Sunteți pe pagina 1din 28

Raport privind starea sistemului de

învățământ românesc și perspective


europene privind creșterea accesibilității și
calității educației în contextul pandemiei

Eurodeputatul Victor Negrescu


vicepreședinte al Comisiei pentru Educație din Parlamentul European
Raport privind starea sistemului de învățământ românesc și
perspective europene privind creșterea accesibilității și calității
educației în contextul pandemiei

Raportul privind starea sistemului de învățământ românesc și perspective europene


privind creșterea accesibilității și calității în contextul pandemiei reprezintă un document
de lucru elaborat în calitate de Membru al Parlamentului European, vicepreședinte
al Comisiei pentru Educație, cu scopul de a indica autorităților europene, naționale
și locale soluții și direcții de acțiune pentru sprijinirea educației în actualul context.
Prezentul document oferă o perspectivă de ansamblu asupra problematicii educației în
contextul pandemiei și prezintă atât situația la zi, cât și măsuri și obiective care pot fi
asumate de actorii publici în cel mai scurt timp pentru ca participanții la procesul
educațional să nu aibă de suferit.
Dreptul la educație este garantat, conform art. 32 alin. (1) din Constituția României
“dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin
învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte
forme de instrucţie şi de perfecţionare”, coroborat cu art. 14 din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, care prevede la alin. (1) că “orice persoană are dreptul
la educație, precum și la accesul la formare profesională și formare continuă”.
În acest context, raportul nostru prezintă o contextualizare a situației generate de
pandemie asupra sistemului educațional, cu accent pe sistemul educațional din România,
subliniind limitele și problemele întâmpinate. Totodată, facem o analiză pornind de la
consultarea publică realizată în acest sens. Recomandările participanților pentru procesul
educațional sunt preluate și analizate. În final, venim cu o serie de propuneri și proiecte
care pot ajuta sistemul educațional să facă față noilor provocări și să se adapteze noilor
transformări generate de evoluțiile în domeniul digital și de cerințele privind protecția
mediului.
Considerăm că doar prin dialog și consens politic și civic putem să identificăm
soluțiile pentru ca sistemul educațional să se modernizeze pentru a oferi
generațiilor următoare șansa la un viitor mai bun. În sistemul educațional
competența trebuie să primeze. Reforma educației trebuie să fie mai mult decât un
slogan electoral, modernizarea actului și practicilor din domeniul educației trebuie
să fie rezultatul unui plan elaborat împreună cu experți, participanții și beneficiarii
procesului educațional.
Acest document oferă o perspectivă privind un alt mod de a face reforma educației și de
a gândi viitorul sistemului educațional românesc puternic afectat de pandemie.
I. Contextul european și național privind sistemul educațional

• Pe fondul crizei generate de pandemia COVID-19, sistemele educaționale din


statele europene au fost nevoite să se adapteze rapid la tranziția digitală, timpul
pentru realizarea unor strategii naționale privind digitalizarea echitabilă a educației
fiind limitat. 43% dintre europeni nu au abilități digitale de bază, cu diferențe
semnificative în interiorul statelor europene, dar și comparând statele europene
între ele, în funcție de statutul socio-economic, vârsta, venitul și nivelul de educație
ale cetățenilor. În contrast, Agenda Competențelor (Skills Agenda) are ca obiectiv
să asigure ca 70% dintre europenii cu vârste cuprinse între 16 și 74 de ani să aibă
abilități digitale de bază până în 2025.
• O condiție prealabilă pentru învățarea digitală este accesul la infrastructură digitală
și echipamente de înaltă calitate și adaptate nevoilor educaționale; pandemia
COVID-19 și tranziția digitală bruscă în educație au evidențiat obstacolele de
acces în întreaga Uniune;
• Trecerea la învățarea online și la distanță a exacerbat inegalitățile existente,
lăsând în urmă elevii defavorizați și vulnerabili, precum și cursanții cu dizabilități,
crescând gradul de risc de excluziune socială în toate sectoarele educației și
dezvăluind absența sprijinului social în mediul digital;
• Conform datelor furnizate de UNESCO, aproape 1,6 miliarde de cursanți din peste
190 de țări, 94% din populația globală de studenți, au fost afectați de închiderea
instituțiilor de educație și formare. Peste 60% dintre cursanții din întreaga lume
sunt încă afectați de această tranziție bruscă. Aceeași situație poate fi identificată
atât în cadrul educației formale, cât și în cazul educației non-formale. Creșe, unități
de învățământ preșcolar, școli VET, universități, cluburi de tineret și centre de
educație pentru adulți și-au închis porțile și, în multe cazuri, când infrastructura le-
a permis, și-au transferat activitatea în mediul online. Educația digitală a fost mai
mult decât un instrument, transformându-se într-o necesitate și o soluție larg
răspândită pentru a face față blocajelor din educație și a oferi acces la învățare cât
mai multor cursanți posibil. Această nouă realitate a subliniat necesitatea unei
abordări europene a educației digitale, UE trebuind să colaboreze cu instituții și
actori globali, precum Națiunile Unite, Banca Mondială și Consiliul Europei pentru
a identifica soluții adaptate noilor provocări.
• Statisticile sunt evidente: există o corelație directă între veniturile și nivelul de
educație, pe de o parte, și înclinația de a folosi internetul pentru informații și
educație pe de altă parte
https://www.europarl.europa.eu/thinktank/en/document.html?reference=EPRS_B
RI(2019)640141 Digitalizarea inechitabilă a educației a avut un impact major în
statele mai puțin dezvoltate din punct de vedere socio-economic, în timp ce, doar
10% din statele dezvoltate au întâmpinat probleme privind lipsa accesului la
învățământul online;
• Conform statisticilor Save the Children International:
• 90% din gospodăriile care și-au pierdut peste jumătate din venituri din cauza
pandemiei au depus eforturi în a accesa asistență medicală și medicamente, iar
două treimi au avut probleme cu accesul la alimente de bună calitate, conducând
la probleme serioase pentru copii care frecventau școala și beneficiau de diferitele
programe sociale înainte de pandemie;
• Peste 1,5 miliarde de copii au fost afectați de închiderea școlilor, 80% dintre copii
spunând că au învățat puțin sau deloc în timpul pandemiei. Ca urmare a blocării
în case, a apărut și o problemă specifică accesului la educație, mai exact două
treimi dintre fete au fost nevoite să facă mai multe treburi prin casă și peste
jumătate au raportat că au petrecut mai mult timp îngrijindu-se de frați decât să se
preocupe de educație.
• Lipsa prezenței fizice la școală a condus la creșterea violenței domestice
împotriva copiilor. Violența în gospodărie este dublă de la închiderea școlilor
(17%), comparativ cu momentul în care școlile erau deschise și copilul frecventa
spațiul educațional (8%).
• Aproape unul din cinci copii (19%) au considerat că violența este generată de
pierderile de venit datorate crizei COVID-19. Gospodăriile mai sărace au fost cele
mai afectate, 82% raportând o pierdere de venit ca urmare a pandemiei.
(https://resourcecentre.savethechildren.net/library/protect-generation-impact-
covid-19-childrens-lives)

