METODE ADIACENTE

1. Metodele statistice
Sunt utilizate mai ales pentru evidentierea unui fenomen fata de o baza de referinta (fixa sau în
lant).

2. Metoda ABC (sau metoda 20/80)

Aceasă metodă îşi propune o analiză selectivă a componentelor unui fenomen în funcție de
poziția lor în cadrul întregului. Se utilizează pentru analiza vanzărilor pe produse, analiza
stocurilor, a costurilor, a categoriilor de clienți sau furnizori si respectiv a puterii de negociere a
acestora în raport cu firma analizată.

3. Metoda ratelor

Această metodă se foloseşte îndeosebi la analiza situației financiare a întreprinderii, permitand

calculul unor rapoarte între două mărimi comparabile sub aspect logic şi economic.
Informațiile rezultate din analiza efectuată pe baza ratelor pot fi utilizate de conducerea firmei,
care este preocupată de rentabilitatea, echilibrul financiar şi utilizarea optimă a resurselor,
precum şi de investitori, care sunt interesați de nivelul actual şi de perspectivă al dividendelor si
al valorii investitiei lor, concretizate în capitalul depus. Creditorii sunt interesați îndeosebi de
solvabilitatea şi capacitatea de plată firmei în care îşi plasează banii.

4. Metoda scorurilor

Metoda scorurilor (scoring) reprezintă o metodă de analiză discriminatorie multidimnesională,

care a fost fundamentată pe analiza comparativă a două grupuri de firme, unele cu o evoluție
pozitivă , iar altele cu o evoluție deficitară, aproape de faliment. Scorul unei firme pentru o
anumită perioadă este dat de valoarea acestei sume şi el indică gradul de vulnerabilitate
financiară a acesteia, putând astfel contribui la identificarea din timp a situațiilor periculoase
pentru sănătatea financiară a firmei. Prin compararea nivelului şi dinamicii scorului individual al
unei firme cu evoluția constatată statistic la nivelul sectorului din care aceasta face parte, se
poate evidenția predispoziția firmei respective în raport cu riscul de faliment.

5. Metoda calculului matriceal

Metoda calculului matriceal se aplică în cazul relațiilor funcționale de produs sau raport între
rezultatul economic cercetat şi factorii de influență fiind adaptată la necesitățile analizei.
Metoda prezintă importantă deoarece se poate aplica în toate domeniile analizei
economicofinanciare putând fi adoptată şi la prelucrarea electronică a datelor.
6. Metoda grilelor de evaluare
Se utilizează cu seama pentru diagnocticul global al firmei şi pentru diagnosticul mediului
Concurențial, al potențialului intern, precum şi în evaluarea organizatiei într-un mediu dat.
Instrumentul utilizat pentru diagnosticare este profilograma.

7. Metoda generalizării

Cu ajutorul matodei generalizării se scot în evidență principalele aspecte pozitive sau negative
din activitatea unităților economice şi se fac aprecieri asupra evoluției fenomenelor analizate.
Metoda generalizării permite utilizarea concluziilor analizei în procesul mangerial pentru
fundamentarea deciziilor cu caracter tactic şi strategic.

8. Calculul marginal reflectă fie cheltuielile, fie veniturile adiționale generate de modificarea cu
o unitate a volumului de activitate sau a factorilor de producție (ex: productivitatea marginală,
costul marginal).

9. Metoda corelației (metoda analizei regresionale)

Se utilizează în cazul legăturilor de tip stohastic pentru a determina sensul, intensitatea şi

direcția legăturii între fenomenele economice analizate, precum şi gradul de influenŃă a
factorilor care Acționează asupra fenomenelor respective. Folosirea metodei corelației necesită
identificarea legăturilor de cauzalitate dintre fenomene, cunoaşterea caracterului acestor
legături şi alegerea tipului de funcție statisticomatematică sau a ecuației de regresie care
exprimă cel mai bine relația dintre fenomenele analizate.

În acest scop este necesară luarea în considerare a factorilor determinanți, făcându-se

Abstracție de factorii neesențiali, cu acțiune întâmplătoare.