În seria procedeelor de prelucrare dimensională a metalelor au pătruns, din ce în ce mai

mult tehnologiile de prelucrare prin agregare de pulberi metalice. Aceste tehnologii, spre
deosebire de cele clasice, bazate pe procesele de topire, turnare şi deformare plastică a metalelor,
constau în obţinerea şi utilizarea pulberilor metalice, ca atare, sau sub forma produselor
compactizate şi sinterizate
În esenţă, prelucrarea prin agregare de pulberi constă din următoarele etape principale:
- obţinerea pulberilor metalice sau combinaţii metalice şi metaloide;
- amestecarea pulberilor de diferite tipuri;
- tratamentul termic al semifabricatelor şi pieselor rezultate prin compactizare;
- prelucrări mecanice de rectificare şi superfinisare.
Metodele de obținere a pulberilor sunt foarte diverse, însă alegerea concretă a unei
anumite metode depinde de o serie de factori, precum tipul materiei prime utilizate (minereu,
oxizi, soluții de săruri etc.), proprietățile vizate (mărimea și forma particulei etc.), prețul de cost
al produsului finit etc. Varianta optimă de producere a pulberii trebuie să ia în considerare toți
factorii enunțați anterior, cu toate că, în diferite situații particulare, în alegerea metodei va prima
unul sau altul din acești factori.
Metodele de obținere a pulberilor pot fi clasificate în următoarele categorii:
- metode mecanice;
- metode fizico - mecanice;
- metode chimice;
- metode fizico - chimice.
În categoria metodelor mecanice de obținere a pulberilor pot fi incluse procedeele prin a
căror utilizare materia primă se divizează până la stadiul de pulbere, fără a-și modifica starea de
agregare și compoziția chimică. Prelucrarea prin așchiere și măcinarea în mori cu bile, ciocane,
mori vibratoare sau mori cu vârtejuri asigură aceste deziderate.
Metodele fizico - mecanice de obținere a pulberilor implică modificarea stării de agregare
a materiei prime utilizate în vederea obținerii pulberii. Fluxul tehnologic general de fabricație al
pulberii conline o etapă obligatorie de topire a materiei prime și ulterioara fragmentare a vanei de
topitură, prin impactul acesteia cu medii concentrate (apă sau gaze), aflate la presiune ridicată
sau pe cale mecanică, utilizând discuri totitoare, pldci vibratoare, ultrasunete etc..
Compozitiaclrimicd a pulberii rezultate dupd solidificarea in aceste conditii rdmAne identicdcu
cea corespunzdtoare materiei prime iniliale.
Utilizarea metodelor chimice pentru obținerea pulberilor implică modificarea compoziției
chimice a materiei prime. Pulberea se obține ca urmare a desfășurării unor procese chimice, ca
de exemplu: reducerea oxizilor metalelor pure, compușilor acestora, decarburarea etc.
 Melodele fizico - chimice reprezintă categoria metodelor prin a căror derulare au loc
concomitent reacții chimice și diverse procese fizice. În această categorie de metode sunt incluse:
obținerea pulberilor prin electroliza soluliilor apoase și a topiturilor, prin disocierea termică a
carbonililor, coroziune intercristalină, etc.
Clasificarea generală a metodelor de obținere a pulberilor:
A. Metode mecanice (practicate în fază solidă):
- măcinare în mori cu bile, mori vibratoare, mori de tip attritor ;
- sfărâmare (măcinare) în concasoare, mori cu valțuri;
- automăcinare în mori cu vârtejuri de fluide;
- așchiere, pilire, etc.
B. Metode fizico - mecanice (cu schimbarea stării de agregare):
- granulare în apă;
- granulare prin agitarea lichidului (topiturii) la o temperatură apropiată de temperatura de
solidificae a acestuia;
- pulverizare prin orificiu calibrat, folosind ca agent de purverizare: hidrogenul, aerul
comprimat, vaporii de apă, apa sub presiune;
- pulverizare în sifon rotativ, cu electrod consumabil etc.
C. Metode chimice (cu modificarea compoziției chimice a materii prime):
- reducerea;
- decarburarea;
- hidrurarea etc.
D. Metode fizico – chimice:
- electroliza soluțiilor apoase sau a topiturilor de săruri;
- disocierea termică a carbonililor;
- coroziunea intercristalină.

Obţinerea pulberilor prin pulverizare

Pulverizarea din stare lichidă pentru fabricarea pulberilor metalice este cel mai productiv
procedeu, care permite producerea unor pulberi de calitate în condiţii de eficienţă economică.
Sunt practicate mai multe variante, dintre care cele mai utilizate sunt pulverizarea cu jeturi
lichide şi pulverizarea cu disc rotitor. Pulverizarea cu jeturi lichide (fig.1.A) constă în
destrămarea, cu ajutorul a 6-8 jeturi lichide dispuse circular, a unui jet de metal lichid, care se
scurge dintr-un creuzet.
Cei mai importanţi parametri sunt presiunea jeturilor lichide (în jurul a 14MPa şi unghiul
de impact al jeturilor asupra jetului de metal lichid (70-75o). Variaţii mari în jurul acestor valori
conduc la împroşcări de material şi la granulaţii neuniforme, într-o plajă extrem de largă.

Fig. 1. Procedee de pulverizare: A – cu jeturi lichide; B - pe disc rotativ; C – prin atomizare.

Pulverizarea cu disc rotitor (fig. 1.B) se bazează pe destrămarea unui jet de metal lichid 2, topit
într-un creuzet 1, la impactul cu un disc 3, a cărui turaţie este de 1000-1500 rot/min. Turaţia fiind
parametrul care determină granulaţia pulberii.
Pulberile obţinute prin pulverizare au următoarele caracteristici:
- granulație relativ uniformă;
- sunt compacte;
- au formă sferoidală.
Pulberile astfel obţinute sunt acoperite de o peliculă de oxid, ceea ce presupune o operaţie
ulterioară de reducere a acestuia.
Atomizarea se bazează pe pulverizarea metalului lichid cu un jet de aer de mare presiune (fig.
1.C). Metalul topit într-un creuzet 1 urcă în tubul capilar 2. Presiunea aerului la ieşirea din duza 3
este în jur de 10 MPa şi datorită depresiunii create aspiră metalul în jet şi îl pulverizează pe
peretele 5. Pulberea metalică (oţel, cupru, bronz, alamă, aluminiu) este colectată într-un rezervor
6. Pulberile obţinute prin atomizare au caracteristici asemănătoare celor obţinute prin
pulverizare, cu precizarea că prezintă pori.