BLINDAJE CLASICE ŞI MODERNE

The protection of armored equipment are all skills to resist aggression performed
with a wide range of munitions(mines,grenades,bullets etc.),and at the same time to provide
appropriate conditions for fighting.
Armor is considered to be all metal plates designed to provide provide protection
from the enemy.
Given that the armored remain the most effective weapons of the land forces,while
achieving a unique combination of strength and power of resistance assault at fixed
positions,this paper addresses the issue of technical topics such as protection of armored
vehicles, armor types, composition and technology their manufacture.
It also stresses the importance of protecting vehicles against firearms, but they must
be equipped with a sturdy and lightweight armor to increase mobility.

I. Introducere
Câmpul de luptă al viitorului este caracterizat de sisteme de armament automatizate,
de o coordonare integrală a tuturor categoriilor de forţe şi de utilizarea sistemelor cibernetice
care să completeze limitele fiziologice ale luptătorilor şi operatorilor de tehnică. Pe acest
fond, rolul tehnicii blindate, chiar dacă în istoria sa a avut si scăderi, îşi păstrează o poziţie
dominantă prin putere de foc, mobilitate şi grad de protecţie.
Practic, istoria tehnicii blindate este o istorie a competiţiei proiectil/blindaj.
Astfel, deşi întotdeauna au existat piese de artilerie, muniţii sau mine capabile să distrugă
blindatul, deşi adesea acesta a fost declarat ca inutil şi perimat, niciodată nu s-a renunţat la el.
Deci, mijloacele blindate rămân cele mai eficiente arme ale forţelor terestre,
realizând o „combinaţie unică de forţă de asalt şi de forţă de rezistenţă pe poziţii
fixe “ [1]

II. Realizări şi tendinţe în construcţia blindajelor maşinilor de luptă

Protecţia luptătorilor constitue o preocupare permanentă a fabricanţilor de arme. Incă
din cele mai îndepărtate timpuri oamenii au căutat diferite mijloace de protecţie a luptătorilor:
haine din piei mai dure, urmate de scutul din piele, din lemn, din lemn acoperit cu placă
metalică subţire sau zale metalice şi scutul din metal.
Protecţia tehnicii blindate reprezintă totalitatea aptitudinilor de a rezista agresiunilor
executate cu o gama variată de mijloace, la acţiunile diverselor muniţii (mine, grenade,
gloanţe,etc), a armelor de nimicire in masă, şi în acelaşi timp să ofere condiţii
corespunzătoare de ducere a luptei.

III. Protecţia prin blindaj

 Blindajul este considerat a fi ansamblul de plăci metalice destinate să asigure
protecţia împotriva gloanţelor, proiectilelor inamicului sau schijelor acestora.
Dea lungul timpului, au apărut mai multe tipuri de blindaje:
• protecţie totală
• protecţie globală
• protecţie diferenţială
• protecţie generală
În prezent se caută soluţii de construire a noi tipuri de blindaje, nu se mai pune
problema realizării doar a unor blindaje invulnerabile datorită caracteristicilor fizico-
mecanice ale materialelor. Astfel s-au realizat blindajele active care asigură protecţie tancului,
nu doar datorită rezistenţei mecanice a unor blindaje, ci şi datorită unor contraacţiuni
declanşate împotriva elementului atacator.
Protecţia diferenţială ţine seama de probabilitatea suprafeţelor expuse de a fi lovite
de proiectil şi de probabilitatea tactică de executare a unor agresiuni din anumite direcţii, cu
anumite categorii de armament. Astfel apar termenii de protecţie laterală, frontală,
posterioară, la atacul aerian sau împotriva elementelor explozive plantate în sol.
Protecţia tehnicii blindate, raportată la suprafeţele expuse, a stat la baza unei strânse
colaborări între constructorii de tehnică şi tacticieni, colaborare materializată în modificări
majore a modului de elaborare a algoritmilor de colaborare dintre arme şi, în mod special, a
modului de pregătire şi sprijinire a acţiunilor tehnicii blindate.

