Sunteți pe pagina 1din 16

FARMACOLOGIA SUBSTANTELOR DE ABUZ

 Există foarte multe medicamente care pot produce fenomene de toleranță și dependență –
psihică și fizică.

 Dintre acestea fac parte opioidele, BZD, psihostimulantele etc; sunt substanțe folosite pentru
obținerea euforiei și a altor stări asociate cu plăcerea;

 Unele sunt legale și printre cele mai folosite droguri ne-medicale: cafeina, tutunul și
alcoolul;

 Altele sunt ilegale și interzise în majoritatea țărilor: cannabis, cocaina, anxiolitice,


analgezice, stimulante ale SNC, psihedelice, heroina și inhalantele;

 Consumul acestor droguri constituie o problemă socială extrem de serioasă, fiin dăunător
pentru individ și comunitate;

 Alcoolul produce afecțiuni psihice și ciroză hepatică;

 Fumatul este factor de risc pentru neoplasm pulmonar, laringian și de vezică etc., boli
cardiovasculare (I.M.A., arteriopatie obliterantă);

 Altele prezintă risc crescut de supradozaj și intoxicație acută (narcotice) și comportament


criminal- individul va face orice pentru a-și satisface nevoia de consum;

I. Analgezice narcotice (opioide): morfina, heroina; ambele au capacitate crescută de a


produce dependență (puternică);

II. Deprimante ale SNC: etanolul, barbiturice, glutetimida, anestezice, metaqualona și


solvenții; barbituricele, alcoolul și solvenții produc dependență puternică, celelalte mai
moderată;

III. Anxiolitice: BZD au capacitate moderată de a produce dependență;

IV. Simulante psihomotorii: amfetamina (puternică), cocaina (foarte puternică), cafeina (slabă) și
nicotina (foarte puternică);

V. Droguri psihotomimetice (psihedelice): LSD = dietilamida acidului lisergic (slabă sau absentă),
mescalina (slabă sau absentă), fenciclidina (moderată) și cannabis (slabă);

Definiții

1.Dependența de droguri (addicția)

 Starea în care individul simte nevoia imperioasă de a consuma un drog sau medicament,
consum care depășește alte nevoi, deseori cu consecințe sau efecte adverse importante;

 Dependența este de 2 feluri:

 a). Dependență psihică

 b). Dependență fizică


2. Abuzul de droguri (substanțe) = termen mai general, care înseamnă folosirea repetată a oricărei
substanțe ilegale sau care are efecte dăunătoare pentru individ;

 Abuzul de droguri se referă inclusiv la folosirea acestora în sport;

 Drug abuse și substance abuse;

3.Toleranța

 Scăderea efectului farmacologic al unui medicament sau drog la repetarea administrării;

 Pentru obținerea efectului inițial este necesară creșterea dozei;

 Adesea se acompaniază de o stare de dependență (este posibil ca la baza ambelor fenomene să


fie același mecanism sau mecanisme înrudite);

 Toleranța este de mai multe feluri: înăscută și dobîndită;

 Toleranța dobândită are mai multe forme:

 Farmacocinetică;

 Farmacodinamică;

 Toleranță învățată;

 Toleranță acută;

 Toleranță inversă;

 Toleranță încrucișată;

4.Sindromul de abstinență

 Se mai numește și sindromul de retragere sau de întrerupere (sevraj);

 Se
manifestă
printr-o
serie de
efecte
adverse
(o stare
psihică și
fizică
neplăcută)
care apar
la oprirea
drogului;
durează
câteva zile
sau câteva
săptămâni;

Mecanismul de
producere a
dependenței (fiziologic)

 Caracteristic
pentru toate substanțele de abuz și care produc addicție: ele activează căile unui 
sistem de recompensă;

 Opioidele, nicotina, amfetamina, etanolul și cocaina activează căile dopaminergice


mezolimbice;

 Aceste căi merg prin fasciculul din porțiunea internă a emisferelor cerebrale, de la aria
tegmentală ventrală (VTA) din mezencefal către nucleul accumbens și regiunea limbică;

 Chiar dacă principalul loc de acțiune se află în alte porțiuni din creier, toate aceste droguri
favorizează eliberarea de dopamină din nucleul accumbens;

 Cele 3 fascicole dopaminergice din SNC:

 1). Fascicolul (calea) nigro-striatală. Neuronii din substantia nigra pars compacta (SNc) se
proiectează în partea dorsală a striatului; este fascicolul care suferă modificări degenerative în
boala Parkinson. Linia albastră continuă.

