ROLUL POVEȘTILOR ÎN modele de viață, iar copilul prin asocierea cu
personajele preferate reușește să își creeze profilul unui
DEZVOLTAREA COPIILOR
Camelia Bosoi
Grădinița cu P.P Scufița Roșie, Ploiești
Moto:
„Poate povestea e partea cea mai frumoasă a vieții
omenești. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne
adoarme. Ne trezim și murim cu ele”.
(Mihai Eminescu)
Atât poveștile cât și basmele își pun puternic
amprenta asupra dezvoltării copilului din toate punctele
de vedere.Prin intermediul acestora, copiii primesc o
serie de informații ce pot fi aplicate în viața de zi cu zi.
În mediul educațional cât și în cel familial, poveștile
pot fi utilizate cu scopul de a forma anumite atitudini și
reprezentări care pot facilita adaptarea fizică și psihică
a copilului în viața cotidiană. La nivel preșcolar, copiii
nu înțeleg și nu pot explica aceste virtuți de aceea au
nevoie de sprijin și îndrumare.
Toate aceste achiziții pot fi realizate doar cu
ajutorul adulților ( cadru didactic, părinte), deoarece
este necesar ca preșcolarul să dobândească virtuți
necesare precum bunătatea, înțelepciunea, curajul,
dreptatea sau altruismul. Așa cum bine știm, fiecare
basm începe cu formula înițială a fost odată ca
niciodată, formulă ce produce în interiorul copilului o
serie de schimbări la nivel emoțional și totodată îi
familiarizează cu spațiul fabulos, magic în care vor
pătrunde. Astfel, se face apel la imaginația și
creativitatea copilului. Actiunea basmelor este
captivantă și îi face pe copii să trăiască alături de eroii
favoriți, aceleași sentiment funcționând atât ca mijloc
de divertisment cât și de educare.
Raportându-ne la cerințele noului curriculum
poveștile pot fi integrate atât în actvitățile pe centre de
interes, pe domenii experiențiale cât și în activitățile de
consiliere acestea având în prim plan dezvoltarea socio
emoțională a preșcolarilor. În cadrul acestor activități
accentul cade pe îmbogățirea vocabularului,
dezvoltarea empatiei față de colegii de grup, formarea
unor comportamente pro-sociale și dezvoltarea unor
atitudini pozitive față de cei din jur.
Poveștile folosite în spațiul educațional sunt de
mai multe tipuri însă cele mai frecvent utilizate fiind
cele produse chiar de către preșcolar, pe care le
întâlnim la centrele joc de rol sau bibliotecă sau în
lecturile după imagini pornind de la o temă dată sau
liberă. De asemenea, în cadrul domeniului limbă și
comunicare cadrul didactic poate alege povești/ basme/
legende prin intermediul cărora încurajează exprimarea
liberă și face trecerea la activitățile de repovestire sau
chiar dă posibilitatea preșcolarului să găsească un final
potrivit.
Vârsta copilăriei reprezintă una dintre cele mai
importante etape din dezvoltarea copilului, deoarece
este momentul în care se fixează principalele valori și
model pe care dorește să îl urmeze și care îl va însoți
pe toată perioada vieții. Din punct de vedere educativ,
poveștile au un rol covârșitor deoarece prin intermediul
acestora preșcolarul descoperă lumea și se poate
transpune în situații din viața din afara familiei. Lupta
dintre bine și rău, conflictele întâlnite, îl pregătesc pe
copil pentru viață prin însușirea unor comportamente
sociale pozitive. Astfel, fără a trece printr-o experiență
nagativă preșcolarul descoperă lumea din jur și modul
în care oameniii pot acționa în funcție de situație.
Majoritatea poveștilor pentru copii transpun în
prim plan lupta dintre bine și rău și reușesc să facă o
clasificare a principalelor tipologii comportamentale.
În povești foarte cunoscute precum Capra cu trei iezi
sau Scufița Roșie întâlnim mesaje cu un puternic
impact afectiv asupra copiilor. După cum bine știm în
Capra cu trei iezi ideea principală este aceea că până
la o anumită vârstă copiii trebuie să asculte și să
respecte sfaturile adulților pentru a evita pericolele.
Scufița Roșie este o altă poveste, plină de exemple
educative ce ne vorbește despre riscul la care ne
expunem atunci când ne abatem de la drumul stabilit.
Am ales aceste două povești deoarece finalul acestora
aduce ca soluție salvatoare intervenția factorilor
educaționali reprezentați de familie sau ceilalți
formatori din viața copiilor.
Amintim de asemenea și alte povești cu
caracter fantastic, printre care se numără Greuceanu,
Pomul cu mere de aur, Albă ca Zăpada, Frumoasa din
Pădurea Adormită ce pot fi folosite cu succes la vârsta
preșcolarității, sigura condiție de îndeplinit fiind aceea
a adaptabilității conținutului la criteriile de vârstă.