• Având in vedere faptul că 1 milion de copii, reprezentând 32% dintre elevii români,
nu au avut acces la educație încă din 11 martie 2020, când școlile au fost închise,
impunea o acțiune imediată din partea decidenților în sensul asigurării respectării
dreptului la educație pentru toți elevii, situație care a fost confirmată chiar de către
Guvernul României, într-un document oficial: https://www.edupedu.ro/document-
oficial-al-guvernului-un-milion-de-copii-nu-au-avut-acces-la-educatie-timp-de-
mai-multe-luni-ca-efect-direct-al-inchiderii-scolilor/. În același timp, din studiul
realizat de IRES reiese faptul că aproximativ 900.000 de copii nu au la un dispozitiv
propriu pentru accesarea educației online, ceea ce ne demonstrează că
accesibilitatea este una dintre principalele probleme privind starea actuală a
sistemului de învățământ preuniversitar în România. Conform aceluiași studiu,
12% dintre copiii din România nu au conexiune stabilă la Internet care să le permită
participarea la aceste activități de învățare. https://www.edupedu.ro/studiu-ires-
accesul-copiilor-la-educatia-online-numarul-efectiv-al-elevilor-care-nu-au-acces-
sau-au-acces-limitat-la-un-dispozitiv-este-de-peste-900-000-de-36-ori-mai-mare-
decat-evaluarea-ministeru/

• În încercarea de a reglementa cadrul de tranziție dintre învățământul tradițional și


cel digital, Ministerul Educației și Cercetării a lansat în consultare publică Strategia
SMART-Edu, referitoare la digitalizarea învățământului românesc. Din păcate, la
momentul lansării strategiei, instituția guvernamentală cu rol decizional nu a
prezentat situația la zi privind accesul la educație digitală și nici sursele financiare
care vor sta la baza unui astfel de proces de modernizare. Mai mult decât atât,
lipsa de date și de coerență decizională este reflectată în documentele europene,
respectiv în Monitorul educației și formării regăsim următoarea mențiune: În 2015,
România a adoptat o strategie națională privind Agenda digitală prin care a stabilit
acțiuni până în 2020 în domenii esențiale care au inclus utilizarea tehnologiei
informației și comunicațiilor (TIC) în domeniul educației. Cu toate acestea, nu se
cunoaște gradul în care au fost îndeplinite angajamentele asumate în cadrul
strategiei;

• Ținând cont de studiul realizat de World Vision România, până la data de 5


octombrie 2020, elevul fără internet a pierdut aproximativ 300 de ore de școală,
așadar putem să estimăm că acest număr de ore de școală a crescut considerabil
în ultimele săptămâni, pe fondul menținerii școlilor închise în toată România
https://www.edupedu.ro/world-vision-romania-elevul-fara-internet-a-pierdut-
peste-300-de-ore-de-scoala-educatia-remediala-este-solutia/

• Din perspectiva calității și a adaptabilității la noul sistem de educație, la momentul


actual nu există o platformă națională de e-learning care să asigure accesul gratuit
la materiale de predare și învățare optimizate și nici un mecanism de e-guvernanță
(de exemplu, Catalogul școlar electronic), care să aibă rolul de a monitoriza
prezența elevilor la cursuri sau să permită o evaluare corespunzătoare privind
procesul instructiv-educativ. Profesorii au fost nevoiți să se adapteze fără niciun
sprijin, actul digital educațional cu elevii presupunând de multe ori costuri
suplimentare pentru cadrele didactice, atât pentru achiziționarea licențelor
specifice platformelor digitale, cât și pentru elaborarea materialelor didactice. În
acest sens, deși au fost propuse o serie de măsuri de creștere a accesului la
resurse calitative privind învățarea asistată de tehnologie, singura măsură
asumată de către Ministerul Educației și Cercetării privind formarea cadrelor
didactice a fost organizarea sporadică a unor webinarii.

• Pornind de la finanțarea educației la nivel național, 2,7% din PIB, cea mai mică
alocare bugetară pentru educație din istoria recentă, vedem consecințele și
iresponsabilitatea cu care a fost tratat domeniul educației și incapacitatea de a
organiza un sistem educațional accesibil, echitabil și calitativ.

• Pentru a vizualiza starea învățământului românesc și dintr-o perspectivă


europeană, sunt relevanți următorii indicatori din Monitorul educației și formării:
- Părăsirea timpurie a școlii (18-24 ani) are rata de 15,3%, cu peste 5
procente mai mult față de media europeană (10,2%) pentru anul 2019;
- Cheltuielile României pentru educație rămân printre cele mai scăzute din
UE. Potrivit ultimelor date disponibile, în 2018, cheltuielile publice generale
pentru educație crescuseră în termeni reali cu 6,4% echivalentul a 3,2% din
PIB. Acest nivel al cheltuielilor este semnificativ mai scăzut decât media UE
de 4,6%, fiind unul dintre cele mai scăzute la nivelul UE. Cheltuielile pentru
educație au rămas stabile, în general, înregistrând o creștere reală de doar
1% comparativ cu 2010. Cu toate acestea, în ceea ce privește nivelul de
învățământ, s-a înregistrat o trecere de la învățământul superior (-19%) și
învățământul preșcolar și primar (-16%), la învățământul secundar (+28%).
Investițiile insuficiente încă se resimt în mod special în învățământul
preuniversitar, iar mecanismele de finanțare pentru susținerea echității sunt
în continuare reduse. Cu toate că raportul dintre cheltuieli și rezultate în
domeniul educației nu este liniar, nivelul scăzut al cheltuielilor efectuate de
România pentru serviciile publice esențiale, în special pentru educație,
relevă faptul că mediul socioeconomic are un impact puternic asupra
rezultatelor în ceea ce privește capitalul uman (Banca Mondială, 2020);
- Potrivit aceluiași document, participarea adulților la procesul de învățare
continuă (vârsta 25-64 de ani) are o rată de 1,3%, la peste 10 procente
distanță de media europeană (10,8%). Procesul educațional în mediul
digital a presupus o nevoie de adaptare și din partea părinților, iar
autoritățile nu au adoptat nicio măsură pentru a crește nivelul de
alfabetizare în rândul adulților, în ciuda faptului că sistemul public a
cunoscut, de asemenea, transformări importante. Cu alte cuvinte, investiția
privind participarea adulților la procesul de învățare și creștere a
competențelor digitale, deși semnalată drept prioritate de acțiune la nivel
european, nu a existat. Stimularea accesului la învățare continuă și
valorificarea dimensiunii sociale a educației ca indicator în crearea unor
politici educaționale relevante sunt menționate în Recomandarea
Consiliului din 20 iulie 2020 privind Programul național de reformă al
României pentru 2020 și care include un aviz al Consiliului privind
Programul de convergență al României pentru 2020 care solicită României
să întreprindă acțiuni astfel încât:“să ofere soluții adecvate de substituție a
veniturilor și să extindă măsurile de protecție socială și accesul la serviciile
esențiale pentru toți. Să atenueze impactul crizei provocate de COVID-19
asupra ocupării forței de muncă prin dezvoltarea unor formule flexibile de
lucru și a unor măsuri de activare. Să consolideze competențele și
învățarea digitală și să asigure accesul egal la educație”.
• La momentul redactării prezentului raport, putem observa faptul că educația din
România este caracterizată de următorii factori: lipsa accesului la educație online,
în special în zonele insuficient deservite, lipsa unui fond de indicatori privind
calitatea procesului de învățământ în acest nou format – formatul digital,
impredictibilitatea privind modalitatea de desfășurare în format fizic a cursurilor,
care generează tensiune socială pentru beneficiarii direcți și indirecți ai sistemului
de învățământ (elevi, studenți, profesori, părinți, autorități), absența unui
mecanism care să stimuleze performanța educatorilor.
II. Exemple de bune practici de la nivel european