IV. Competiţia protecţie prin blindaj – muniţie antitanc

Generalul Bertrand (Franţa) spunea [148]: "tancul a fost regele bătăliilor în cel de-al
doilea război mondial. Sfârşitul dominaţiei sale este anunţat periodic. Aceasta constituie însă
o gravă eroare deoarece tehnologia actuală permite sporirea puterii şi mobilităţii lui,
concomitent cu reducerea vulnerabilităţii."
Tehnica blindată, considerând toate tipurile de autovehicule blindate, indiferent de
propulsie, pe şenile sau pe roţi (tancuri, T.A.B , M.L.I. , tractoare blindate, autotunuri,
tractoare blindate, autospeciale, etc) este unul din factorii care influenţează capacitatea de
luptă a tuturor categoriilor de forţe armate şi nu numai.
Specialiştii militari consideră că, atât în prezent cât şi în viitor, tehnica blindată
rămâne singura tehnică care îmbină în mod eficient puterea de foc cu mobilitatea şi proteccţia
echipajului si aparaturii.

V. Soluţii constructive de blindaje

Blindajele pot fi clasificate pe mai multe categorii:

I.În funcţie de comportarea la impact întâlnim următoarele tipuri de blindaje:
• blindaje pasive;
• blindaje active(reactive) care la rândul lor se pot clasifica în:
• blindaje reactive - explozive (BRE sau ERA);
• blindaje cu plăci alunecătoare.
II. In funcţie de tehnologia de fabricare, blindajele se clasifică în:
• blindaje omogene, care la rândul lor se pot clasifica în:
-blindaje turnate;
-blindaje laminate;
• blindaje stratificate:
- în pachet omogen;
 - în pachet neomogen;
- cu plăci alunecătore.
III. În raport cu soluţia de montaj pe tehnică, blindajele pot fi:
• blindaje de bază (constructive);
• blindaje amovibile.
Cel mai des blindaj întalnit în prezent este blindajul de bază pasiv, omogen, laminat,
cu blindaj suplimentar pasiv, amovibil, stratificat in pachet neomogen, sau reactiv-exploziv,
amovibil.
Din masa totală a autovehiculului blindajul reprezintă 50%. Datorita creşterii
greutăţii autovehiculului creşte vulnerabilitatea prin scaderea mobilităţii, la o aceaşi putere a
agregatului energetic. De asemenea, scade transportabilitatea şi capacitatea de trecere.
Necesitatea creşterii grosimii blindajului a dus la apariţia noţiunii de blindaj echivalent.
Dacă optăm pentru dispunerea placilor de blindaj sub un anumit unghi de incidenţă,
va trebui să ţinem seama şi de probabilităţile de lovire a blindatului de către armament
advers.

Tabelul numărul1: Grosimea reală a plăcii de blindaj la grosimea echivalentă 100mm

Grosimea 100 93.969 76.604 64.278 50.00
blindajului[mm]
Unghiul de 0 20 40 50 60
incidenţă[0]

Din acest tabel deducem că înclinarea plăcii de blindaj permite asigurarea unei
protecţii mai bune şi prin soluţia constructivă adoptată se poate obţine o creştere a mobilităţii
autovehiculului.

VI. Blindaje pentru autovehicule uşoare şi grele

Pentru autovehivule uşoare, blindajul de bază (constructive, pentru cutia blindată şi

turelă), este destinat să asigure protecţia împotriva gloanţelor armamentului de infanterie, în
general până la calibru de 12,5 mm, trase de la distanţa loviturii directe, precum şi protecţia
împotriva schijelor.