De reținut, faptul că unele povești includ scene
de violență pe care cadrul didactic trebuie să știe cum
să le gestioneze mai ales atunci când în grupa avem
copii sensibili și reacționează într-un mod negativ la
acestea.
Poveștile și povestirile au teme variate printre
care se numără lumea copilăriei și viața adulților,
povestiri despre viețuitoare, povestiri în care
elementele realiste se îmbină cu cele fantastice.
Prin intermediul unor povești precum
Cenușăreasa de Frații Grimm, Fata babei și fata
moșului de Ion Creangă, cei mici învăță ce este curajul,
prietenia, onestitatea dar și răutatea, dușmănia și lenea.
Povești precum Puf Alb și Puf Gri îi învață pe copii ce
este sinceritatea și îi determină pe aceștia să prefere
întotdeauna adevărul în defavoarea minciunii.Teme
precum neascultarea părinților și consecințele acestora
sunt prezente în povești precum Capra cu trei iezi de
Ion Crengă sau Scufița Roșie de Charles Perrault.Toate
aceste teme întâlnite în marea majoritate a poveștilor îi
învață pe cei mici că trebuie să asculte de adulți și să
respecte regulile impuse de către societate.
Multe povești au ca temă relația dintre copii și
părinți de exemplu mama vitregă, împărăteasa cea rea
din Albă ca Zăpada și cei șapte pitici de Frații Grimm,
baba din Fata babei și fata moșneagului de Ion
Creangă. La clasă cadrul didactic poate aborda aceste
povești în funcție de scopul și obiectivele pe care le
urmărește la acel moment. Astfel, acestea por fi redate
sub forma unei activități de povestire a educatoarei prin
care aceasta expune oral conținutul și prin intermediul
ei se lărgește sfera de cunoștințe ale copiilor, având o
valoare formativă și etică contribuind la formarea
conștiinței morale. Prin intermediul acestui tip de
activitate, preșcolarii descoperă trăsături de caracter și
îsi aleg modele de viață, cunoscând diverse manifestări
și întruchipări ale binelui sau răului.( Ursul păcălit de
vulpe, Punguța cu doi bani, Capra cu trei iezi etc).
O altă activitate foarte îndragită de copii este
povestirea copiilor care apare sub două forme:
repovestire și povestiri create de copii. Cu ajutorul
activității de repovestire a textelor literare expuse de
educatoare se dezvoltă gândirea logică, memoria și se
exersează vorbirea. Poveștile create de copii au valoare
formativă și contribuie la dezvoltarea gândirii și a
imaginației creatoare.
De asemenea, povestirile pot fi integrate și în
activitățile pe centre cum ar fi jocul de rol sau
activitățile de dramatizare ce se aplică cu precădere
mai mult la nivelul de vârstă II. Dramatizarea poate fi
văzută ca o activitate complementară, un opțional sau
un mijloc de realizare a unei activități. Odată pătruns în
această lume, copilul începe să își dezvolte limbajul dar
și să își îmbogățească imaginația.
Toate aceste povești au funcția de a transmite
informații și de a-i ajuta pe copii să își însușească o
serie de aptitudini într-un mod creativ și amuzant. De
asemenea, poveștile mai pot fi folosite atunci când ne
dorim ca preșcolarul să îți însușească anumite atitudini
ce țin de latura afectivă. Putem alege un anumit
personaj din basmele cuonoscute precum Albă ca
Zăpada, Scufița Roșie iar pe baza unui set de întrebări
orientative precum ( Cum sa simțit Albă ca Zăpada
când a dost izgonită de la castel? / Cum s-a simțit
rățușca cea urâtă când s-a transformat în lebădă? ) îl
putem determina pe copil să conștientizeze anumite
emoții, să le recunoască și să le denumească.
Poveștile și basmele au nenumărate avantaje în
dezvoltarea preșcolarului,deoarece prin interemediul
acestora copilul află care sunt consecințele unor alegeri
greșite și a faptelor bune sau rele, antiteza prezentă în
basme îi învață pe aceștia să facă diferența dintre bine
și rău, lașitate și curaj, adevar și minciună, îi învață pe
copii care sunt calitățile pozitive și cele negative,
stimulează imaginația și intelectul copilului etc.
Prin intermediul poveștilor cadrul didactic îl
pregătește pe preșcolar să facă față unor situații
neplăcute din viața cotidiană și să găsească modalități
de a face față obstacolelor.