Procesul educațional este în continuă evoluție. În acest sens este oportun să învățăm din
modelele de succes ale celorlalte state și să integrăm soluțiile care pot fi implementate în
metodologia și practica educațională din România. În acest sens, prezentăm o listă de
proiecte și inițiative reușite la nivel european, din zona UE și din afara spațiului comunitar,
cu scopul de a oferi posibile direcții de acțiune pentru decidenții din domeniul educației.
În contextul crizei provocate de pandemia COVID-19, transformarea digitală a educației
a impus necesitatea unui răspuns rapid, inclusiv din partea instituțiilor europene. Astfel,
Comisia Europeană a dezvoltat un set de resurse importante pentru comunitățile
educaționale din toate statele membre. Este esențial ca acestea să fie promovate în
comunitățile școlare din România, întrucât oferă garanția calității și sunt disponibile
gratuit:
• School Education Gateway este o platformă având un set complet de cursuri
online, materiale didactice, tutoriale și newslettere pe tematici educaționale,
resurse importante pentru cadrele didactice ce au nevoie de sprijin;
• eTwinning, o platformă-resursă importantă prin intermediul căreia profesorii de la
nivel european pot comunica și pot co-crea proiecte și resurse de învățare
colaborativă;
• Learning Corner, platformă destinată copiilor, având jocuri educative și materiale
de învățare;
• SALTO-YOUTH, o platformă de învățare online și comunicare destinată
lucrătorilor de tineret;
• Electronic Platform for Adult Learning in Europe (EPALE), o comunitate
virtuală pentru învățarea pe tot parcursul vieții cu ajutorul tehnologiei;
• Erasmus+ Virtual Exchange, platformă destinată schimburilor de tineri online;
• Teaching online in times of crisis, modul de învățare online destinat
educatorilor, dezvoltat de către European Institute of Innovation and Technology
(EIT): https://beyondmoocs.ise.innoenergy.com/external_content/teaching-online-
times-crisis;
• Eduhack este un program de consolidare a capacităților destinat cadrelor
universitare care doresc să învețe cum să producă experiențe de învățare
digitalizate, experimentând abordări și instrumente inovatoare
https://eduhack.eu/course/.
Digitalizarea educației a oferit premisele pentru utilizarea jocurilor în scop educațional,
care pot stimula participarea elevilor la procesul instructiv-educativ (gamification – o
recomandare prezentă inclusiv în raportul european Shaping Digital Education Policy).
Exemple de succes la nivel european, care reușesc să adreseze probleme relevante și
să livreze elevilor informații importante despre mediul înconjurător și societate într-un
mod prietenos sunt:
• Yummy Physics, serie interactivă despre fizica alimentelor
https://www.youtube.com/channel/UCTzDRqEBy03-BjKkBIYFt8w
• BINGO - oferă două materiale didactice care explică metodele de biocontrol
folosind imagini de animație și prim-planuri impresionante cu insecte minuscule.
Acest proiect a primit finanțare prin inițiativa UE „Acțiunile Marie Skłodowska-Curie
(MSCA)”
https://www.bingo-itn.eu/en/bingo/show/Biological-Control-in-Agriculture-
educational-videos.htm
• Penji protejează planeta - activitate ludică pentru elevii din învățământul primar
și secundar, despre importanța durabilității mediului.
http://penjiithegame.com/

Totodată, există numeroase resurse calitative disponibile pentru pregătirea cadrelor


didactice de la toate nivelurile, în vederea tranziției la predarea prin tehnologie, dintre
care enumerăm:
• Sundial - Cinci lecții online de astronomie pentru cadrele didactice din
învățământul primar, în engleză și olandeză. Fiecare dintre ele este însoțită de
obiective didactice și de materiale care pot fi tipărite. Acest proiect a primit
finanțare prin inițiativa UE „Acțiunile Marie Skłodowska-Curie (MSCA)”.
https://www.astro.rug.nl/~sundial/outreach.php
• CREATIONS - Proiect finanțat de UE, care dezvoltă metode creative și
participative, bazate pe artă, pentru predarea materiilor științifice.
http://creations-project.eu/resources/
• Open Mind proiect care are ca obiectiv promovarea antreprenoriatului social în
rândul elevelor și studentelor fără studii în domeniul gestiunii, prin intermediul unui
curs online inovator și ludic. http://open-mind-project.eu/
• Go-Lab – inițiativă care facilitează utilizarea de laboratoare online și de aplicații
pedagogice pentru educația științifică în școli. Acest proiect a primit finanțare prin
programul „Orizont 2020” al UE.
https://www.golabz.eu/
• Mutual Open and Online Skills (MOOS) - proiect al cărui obiectiv este de a
îmbunătăți utilizarea TIC și a resurselor educative cu acces deschis în cadrul
programelor instituțiilor europene de învățământ superior, pentru a favoriza
dezvoltarea de noi metode de învățare.
• Up2U - urmărește să îmbunătățească învățarea online în școlile din învățământul
secundar, oferind un cadru pedagogic adaptat și instrumente pentru crearea de
cursuri, stocarea de conținut și participarea de la distanță. „OpenUp2U” este o
inițiativă lansată în cadrul proiectului Up2U. https://up2university.eu/open/
http://www.moos-online.eu/
• European Distance and e-Learning Network (EDEN) - Rețeaua europeană de
predare la distanță și de învățare online (European Distance and Learning Network
— EDEN) există pentru a face schimb de cunoștințe și pentru a îmbunătăți
înțelegerea între profesioniștii din domeniul predării la distanță și al învățării online.
Aceasta urmărește să promoveze diverse politici și practici în Europa și nu numai.
Cursurile online puse la dispoziție de rețea pot fi găsite aici: https://www.eden-
online.org/covid-webinar-series/