Imaginea numarul 1: a)-blindaj stratificat, b)-blindaj ecranat, c)-blindaj reactiv

 1. Blindaje omogene

Blindajele omogene au fost primele tipuri de blindaje utilizate. Cerinţele impuse

acestora au avut adeseori un caracter contradictoriu, încercându-se găsirea unui raport optim
între:
• tenacitatea, pentru a absorbi energia cinetică a proiectilului;
• duritatea, pentru a sparge proiectilul;
• un comportament la rupere cu un pronunţat caracter ductil, pentru a
nu forma schije sau fragmente de rupere in cazul perforarii.
În timpul celui de-al doilea război mondial cât si în perioada imediat următoare,
tehnica blindată grea(tancurile) erau echipate cu blindaje omogene, turnate sau laminate.

2. Blindaje stratificate (neomogene)

Blindajele neomogene au în componenţa lor mai multe straturi. Neomogenitatea

blindajului este dată de existenţa unor straturi de materiale diferite, nu de structura diferită a
unui material. Rezistenţa blindajului este dată atât de rezistenţa mecanică a materialelor, cât
şi de modul în care variază densitatea întregului ansamblu, altfel spus de succesiunea
straturilor, dinspre exterior spre interior, pe o traiectorie probabilă a unui penetrator.
În componenţa unui astfel de blindaj gasim materiale precum: oţel de blindaj,
omogen; material ceramic; materiale composite; straturi de aer; materiale polimerice de
densitate mică, cu sau fără inserţii din table subţiri sau pulberi metalice; material plastic dur
(ca ultim strat).

Imaginea numărul 2: Model de blindaj stratificat

3. Blindaje reactive

Blindajele reactive sunt acele blindaje care în momentul impactului penetratorului,

declanşează o contraacţiune în scopul perturbării fenomenului de penetrare. De regulă,
această contraacţiune este o explozie şi are ca efect modificarea unghiului de incidenţă al
penetratorului, uneori până la anularea totală a eficacităţii acestuia.
Prima armată care a folosit acest tip de blindaj a fost armata israeliană în 1982, în
cadrul operaţiunii din Liban “Pace pentru Galileea”, pe tancurile M-60 A1 si Centurion.
Acest tip de blindaj este cunoscut şi sub numele de blindaj Blazer, ERA (Explosive Reactive
Armor) şi a fost iniţial fabricat de Israel Militarz Industries. În momentul de faţă combinat cu
blindajul stratificat, BRE este deocamdată, cea mai performantă soluţie de sporire a gradului
de protecţie prin blindaj.

4. Tendinţe în construcţia blindajelor

Pentru autovehiculele blindate uşoare,transportoare de trupe şi maşini de luptă
tendinţa este să se foloseasca aliaje din materiale cu densitate mică si totodată a blindajelor
multistratificate de grosime mică şi a maselor plastic.
Gradul de protecţie prin blindaj se mai poate creşte şi prin folosirea blindajelor
spaţiale uplimentare,realizate cu panouri profilate,din aliaje de aluminium sau cu blindaje
BRE de grosime mică
Pentru tehnica blindată grea-tancuri de lupta insă,tendinta este spre perfecţionarea
blindajelor stratificate în pachet neomogen

VII. Materiale pentru blindaje

Obţinerea elementelor de tip blindaj se realizează prin 2 metode:turnare sau
laminare,iar în funcţie de acestea avem 2 tipuri de blindaje:blindaje turnate şi blindaje
laminate(în prezent domina blindajele laminate)
Cele mai importante plăci de blindaj comercializate AMOX (folosite atât pentru
blindate uşoare cât şi pentru tancuri) au caracteristici diferite în funcţie de comanda
beneficiarului.
Date comerciale despre AMOX:

Tabelul numarul 2: Caracteristici blindaj AMOX

Top Blindaj Grosime [mm] Duritate[HB]
AMOX 300 S 5...60 280...340
AMOX 400 S 5...40 400...460
AMOX 500 S 5...30 480...540
30...50 460...520
50...80 440...500
AMOX 560 S 10...25 530...590
25...50 500...560
50...100 480...540

