CIRCULAŢIA MONETARĂ

I. ORGANIZAREA CIRCULAŢIEI MONETARE.  

II. MASĂ MONETARĂ.
III. ECHILBRUL MONETAR. INFLAŢIA ȘI DEFLAȚIA.
 Realizarea practică a funcției mijloc de circulație a valorii exercitată de monedă a generat fenomenul
circulației monetare. Aceasta a evoluat în pas cu transformările de formă și de fond a monedei, impunând
principiile corectitudinii și raționalității, securității și siguranței, rapidității și comodității etc.
 Derularea eficientă a circulației monetare este determinată de masa monetară și de echilibrul monetar.
I. ORGANIZAREA CIRCULAŢIEI MONETARE
1.1. Esenţa circulaţiei monetare.
1.2. Formele   circulaţiei   monetare.
1.3. Circulaţia  monetară  în Republica Moldova.

1.1. Esenţa circulaţiei monetare.

Existenţa economică se datorează circulaţiei valorii în diversitatea formelor acesteia.
Banii au apărut ca instrument de înlesnire a schimburilor de mărfuri, pentru ca ulterior să devină mijlocul general
de transferare a valorii.
Moneda, fiind ea însuşi purtătoare de valoare, se află în mişcare, generând fenomenul circulaţie monetară.

FORMULE ALE ESENȚEI CIRCULAŢIEI MONETARE

“Circulaţie bănească. Mişcarea masei banilor în circulaţie, indiferent de forma banilor, ca urmare a operaţiilor de
încasări şi plăţi determinate de curentele de mărfuri, de prestările de servicii etc. în cadrul economiei naţionale.”
(KIRIŢESCU Costin).
„... circulaţia monetară … procesul de mişcare a banilor în cadrul şi în scopul asigurării circulaţiei bunurilor şi
serviciilor.” (MANOLESCU Gheorghe)
„ …circulaţia monetară … un ansamblu coerent şi complex de fluxuri şi circuite prin intermediul cărora se
desfăşoară mişcarea banilor, în procesul realizării mărfurilor şi serviciilor…” (MANOLESCU Gheorghe).
„Mişcarea banilor în exercitarea funcţiilor sale în numerar şi fără numerar reprezintă circulaţia monetară.” (ПОЛЯК
Г.Б.)

DEFINIREA CIRCULAȚIEI MONETARE

Prin circulaţie monetară se înţelege mişcarea continuă a banilor, înveşmântaţi în diverse forme, în procesul
de exercitare de către monedă a funcţiei mijloc de circulație.

ASPECTUL CALITATIV AL CICULAŢIEI MONETARE

Latura calitativă a
circulaţiei
monetare este
caracterizată de:

amploarea
expansiunea genurile pluritatea
diversităţii
gamei formelor instrumentelor de formelor de
modalităţilor de
monedei plată decontare
achitare
 A s p e c t u l c a n ti t a ti v a l c ir c u la ţ ie i
m o n e t a r e e s t e d e fi n it d e :
ASPECTUL CANTITATIV AL CIRCULAŢIEI MONETARE
Circuitul monetar reprezintă suma tuturor plăţilor efectuate într-o anumită perioadă de timp.

indicatorii monetari

indicii masei
monetare

circuitul monetar

I.2. FORMELE CIRCULAŢIEI MONETARE

Diversitatea instrumentelor monetare și varietatea tehnicilor de transmitere-recepționare a acestora imprimă
circulației monetare multiplicitate.

FORMELE
CIRCULAŢIEI MONETARE
Circulaţia monetară derulează în:
FORMELE
CIRCULAŢIEI
MONETARE

circulaţia monetară
în numerar – bilete
de bancă, monede
metalice divizionare

circulaţia monetară
fără numerar – bani
de cont, numiţi şi
monedă scripturală.

CIRCULAŢIA MONETARĂ
ÎN NUMERAR
 Modalitatea de plată în numerar înseamnă transmiterea directă, nemijlocită a banilor.
Circulaţia monetară în numerar reprezintă un proces continuu de mişcare a monedei și se
caracterizează prin deplasarea numerarului.
Instrumentele circulaţiei monetare în numerar:
 moneda principală;
 moneda divizionară.