Exemple de bune practici pot fi regăsite și urmărind activitatea întreprinsă de state din
Europa. Fie că sunt exemple locale, întreprinse de comunități restrânse care au identificat
soluții inovative pentru a se adapta la un nou proces educațional, fie că sunt acțiuni
naționale, inițiate de instituții guvernamentale, ele merită să fie promovate și
implementate:

• Școala ICS Capozzi-Galilei din Italia a dezvoltat un instrument digital care permite
elevilor să beneficieze de experiențe unice de învățare a științelor, stimulând
alfabetizarea științifică a acestora. Science Escape Room este un adevărat
laborator virtual care oferă oportunitatea elevilor de a vizualiza experimente, o
metodă eficientă de învățare vizuală. Astfel de laboratoare pot fi proiectate pentru
studiul disciplinelor STEM, cu ajutorul tehnologiilor VR și AI și contribuie la
creșterea gradului de autonomie a elevului în raport cu propriul parcurs
educațional, o competență necesară pe o piață a muncii emergentă;

• Universitatea Politehnică din Catalonia, Spania, a dezvoltat aplicația


Students4Students, o platformă de match-making folosită de elevii și studenții
pasionați de IT, stimulând învățarea colaborativă între generații;

• În Finlanda, Finnish Schools International a dezvoltat platforma FSI Global School


Online, care reunește peste 60 de aplicații de învățare cu ajutorul tehnologiei și
asigură un sistem de mentorat și consiliere 24/7. Conținutul este dezvoltat de cei
mai performanți profesori (finaliști ai Global Teacher Prize), valorificat cu ajutorul
inteligenței artificiale. https://globalonline.school/

• Bulgaria a creat o bibliotecă națională gratuită destinată elevilor și profesorilor,


înregistrând peste 400 de modele de exerciții, prezentări, jocuri educative și lecții
virtuale pentru diferite specializări VET (Vocational Education and Training).
Pentru învățământul dual, profesorii și mentorii (reprezentanți ai mediului privat,
antreprenori) lucrează împreună pentru dezvoltarea materialului educațional, iar
practica de specialitate se realizează în mediul virtual
https://www.cedefop.europa.eu/en/news-and-press/news/bulgaria-vet-response-
covid-19-outbreak

• Școala “ZDRAVKO GLOŽANSKI” din Serbia a pus accent pe schimburi de


experiență între profesori pentru stimularea învățării de la egal la egal (peer
learning), cu ajutorul canalelor de comunicare disponibile online. De asemenea,
aceștia au putut să își adapteze programa și orarul în funcție de noile condiții,
consultând permanent comunitatea școlară și derulând chestionare de evaluare
ex-ante;

• În școala primară "FAN NOLI" din Tirana, Albania, psihologii au desfășurat cursuri
de informare cu părinții și elevii privind gestionarea anxietății în perioada de criză;
de asemenea, consilierii școlari și-au mutat activitatea în mediul digital, oferind
servicii de consiliere psihologică și psihopedagogică în mod nemijlocit;

• Ministerul Educației din Portugalia a dezvoltat programul de televiziune publică


#EstudoEmCasa (Studying at Home), cu lecții disponibile gratuit pentru elevii din
clasa întâi și până în clasa a noua (6-15 ani). Acest program de televiziune publică
a fost difuzat de luni și până vineri, fiind accesibil atât pentru elevii din mediile
dezavantajate din punct de vedere social, dar și pentru profesorii care erau în
căutare de sprijin pentru organizarea procesului didactic. De asemenea, ministerul
a elaborat un document intitulat ‘Roadmap – Guiding Principles for the
Implementation of Distance Teaching E@D in Schools’, cu direcții de acțiune
pentru organizarea procesului de învățare la distanță (la doar câteva zile după
închiderea școlilor, pentru a sprijini tranziția în sistemul educațional digital)
https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/02607476.2020.1799709;

• În Croația, debutul noului an școlar a presupus existența a 3 modele de decizie


privind redeschiderea școlilor, în funcție de situația epidemiologică de la nivel local
(modelul A – redeschiderea totală a școlilor, modelul B – în funcție de capacitatea
școlii și infrastructura disponibilă, clasele își desfășoară activitatea online sau față
în față, modelul C – educația continuă online);

• Estonia a decis organizarea unor echipe de specialiști în tehnologie educațională,


formați în universități de prestigiu, care au sprijinit profesorii la adaptarea în mediul
digital;

• În Elveția, ministerul a realizat platforma Eduport, un forum unde profesorii pot


găsi resurse educaționale gratuite și optimizate, precum și o gamă largă de servicii
de sprijin pentru adaptarea procesului instructiv-educativ la tranziția digitală,
inclusiv rezolvarea problemelor tehnice privind organizarea unei clase în sistem
de videoconferință;

• În Italia a fost mărit numărul de autobuze școlare, iar transportul elevilor către
unitatea de învățământ este organizat sub forma unui orar special, pentru ca
potențialul de infectare cu COVID-19 să fie unul cât mai scăzut. Mai mult decât
atât, Guvernul a alocat fonduri suplimentare pentru a stimula continuarea
telemuncii, astfel încât orașele să nu fie aglomerate atunci când copiii intră și ies
de la școală;

• În Marea Britanie, s-a implementat un program amplu de testare în masă a


elevilor și profesorilor, precum și un program dedicat pentru vaccinarea
personalului didactic.
III. Rezultatele consultării publice

Pentru o fundamentare a recomandărilor privind creșterea accesibilității și calității în


sistemul de învățământ românesc, am evaluat percepția elevilor, studenților, părinților,
cadrelor didactice, autorităților locale, reprezentanților ONG și cetățenilor interesați de
viitorul educației din România prin intermediul unui sondaj de opinie realizat prin
intermediul unei platforme online. Datele culese sunt relevante pentru proiectele și
direcțiile de acțiune pe zona de educație.
Un procent îngrijorător de 40,7% din respondenți apreciază că procesul de organizare a
sistemului de învățământ digital nu și-a atins obiectivele (pe o scară de la 1 la 5, unde 5
reprezintă atingerea tuturor obiectivelor, majoritatea cetățenilor au acordat nota 2).

În ceea ce privește problemele întâmpinate în organizarea educației digitale, cetățenii au


semnalat problema lipsei accesului ca fiind cea mai gravă. La aceasta se adaugă, în
ordinea priorităților rezultate din consultarea publică, următoarele: lipsa echipamentelor
de e-learning destinate elevilor, lipsa conectivității la internet în zonele dezavantajate din
punct de vedere socio-economic, pregătirea insuficientă a cadrelor didactice în vederea
asigurării procesului educațional în noile condiții, dar și comunicarea autorităților.
Procentul respondenților care susțin redeschiderea școlilor în totalitate este egal cu
procentul cetățenilor care au afirmat, în cadrul sondajului de opinie, faptul că este
necesară redeschiderea parțială a școlilor, în funcție de situația epidemiologică.