Plăcile din oţel laminat şi tratate termic sunt utilizate pe scară largă în domeniul
autovehiculelor blindate uşoare
 În funcţie de duritatea lor acestea se clasifică în:blindaje de duritate mică, medie şi
mare.
Oţelurile pentru blindaje sunt,de obicei,oţeluri slab aliate,sau mediu aliate.Compoziţia
chimica a acestor oţeluri este: 0,23...0,34 % C; 0,18...'1,60 % Si; 0,30...1,60 % Mn;
0,30...2,30 % Cr; 0,15.0,38 % Mo; 0,1.3,50 % Ni. Oţelurile sudabile,pentru a fi rezistente
la şocuri se prelucrează sub formă de profile,de regulă table cu grosimi de la 8 la 160 mm. În
Romania,principalele oţeluri folosite pentru table de blindaj sunt OB1...OB6 cu următoarea
compoziţie chimica:

Tabelul numărul 3: Compoziţia chimică a oţelurilor pentru table de blindaj

Tip oţel Compoziţie chimică [ % ]
C Si Mn Cr Mo Ni P S
OB 1 0.23.. 1.2 1.20.. 0.30.. 0.15.. Max.0.5 0.0 0.030
0.29 1.6 1.6 0.5 0.25 35
OB 2 0.25.. 0.18.. 0.30.. 1.80.. 0.25.. Max.0.5 0.0 0.030
0.31 0.35 0.55 2.3 0.35 30
OB 3 0.28.. 0.18.. 0.30.. 1.40.. 0.25.. 1.00.. 1.5 0.0 0.030
0.34 0.35 0.55 1.9 0.35 30
OB 4 0.28.. 0.18.. 0.30.. 1.80.. 0.28.. 1.50.. 1.9 0.0 0.030
0.34 0.35 0.50 2.3 0.38 30
OB 5 0.27.. 0.18.. 0.30.. 1.80.. 0.28.. 1.80.. 2.3 0.0 0.030
0.33 0.35 0.50 2.3 0.38 30
OB 6 0.24.. 0.20.. 0.30.. 1.20.. 0.25.. 3.00.. 3.5 0.0 0.025
0.31 0.40 0.60 1.75 0.35 25

Aceste oţeluri se pot durifica prin tratament termic(călire si revenire) obţinându-se