MONEDA EFECTIVĂ –
INSTRUMENT DE PLATĂ PERFECT
Moneda efectivă reprezintă instrumentul de plată inițial, de origine, și posedă caracteristici care îl
situează superior în raport cu alte instrumente de plată: este un mijloc de plată nedeterminat, ceea ce
înseamnă că efectuarea plății nu este condiționată de nimic; este un mijloc de plată general, valabil pentru
toate tranzacțiile accesibil și acceptabil pentru toți participanții; este un mijloc de plată cu efect direct si
imediat și are drept urmare stingerea momentană și definitivă a obligației care a determinat plata.
CIRCULAŢIA MONETARĂ
FĂRĂ NUMERAR
Circulaţia monetară fără numerar se definește prin transferarea (virament), de pe cont pe cont a banilor.
Circulaţia monetară fără numerar, fiind în esență același proces de deplasare continuă a banilor, se
caracterizează prin transferarea (virarea) de pe cont pe cont a mijloacelor bănești. În așa mod, plățile fără
numerar își găsesc expresie în operațiunile prin care sunt stinse irevocabil obligațiile legate de transferurile
de mijloace bănești între doi sau mai mulți participanți la tranzacție și are loc prin debitarea contului
plătitorului și creditarea contului beneficiarului.

DECONTĂRILE FĂRĂ NUMERAR

În contextul decontărilor fără numerar se evidențiază instrumentele circulaţiei monetare fără

numerar și modalităţile de plată prin virament.

INSTRUMENTELE CIRCULAŢIEI MONETARE

FĂRĂ NUMERAR

Instrumentele
circulaţiei
monetare fără
numerar sunt:

cambia; cecul; card-ul bancar etc.

Cambia reprezintă un înscris prin care creditorul dă dispoziție necondiționată debitorului de a plăti
beneficiarului, la vedere sau la termen, o anumită sumă de bani.
FORMELE CAMBIEI

Cambia

Cambia Cambia Cambia

bancară financiară comercială

Biletul la
Trata
ordin

SCHEMA GENERALĂ
A CIRCUITULUI BILETULUI LA ORDIN
 SCHEMA GENERALĂ
A CIRCUITULUI TRATEI

CECUL
 Prin cec titularul contului dă instrucțiune băncii sale de a pune la dispoziție unei alte persoane o anumită
sumă de bani.
 Cecul este un instrument de plată la vedere, ceea ce nu necesită acceptarea lui din partea băncii plătitoare,
ci doar efectuarea serviciului de transfer de bani. Aceasta implică responsabilitatea titularului de cont de
emitere a cecului numai în cazul deținerii suficientelor disponibilități în contul său bancar. Emiterea unui cec
fără acoperire, adică fără să existe disponibilități bănești în cont, este supusă sancțiunilor civile și penale.

SCHEMA GENERALĂ
A CIRCUITULUI CECULUI

 Card-ul bancar este un instrument de plată fără numerar, prin care posesorul acestuia poate achita
contravaloarea unor bunuri economice la comercianţii care acceptă acest mijloc de plată prin intermediul
 echipamentelor POS (eng. Point of Sale) sau posesorul poate obţine numerar de la banca emitentă prin
intermediul bancomatelor - ATM (eng. Automated Teller Machine).
 Operaţiunile efectuate prin ATM şi cele efectuate prin POS sunt realizate on-line, contul clientului fiind
debitat imediat după executarea tranzacţiei.
 Reţeaua de ATM a băncilor oferă clienților avantajul de acces continuu şi distribuit. Comercianţii, care
acceptă plăţile prin card, de asemenea au avantaje concretizate în creşterea numărului de clienţi şi a
sumelor cheltuite de aceştia în unitățile de comerț respective. Clientul care utilizează card-ul bancar obţine
avantaje, legate în special de aspectele de securitate reflectate în autorizarea accesului prin PIN (eng.
Personal Identification Number) şi de simplitate în utilizarea acestui instrument informatic.

MODALITĂŢI DE PLATĂ PRIN VIRAMENT

Modalităţile de plată prin virament sunt:

transferul de credit;

debitarea directă;

acreditivul;

incasso-ul;

compensarea bancară.

Transferul de credit este modul de achitare prin ordinul de plată emis de plătitor băncii sale pentru
transferarea sumei de bani echivalentă valorii tranzacției de pe propriul cont în contul beneficiarului de
mijloacele bănești din banca acestuia.