În ceea ce privește sistemul de învățământ superior, un procent de 46,4% din respondenți


consideră că universitățile ar trebui să se deschidă parțial, în funcție de evoluția
pandemiei.
Este de remarcat faptul că 9 din 10 participanți la procesul de consultare publică
apreciază faptul că utilizarea tehnologiei în sistemul de învățământ românesc ar trebui să
fie continuată și după terminarea pandemiei.

La capitolul finanțare, peste 70% din respondenți consideră că Planul Național de


Redresare și Reziliență ar trebui rescris, astfel încât 10% din totalul fondurilor să fie
destinați educației (o condiție agreată în cadrul Parlamentului European, ca urmare a
amendmentului depus de eurodeputatul Victor Negrescu).
La întrebarea Care sunt măsurile care ar trebui asumate pentru îmbunătățirea stării
actuale a sistemului educațional, în contextul pandemiei? (întrebare cu răspuns multiplu),
71,8% din respondenți consideră că este nevoie de o creștere a bugetului destinat
educației.

La întrebarea În ce măsură considerați adecvat un răspuns din partea Uniunii Europene


la problemele sistemului de învățământ românesc?, răspunsurile cetățenilor arată astfel:
În momentul realizării acestui studiu, raportul Shaping Digital Education Policy se află în
consultare publică și în proces de adoptare de către Parlamentul European. Raportul va
contribui la optimizarea cadrului de organizare a sistemului de învățământ digital din toate
statele membre, motiv pentru care am decis includerea în procesul de consultare publică
a unei întrebări referitoare la conținutul raportului. Dintre măsurile incluse în raport, cele
mai importante sunt, în opinia cetățenilor consultați, formarea cadrelor didactice,
asigurarea accesului gratuit la materiale de predare, învățare și evaluare în format digital,
asigurarea conectivității la internet pentru toți, creșterea bugetului destinat sectorului
educațional.
IV. Soluții – proiecte și inițiative concrete

Pornind de la analiza contextului, de la exemplele de bune practici europene și


internaționale, precum și de la studiul realizat, propunem o listă de proiecte și inițiative
concrete ce pot fi implementate pentru a asigura accesul la educație de calitate pentru
toți. Proiectele și inițiativele semnalate nu sunt exclusive dar cu siguranță pot conduce la
efectul scontat doar printr-o corelare eficientă și sinergii menite să producă impactul dorit.

• Imperativul de a plasa tehnologia în serviciul pedagogiei impune și plasarea


cadrelor didactice și a formatorilor în centrul procesului educațional digital, atât în
ceea ce privește conceperea, cât și transpunerea în practică. Sprijinul acordat
profesorilor și programele de formare trebuie să se bazeze și pe o imagine clară a
competențelor digitale și a lacunelor existente. Instrumentul de autoevaluare
SELFIE este foarte util și ar trebui folosit și exploatat mai mult. Crearea unui
mecanism european de evaluare a digitalizării instituțiilor de învățământ,
recunoscut la scară largă, care să conțină liste și obiective, ar putea fi utilă pentru
susținerea transformării și integrării instrumentelor digitale în procesul educațional

