Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial, Cultural şi Natural a fost adoptată în 1972

de Conferinţa Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură

(UNESCO), la Paris.
Scopul naşterii acestei convenţii a fost acela de a „stabili un sistem eficient de protejare
colectivă a patrimoniului cultural şi natural de valoare universală excepţională, organizat într-o
formă permanentă şi după metode ştiinţifice moderne”.
Douăzeci de state au semnat inițial convenția, dar numărul lor a crescut până la 191 de ţări, în
2015. Acestea au înscris până în 2015 în patrimoniul mondial 1031 de obiective,  din care:
802 culturale, 197 naturale şi 32 mixte.
La nivelul anului 2015, cele mai multe obiective se găseau în Italia (51), China (48), Spania (44),
Franța (41), Germania (40), Mexic (33) și India (32).
Anual, pentru listă se fac nominalizări de către statele semnatare ale convenției, iar acestea sunt
aprobate, respinse sau amânate de Comitetul Patrimoniului Mondial.
UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură) a fost fondată la 16
noiembrie 1945.
Scopul organizației este de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între națiuni
în educație, știință, cultură, și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect față de justiție
universal, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber,
indiferent de rasă, sex, limbă sau religie, după Carta Națiunilor Unite. UNESCO are 195 de state
membre și 9 state asociate.
România este membră UNESCO din 27 iulie 1956.
Patrimoniul mondial UNESCO din Republica Moldova include un singur monument și două
obiecte sunt în lista de examinare. Republica Moldova a ratificat Convenția UNESCO privind
protecția patrimoniului mondial cultural în 2002.
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite desemnează un număr de zile internaționale
pentru a marca aspecte importante ale vieții și istoriei umane. Agențiile specializate ale ONU,
inclusiv UNESCO, pot de asemenea proclama zile mondiale. În acest caz, proclamarea unei zile
internaționale depinde numai de organismele lor de conducere și de regulamentele interne.

UNESCO sărbătorește astfel zile internaționale ONU referitoare la domeniile sale de

competență, în plus față de alte zile mondiale, proclamate de organele de conducere ale
organizației sau de alte instituții.

 27 ianuarie: Ziua internațională a comemorarii în memoria victimelor Holocaustului

 11 februarie: Ziua internationala a fetelor si femeilor cu activitati in domeniul stiintei
 13 februarie: Ziua mondiala a radioului
 21 februarie: Ziua internationala a limbii materne
 8 martie: Ziua internationala a femeii
 20 martie: Ziua internationala a francofoniei
 21 martie: Ziua mondiala a poeziei
 21 martie: Ziua internationala pentru eliminarea discriminarii rasiale
 21 martie: Ziua internationala a Nowruz
 22 martie: Ziua mondiala a apei
 6 aprilie: Ziua internationala a sportului pentru dezvoltare si pace
 23 aprilie: Ziua internationala a cartii si a drepturilor de autor
 30 aprilie: Ziua internationala a jazz-ului
 3 mai: Ziua mondiala a libertatii presei
 5 mai: Ziua patrimoniului mondial african
 21 mai: Ziua mondiala a diversitatii culturale pentru dialog si dezvoltare
 22 mai: Ziua internationala pentru diversitate biologica
 25 mai: Ziua Africii
 5 iunie: Ziua mondiala a mediului inconjurator
 8 iunie: Ziua mondiala a oceanelor
 17 iunie: Ziua mondiala pentru combaterea desertificarii si secetei
 18 iulie: Ziua internationala Nelson Mandela
 26 iulie: Ziua internațională pentru conservarea  ecosistemului de mangrove
 9 august: Ziua internationala a popoarelor indigene
 12 august: Ziua internationala a tineretului
 23 august: Ziua internationala pentru amintirea comerțului cu sclavi și abolirii acestuia
 8 septembrie: Ziua mondiala a alfabetizarii
 15 septembrie: Ziua internationala a democratiei
 21 septembrie: Ziua internationala a pacii
 28 septembrie: Ziua internationala a accesului universal la informatie
 5 octombrie: Ziua internationala a cadrelor didactice
 A doua miercuri din octombrie: Ziua internationala a reducerii dezastrelor
 17 octombrie: Ziua internationala pentru eradicarea saraciei
 20 octombrie: Ziua mondiala a statisticii
 27 octombrie: Ziua mondiala a patrimoniului audiovizual
 2 noiembrie: Ziua internationala a incheierii impunitatii pentru crime impotriva
jurnalistilor
 5 noiembrie: Ziua mondiala a limbii „romani”
 10 noiembrie: Ziua mondiala a stiintei pentru pace si dezvoltare
 A treia joi din noiembrie: Ziua mondiala a filosofiei
 16 noiembrie: Ziua internationala pentru toleranta
 25 noiembrie: Ziua internationala pentru eliminarea violentei impotriva femeilor
 29 noiembrie: Ziua internationala a solidaritatii cu poporul palestinian
 1 decembrie: Ziua mondiala SIDA
 3 decembrie: Ziua internationala a persoanelor cu dizabilitati
 10 decembrie: Ziua drepturilor omului
 18 decembrie: Ziua internationala a migrantilor
 18 decembrie: Ziua mondiala a limbii arabe

UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, conform denumirii

originale din engleză, United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization) a fost
fondată la 16 noiembrie 1945. Își are sediul în Paris, Franța, dar are și 73 de suboficii active în
diverse țări ale lumii.
Constituția adoptată în Conferința de la Londra din noiembrie 1945 și aplicată începând cu 4
noiembrie 1946, a fost adoptată de cele 20 de state fondatoare (Regatul Unit, Noua
Zeelandă, Arabia Saudită, Africa de Sud, Australia, India, Mexic, Franța, Republica
Dominicană, Turcia, Egipt, Norvegia, Canada, China, Danemarca, Statele Unite ale
Americii, Cehoslovacia, Brazilia, Liban și Grecia).
UNESCO are 195 de state membre și 9 state asociate. România este membră UNESCO din 27
iulie 1956.
Scopul organizației este de a contribui la pacea și securitatea lumii prin colaborarea între națiuni
în educație, știință, cultură, și comunicații pentru a se reuși stabilirea unui respect față de justiție
universal, pentru corectitudinea justiției și pentru drepturile și fundamentele omului liber,
indiferent de rasă, limbă sau religie, după Carta Națiunilor Unite.
Una dintre misiunile UNESCO este cea de a menține o listă de locuri din patrimoniul mondial.
Aceste locuri sunt importante din punct de vedere natural sau istoric, a căror conservare și
salvare sunt importante pentru comunitatea mondială.
Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a fost creată pentru
a răspunde convingerilor ferme ale statelor răvășite de cele două războaie mondiale în mai puțin
de o generație. Acordurile politice și economice nu erau suficiente pentru a construi o pace
durabilă în goana înarmărilor ce își găsea răspunsul nimic altceva decît într-un Război Rece.
Pacea trebuie să fie fundamentată pe solidaritatea morală și intelectuală a umanității, evidențiază
principiile de la baza UNESCO.Chiar în vîltoarea luptelor dintre cele două mari concepte
mondiale a fost semnată Constituția UNESCO, la 16 noiembrie 1945, aceasta întrînd în vigoare
la 4 noiembrie 1946, după ce a fost ratificată de 20 de țări printre care: Australia, Brazilia,
Canada, China, Cehoslovacia, Danemarca, Franța, Grecia , Mexic, Norvegia, Africa de Sud,
Turcia, Regatul Unit și Statele Unite. Prima sesiune a Conferinței Generale a UNESCO a avut
loc între 19 noiembrie și 10 decembrie 1946 abea după ce s-a instaurat așa numita pace
mondială,și s-a bucurat de participarea reprezentanților a 30 de guverne cu drept de vot.
Strategia sa actuala pe termen mediu (2014-2021) este construita in jurul misiunii sale declarate,
concentrandu-se pe teme si domenii in care UNESCO isi poate aduce contributia prin actiuni
deliberate, strategice: „Ca agentie specializata a Natiunilor Unite, UNESCO contribuie la
construirea pacii, eradicarea saraciei, dezvoltarea durabila si dialogul intercultural prin
educatie, stiinta, cultura, comunicare si informare”.
Organizatia se concentreaza, in particular, pe 2 prioritati globale:

 Africa

 Egalitatea dintre sexe

Si pe o serie de obiective generale:

 Atingerea educației de calitate pentru toți și învățarea continuă

 Mobilizarea cunoasterii stiintifice si a politicilor pentru dezvoltare durabilă

 Abordarea provocărilor sociale și etice emergente

 Promovarea diversității culturale, a dialogului intercultural și a unei culturi a păcii