Debitarea directă este modul de achitare prin cererea de plată emisă de beneficiarul de mijloacele
bănești echivalente valorii tranzacției prin banca sa în vederea transferării de pe contul plătitorului din
banca acestuia a sumei de bani respective și înscrierea acesteia în contul beneficiarului.

Acreditivul este modalitatea de achitare prin care plătitorul rezervă o suma de bani comparabilă cu
valoarea tranzacției și pe măsura executării contractului prin ordinul plătitorului sau cererea beneficiarului
de mijloacele bănești suma de bani, integral sau în rate, se transferă de pe contul plătitorului din banca
acestuia în contul beneficiarului.

 Incasso-ul este modalitatea de plată fără numerar prin care, din ordinul vânzătorului, banca încasează
contravaloarea tranzacţiei comerciale de la plătitor şi o înscrie în contul beneficiarului, contra unui set de
documente negociat iniţial.

Compensarea bancară reprezintă procesul de stingere a soldurilor reciproce prin efectuarea de plăți
de către băncile titulare a soldurilor debitoare către băncile beneficiare de solduri creditoare.
 Formele
compensației

bilaterale multilaterale

înseamnă supunerea sunt cele care includ

compensării plăților toate băncile
reciproce dintre două cuprinse într-un
bănci. sistem unic de plăți.

I.3. CIRCULAŢIA  MONETARĂ 

ÎN REPUBLICA MOLDOVA
În Republica Moldova circulaţia monetară derulează în ambele forme ale sale:
 circulaţia monetară în numerar;
 circulaţia monetară fără numerar.
CIRCULAŢIA MONETARĂ ÎN NUMERAR
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Circulația monetară în numerar se efectuează prin transmiterea nemijlocită a banilor efectivi de la un
deținător la altul. În acest scop se folosește bancnotele și moneda divizionară emise de Banca Națională a
Moldovei.
Numerarul în Republica Moldova se constituie din:
- bancnote cu nominalul de 1,5,10,20,50,100,200,500,1000 lei;
- moneda divizionară cu nominalul de 1,5,10,25,50 bani.
CIRCULAŢIA MONETARĂ
FĂRĂ NUMERAR ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Se organizează în conformitate cu:
- Regulamentul cu privire la transferul de credit nr.373 din 15 decembrie 2005;
- Regulamentul cu privire la debitarea directă nr.176-181/644 din 30 decembrie 2005

Transferul de credit reprezintă o serie de operaţiuni care începe prin emiterea de către emitent a ordinului
de plată şi executarea de către banca plătitoare a acestuia în scopul punerii la dispoziţia beneficiarului a
unei sume de mijloace băneşti şi se finalizează prin înregistrarea de către banca beneficiară a sumei
respective în contul beneficiarului.
Tipuri:
 Transferul ordinar este utilizat în scopul efectuării tuturor plăţilor, care nu se referă la bugetul public
naţional şi poate fi iniţiat atît de către clientul băncii (titular de cont bancar) cît şi nemijlocit de bancă în
nume şi pe cont propriu, precum şi la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
 Transferul bugetar este utilizat în scopul efectuării plăţilor care se referă numai la bugetul public naţional şi
poate fi iniţiat atît de către clientul băncii (titular de cont bancar) cît şi nemijlocit de bancă în nume şi pe cont
propriu, precum şi la transferarea sumelor încasate în numerar de la persoanele fizice.
Documente:
Ordinul de plată - document de plată în baza căruia se efectuează transferul de credit.

SCHEMA TRANSFERULUI DE CREDIT

 Debitarea directă este o modalitate de plată care constă în debitarea de către banca plătitoare a
contului bancar al plătitorului cu suma plăţii indicată în cererea de plată emisă de beneficiar şi creditarea
corespunzătoare de către banca beneficiară a contului bancar al beneficiarului.
Debitarea contului bancar al plătitorului de către banca plătitoare se efectuează în conformitate cu
mandatul de debitare directă, iar creditarea corespunzătoare de către banca beneficiară a contului bancar al
beneficiarului în conformitate cu angajamentul privind debitarea directă.
Documente:
Cererea de plată - document de plată în baza căruia se efectuează debitarea directă.

SCHEMA DEBITĂRII DIRECTE

 II. MASĂ MONETARĂ
2.1. Noţiune de masă monetară.
2.2. Agregatele monetare.
2.3. Nivelul, structura și dinamica masei monetare.
2.4. Viteza de circulație a banilor.
2.5. Masa monetară în Republica Moldova.

