoagulantele etc. si utilizarea lor in asociere cu tratamentul de lunga durata trebuie
facuta cu precautie.
- Utilizarea diverselor preparate pe baza de plante, fie sub forma de ceai, capsule, tincturi,
extracte, trebuie facuta cu prudenta si doar dupa recomandarea medicului, datorita
posibilelor interactiuni cu medicatia curenta sau a efectelor secundare gastrointestinale,
renale si hepatice [16].

Terapiile alternative si complementare reprezintă o categorie diversă si din ce in ce mai

utilizata de catre pacientii oncologici, in special in ameliorarea efectelor secundare a
tratamentului oncologic. Asistenta medicala joaca, pe langa medicul curant, un rol important
in educarea pacientilor cu privire la potentialele efecte negative sau contraindicatii. Este
necesara cunoasterea acestor terapii alternative pentru o mai buna integrare a acestora in
tratamentul complex al pacientului oncologic.

Bibliografie:

1. Deng GE, Cassileth BR, Cohen L, Gubili J, Johnstone PAS, Kumar N, Vickers A.
Integrative Oncology Practice Guidelines. Journal of the Society for Integrative
Oncology. 2007;5(2):65–84.
2. Fonteyn M, Bauer-Wu S. Using qualitative evaluation in a feasibility study to
improve and refine a complementary therapy intervention prior to subsequent
research. Complementary Therapies in Clinical Practice. 2005;11(4):247–252.
3. Miron L, Teodora Alexa-Stratulat. Tratamentele paliative în oncologie. In Miron L
(ed) Oncologie generală, ediţia III-a, Editura “Gr.T. Popa” Iaşi :399-430.
4. Posadzki P, Moon TW, Choi TY, Park TY, Lee MS, Ernst E, et al. Acupuncture for
cancer-related fatigue: A systematic review of randomized clinical trials. Support
Care Cancer. 2013;21:2067–2073.
5. Bao T. Use of acupuncture in the control of chemotherapy-induced nausea and
vomiting. J Natl Compr Cancer Netw 2009; 7: 606–612.
6. Acupuncture as a complementary therapy in chemotherapy-induced nausea and
vomiting. Proc (Bayl Univ Med Cent). 2009;22(2):138-141.
7. Natural Medicines. J Med Libr Assoc. 2016;104(4):371–374.
8. Fellowes D., Barnes K., Wilkinson S. Aromatherapy and massage for symptom relief
in patients with cancer. Cochrane database of systematic reviews (Online) 2004;(2):p.
CD002287.
9. Ernst E. Massage therapy for cancer palliation and supportive care: A systematic
review of randomised clinical trials. Support Care Cancer. 2009;17:333–337.
10. Walton T. Medical conditions and massage therapy: A decision tree approach.
Philadelphia, PA:Lippincott Williams & Wilkins
11. Bränström R, Kvillemo P, Moskowitz JT. A randomized study of the effects of
mindfulness training on psychological well-being and symptoms of stress in patients
treated for cancer at 6-month follow-up. Int J Behav Med. 2012;19(4):535-542.
12. Foley E, Baillie A, Huxter M, Price M, Sinclair E. Mindfulness-based cognitive
therapy for individuals whose lives have been affected by cancer: A Randomized
controlled trial. J Consult Clin Psychol. 2010;78:72–79. 
13. Lee MS, Choi TY, Ernst E. Tai chi for breast cancer patients: A systematic
review. Breast Cancer Res Treat. 2010;120: 309–316.
14. Harris H. R., Orsini N., Wolk A. (2014). Vitamin C and survival among women with
breast cancer: a meta-analysis. Eur. J Cancer 5 2014: 1223–1231.
15. Albanes D., Virtamo J., Taylor P.R., Rautalahti M., Pietinen P., Heinonen O.P.
Effects of supplemental beta-carotene, cigarette smoking, and alcohol consumption
on serum carotenoids in the Alpha-Tocopherol, Beta-Carotene Cancer Prevention
Study. Am. J. Clin. Nutr. 1997;66:366–372. doi: 10.1093/ajcn/66.2.366.
16. Gardner Z, McGuffin M. American Herbal Products Association. Botanical Safety
handbook 2nd edition. 2013