 Crearea de societăți ale cunoașterii integratoare prin informare și comunicare

UNESCO se străduiește să construiască rețele între națiuni pentru facilitarea unui anumit tip de
solidaritate și toleranță: mobilizarea pentru educație, astfel încât fiecare copil să aibă acces la
educație de calitate ca drept fundamental al omului și ca premisă obligatorie pentru dezvoltarea
umană.
Construirea înțelegerii interculturale, prin protejarea patrimoniului și susținerea diversității
culturale este la fel un obiectiv de aspirație a fiecărui stat membru al acestei
organizații.UNESCO a creat ideea de Patrimoniu Mondial pentru protejarea obiectivelor cu o
valoare universală inestimabilă, pe care 195 de state membre și 9 state asociate încearcă să le
promoveze.
Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural, adoptată în 1972, a condus
la crearea Listei Patrimoniului Mondial, care în prezent include 1007 obiective.
Convenția pentru protejarea Patrimoniului cultural imaterial, adoptată în 2003, creează o
platformă internațională pentru asigurarea respectului reciproc pentru comunitățile păstrătoare de
patrimoniu cultural viu și pentru atragerea atenției asupra importanței pe care acestea o poartă.
Lista reprezentativă a Patrimoniului cultural imaterial al umanității cuprinde și elemente
românești: obiceiul călușului (din 2008), doina (din 2009), meșteșugul ceramicii de Horezu (din
2012) și obiceiul practicat de către flăcăii colindători, la Crăciun, în România și Republica
Moldova (din 2013).
La 10 noiembrie 2014, UNESCO sărbătorește Ziua internațională a științei pentru pace și
dezvoltare.
ICOM
Comitetele Internaţionale ale ICOM
Comitetele Internaţionale au caracter strict profesional şi sunt compuse numai din acei membri
ICOM care doresc să adere la ele. Prin intermediul Comitetelor Internaţionale se realizează
principalele obiective ale organizaţiei schimbul de informaţii ştiinţifice la nivel internaţional,
elaborarea de norme pentru profesie, adoptarea de reguli şi recomandări, realizarea de proiecte
comune. Comitetele Internaţionale sunt, de asemenea (ca şi Comitetele Naţionale) reprezentate
în Comitetul Consultativ al ICOM, de către preşedintele fiecăruia dintre ele.
Comitele Internaţionale ale ICOM sunt:
AVICOM – Comitetul Internaţional pentru Audiovizual şi Noile Tehnologii pentru Imagine şi
Sunet 
CECA – Comitetul Internaţional pentru Educaţie şi Acţiune Culturală 

CAMOC – Museums of Cities 

CIDOC – Comitetul Internaţional pentru Documentare 
CIMAM – Comitetul Internaţional pentru Muzeele şi Colecţiile de Artă Modernă 
CIMCIM – Comitetul Internaţional pentru Muzeele şi Colecţiile de Instrumente Muzicale 
CIMUSET – Comitetul Internaţional pentru Muzeele şi Colecţiile de Ştiinţă şi Tehnică 
CIPEG – Comitetul Internaţional pentru Egiptologie 
COSTUME – Comitetul Internaţional pentru Muzeele şi Colecţiile de Costume 
DEMHIST – Comitetul Internaţional pentru Casele şi Muzeele Memoriale 

GLASS – Comitetul Internaţional pentru Muzeele şi Colecţiile de Sticlă 

ICAMT – Comitetul Internaţional pentru Arhitectură şi Tehnici Muzeografice 
ICDAD – Comitetul Internaţional pentru Arte Decorative şi Design 
ICEE – Comitetul Internaţional pentru Schimburi de Expoziţii 
ICFA – Comitetul Internaţional pentru Muzee şi Colecţii de Arte Frumoase 
ICLM – Comitetul Internaţional pentru Muzeele de Literatură 
ICMAH – Comitetul Internaţional pentru Muzeele şi Colecţiile de Istorie şi Arheologie 
ICME – Comitetul Internaţional pentru Muzeele şi Colecţiile de Etnografie 
ICMEMO – Comitetul Internaţional pentru Muzeele în Memoria Victimelor Crimelor Publice 
ICMS – Comitetul Internaţional pentru Securitate în Muzee 
ICOFOM – Comitetul Internaţional pentru Muzeologie 