a. Școli Inteligente pentru Copii Inteligenți propune o acțiune


națională și coordonată în domeniul educației, stimularea participării
la noul sistem de educație digitală, prin măsuri precum achiziția de
laptopuri sau tablete cu abonamente la Internet, conectarea tuturor
școlilor la Internet, digitalizarea resurselor educaționale și înființarea
TVR Educațional, un program al televiziunii publice care să faciliteze
accesul gratuit la resurse calitative de învățare. De asemenea,
programul își propune continuarea formării cadrelor didactice prin
proiecte asemenea CRED, dar și dezvoltarea unui sistem de
guvernanță digital pentru școlile din România (SIMS - Managementul
Școlarității și Catalog Electronic).
b. Tableta educațională este un proiect cu caracter social inițiat de
eurodeputatul Victor Negrescu, susținut de o serie de personalități
publice și de actori educaționali, dar și de entități precum European
Movement Romania și Institute for Global Digital Policies. Actori din
mediul asociativ, antreprenorial și personalități publice și-au unit
eforturile pentru a construi un proiect social menit să arate că acolo
unde există inițiativă și voință se pot identifica și realiza soluțiile de
care avem nevoie. A fost creat astfel primul instrument educațional
ce poate fi folosit la scară largă, cu costuri scăzute și cu o
aplicabilitate eficientă și adaptată aplicațiilor și nevoilor educaționale.
Tableta educațională este o soluție informatică pusă la dispoziție
gratuit care transformă tabletele în instrumente educaționale fiind
astfel creat un mediu de lucru pentru copii / tineri dar și un spațiu
adecvat educației ce poate fi utilizat cu ușurință de cadrele didactice.
Tableta are un sistem de control la distanță, conține instrumente de
control parental și este supravegheată pentru a se asigura folosirea
sa în scopuri educaționale de către elevii și școlile înrolate în proiect.
c. Programul național Școala cu program prelungit/în sprijinul
familiei, o inițiativă necesară în vederea diminuării decalajelor în
învățare acumulate în perioada suspendării cursurilor. Înființarea
școlilor cu program prelungit, până la ora 16:00, oferindu-se astfel
elevilor, suplimentar față de programul şcolar, şi posibilitatea de a
servi o masă caldă şi de a participa la activități de aprofundare,
remediale şi extracurriculare la decizia școlii, în funcție de specificul
comunității.
d. Programul național de sprijin al elevilor, parte a unui
Angajament pentru Educație Incluzivă, care prevede stabilirea
unor cuantumuri minime pentru bursele elevilor, finanțate de la
bugetul de stat. Un astfel de program este de o certă importanță în
vederea asigurării resurselor necesare pentru stimularea echității în
sistemul public de educație, dar și a performanțelor individuale ale
elevilor. Cuantumurile minime pentru bursele elevilor sunt: bursa
socială: lunar, 40% din salariul minim net pe economie – 550 lei/lună;
bursa de studiu: lunar, 32,5% din salariul minim net pe economie –
450 lei/lună; bursa de merit: lunar, 35% din salariul minim net pe
economie – 470 lei/lună; bursa de performanță: lunar, 37,5% din
salariul minim net pe economie – 500 lei/lună. De asemenea, având
în vedere riscul de excluziune socială, se propune înființarea unui
nou tip de bursă, beneficiari fiind elevii din sistemul de protecție
socială, în cuantum de 1000 lei/lună. Condiția pentru eligibilitate este
ca acești copii care beneficiază de bursa de asistența socială să fie
înscriși într-o unitate de învățământ preuniversitar de stat.
e. EDULIB – Un proiect finanțat prin fonduri europene care presupune
realizarea Bibliotecii școlare virtuale prevăzute în Legea educației
naționale. Cu ajutorul unei interfețe de învățare adaptativă cu
inteligență artificială, a unui modul de teste școlare standardizate și
a unui modul special pentru testarea timpurie a gradului de
alfabetizare funcțională, elevii vor avea acces la educație de calitate,
indiferent de școala de unde provin. Pentru resurse educaționale
atractive, care să stimuleze învățarea, se propune colaborarea cu
sectorul creativ și cultural independent, dar și cu organizații
neguvernamentale.
f. Implementarea Pachetului Minim de Servicii pentru Copii,
conform legislației în vigoare. Această inițiativă este demersul
UNICEF România, susținut de toate partidele parlamentare din
România. În cadrul Pachetului Minim de Servicii se solicită prezența
în fiecare comunitate a cel puțin unui asistent social, a unei asistente
medicale comunitare și a unui consilier școlar. În comunitățile cele
mai sărace, inclusiv cele cu populație romă, Pachetul de Minim de
Servicii poate include, de asemenea, mediatorul școlar și mediatorul
sanitar. Lucrând în strânsă colaborare, acești profesioniști ajută
copiii vulnerabili și familiile lor, evaluându-le nevoile și oferindu-le
sprijin individualizat. De asemenea, echipa comunitară lucrează și
cu alți actori de la nivel local, cum ar fi primăria, ONG-uri și alți
parteneri comunitari. Este importantă, în acest sens, recomandarea
Organizației Națiunilor Unite, care prevede: Persoanele care învață
în situații de urgență (...) ar trebui să fie prioritare (...) Școala,
programele de sănătate și nutriție (inclusiv mesele școlare, apa și
salubritatea) sunt de o mare importanță pentru copiii vulnerabili,
precum și un stimulent puternic în vederea creșterii ratei de
participare la școală (în special pentru acei copii care trăiesc în
sărăcie extremă sau insecuritate alimentară).
• Necesitatea unui răspuns european la provocările naționale privind sistemul
educațional este certă, aspect remarcat inclusiv de cetățenii care au participat la
procesul de consultare publică. Având în vedere aceste aspecte, Parlamentul
European dezbate în prezent raportul Shaping Digital Education Policy, prima
politică europeană privind educația digitală. Pe lângă angajamente privind
construcția sistemelor de educație incluzive și calitative în context digital la nivel
european, raportul cuprinde o serie de recomandări și inițiative punctuale, printre
care:
g. Crearea Universității Europene Online (Online European
University), o platformă pan-europeană de învățare, necesară în
contextul internaționalizării sistemului de învățământ superior, care
va facilita accesul tuturor studenților europeni la programe de
învățare extensivă, certificate la nivel european, de recunoaștere
internațională;
h. Înființarea, la nivel european, a unor Academii de Formare
Pedagogică (Teacher Academies), instituții în cadrul cărora vor fi
explorate module inovative de formare pedagogică a educatorilor, în
acord cu tendințele globale. Formarea cadrelor didactice, inclusiv
stimularea competențelor digitale ale acestora prin posibilitatea
deținerii Certificatului European de Competențe Digitale (European
Digital Skills Certificate) în cadrul unei potențiale licențe europene de
profesor, trebuie să devină o prioritate strategică pentru dezvoltarea
sistemului educațional românesc.
i. Promovarea unui pachet informativ complet privind literația
digitală și securitatea cibernetică, care să atragă atenția asupra
pericolelor din mediul online, a fenomenelor precum cyberbullyingul,
a importanței protecției datelor cu caracter personal și a politicilor
curente în acest sens, prin campanii desfășurate cu sprijinul mass-
media, a sectorului cultural și creativ, campanii plasate în mediul
școlar și universitar, dar și programe educative destinate adulților
(cursuri gratuite organizate la nivel comunitar pentru toți cetățenii
interesați).
j. Formarea competențelor digitale de bază și avansate –
componentă pentru învățarea pe tot parcursul vieții, stimularea
participării la astfel de programe de învățare a adulților provenind
din medii dezavantajate din punct de vedere social, a tinerilor și
adulților cu dizabilități și a vârstnicilor, inclusiv prin înființarea
centrelor de învățare permanentă la nivel comunitar. Aceste
centre trebuie să devină adevărate clustere de învățare
intergenerațională, să fie dotate cu resurse educaționale și
echipamente de e-learning, să ofere oportunități de consiliere,
învățare remedială, voluntariat în comunitate.
k. Implementarea Certificatului european de competențe digitale
(CECD), cu susținerea instituțiilor europene și a actorilor de sector.
l. Adaptarea programei școlare și a metodelor de predare-
învățare-evaluare utilizate de cadrele didactice la tendințele
privind educația digitală, introducerea, în trunchiul comun a
planurilor-cadru, a mai multor discipline care pot contribui la
formarea competențelor de cetățenie digitală, utilizarea metodelor
inovative de livrare a acestor conținuturi, cu ajutorul inteligenței
artificiale, a tehnologiei blockchain etc. În acest caz, sistemul
educațional românesc trebuie ancorat în realitățile unei piețe a
muncii din ce în ce mai dinamică, în care 90% dintre viitoarele locuri
de muncă vor fi condiționate de deținerea unui set de competențe
digitale. Inclusiv planurile-cadru destinate învățământului vocațional,
profesional și tehnic trebuie să fie concentrate și pe formarea acestor
competențe transversale;
• UNESCO recomandă, de altfel, în raportul privind educația în contextul pandemiei:
Timp de câțiva ani, am văzut ideea unui model școlar unic, standardizat, care a
evoluat la o varietate de moduri de "a face școală", mai avansate în unele locuri
decât în altele; dar, cu toate acestea, am asistat la schimbarea peisajelor
educaționale din întreaga lume. Ne putem aștepta la tot mai multe forme hibride
de predare și învățare, în diferite spații, în interior și în afara școlii, în momente
diferite, sincron și asincron, folosind o multiplicitate de mijloace și metode. Acestea
sunt direcțiile în care trebuie să ne îndreptăm - bazate și pe transformări globale
mai ample pe baza a tot ceea ce am învățat în ultimele săptămâni.