2.1. NOŢIUNE DE MASĂ MONETARĂ

Conceptul masă monetară a evoluat de la o perioadă la alta în funcţie de cunoaşterea fenomenului
monetar şi de formarea capacităţilor de gestiune atât a sectorului monetar, cât şi, prin acesta, a
economiei în ansamblu.
Aşa, multă vreme s-a considerat că masa monetară ar fi constituită numai din monedă cu valoare
deplină.
Apoi în masa monetară au fost incluse şi bancnotele şi biletele de tezaur.
Ulterior s-a acceptat cuprinderea în masa monetară şi banii de cont.
În prezent masa monetară reprezintă o agregare de mijloace monetare suficient de largă.

FORMULE ALE ESENŢEI

MASEI MONETARE
Noţiunea „masă monetară” are mai multe sinonime: masa banilor în circulaţie; masa bănească.
„Masa banilor în circulaţie – mărime eterogenă constând din suma activelor care por fi utilizate pe
teritoriul unei ţări pentru cumpărarea de bunuri şi servicii şi pentru achitarea datoriilor” (KIRIŢESCU
Costin).
Masa monetară – totalitatea mijloacelor de cumpărare, plată şi acumulare, care deservesc diverse
raporturi şi care aparţin persoanelor fizice şi juridice şi statului” (ПОЛЯК Г.Б.).
„Masa monetară se reprezintă ca o mărime eterogenă constând din totalitatea activelor care pot fi
utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor” (STOICA, V. DEACONU, P.).
„Masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată, respectiv de lichidităţi, existente la un
moment dat în cadrul unei economii”(MANOLESCU, Gh.).

DEFINIREA MASEI MONETARE

Masa monetară
reprezintă totalitatea eterogenă
a mijloacelor de lichiditate
existente la un moment dat
în cadrul unei economii

Componentele masei monetare, la general, sunt:

- moneda efectivă sau numerarul (moneda principală şi divizionară);
- moneda de cont (disponibilităţi în conturi curente);
- depunerile la termen;
- valori mobiliare (cu anumite caracteristici);
- alte active.

2.2. AGREGATELE MONETARE

 Raţionamentul care stă la baza măsurării cantităţii de bani reiese din următoarea axiomă: întrucât banii sunt
rezerva de active lichide folosite pentru efectuarea tranzacţiilor, cantitatea de bani, de fapt, este cantitatea
acestor active.
 În aspect conceptual ideea este simplă, însă tehnica realizării în practică este suficient de dificilă.
 Aceasta este condiţionat de faptul că activele menţionate posedă diferit grad de lichiditate.
 Cu toate acestea, în scopul măsurării cantităţii de bani în economie, se folosesc anumiţi indicatori, rezultaţi
din gruparea activelor lichide, care au fost numiţi agregate monetare.
 DEFINIREA AGREGATELOR MONETARE
Agregatul monetar
reprezintă un ansamblu de active monetare
de diferită structură și conținut
ale activelor lichide
ce servesc ca măsurătoare
a unor fracțiuni sau a totalului masei monetare

COMPONENȚA AGREGATELOR MONETARE

ÎN ŢĂRILE DEZVOLTATE
 C - grupează toate mijloacele de plată sub forma monedei efective (bilete de bancă şi moneda divizionară)
 M1 – include C+depunerile în conturi curente
 M2 – constă din M1+ depozitele la termen şi conturi de economii în băncile comerciale;
 M3 – cuprinde M2+ active cu grade diferite de lichiditate şi în structura cărora pot fi incluse certificatele de
depozit, bonuri de casă, conturi de economii pe termen mediu ş.a. titluri.
 L – constă din M3+ titluri emise pe termen mediu şi lung negociabile şi care pot fi transformate mai rapid sau
mai lent în mijloace de plată, respectiv în lichidităţi.

2.3. NIVELUL, STRUCTURA ȘI DINAMICA MASEI MONETARE

Indicatorii de estimare a parametrilor masei monetare şi evoluţiei acesteia.
La ei se referă indicatorii:

de nivel;

de structură;

de dinamică.