ICOMAM – Comitetul Internaţional pentru Muzeele de Arme şi de Istorie Militară 

ICOM-CC – Comitetul Internaţional pentru Conservare 
ICOMON – Comitetul Internaţional pentru Muzeele Bancare şi Monetare 
ICR – Comitetul Internaţional pentru Muzeele Regionale 
ICTOP – Comitetul Internaţional pentru Formarea Personalului 
INTERCOM – Comitetul Internaţional pentru Administrare 
MPR – Comitetul Internaţional pentru Marketing şi Relaţii Publice în Muzee 
NATHIST – Comitetul Internaţional pentru Muzeele şi Colecţiile de Ştiinţe ale Naturii 
UMAC – Comitetul Internaţional pentru Muzeele şi Colecţiile Universitare 
Fiecare membru ICOM poate face parte dintr-un singur Comitet Internaţional, ca membru cu
drept de vot. Adeziunea este gratuită şi include toate beneficiile obişnuite, dar Comitetul poate
taxa participarea la anumite evenimente. În plus, oricare membru ICOM poate fi membru şi al
altor Comitete Internaţionale, dar fără a avea drept de vot, iar adeziunea la aceste Comitete poate
fi taxată. Pentru a deveni membru al unui Comitet Internaţional. Pentru a deveni membru cu
drept de vot al unui Comitet Internaţional, trebuie completat un formular de adeziune care este
primit de fiecare membru ICOM, după aderarea la organizaţie şi primirea cardului de membru.
Încetarea calităţii de membru ICOM atrage după sine şi pierderea calităţii de membru al oricărui
Comitet Internaţional.
Creat în 1946, ICOM este o organizaţie neguvernamentală (un ONG), aflată într-o relaţie
formală de asociere cu UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi
Cultură), şi care se bucură de un statut special (consultativ), pe lângă Consiliul Economic şi
Social al Naţiunilor Unite (ECOSOC).

Asociaţia are scop nelucrativ, ICOM fiind, în cea mai mare parte, finanţată prin cotizaţiile
vărsate de membrii săi.
Totodată, ICOM este susţinut de diverse organisme publice sau private, aşa cum este UNESCO,
pentru care ICOM realizează o parte a programului său cu privire la muzee.
Având sediul la Paris (în Franţa), chiar în sediul principal al UNESCO (Maison de l'UNESCO),
sediul ICOM adăposteşte Secretariatul General şi Centrul de Informare Muzeologică UNESCO-
ICOM.
Cei peste 30.000 membri ai ICOM din 20.000 de muzee, activi în 171 de comitete naționale și
internaționale, colaborează la activităţile organizaţiei, atât pe plan naţional şi regional, cât şi pe
plan internaţional: ateliere, publicaţii, programe de formare, programe de parteneriat şi de
promovare reciprocă a muzeelor, inclusiv, prin evenimentele organizate cu ocazia Zilei
Internaţionale a Muzeelor (18 mai, în fiecare an). Pentru întărirea activităţii lor, unele comitete
naţionale sunt grupate în organizaţii regionale.
Programul trienal de activităţi, adoptat de Adunarea Generală, este pus în aplicare de
Secretariatul ICOM, ca şi de comitetele naţionale şi internaţionale, care contribuie la realizarea
programului. Activităţile ICOM răspund provocărilor şi nevoilor profesiunii şi se articulează în
jurul următoarelor teme:
cooperare şi schimburi ştiinţifice;
diseminarea cunoştinţelor despre muzee şi sensibilizarea publicului;
formarea profesională;
dezvoltarea normelor profesionale;
elaborarea şi promovarea deontologiei profesionale;
protejarea patrimoniului şi lupta împotriva traficului ilicit de bunuri culturale.
Sarbatori-Noaptea Muzeelor
ICOMOS
În fiecare an, la 18 aprilie, ICOMOS - Comitetul Internațional al Monumentelor și Siturilor
celebrează Ziua internațională a monumentelor și a siturilor aprobată în cadrul celei de-a 22-a
Conferințe Generale a UNESCO din 1983. Această zi oferă posibilitatea ca publicul larg să
conștientizeze dimensiunea patrimoniului monumentelor și siturilor la nivel național și mondial,
precum și a vulnerabilității acestuia. Totodată, sunt aduse în atenția oamenilor și eforturile
necesare protecției și conservării acestui patrimoniu.
Consiliul Internațional pentru Monumente și Locuri este o asociație de profesioniști care în
prezent reunește aproximativ 9500 de membri din întreaga lume.

ICOMOS lucrează pentru conservarea și protejarea locurilor de patrimoniu cultural. Este singura
organizație non-guvernamentală globală de acest gen, dedicată promovării aplicării teoriei,
metodologiei și tehnicilor științifice pentru conservarea patrimoniului arhitectural și arheologic.
Activitatea sa se bazează pe principiile consacrate în Carta internațională din 1964 privind
conservarea și restaurarea monumentelor și siturilor (Carta de la Veneția).

ICOMOS este o rețea de experți care beneficiază de schimbul interdisciplinar al membrilor săi,
printre care se numără arhitecți, istorici, arheologi, istorici de artă, geografi, antropologi, ingineri
și urbanisti.