• Comisia privind viitorul educației, organizată la nivelul UNESCO, invită toate părțile
interesate din domeniul educației să acorde prioritate alfabetizării științifice pentru
a asigura un curriculum cu obiective din zona umanistă, care explorează relația
dintre fapte și cunoaștere, astfel încât beneficiarii educației pot să înțeleagă și să
se situeze ei înșiși într-o lume complexă.
m. Identificarea unor mecanisme eficace pentru ca fiecare copil din
România să poată beneficia de formarea unor competențe
transversale de bază (literație, gândire critică, abilități sociale)
încă din perioada educației timpurii, identificarea prerechizitelor care
pot anticipa analfabetismul funcțional și ameliorarea acestora prin
intervenții remediale personalizate;
n. Consultarea periodică a factorilor direct implicați în procesul
educațional (elevi, studenți, profesori, părinți) în construcția
politicilor naționale privind educația digitală, pe modelul Digital
Education Hubs de la nivel european. Procesul de elaborare al
politicilor naționale privind educația digitală trebuie supuse unui
proces eficient de co-management;
o. Având în vedere scăderea numărului de oportunități de dezvoltare
personală și profesională a tinerilor, autoritățile responsabile din
domeniul educației trebuie să colaboreze cu mediul privat pentru
organizarea unor stagii de practică, inclusiv în unități de învățământ
profesional, tehnic, dual, în mediul online – e-internship, e-
mentorship, pentru a stimula integrarea socio-profesională a
tinerilor;
p. Elaborarea și promovarea unor mecanisme eficiente la nivel
național pentru învățare colaborativă, destinate educatorilor (un
exemplu, constituirea unei platforme de sprijin între profesorii
cu experiență și cei debutanți). În raportul Educația în lumea post-
Covid. Nouă idei pentru acțiuni publice, realizat de UNESCO, este
subliniat faptul că nimic nu poate substitui colaborarea dintre
profesori, a căror funcție nu este de a aplica tehnologii gata făcute
sau metode didactice pre-pregătite, ci de a aplica pe deplin și de a-
și asuma rolul de facilitatori ai cunoștințelor și ghizi pedagogici.
Capacitatea de a iniția, experimenta și inova, care a fost declanșată
în timpul acestor perturbări pandemice trebuie să continue.
Colaborarea profesorilor ar trebui, de asemenea, înțeleasă în sensul
extinderii metodelor de implicare și valorificarea acestora printr-un
dialog cu părțile interesate din domeniul educației (...)
q. Realizarea unei strategii pe termen mediu și lung pentru
flexibilizarea căilor educaționale utilizate. Un considerent
important al sistemelor de educație reziliente este flexibilitatea lor,
menită să articuleze nivelurile și tipurile de educație, cât și să
utilizeze capacitatea de a valorifica moduri alternative de livrare. În
contextul evoluțiilor din domeniu ne îndreptăm spre un tip de învățare
hibridă ce oferă atât flexibilitate, cât și căi de învățare cvasi-
individualizate pentru cursanți, folosind un mix de pedagogii și
abordări, precum și mobilizarea resurselor pedagogice alternative
din platforme naționale și internaționale.
r. Realizarea unui Program Național - Școli de vară pentru învățare
remedială, pornind de la modelele deja existente și implementate de
către organizațiile neguvernamentale, precum grădinițele estivale
ale Asociației Salvați Copiii România și LifeCamp, proiect al
Fundației Noi Orizonturi. Beneficiarii acestui program vor fi elevii din
comunitățile dezavantajate din punct de vedere social, care nu au
avut acces la educație online în contextul pandemiei. Componentele
programului vor fi următoarele:
- Operaționalizarea, de către Ministerul Educației, a unui sistem
de matchmaking printr-o platformă interactivă între organizațiile
neguvernamentale și beneficiari (elevii și familiile acestora).
Ținta este gruparea în același loc și promovarea tuturor
oportunităților de învățare nonformală, drept metodă de recuperare a
decalajelor în învățare;
- Utilizarea fondurilor europene și a celor din Planul de
Redresare și Reziliență în scopul implementării de programe de
învățare peste vară în comunitățile defavorizate. Aceste fonduri
vor putea fi accesate de organizații neguvernamentale ce desfășoară
activități în domeniul educației, dar și de autorități publice locale și
unități de învățământ preuniversitar. Obiectivul este crearea unui
parteneriat între școli, autorități centrale și locale și societatea civilă
pentru promovarea și implementarea acestei inițiative (școli de vară
pentru învățare remedială).
- Punerea la dispoziție în regim gratuit a taberelor școlare și a
centrelor de agrement pentru funcționarea școlilor de vară
pentru învățare remedială, prin implicarea Ministerului
Tineretului și Sportului. Elevii înscriși în acest proiect trebuie să
beneficieze de un pachet complet de servicii, de la cursuri pentru
recuperarea materiei și dezvoltarea de noi competențe, cursuri IT&C,
pregătirea pentru examenele naționale, la cursuri de dezvoltare
personală, toate acestea fiind livrate de către profesioniști. De
asemenea, participanții vor beneficia de masă, cazare, spații de
petrecere a timpului liber (sport, învățare experiențială în natură,
ateliere creative etc.) și de consiliere psihologică și vocațională.
V. Un plan coerent pentru educație în contextul pandemiei