INDICATORII DE NIVEL
AI MASEI MONETARE
INDICATORII DE STRUCTURĂ
AI MASEI MONETARE

INDICATORII DE DINAMICĂ
AI MASEI MONETARE

2.4. VITEZA DE CIRCULAȚIE A BANILOR

Viteza de circulație a banilor este indicatorul care exprimă numărul mediu de utilizări a unităţii monetare în
tranzacţii pentru plata mărfurilor şi serviciilor, onorării obligaţiilor, transferul capitalului într-o anumită perioadă de timp.
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ
VITEZA DE CIRCULAŢIE A BANILOR
 conjunctura economică,
 agregatele monetare,
 organizarea plăţilor,
 factorul psihologic etc.

ECUAŢIA SCHIMBULUI
ȘI VITEZA DE CIRCULAȚIE A BANILOR

2.5. MASA MONETARĂ

ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Agregatele monetare se calculează potrivit Regulamentelor Băncii Naţionale a Moldovei
În aşa mod, componenţa masei monetare are autenticitatea sa.

COMPONENŢA MASEI MONETARE ŞI METODOLOGIA DE CALCUL A AGREGATELOR MONETARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

 M0 – banii în circulație ( numerarul la populație, în casele agenților economici și băncilor);
 M1- include banii în circulaţie (M0) + depozitele la vedere;
 M2 – constă din M1 + depozitele la termen + instrumentele pieţei monetare;
 M3 – constă din M2 + depozitele în valută.
EVOLUŢIA MASEI MONETARE
ÎN R. MOLDOVA
în perioada s-dec. 2011 şi ian. – sept.2012

III. ECHILBRUL MONETAR.

INFLAŢIA ȘI DEFLAȚIA
3.1. Tratări privind echilibrul monetar.
3.2. Generalități privind inflația și deflația.
3.2.1. Esența și interpretările inflației și deflației.
3.2.2. Formele și consecințele inflației și deflației.
3.3. Indicatorii inflaţiei și deflației.
3.4. Manifestările inflației în Republica Moldova.

3.1. TRATĂRI PRIVIND

ECHILIBRUL MONETAR
 Echilibrul monetar reprezintă acea stare în care nu există nici exces de bani, nici penurie de bani în circulaţie,
acea stare în care nu există nici inflaţie, nici deflaţie.
 Echilibrul monetar este punctul neutru dintre inflaţie şi deflaţie.
 Echilibrului monetar este dat sub aspectul relaţiei dintre cantitatea de bani existentă în circulaţie şi
cantitatea de bani obiectiv necesară în circulaţie.
Condiţia echilibrului monetar este egalitatea între oferta şi cererea de bani a economiei.

ECUAŢIA ECHILIBRULUI MONETAR

ÎN INTERPRETAREA LUI J. KOOPMANS
C+S+ M = C+I+ L,
unde:
C+S+ M - oferta de bani, cantitatea de bani existentă în circulaţie;
C+I+ L - cererea de bani, cantitatea de bani obiectiv necesară a se afla în circulaţie în condiţiile date.

TRĂSĂTURILE
ECHILIBRULUI MONETAR
 Echilibrul monetar nu cere ca masa monetară în circulaţie să rămână constantă, ci să se adapteze la
necesităţile economiei.
 Echilibrul monetar prin natura sa este instabil, adică odată ştirbită încrederea în bani, ea poate deveni cauza
inflaţiei, a creşterii preţurilor.
 Echilibrul monetar nu presupune preţuri neschimbate.
 Echilibrul monetar este legat de echilibrul economic general, el fiind o altă faţetă a acestuia.

3.2. GENERALITĂȚI PRIVIND

INFLAȚIA ȘI DEFLAȚIA

Dezechilibrele monetare se manifestă preponderent prin inflație și deflație.

3.2.1. ESENȚA ȘI INTERPRETĂRILE

INFLAȚIEI ȘI DEFLAȚIEI

Există multiple opinii privind esența fenomenelor inflație și deflație.

SEMNIFICAȚIA TERMENULUI INFLAȚIE

În sensul cel mai general, termenul „inflaţie” este pur şi simplu sinonim cu noţiunea creştere. Modul în care a fost
utilizat termenul i-a dat însă un sens mai restrictiv, și anume - creşterea preţurilor mărfurilor (bunurilor şi serviciilor).
Cu toată limpezimea termenului, totuși au fost selectate câteva formule menite să elucideze mai amplu noțiunea
inflație.