durităţi de 28...35 HRC.Durităţi mai mari putem obţine prin ecruisarea materialului prin
explozie(se poate aplica numai pe suprafeţele care prezintă interes şi are un preţ redus). Un alt
blindaj important este cel pe bază de aluminium creat de o companie Americană care a fost
utilizat in fabricarea transportorului blindat M-113. Blindajul acestuia este realizat dintr-un
aliaj de Al-Mg-Mn care s-a dovedit a fi mai eficace împotriva schijelor decât blindajul
laminat clasic din oţel,omogen. Însă datorită duritaţii de 75HB este mai puţin eficient
împotriva gloanţelor cu viteză mare.
La începutul anilor ′60, prin combinarea a câte două tipuri de materiale diferite s-a
reuşit realizarea blindajelor stratificate. Materialele utilizate au fost: oţel de duritate mare la
exterior şi aliaj de aluminiu la interior. Ulterior, oţelul a fost înlocuit de materiale ceramice
ca strat exterior dur, destinat spargerii proiectilelor în momentul impactului, şi suport de
material tenace la interior, necesar pentru a absorbi energia cinetică a proiectilului.
Materialele ceramice, prezintă durităţi între 2000 şi 3000 HV şi au o eficacitate masică ce
depăşeşte valoarea 2,0 în raport cu oţelul, evaluată la agresiunea gloanţelor perforante de
calibru 7,62 mm.
Alte categorii de materiale, care se folosesc din ce în ce mai frecvent la realizarea
blindajelor stratificate, sunt materialele composite :
• compozite structurale, cu matricea din răşini epoxidice armate cu fibre de sticlă şi
fibre de carbon (prezintă greutate redusă cu 30 - 50% faţă de oţel);
• compozite carbon - carbon, cu matricea din grafit, armată cu fibre de carbon
structurate în ţesături (au o rezistenţă foarte bună la temperaturi ridicate);
 • compozite ceramică - ceramică, cu matrice executată din amestecuri de carburi,
nitruri, boruri, sau fibre de carbon (au avantajul unei greutăţi reduse); spre exemplu,
la utilizarea oxidului de aluminiu, greutatea unei plăci de blindaj se reduce, faţă de
cazul utilizării oţelului, cu până la 55 % la acelaşi grad de protecţie, deci se obţine o
eficacitate masică de până la 2,2
Pentru obţinerea blindajelor spaţiale se folosesc table subţiri din oţeluri slab aliate sau
din aliaje de aluminiu.
În construcţia blindatelor uşoare, se folosesc din ce în ce mai mult aliaje din materiale
cu densitate mică. Soluţiile moderne vizează folosirea blindajelor multistratificate de grosime
mică şi a maselor plastice. Creşterea gradului de protecţie prin blindaj, pentru aceste tipuri de
autovehicule, se realizează tot mai des prin utilizarea blindajelor spaţiale suplimentare,
blindaje realizate cu panouri profilate, din aliaje de aluminiu, acordându-se atenţie şi
blindajelor BRE de grosime mică.
În ce priveşte materialele utilizate, tendinţa este de extindere a utilizării uraniului
sărăcit, atât pentru muniţii, cât şi pentru blindaje. Dacă până în prezent s-a urmărit folosirea
de materiale cu densitate mică, în scopul reducerii masei autovehiculului echipat de luptă,
utilizarea uraniului sărăcit (material cu densitate de circa 2,5 ori mai mare decât a oţelului)
are ca obiectiv creşterea capacităţii blindajului cu uraniu de a absorbi radiaţiile
neutronice şi ale exploziei nucleare.

VIII. Elemente de calcul a blindajelor

Ştiind că efectul perforant este dependent de energia cinetică a proiectilului şi de

dimensiunile sale, puterea de perforare este bine exprimată de legea lui de Marre :

unde:
Vp = viteza de impact a proiectilului;
d = calibrul proiectilului;
e = grosimea tablei de blindaj;
mp = masa proiectilului;
k = factor care exprimă proprietăţile materialului proiectilului şi ale tablei de blindaj.
Se observă că puterea de perforare, depinde de grosimea tablei de blindaj e, şi poate
creşte sporind viteza de impact a proiectilului. Acest lucru este limitat deoarece presupune
creşterea vitezei la gura ţevii, deci creşterea performanţelor gurii de foc.

Imaginea numărul 3: Zonă de impact la o tablă de grosime 4mm (8x)

Imaginea numărul 4 : Zonă de impact la o tablă de grosime 6mm (16x)
 IX. Concluzii

Tendinţele cercetărilor in acest domeniu constau in gasirea unor materiale mai uşoare
care să asigure o mobilitate ridicată autovehiculului dar ale căror performanţe privind
rezistenţa la impact să fie superioare materialelor folosite în prezent, atenţia cercetătorilor în
domeniu este direcţionată spre obţinerea de noi materiale compozite, dar şi spre metode
neconvenţionale de obţinere a materialelor stratificate.
Tipurile de materiale prezentate subliniază faptul că materialele stratificate sunt acelea
care, datorită proprietăţilor pe care le deţin, pot satisface cele mai exigente cerinţele impuse
de beneficiar.

Bibliografie:
1. Toma Gheorghe – Tactica blindatelor, Editura Academiei de înalte Studii
militare, Bucureşti, 2002, ISBN 973- 8317-12-16
2. Alexandru Petrecu – Autoblindate Uşoare Moderne, Editura Militară,
Bucureşti
3. Marin Marinescu - Soluţii moderne în construcţia de Automobile
4. Sorin Cristea – Lucrare de doctorat: Contribuţii la studiul comportarii unor
materiale de blindaj, la impactul cu proiectilul