 2). Neuronii din AVT se proiectează către porțiunea ventrală a striatului (nucleul accumbens),
bulbul olfactiv, amigdala, hipocamp, cortexul orbital și prefrontal medial și girusul cingulat
(gyrus cinguli). Linia albastră întreruptă.

 3). Neuronii din nucleul arcuat al hipotalamusului se proiectează prin calea


tuberoinfundibulară din hipotalamus, prin care dopamina este eliberată către adenohipofiză
(hipofiza anterioară). Linia cu săgeată roșie.

 Unele substanțe stimulează descărcările populației neuronale A10 din VTA;

 Altele precum amfetamina și cocaina eliberează dopamină sau inhibă recaptarea acesteia;

 Efectul hedonist (de plăcere) rezultă din activarea acestor căi;


 Implicarea acestor căi DA-ergice în mecanismele dependenței și ale sistemului de recompensă
a condus la cercetări asupra receptorilor DA-ergici;

 Însă, antagoniștii receptorilor D2(antipsihoticele) nu s-au dovedit eficace în tratarea addicției;

 În schimb, se pare că receptorii D3 ar putea avea un rol semnificativ;

 Un rol important în mecanismul addicției îl au și unii NT sau aminoacizi din SNC precum: 5-
HT, acidul glutamic și GABA;

Mecanismele biochimice ale dependenței

 Opioidele și cocaina au fost cercetate extensiv;

 Ambele clase de droguri, în administrare cronică, stimulează activitatea AC în anumite regiuni


ale creierului precum nucleul accumbens;

 În continuare, crește AMPc și implicit activitatea unor proteinkinaze-AMPc-dependente;

 Acestea vor activa canalele ionice, diverse enzime și factori transcripționali;

 Unul din factorii transcripționali este o proteină- AMPc-dependentă;

 Aceasta crește în nucleul accumbens în urma expunerii îndelungate la opioide și cocaină;

 Animalele transgenice (lipsite de această proteină) manifestă un sindrom de abstinență mai


redus;

 Toleranța și dependența sunt explicate prin modificări adaptative la nivelul receptorilor,


transportorilor, mesagerilor secunzi etc. (în cazul fenomenelor de durată scurtă, zile sau
săptămâni);

 Fenomenul de craving (dorința nestăpânită de a consuma drogul) și recăderile în starea de


dependență, fenomene specifice addicției la om, sunt încă insuficient elucidate la nivel
biochimic, molecular;

 Adenozina este și ea implicată în dependența de droguri;

 Retragerea opioidelor, a cocainei sau a alcoolului determină creșteri ale adenozinei, în parte și
prin conversia AMPc în adenozină;

 Prin acțiune asupra receptorilor presinaptici A 1, adenozina inhibă eliberarea acidului glutamic
la nivelul sinapselor excitatoare;

 Astfel, adenozina contracarează hiperexcitabilitatea neuronală ce acompaniază


sindromul de abstinență;

 De aici și posibilitatea folosirii agoniștilor adenozinei în tratarea dependenței;

Deprimante ale SNC

ETANOLUL

 Folosirea etanolului este menționată de foarte mult timp.


 Acesta este utilizat aproape universal, consumul său fiind asociat cu o stare plăcută de
majoritatea consumatorilor.

 Circa 70% dintre americani consumă alcool ocazional.

 Prevalența abuzului de alcool și a addicției de alcool (alcoolismul) este 5-10% la bărbați și 3-


5% la femei.

