e este un adlerian

“Ce este un adlerian?

Nita Arnold, M.D. Los Angeles, California

Ce principii de baza ale Psihologiei Adleriene ar trebui sa fie

acceptate de orice adlerian? Inainte de a putea raspunde la aceasta
intrebare ar trebui sa clarificam: ce este Psihologia Adleriana? Este
o stiinta dezvoltata de Adler, care incearca sa inteleaga si sa
explice comportamentul uman. Nu toti psihologii fac asta. Ca si
student la psihologie, cineva poate sa fie interesat de testare sau
masurare, de experimente pe animale, de perfectionarea descrierii
psihozelor in scopul diagnosticarii bolii mentale. Toate aceste
abordari nu vor face din tine un adlerian si nici nu te vor exclude
de la a fi unul.

Psihologia adleriana este interpretativa; este o incercare de a

intelege comportamentul uman. Sunt si alte psihologii care,
precum cea a lui Adler, sunt dinamice, psihologii de profunzime.
Principale printre acestea sunt sistemele lui Freud si Jung. Totusi
Adler si-a dezvoltat stiinta intr-o directie esentialmente diferita de
a lui Freud si Jung. Unele dintre principiile lui nu sunt exclusiv ale
psihologiei lui sau nu sunt originale ale lui Adler. Idei similare, de
exemplu, au fost exprimate fie in filozofie secole in urma sau chiar
in psihologie cu putin inainte de publicarea principalelor sale
lucrari. Mai degraba totalitatea principiilor lui Adler, adunate
impreuna intr-un sistem functional, este cea care furnizeaza o cheie
pentru intelegerea comportamentului uman si pentru posibilitatea
de a-1 schimba. Aceasta este marea lui contributie, si acceptarea
sistemului in totalitate este ceea ce face sa fii adlerian.

In toate domeniile unde comportamentul uman, fie individual fie in

grup, este studiat, precum in psihologie, antropologie, sociologie,
criminologie, psihiatrie sau acolo unde se fac eforturi de a
modifica comportamentul, precum in educatie sau psihoterapie,
sistemul lui este aplicabil. Toate principiile sistemului sau sunt
interdependente; de aceea, urmatoarea enumerare a acestor
principia, in ordine numeric, este din necesitate artificiala.

1. Viata este o miscare directionata. Forta de miscare este dorinta

de a supravietui, scopul este siguranta. Viata poate fi interpretata
ca o miscare de compensare a sentimentelor de inferioritate, ca si
cum cineva ar dori sa atinga de jos un punct de deasupra., unde
cineva ar fi eliberat de toate sentimentele de inferioritate.

2. Scopul sigurantei determina toate actiunile noastre, dar

conceptul de siguranta difera la toti indivizii. Acest concept de
siguranta, sau succes, se formeaza in primii ani ai copilariei, in
jurul primilor cinci ani de viata, in concordanta cu experientele
timpurii din mediul limitat al copilului. Atunci este momentul cand
copilul isi formeaza un plan de viata sau un model de viata, care
este un plan – creatia lui unica – pentru a se descurca in aceasta
lume pe care o vede el si pe care ajunge sa o cunoasca. El isi
fixeaza scopul, care este conceptul lui despre siguranta; el separa
metodele, alegand unele si renuntand la altele. Pe scurt, el isi
dezvolta stilul de viata, care este modul lui de a relationa cu viata.
Scopul lui de siguranta este normal sa nu poata fi atins niciodata;
nu este cunoscut de el in mod constient si nici nu poate fi exprimat
verbal de catre copil. Acest scop determina toate expresiile
personalitatii lui, actiunile lui, sentimentele, cuvintele, visele, ceea
ce uita, ceea ce-si aduce aminte.

3. Toate comportamentele sunt indreptate catre un scop; nu

suntem impinsi de o cauza, ci suntem trasi catre un scop, pe care,
totusi, am fost liberi sa ni-1 stabilim in copilarie. Odata ce scopul
este stabilit suntem determinati de el in toate” actiunile noastre ca
si cum am fi “prinsi intr-o camasa de fier”.

4. Adler isi numeste psihologia “psihologie individuala”, potrivit

latinescului individiere, “a nu divide (separa).” Organismul ca
intreg actioneza si reactioneaza intotdeauna in intregime,
niciodata prin una dintre partile sale.

5. Comportamentul unui individ poate fi inteles doar in relatie

cu societatea. Aici, conceptul sau specific si unic despre siguranta
il determina sa dezvolte metode fie cooperante, fie alte metode in
eforturile sale de a obtine succesul, bazandu-se pe “logica sa
privata” fictionala.

6. Adler a ajuns la descoperirile sale din observarea

“comportamentului anormal”. Astfel el a descoperit o noua
abordare a psihopatologiei. Comportamentul anormal, actiunile
criminale, copiii problematici, prostitutia, patologia sexuala, pot fi
intelese prin aplicarea principiilor generale mentionate mai sus.

7. Mai mult, un adlerian crede de asemenea in posibilitatea de

a modifica comportamentul; aceasta modificare poate fi
obtinuta prin metodele stiintifice dezvoltate de Adler. Un
adlerian aplica in domeniul sau metode specifice de educatie si
psihoterapie, respectiv ca professor, parinte, medic, etc, bazandu-se
pe un cadru al principiilor generale. Acestea sunt esentialmente: o
incercare de a recunoste scopul individului, planul sau de viata,
metodele pe care le foloseste pentru a se raporta la viata si de a-i da
si lui aceasta cunostere. Aceasta cunostere furnizeaza “insight”.
Este o abordare esentiala adleriana sa incurajezi pentru a schimba
conceptiile gresite ale pacientului pe care si le-a format in timpul
copilariei timpurii. Asta ii da posibilitatea acestuia sa renunte la
eforturile lui de a se asigura potrivit conceptelor sale personale si
de a accepta un scop cooperant. Apoi el poate invata sa foloseasca
metode cooperante. Terapia adleriana il ajuta sa-si dezvolte
sentimentul social, pe care noi toti il avem la nastere dar care,
potrivit lui Adler, trebuie dezvoltat.

8. Un adlerian este acela care accepta principiile lui Adler

despre psihologie si psihopatologie si foloseste metodele sale,
aplicand stiinta sa in toate domeniile vietii pentru binele
oamenilor.“