TEORIA GENERALA A DREPTULUI

Anul I, FDSAP, Tibiscus, Timisoara

INTERPRETAREA NORMEI JURIDICE

I. DEFINIȚIE
Interpretarea normei juridice reprezinta o activitate de intelegere, de explicare a sensului, a
scopului, a sferei sau a consecintelor, a coercitiilor prevazute de norma juridica.
De multe ori, norma juridica fie nu isi are structura completa a elementelor sale logico-rationale,
fie acestea sunt exprimate intr-o forma ce necesita intelegerea lor mai clara motiv pentru care,
in acest scop, at beneficiarii, destinatarii cat si persoanele care aplica normele juridice trebuiesc
sa apeleze la procesul de interpretare a normei juridice.

II. REGULILE SI PRINCIPIILE INTERPRETARII NORMEI JURIDICE

1.1. Autoritatea care a adoptat norma juridica este in drept si are competenta sa ii faca si
interpretarea oficiala a acesteia printr-un act al sau emis ulterior, de aceeasi valoare si putere
juridica ca si cel ce contine norma juridica interpretata
1.2. Buna credinta se prezuma intotdeauna – BONA FIDES PRESUMITUR;
1.3. Nu se poate deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale de la normele juridice ce
privesc si reglementeaza ordinea publica si bunele moravuri;
1.4. Interpretarea normei juridice produce efecte doar pentru viitor
1.5. Analogia legii este interzisa

III. METODE DE INTERPRETARE

1. Metoda gramaticală
2. Metoda istorică
3. Metoda sistematică
4. Metoda teologică
5. Metoda logică

IV. CLASIFICAREA INTERPRETĂRII NORMELOR JURIDICE

1. In raport de autorul interpretării:
a) Interpretare oficială
b) Interpretare neoficială
2. In raport de natura interpretării:
a) Interpretarea legală
b) Interpretare judiciară
3. În raport de modul interpretării:
a) Interpretare restrictivă
b) Interpretare extinsivă
c) Interpretare ad literam