 Alcoolul este un deprimant al SNC întrucât produce sedare care merge până la somn profund.

 Alcoolul în doze foarte mari alterează profund memoria imediată și produce așa numitul
fenomen ʺblackoutsʺ.

 Băutorii nu își amintesc nimic din comportamentul lor în timpul intoxicației.

 Mulți dependenți de alcool spun că beau pentru a diminua anxietatea sau depresia.

Toleranța, dependența și sindromul de abstinență

Intoxicația etanolică ușoară este obișnuită pentru oricine, simptomele însă sunt diferite în cazul
indivizilor.

• Unii prezintă incoordonare motorie și somnolență, alții devin agitați inițial.

• Însă, cu creșterea alcoolemiei predomină sedarea, care poate merge până la comă și chiar
deces în cazul unor cantități mari.

• Sensibilitatea inițială (toleranța înnăscută) la alcool diferă printre indivizi, fiind legată de
antecedente de alcoolism în familie.

• Unii alcoolici pot căpăta o toleranță mare la consumul de alcool (toleranță dobândită).

• Marii consumatori de alcool (alcoolicii) prezintă nu numai toleranță, ci și dependență fizică.

• Aceasta se traduce prin ingestia de alcool la primele ore ale dimineții;

• Uneori se trezesc noaptea, ca să evite agitația și neliniștea ce acompaniază scăderea


concentrațiilor plasmatice de alcool.

• Sindromul de abstinență depinde în general de media zilnică de alcool ingerată.

• Sindromul de abstinență la alcool

• Nevoia imperioasă de alcool (ʺcravingʺ)

• Tremor, iritabilitate

• Greață

• Tulburări de somn

• Tahicardie, hipertensiune

• Transpirații excesive
• Tulburări de percepție

• Convulsii (la 12-48 h de la ultima băutură)

Delirium tremens (rareori, în cazurile necomplicate)

 Agitație severă

 Confuzie

 Halucinații vizuale

 Febră, transpirații profuze

 Tahicardie

 Greațaă, diaree

 Pupile dilatate

• Sindromul de abstinență este frecvent;

• De obicei nu este sever și nu prezintă risc vital (afară dacă nu apare împreună cu alte afecțiuni:
infecții, traume, malnutriție, dezechilibre electrolitice).

• Alcoolul produce toleranță încrucișată cu alte sedative cum ar fi BZD; aceasta devine
manifestă la alcoolicii abstinenți.

• În schimb, combinația dintre alcool și deprimante precum BZD poate fi periculoasă.

• Consumul cronic de alcool precum și a altor sedative determină apariția depresiei, iar riscul
suicidului printre alcoolici este foarte mare.

• Tulburările cognitive și alterările memoriei sunt alte trăsături ale alcoolismului.

• Efectele asupra altor aparate și sisteme – vezi capitolul consacrat alcoolului.

Tratamentul farmacologic

• Detoxifierea

• Rechilibrarea volemică și electrolitică

• Vitamine, doze mari de tiamină

• BZD precum oxazepam sau clonazepam (Rivotril), mai nou

• Carbamazepina (anticonvulsivant)

• Disulfiram (vezi capitolul etanol)

• Naltrexona (vezi capitolul opioide)


BENZODIAZEPINE (și alte sedative)

 BZD printre cele mai prescrise medicamente, mai ales pentru tratarea anxietății și a
insomniilor.

 Dacă sunt luate câteva săptămâni, riscul de toleranță este redus.

 După câteva luni, crește numărul celor care prezintă toleranță și apoi sindrom de abstinență.

Sindromul de abstinență la BZD

După doze moderate

 Anxietate, agitație

 Sensibilitate crescută la lumină și sunete

 Parestezii, senzații ciudate

 Crampe musculare

 Convulsii mioclonice

 Tulburări de somn

 Amețeli

După doze mari


 Convulsii

 Delirium

Tratamentul farmacologic

Detoxifierea înseamnă în primul rând oprirea BZD; uneori, aceasta durează luni și se face prin
scăderea progresivă a dozelor.