Membrii ICOMOS contribuie la îmbunătățirea păstrării patrimoniului, a standardelor și

tehnicilor pentru fiecare tip de patrimoniu cultural: clădiri, orașe istorice, peisaje culturale și
situri arheologice.
Fiecare Comitet Național este alcătuit din membri individuali și instituționali, membri de
susținere și membri onorifici. Toți membrii trebuie să fie calificați în domeniul conservării,
practicând profesia de arhitect, arheolog, urbanist, inginer, administrator de patrimoniu, istoric
de artă sau arhivar. Accesul individual poate fi acordat, în cazuri excepționale, altor persoane
interesate să susțină obiectivele și obiectivele ICOMOS. ICOMOS are aproximativ 9500 de
membri în peste 110 de țări. Profesioniștii în domeniul conservării pot participa la acțiunea
ICOMOS® prin intermediul Comitetului național și își pot desfășura programele la nivel
național.
Există patru categorii de membri în comitetele naționale ICOMOS.
Participarea individuală este deschisă oricărei persoane implicate activ în conservarea
monumentelor, grupurilor de clădiri sau a siturilor: - ca membru al personalului științific, tehnic
sau administrativ al unui monument național, regional sau local, al unui arte plastice sau al unui
serviciu antichități; - în calitate de decident sau ca specialist în conservarea, restaurarea,
reabilitarea și amenajarea monumentelor, grupurilor de clădiri și a siturilor.
Această definiție poate include arhitecți, planificatori orășeni, istorici, arheologi, etnologi sau
arhiviști și, în anumite cazuri, alte persoane interesate să susțină obiectivele și obiectivele
ICOMOS.
Apartenența instituțională este deschisă oricărei instituții:
- se ocupă cu conservarea, protejarea, restaurarea, reabilitarea, amenajarea sau animarea
monumentelor istorice, a grupurilor de clădiri și a siturilor,
- inclusiv cei care dețin sau sunt responsabili pentru monumente istorice, grupuri de clădiri și
situri,
- și cei care își dedică toate sau o parte din eforturile lor pentru astfel de activități.
Susținerea apartenenței este deschisă oricărei persoane sau instituții care ar dori să susțină
scopurile și activitățile ICOMOS sau care ar dori să contribuie la cooperarea internațională în
domeniul conservării patrimoniului cultural.
Apartenența onorifică la ICOMOS este acordată exclusiv de Adunarea Generală ICOMOS ca
răspuns la o propunere a Comitetului Național ICOMOS, la persoanele care au oferit servicii
excepționale în domeniu.
Toți membrii Comitetului Național au dreptul să participe și să participe la Adunarea Generală
ICOMOS, care are loc la fiecare trei ani. Cu toate acestea, fiecare Comitet Național are doar 18
voturi la Adunarea Generală.
Membrii susținători și membrii de onoare au dreptul să participe la Adunarea Generală a
ICOMOS, fără drept de vot.
Cum să deveniți membru?
Profesioniștii interesați să lucreze în domeniul patrimoniului cultural pot face o cerere de aderare
la ICOMOS, prin intermediul comitetului lor național.
Dacă nu există un comitet național într-o țară, cererile de membru trebuie adresate
Secretariatului Internațional ICOMOS spre aprobare de către Comitetul Executiv ICOMOS.
Membrii ICOMOS aparținând țărilor în care nu există nici un Comitet Național au aceleași
drepturi ca membrii comitetelor naționale, cu excepția dreptului de vot în cadrul Adunării
Generale.
Toți membrii ICOMOS ai unei țări constituie Comitetul Național al țării. Odată ce a fost creat un
Comitet Național, toate cererile de aderare la Secretariatul Internațional sunt transmise
Comitetului Național.
Drepturile și îndatoririle membrilor Beneficiile membrilor - participarea la o rețea profesională
internațională (întâlniri de experți, ateliere profesionale, schimburi științifice, programe de
formare) - posibilitatea de a participa la Adunarea Generală ICOMOS trienală - posibilitatea
participării la activități științifice naționale și internaționale - acces la informații privind
conferințele și seminariile naționale - abonament gratuit la newsletter-ul ICOMOS - reduceri la
publicațiile selectate - admiterea gratuită sau redusă la numeroase situri de patrimoniu și muzee
din întreaga lume - acces prioritar la serviciile Secretariatului Internațional și la Centrul de
documentare UNESCO-ICOMOS Principiile și obligațiile pe care trebuie să le respecte membrii
individuali ai ICOMOS sunt menționați în Declarația de angajament etic.