Basmele și poveștile trebuie să fie alese cu grijă
și să se plieze asupra nevoilor grupului. După ce a
selectat setul de basme potrivit, cadrul didactic trebuie
să adapteze conținututurile în funcție de scopul urmărit,
și anume acela ca preșcolarii să se transpună în pielea
personajului și să trăiască aceleași stări alături de
acesta, situații concrete din viața reală ce până atunci
nu i-au fost explicate.
Basmele trebuie să fie introduse în cadrul
activităților într-un mod direct și lejer, folosind expresii
de tipul : vreau să îți spun o poveste despre, știu că vă
plac poveștile, de aceea am găsit câteva care sunt
sigură că o să vă placă. De asemenea, cel care
povestește trebuie să o facă într-un mod natural și
degajat.Mesajul textului trebuie să fie unul cât mai
simplu pe înțelesul copilului, iar fiecare întrebare ce
poate veni pe parcursul narării din partea copilului să
aibă ca răspuns întrebarea Tu ce crezi?. Astfel,
profesorul nu îi va impune copilului să rețină care este
mesajul textul ci îi va da posibilitatea de a o face în
ritmul său propriu reportându-se la trăirile personale.
De asemenea, îi putem da posibilitatea să
inventeze el însuși un basm.
Este foarte important de știut că mesajul
basmului nu este același pentru copii și adulți. Dacă în
cazul copiilor aceștia consideră că totul este posibil,
adulții consideră că tot ceea ce se petrece în basme este
imposibil de realizat, doar cu mici excepții.
Basmele au multe funcții, una dintre cele mai
importante la vârsta preșcolarității fiind cea terapeutică.
Basmele terapeutice, sunt diferite de cele propriu
zise,deoarece acesta este un basm special conceput ce
conține o idee mascată cu rolul de a-ți sugera nu de a-ți
impune un anume comportament.Aceasta idee este
prezentată într-un context neobișnuit, ce îl transpune pe
copil într-o lume fabuloasă unde totul este posibil.
Acest tip de basm nu poate fi utilizat în
activitățile de tip frontal, ci mai degrabă în activitățile
pe centre sau cele de consiliere individuală, deoarece în
alegerea lui cadrul didactic trebuie să țină cont de
câteva caracteristici esențiale, precum: selecționarea
basmelor care să corespundă cu problema emoțională a
copilului, transformarea titlului și a conținutului
basmului astfel încât sexul, vârsta și situația
personajului principal să fie asemănătoare cu cea a
copilului pe care dorim să îl ajută.( iată câteva titluri de
basme terapeutice ce pot fi aplicate la clasă Gândacii
invizibili, Puiul de cerb și Anotimpurile, Poarta de fier
etc).
Exemple de bune practici
Printre activitățile susținute la clasă se numără și
Proiectul tematic Cartea Prietena mea! prin care am
subliniat importanța lecturii și a poveștilor în viața
copiilor. Preșcolarilor le-au fost prezentate cărţi cu
pagini groase de carton, din pânza, chiar din plastic,
viu ilustrate, pentru un prim contact vizual şi tactil și
am confecționat semne de carte. Manevrearea corectă a
cărţilor şi îngrijirea lor este semnificativă în procesul
învătării. De aici porneşte de fapt contactul cu cartea,
cu lectura în general.
Contactul cu biblioteca încă de la vârsta
preşcolară este esenţială.Copiii iau contact cu cărţile
scrise special pentru ei, învaţă norme de comportare
într-un spaţiu destinat culturii, împrumută o carte şi nu
în ultimul rând învaţă să fie responsabil cu lucrurile
împrumutate. Astfel, de-a lungul mai multor zile
fiecare preșcolar a adus la grădiniță una dintre cărțile
preferate, conținutul acestora fiind adaptat și povestit
de către cadrul didactic, iar în acest fel copiii au putut
împărtăși cu ceilalți colegi preferințele lor.

În cadrul activității integrate Misterele pădurii

am apelat la o povestire total diferită. Povestea a
insistat asupra caracteristicilor primăverii apelând la
toate simțurile ( olfactiv, vizual, gustativ,tactil, auditiv)
prin intermediul anumitor obiecte și fenomene din
natură( ca de exemplu scoarța de copac, crenguțe de
copac, flori de primăvară, castane, pietre etc).

Dacă ar fi să rezumăm ceea ce aduce povestea
în viața copilului, putem menționa că povestea îl învață
pe copil să asculte, să urmărească firul narativ, face
legătura dintre vizual și auditiv, copilul putând observa
descrieri, însușiri, emoții și comportamente.
Bibliografie
1. Bratu, Bianca– Preșcolarul și literatura, Editura
Didactică, Anul 1997
2. Filipoi, Sempronia – Basme terapeutice pentru copii și
părinți, Fundația Culturală Forum, 1998.
3. Ilie, Mariana, Cristina Nicolai – Metodica activităților
instructiv-educative din învățământul preșcolar, Editura
Explorator, 2017