Dacă reapar semne de anxietate, se poate recurge la un anxiolitic de tipul buspironei (ne-BZD).

Carbamazepina, fenobarbital sunt utile.

Flumazenil în caz de intoxicație acută.

După detoxifiere, pentru prevenirea recăderilor se recurge la mijloace de reabilitare similare


alcoolicilor.

BARBITURICE (și sedative ne-BZD)

Folosirea acestora a scăzut foarte mult în ultima vreme.

Problemele de abuz în cazul barbituricelor se aseamănă în multe privințe cu cele ale BZD.

Tratamentul abuzului și a addicției este similar BZD și alcoolului.

Se pune problema mai ales a insomniei și a depresiei; retragerea progresivă a medicației poate fi un
mijloc eficace de detoxifiere.

NICOTINA

Bazele farmacologice ale nicotinei (vezi capitolul SNV colinergic);

Dependența de nicotină (țigarete, fumat) este una puternică și greu de tratat.

După unele studii, peste 85% din dependenți vor să se lase, numai 35% încearcă în fiecare an și sub
5% reușesc să se lase de fumat.

Nicotina se absoarbe rapid prin piele, mucoase și, desigur, prin plămâni.

Nicotina are atât acțiuni stimulante, cât și deprimante.

Nicotina activează sistemul de recompensă din nucleul accumbens, cu eliberarea de dopamină;


eliberează și opioide endogene și glucocorticoizi.

Sindromul de abstinență la nicotină

 Iritabilitate

 Anxietate

 Disforie sau afectivitate deprimată

 Dificultăți de concentrare

 Neliniște și agitație
 Scăderea frecvenței cardiace

 Creșterea apetitului și în greutate

Tratament

 Terapia de substituție cu nicotină: guma de mestecat (Nicorette), spray (Nicotrol) sau patch
(Nicoderm CQ)

Bupropion (antidepresiv) ameliorează procentul de abstinenți printre fumători.

OPIOIDE

 Tratamentul și ameliorarea durerii sunt acompaniate de o stare de euforie.

 Heroina este cel mai frecvent folosit opioid de către toxicomani (abusers).

 Este un excelent analgezic, util în dureri acute severe.

 Studiile clinice au arătat că analgezia nu este mai puternică decât în cazul hidromorfonului.

 Dependența de heroină a crescut foarte mult, fiind legată mai ales de creșterea purității
acesteia.

 Inițial, heroina era folosită pe cale i.v.

 În prezent, există preparate foarte puternice, care pot fi fumate sau administrate pe cale nazală.

 Nu se cunoaște cu precizie numărul dependenților de heroină.

 Însă, dacă se extrapolează numărul deceselor prin supradoză, numărul celor aflați sub
tratament și numărul celor arestați, se estimează la circa 800000-1 milion (în SUA).

 Toleranța, dependența, abstinența

 Injectarea heroinei determină senzații deosebit de plăcute și intense, deseori comparate cu


orgasmul sexual.

 După injecția i.v. a heroinei, efectele apar în mai puțin de 1 minut.

 Este extrem de liposolubilă și pătrunde rapid prin bariera H-E.

 Aici are loc procesul de dezacetilare, rezultând metaboliții activi, 6-monoacetil-morfina și


morfină.

 După euforia intensă, de circa 45 sec, urmează o stare de sedare și tranchilizare, de circa 1 oră.

 Efectul heroinei durează 3-5 ore, în funcție de doză.

 Sub acțiunea heroinei la dependenți se constată tulburări în funcționarea axului hipotalamo-


hipofizo-gonadal și corticosuprarenalian.

 Consecințe: tulburări ale ciclului menstrual la femei și diverse tulburări privind performanța
sexuală la bărbați.
 Dispoziția este și ea afectată.

 Dependenții de heroină sunt liniștiți și complianți după ce primesc heroina, însă devin iritabili
și agresivi la retragerea acesteia.