FORMULE ALE
ESENŢEI INFLAŢIEI
„Se poate defini inflația ca o creștere cumulativă și autoîntreținută a nivelului general al prețurilor în
interiorul unei economii” (MANOLESCU, Gheorghe).
„Inflația este un dezechilibru monetar, exces de bani fără valoare proprie în circulație, peste nevoile economiei,
manifestat prin creșterea generalizată, continuă și autosusținută a nivelului mediu a prețurilor pe o perioadă
îndelungată” (TURLIUC, Vasile).
„Inflaţia reprezintă un dezechilibru structural între masa monetară şi economia reală (producţia de bunuri şi servicii),
care se manifestă printr-o creştere persistentă a nivelului general al preţurilor, provocând deprecierea monetară
(scăderea puterii de cumpărare a mijloacelor băneşti)”(IONESCU, Lucian C.).

ÎNTERPRETRĂRI ALE INFLAŢIEI

 inflația – fenomen monetar;

 inflația – fenomen general economic.

INFLAȚIA – FENOMEN MONETAR

Explicarea inflației de pe poziții monetariste se sprijină pe ecuația lui Irving Fisher din care se deduce că
variația cantității de monedă determină variația proporțională a prețurilor.
De aici se afirmă că la originea inflației se află în creația excesivă de monedă.
În sprijinul acestei idei vine și faimoasa afirmație a lui Milton Fridman, „inflația este întotdeauna și
pretutindeni un fenomen monetar și poate fi produsă numai printr-o creștere mai rapidă a banilor față de producție

INFLAȚIA – FENOMEN GENERAL ECONOMIC

Interpretarea inflației ca fenomen general economic susține că inflația este expresia unui dezechilibru global
economic cu conotație conjuncturală, originea căruia se regăsește în producție, venituri și cheltuieli. În acest caz se
susține că creșterea prețurilor este simptom al inflației, consecință a creșterii cererii de mărfuri comparativ cu oferta
acestora.

FORMULA ESENŢEI DEFLAŢIEI

Un alt dezechilibru monetar este deflația.
Definiția deflației este, în esență, un antitetic al inflației.
Așa, deflația se definește ca o scădere generalizată și de durată a tuturor prețurilor într-o economie.
Interpretarea deflației în cele mai multe cazuri este axată pe manifestările monetare. În așa mod, deflația
este expresia restrângerii masei monetare din circulație.

3.2.2. FORMELE ȘI CONSECINȚELE

INFLAȚIEI ȘI DEFLAȚIEI
Inflația, fiind în esență un fenomen pluridimensional, exterior se manifestă în diferite forme, care, de regulă, se
sistematizează în funcție de cauzele care au generato.

prin
costuri

prin cerere
Formele
inflaţiei
Structurală

importată

FORMELE INFLAŢIEI
DUPA INTENSITATEA ACESTEIA

Inflaţia târâtoare, exprimată

printr-un ritm mediu anual
de crestere a preturilor de
consum de pana la 3%;

Inflatia moderata, daca

preturile respective cresc in
ritm de pana la 6%;

Inflatia rapida, atunci cand

respectivul ritm se apropie
de 10%

Inflatia galopanta, cand

cresterea preturilor de
consum depaseste 15%.
CONSECINŢELE DISTRUCTIVE
ALE INFLAŢIEI

diminuarea puterii de cumpărare a banilor;

deprecierea monedei naţionale;

pierderea resurselor acumulate;

dezavantajarea creditorilor;

creşterea speculaţiei în rezultatul creşterii neproporţionale a preţurilor;

deprecierea resurselor financiare ale statului;

redistribuirea bogăţiei şi a venitului, caz în care veniturile nu se indexează, iar creditele se acordă fără a se ţine seama de indicele preţurilor.

CONSECINȚELE POZITIVE
ALE INFLAȚIEI MODERATE

FORMELE DEFLAŢIEI

Deflația la rândul sau, de asemenea este un fenomen cu mai multe valențe.