Elaborarea unui plan coerent pentru educație este de o importanță majoră, având în
vedere referințele de la nivel european, statisticile îngrijorătoare privind sistemul de
învățământ românesc în contextul pandemiei și nu numai, precum și opinia cetățenilor.
Acest plan trebuie să țină cont de realitățile sistemului educațional și să aibă ca
scop creșterea accesibilității, a echității și a calității acestuia. Dacă acest plan nu va
fi asumat cu fermitate de către decidenții de la nivel guvernamental, prin construirea
unui amplu consens național, civic și politic, efectele vor fi dezastruoase: relansarea
economică va fi îngreunată, rata analfabetismului funcțional va crește simțitor, iar
integrarea tinerilor pe o piață a muncii emergentă și digitalizată riscă să reprezente un
eșec atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere economic.
Un prim pas esențial în realizarea acestui plan de acțiune este elaborarea unui
diagnostic al situației la zi la nivelul sistemului de învățământ din perspectiva
nivelului de formare, accesului la educație online și pregătirea pentru examenele
naționale. În prezent, nu există nici măcar un document prin care să se prezinte numărul
real de elevi care au beneficiat de echipamente electronice prin programele implementate
de Guvernul României. Sub forma unei hărți interactive, în urma unei documentări
riguroase din punct de vedere sociologic, Guvernul României trebuie să facă publice
aceste date, care trebuie să stea la baza procesului decizional din educație în perioada
următoare.
Prioritizarea profesorilor și a personalului nedidactic și auxiliar în campania de
vaccinare, precum și orientarea campaniei de vaccinare de la nivel național către
livrarea unor mesaje clare și de impact către comunitățile școlare sunt măsuri
necesare pentru a garanta posibilitatea redeschiderii tuturor școlilor din România
în condiții de siguranță. O posibilă cauză care explică rezistența unei părți a profesorilor
la vaccinare este lipsa unor mesaje-cheie orientate către convingerea cadrelor didactice
să se vaccineze, precum și lipsa informării consistente privind importanța și efectele
vaccinării.
Pentru a reduce pericolul infectării pe fondul redeschiderii școlilor și a creșterii gradului
de mobilitate a populației, este necesară organizarea unui program național de testare
masivă a tuturor elevilor și profesorilor, dar și a personalului nedidactic și auxiliar,
în acord cu acțiunile deja demarate de multe state europene. Testarea trebuie să fie
gratuită pentru toți elevii, profesorii, dar și pentru personalul nedidactic și auxiliar și să fie
organizată la nivel județean, prin intermediul inspectoratelor școlare județene și a
direcțiilor de sănătate publică.
Un pas important în asigurarea unui act educațional de calitate și eficient este
reorganizarea programei școlare, în vederea adaptării la noile condiții. Mai mult decât
atât, anumite elemente complexe din programa școlară trebuie parcurse cu sprijinul unui
profesor, iar altele pot fi parcurse individual, cu ajutorul Bibliotecii școlare virtuale. Sunt
necesare, de asemenea: dezvoltarea unui program integrat de recuperare și de
combatere a abandonului școlar, implementarea unui curriculum adaptat noilor condiții
și implementarea unui sistem de suport la distanță și de cursuri de recuperare în
grupuri mici pentru elevii/studenții în risc de abandon, dar și în vederea pregătirii
examenelor naționale. Ministerul Educației trebuie să realizeze un serviciu optimizat de
sprijin și suport pentru elevi și profesori, pentru furnizarea informațiilor privind examenele
naționale, evaluări și modificări asumate la nivel național în organizarea procesului
didactic.
Educația trebuie considerată prioritate națională, inclusiv din perspectiva
alocărilor financiare. Un plan coerent pentru educație în contextul pandemiei poate fi
implementat doar având siguranța unui buget care să răspundă tuturor nevoilor acestui
sector. Opinia cetățenilor confirmă necesitatea acestei măsuri: 42,2% dintre
români consideră că Educația trebuie să fie prioritatea zero pentru noul Guvern, potrivit
sondajului realizat de IMAS dat publicității în luna decembrie. Prin urmare, susțin și
propun alocarea a minimum 10% din Planul Național pentru Redresare și Reziliență
pentru educație, respectiv a 6% din PIB. Pentru sprijinirea elevilor și profesorilor în
această criză socială, se impune creșterea salarială pentru profesori, în vederea
respectării acestui drept câștigat de către cadrele didactice, dar și mărirea burselor
școlare și sociale – toate acestea trebuie incluse în bugetul anului 2021.
Redeschiderea parțială a instituțiilor de învățământ, în funcție de condițiile
epidemiologice locale și punctul de vedere exprimat de comunitatea școlară/universitară
este un pas important în asigurarea dreptului la educație pentru fiecare copil din România.
Peste 80% dintre profesorii şi 70% dintre elevii participanți la un sondaj World Vision cred
că şcolile trebuie redeschise și menținute închise doar în zonele cu risc crescut de
infectare. Se solicită reluarea de urgenţă a şcolii în format fizic, mai ales pentru copiii
vulnerabili, această măsură fiind indispensabilă pentru realizarea cadrului optim în care
să fie implementată educația remedială.
ONU și comunitatea educațională de la nivel internațional au dezvoltat un set de
îndrumări pentru a ajuta țările să asigure condiții necesare pentru redeschiderea
instituțiilor de învățământ. O condiție cheie pentru această redeschidere este posibilitatea
de a putea oferi garanția siguranței în spațiile fizice de învățare, menținând în același timp
distanțarea fizică și implementarea măsurilor de sănătate publică, cum ar fi utilizarea
măștilor și spălarea frecventă a mâinilor. Astfel de condiții pot fi mai dificil de implementat
în contextul în care există clase supraaglomerate, fără infrastructură și servicii de bază.
Sunt necesare, astfel, investiții suplimentare de la bugetul de stat.
O evaluare a situației școlare reale (comparată cu cea anterioară) și a impactului
provocat de redeschiderea unităților de învățământ va crea premisele pentru
implementarea unor planuri personalizate de învățare remedială, în vederea
pregătirii elevilor pentru examenele naționale. Mai mult decât atât, procedura de
examinare a elevilor trebuie adaptată noilor condiții, urmând sfaturile specialiștilor
în evaluare.
Un plan coerent pentru educație nu presupune doar măsuri punctuale pentru depășirea
acestei crize, ci și un set de acțiuni care să demonstreze o viziune pe termen lung.
Implementarea unei strategii pragmatice, care să vizeze introducerea noilor tehnologii în
educație și adaptarea sistemului educațional la noile tendințe globale (tranziția ecologică
și digitală, competențele STEM sau limbi străine), dezvoltarea unei platforme naționale
pentru educație, conectarea sa la conținutul și sistemele oferite la nivel european și
dezvoltarea bibliotecii virtuale pentru educație, introducerea unor criterii de competență,
evaluarea și stimularea performanțelor școlare și creșterea autonomiei unităților de
învățământ, formarea continuă pentru însușirea competențelor digitale superioare pentru
elevi și profesori trebuie să reprezinte măsuri de politică educațională supuse atenției
permenante a decidenților.
Ministerul Educației și instituțiile guvernamentale cu atribuții în domeniu, în acord
cu practicile europene și recomandările instituțiilor UE trebuie să recunoască
importanța cercetării în identificarea noilor soluții privind crearea unui sistem
educațional calitativ și accesibil, să utilizeze Planul Național de Redresare și
Reziliență, dar și celelalte mecanisme de finanțare europeană, pentru a stimula
cercetarea în acest sector. Nu în ultimul rând, un plan coerent pentru educație trebuie
să vizeze și învățarea pe tot parcursul vieții, așadar Ministerul Educației împreună cu
Ministerul Muncii, partenerii sociali și autoritățile locale trebuie să inițieze demersuri
privind recuperarea decalajelor intergeneraționale, astfel încât fiecare copil, adult sau
vârstnic să poată să resimtă beneficiile unui sistem educațional echitabil și accesibil.
Pentru reușita transformării educației este esențial ca toți actorii relevanți din domeniul
educației – profesori, elevi, studenți, părinți, autorități locale, sindicate, patronate,
ONG-uri, experți – să lucreze împreună într-un spirit constructiv cu scopul de a
genera acele soluții accesibile și cu impact. În acest sens toți acești actori trebuie
să devină co-creatori activi ai procesului și sistemului educațional într-o abordare
deschisă, multi-format și pluri-partizană. Rolul Ministerului Educației din România,
sub impulsul instituțiilor europene și cu implicarea decidenților, este de a genera
un context și climat care să permită un dialog constructiv. Politizarea, partizanatul
și interesele nelegitime din păcate pot afecta reușita acestei reforme atât de
necesare.
Acest document a fost construit prin consultarea unui număr important de actori relevanți
în domeniu și prin contribuțiile unor experți, cărora le mulțumesc pentru eforturile și
aportul lor, fiind dovada clară că se pot crea premizele unui astfel de dialog
constructiv și civilizat. În calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru Educație din
Parlamentul European, dar din postura de cadru didactic și părinte, îmi exprim la finalul
raportului întreaga disponibilitate în a lucra împreună cu ceilalți actori relevanți din țară și
la nivel european pentru a susține educația.