 Toleranța pentru efectul euforizant apare precoce.

 Aceasta se manifestă și pentru celelalte efecte: deprimarea respiratorie, efectul analgezic,


emetic, sedativ.

 Intoxicația acută (overdose) apare mai ales atunci când drogul din stradă este neașteptat de
purificat sau acesta este amestecat cu fentanyl, sintetizat în condiții clandestine.

 Deseori heroina se folosește în combinație cu cocaina (speedball).

 Cocaina poate reduce simptomele abstinenței opioide, în timp ce heroina ar putea scădea
iritabilitatea dependenților de cocaină.

Mortalitatea dependenților de heroină este mare

Tratament

 Detoxifierea

 Sindromul de abstinență opioid este foarte neplăcut, dar nu prezintă risc vital.
 În cazul heroinei acesta durează 5-10 zile, fiind deosebit de intens.

 Metadona va înlocui treptat heroina.

 Doza inițială este 20-30 mg metadonă.

 Dozele vor fi reduse cu 20% pe zi, progresiv.

 Clonidina, agonist alfa2-adrenergic care deprimă neurotransmisia adrenergică în locus


ceruleus.

 Clonidina ameliorează multe simptome ale sindromului de abstinență opioid, însă nu are
acțiune asupra durerilor generalizate sau asupra craving-ului.

 Atenție la hipotensiune; se va începe cu doze mici de 0,2 mg oral.

 Lofexidina este similară clonidinei.

 Acupunctura poate fi încercată, însă rezultatele sunt slabe.

 După externare, pacientul are tendință spre a consuma din nou, recade în dependență de
opioide.

 Necesită tratament de lungă durată.

 Introducerea buprenorfinei (agonist parțial μ) – un progres real.

 Naltrexona, antagonist μ cu mare afinitate.

 Este util și în caz de alcoolism (o injecție unică suficientă 30 zile).

COCAINA

• Nu toți utilizatorii de cocaină devin dependenți;

• Se poate fuma, se poate administra pe cale intranazală sau i.v.;

• Împiedică un transportor care asigură recaptarea dopaminei și crește astfel disponibilul


sinaptic al acesteia.

• Folosirea cocainei determină (proporțional cu doza) următoarele simptome: crește FC și TA,


sporește atenția și vigilența, produce o stare de alertă mintală, o senzație crescută de încredere
în sine și o stare de bine.

• În doze mari, cocaina produce euforie, care-l face pe individ să consume tot mai mult drog.

• Folosirea repetată conduce la tulburări motorii involuntare, comportament stereotip și chiar


paranoie.

• Apare iritabilitate și comportament violent la cei ce consumă cronic cocaină.

• Se metabolizează prin hidroliza grupărilor ester.

• Metabolitul benzilecgonină este decelabil în urină chiar și 10 zile.


• Deseori, cocaina este asociată cu alcool (pentru scăderea iritabilității produse de cocaină).

• Cocaina produce un orgasm intens și prelungit dacă se ia înainte de raportul sexual.

Toxicitate. Complicații

• Cocaina produce dependență (addicție).

• Prezintă risc de aritmii cardiace, ischemie miocardică, miocardită, disecție acută de aortă,
vasoconstricție cerebrală și convulsii.

• Favorizează nașterea prematură și dezlipirea de placentă.

• Sindromul de abstinență la cocaină

• Disforie, depresie

• Insomnie, oboseală

• Craving de cocaină

• Bradicardie

• Tratament

• Detoxifierea – aceasta nu este grea; mai greu este să-l facem pe individ să reziste tentației și
nevoii imperioase de a relua consumul de cocaina.

• Psihoterapia individuală sau de grup.

• Topiramat (Topamax) s-a dovedit a fi eficace într-o oarecare măsură; eficace asupra
recăderilor la alcoolici (de aici și folosirea la cei cu dependență dublă, cocaină + alcool).

