METODELE DE INTERPRETARE A NORMELOR JURIDICE

INTRODUCRE:

În vederea atingerii scopului pentru care au fost elaborate

normele juridice, este necesară cunoașterea literei normelor
juridice, dar și a spiritului acestora. Acestea se dezvăluie în
cadrul procesului de interpretare , parte a procesului de
realizare a dreptului. În ambele sale accepțiuni, realizarea
dreptului presupune, într-o formă sau alta, într-o măsură sau
alta, și demersul de “interpretare” a normelor juridice.
Interpretarea normelor juridice este o operațiune logico-
rațională, care se realizează după anumite reguli, pe baza unor
metode specifice dreptului, având ca scop stabilirea
adevăratului sau deplinului sens al normei juridice în aplicarea
sa concretă , constituind totodată un moment necesar al
aplicării dreptului.
În activitatea de „aplicare” a normei juridice, cunoașterea ei are
un dublu aspect:

a) cunoașterea cât mai deplină a stării de fapt ce urmează a fi încadrată în

prevederile acelei norme

b) cunoașterea cât mai temeinică a spiritului și literei normei ce urmează a fi

aplicată acelei stări de fapt.

Interpretarea normelor juridice trebuie să conducă la clarificarea deplină a

înțelesului acestora, atât din perspectiva structurii lor logico-juridice interne, cât și
din perspectiva formei lor exterioare, a stilului și limbajului de elaborare, toate
acestea urmărind să dezvăluie intenția legiuitorului. Rațiunea practică a unui
asemenea demers este, în ultimă instanță, aceea de a asigura o corectă selectare
și individualizare a normei aplicabile la o situație de fapt dată.

1. Necesitatea interpretării normelor juridice

Următoarele considerente stau la baza necesității

interpretării normelor juridice :

— norma juridică fiind elaborată la modul generic, aplicarea ei la un caz concret

determinat presupune în mod necesar procesul de interpretare prin care se
stabilește dacă acel conținut generic, este aplicabil acelui caz sau, dacă acel caz
concret se înscrie sau nu în prevederile generice ale normei ;
— normele juridice fiind redactate sub forma unor texte concise este necesar ca
prin interpretare să se dezvăluie conținutul integral și real al intenției legiuitorului
cuprinsă în acea normă; cu cât o normă juridică este elaborată mai în detaliu cu
atât dificultatea interpretării este mai mică și invers, cu cât norma este mai
concisă, mai lapidar formulată cu atât necesitatea și dificultatea interpretării este
mai mare ;

— necesitatea interpretării este determinată și de faptul că pe parcursul cât este

în vigoare acea normă pot să apară situații noi, neprevăzute de legiuitor ;

— necesitatea interpretării apare și în situațiile în care pe parcursul timpului apar

reglementări succesive, adiacente, conexe, paralele sau cu conținuturi contrare
privitoare la aceeași categorie de raporturi;

— Interpretarea apare ca necesară nu numai din perspectiva conținutului

structurii sale logico-juridice interne ci și a stilului și limbajului de redactare, a
formei gramaticale a textului respectiv, precedându-se la o riguroasă analiză și
interpretare morfologică, sintactică, a punctuației, a ordinii cuvintelor și
propozițiilor în fraze, a topicii, a înțelesului unor termeni etc.;

— necesitatea interpretării se impune nu numai în legătură cu înțelesul conținutului și al

formei unei norme ci și în contextul existenței unei norme clare dar aplicabilă la situație
complexă. În asemenea situații în practica judiciară s-a recurs și se recurge la solicitarea
unor instanțe judiciare supreme (curți, tribunale etc.) pentru a da o interpretare cu valoare
de orientare pentru jurisprudență.