• Baclofen (Lioresal), agonist GABAA

• Modafinil (Provigil), medicament folosit în narcolepsie.

• Vaccin care să producă anticorpi, care să neutralizeze cocaina.

MARIJUANA (Canabinoizii)

• Cannabisul a fost cultivată din cele mai vechi timpuri, fie pentru fibre (îmbrăcăminte), fie
pentru presupuse acțiuni favorabile sau efecte psihoterapeutice.

• Fumul de cannabis conține 61 de cannabinoizi.

• Δ-9-tetrahidrocanabinolul (Δ-9-THC) este principalul cannabinoid responsabil pentru


efectele caracteristice ce apar după marihuana fumată.

• Există două tipuri de receptori cannabinoizi: CB1 (îndeosebi în SNC) și CB2 (periferie).

• Anandamida este ligandul endogen al acestor receptori.

• Deși nu se cunosc foarte precis funcțiile fiziologice și liganzii endogeni ai acestor receptori, ei
au fost identificați în cortexul cerebral, hipocamp, striat și cerebel.
• Unii agoniști ai CB1 precum rimonabant s-au dovedit eficace în tratamentul recăderilor la
fumători și a obezităţii.

• Au fost abandonați datorită efectelor adverse neurologice și a depresiei.

• Efectele Δ-9-THC diferă cu doza, calea de administrare, sensibilitatea la efecte psihoafective


etc.

• Intoxicația cu marihuana produce tulburări ale dispoziției și afectivității, alterări ale percepției
și motivației;

• Cel mai adesea, indivizii se simt la înălțime și au o stare plăcută (se simte moale); efectele
durează circa 2 ore.

• Sunt alterate în timpul acestei stări (high) funcțiile cognitive, percepția, timpii de reacție,
învățarea și memoria.

• Consumul de marijuana accentuează plăcerea sexuală.

• Uneori poate produce halucinații și chiar psihoze (ca efecte neplăcute).

• Marijuana are și acțiuni medicale favorabile; este eficace ca antiemetic la cei sub tratament
anticanceros.

• Are acțiuni relaxante musculare, anticonvulsivante, scade presiunea intraoculară.

• Dronabinolul (conține Δ-9-THC) este indicat pentru a combate greața și voma induse de
anticanceroase.

Toleranța se dezvoltă rapid, însă dispare la fel de repede.

Sindromul de abstinență

• Neliniște

• Iritabilitate

• Agitație ușoară

• Insomnie

• Tulburări de somn pe EEG

• Greață, crampe

• Tratament

• Abuzul de marijuana și dependența nu au tratament specific.

• Antidepresivele sunt utile (pentru depresia ce acompaniază consumul de marijuana).

• HALUCINOGENE (Substanțe psihedelice)

• Există multe medicamente și substanţe care pot produce tulburări de percepție precum
halucinații și iluzii, care seamănă cu paranoia.
• Acestea apar la doze toxice de medicamente.

• Ele apar şi în cazul sindromului de abstinenţă după alcool.

• Există însă unele substanțe, care se caracterizează în primul rând prin aceste manifestări.

• Folosirea acestora produce tulburări ale percepției, afectivității și ale gândirii.

• Memoria și orientarea sunt afectate mai puțin.

• Unele dintre ele nu produc numai halucinații (chiar dacă sunt denumite halucinogene), ci și
alte senzații plăcute.

• Ele au început să fie utilizate în anii 90.

• Ele sunt folosite ca droguri de club (club-drug), în care se dansează toată noaptea (all-night
dance parties).

• Metilendioximetamfetamina (MDMA, ecstasy)

• Dietilamida acidului lisergic (LSD)

• Fenciclidina (PCP)

• Ketamina (Ketalar)

• Deseori, acestea sunt folosite în combinaţie cu alte sedative precum flunitrazepam


(Rohypnol) sau γ-hidroxibutirat (GHB).

• LSD

• Se absoarbe rapid pe cale orală, efectele încep după 40-60 minute şi ating maximum la 2-4 h.
Durata efectului este 6-8 h.

• După 100 mcg LSD apar tulburări de percepţie, uneori halucinaţii, paranoia, tulburări ale
afectivităţii, o stare de alertă şi uneori sentimente de panică.

• Dilatarea pupilei, creşteri ale TA şi ale FC, înroșirea feței, salivație, lăcrimare și hiperreflexie.

• Sunt prezente tulburările vizuale, cu percepția culorilor mult mai intense.

• Uneori sunt prezente depresia severă şi gândurile de sinucidere.

• Folosirea cronică este asociată cu apariţia unor tulburări psihice.

• Intoxicaţiile letale nu sunt menţionate.

• Încercarea de folosi aceste medicamente ca mijloace psihoterapeutice la dependenţi sau alte


categorii de pacienţi nu au dat rezultate.

• Toleranţa se observă mai rar.

• Nu se constată sindrom de abstinenţă în cazul LSD.

• Tratament: Diazepam 20 mg pe cale orală, în cazul agitaţiei severe.


MDMA

• Are efecte stimulante asupra SNC (asemănătoare amfetaminei), dar și efecte psihedelice.

• MDMA produce o senzaţie de enegie, pierderea noţiunii timpului, senzaţii plăcute şi o creştere
a percepţiei, a simţurilor.

• La doze foarte mari, produce halucinaţii, agitaţie și atacuri de panică.

FENCICLIDINA

• Este disponibilă şi folosită pe larg, însă efectele sunt diferite de ale LSD şi a altor psihedelice.

• Iniţial a fost folosită ca anestezic, însă a fost abandonată datorită fenomenelor halucinatorii și
delirante postoperatorii.

• Anestezic disociativ (pacient conştient, privire fixă, facies imobil, musculatură rigidă).

• Studiile pe voluntari au arătat că PCP produce tulburări emoţionale, răspunsuri bizare (la
teste).

• Postură catatonică şi fenomene similare schizofreniei.

• La doze mari halucinaţii, comportament ostil şi agresiv.

• Cu creşterea dozeleor, efectele anestezice devin tot mai intense, comă, rigiditate musculară,
rabdomioliză și hipertermie, pupile foarte mari și areactive.

• PCP blochează receptorii NMDA din sistemul limbic.

• Majoritatea indivizilor folosesc PCP intermitent, rareori zilnic.

• Toleranţa apare mai puţin.

• Sindromul de abstinenţă nu a fost documentat, studiat pe om, ci doar pe maimuţe (somnolenţă,


tremor, convulsii, sunete bizare, piloerecţie).

• Intoxicaţia acută

• Măsuri de susţinere a funcţiilor vitale, tratamentul comei, diazepam pentru agitaţie.

• Datorită acţiunilor sale anticolinergice, vor fi evitate NL precum clorpromazina.

• Inhalante

• Toluenul, gazolina, tetraclorura de carbon, nitritul de amil și oxidul nitric.

• Toluenul, folosit mai ales de copii; aceștia inhalează vaporii dintr-o pungă de plastic.

• Produce o stare de ameţeală şi de intoxicaţie.

• Fluorocarboni (spray)

• Consumul cronic conduce la aritmii cardiace, deprimarea măduvei hematogene, degenerări


cerebrale, leziuni renale, hepatice şi ale nervilor periferici.
• Nitritul de amil. A fost folosit ca antianginos (produce relaxarea musculaturii netede
vasculare). În prezent se foloseşte ca antidot în intoxicaţia cu cianuri. Este un lichid gălbui,
volatil, inflamabil.

• Este folosit deseori de către homosexuali.

• Efectele adverse: palpitaţii, hipotesiune, cefalee şi pierderea progresivă a conştienţei.

• Oxidul nitric

• Produce euforie, analgezie şi apoi pierderea cunoştinţei.

• Dependenţa şi toleranţa după folosirea cronică sunt menţionate rareori.

• Există însă riscul intoxicaţiei acute (coma) și neuropatia asociată cu folosirea cronică.