Ca și în cazul inflației, cauzele definesc formele deflației, cele mai cunoscute fiind:
 deflația monetară este
obținerea excedentelor
cauzată de restrângerea
bugetare fie prin
nemijlocită a cantității
majorarea impozitelor,
monedei în circulație

deflația financiară este

generată de sterilizarea
reducerea cheltuielilor
anumitei cantități de bani
publice;
de autoritățile publice prin
diferite metode:

deflația de credit apare în rambursarea

urma ridicării nivelului împrumuturilor publice
dobânzilor sau restrângerii angajate de la banca
creditelor bancare centrală etc. ,

CONSECINŢELE DEFLAŢIEI
 Opiniile referitor la consecințele deflației, de alt fel ca și ale inflației, au evoluat. Înainte de keynesism se
considera că deflația este un proces benefic, deoarece determină scăderea prețurilor, echivalează
schimburile, însănătoșește circulația monetară și, prin aceasta, impulsionează activitățile economice.
 Toate acestea, cât de dorite nu ar fi fost, totuși erau contrare celor ce aveau loc în practică. Raționamentele
keynesiste explică că deflația are efecte dezastruoase, principalul fiind reducerea activității economice.
Diminuarea prețurilor, în condițiile rigidității costurilor de producție, afectează negativ rentabilitatea
producției și, evident, eficiența investițiilor. Acțiunea depresivă a deflației se complică și prin alte influențe
negative. Astfel, în urma scăderii prețurilor producătorii debitori pot deveni insolvabili, iar cererile de noi
credite devin tot mai rare. Deflația diminuează consumul în favoarea economisirii, majorează povara datoriei
publice, antrenează o scădere a valorii patrimoniilor, majorează ratele reale ale dobânzii etc.

3.3. INDICATORII INFLAŢIEI ȘI DEFLAȚIEI

Fenomenul inflaţie este unul măsurabil. În acest sens se utilizează indicatorii ratei inflației.

RATA INFLAŢIEI
Rata inflației exprimă în procente evoluția prețurilor într-o anumită perioadă. De regulă, rata inflației se afișează pe
termeni (perioade) în două forme (indicatori): rata inflației în perioada analizată și rata medie a inflației în perioada
analizată.
 Rata inflației în perioada analizată reprezintă creșterea prețurilor de consum în perioada curentă (analizată)
față de perioada precedentă. Formula generică de calcul al ratei inflației este:
rπ = IPC - 100%,  
unde:
rπ - rata inflației;
IPC – indicele prețurilor de consum.

IDICELE
PREŢULUI DE CONSUM
 Indicele prețului de consum are destinație de a măsura schimbările în dinamică a nivelului general al
prețurilor la produsele și serviciile procurate pentru consum de către gospodăriile populației din țară.

INDICELE LASPEYERS

INDICATORII INFLAŢIEI

Rata medie a inflației exprimă media creșterilor în perioadele analizate ale prețurilor. Se calculează ca o medie geometrică a
indicilor prețurilor de consum din perioadele analizate cu bază în lanț din care se scade baza de comparație egală cu 100.
Perioadele pentru care se calculează rata inflației sunt: luna, trimestrul, semestrul, 9 luni, anul (12 luni).

Rata lunară a inflației reprezintă creșterea prețurilor de consum într-o lună față de luna precedentă.

Rata medie lunară a inflației exprimă media creșterilor lunare ale prețurilor. Se calculează ca o medie geometrică a indicilor
lunari ai prețurilor de consum cu bază în lanț din care se scade baza de comparație egală cu 100.

Rata anuală a inflației reprezintă creșterea prețurilor de consum într-o lună din anul curent, față de aceeași lună a anului
precedent. Se calculează ca un raport exprimat procentual, între indicele prețurilor dintr-o lună din anul curent și indicele din
luna corespunzătoare a anului precedent, calculați față de aceeași bază, din care se scade 100.

Rata medie anuală a inflației reprezintă creșterea prețurilor de consum într-o lună din anul curent, față de aceeași lună a anului
precedent. Se calculează ca un raport exprimat procentual, între indicele prețurilor dintr-o lună din anul curent și indicele din
luna corespunzătoare a anului precedent, calculați față de aceeași bază, din care se scade 100.

Rata inflației la sfârșitul anului reprezintă creșterea prețurilor de consum în luna decembrie a unui an față de aceeași lună a
anului precedent.
INTERCONEXIUNEA DINTRE
INDICELE PUTERII DE CUMPĂRARE
ŞI INDICELE PREŢURILOR DE CONSUM

ILUSTRAREA GRAFICĂ A CORELAȚIEI PUTERII DE CUMPĂRARE CU NIVELUL PREȚURILOR

3.4. MANIFESTĂRILE INFLAȚIEI

ÎN REPUBLICA MOLDOVA
 În Republica Moldova fenomenul inflației a început să se manifeste din 2 ianuarie 1992, dată la care au fost
liberalizate prețurile și, prin această acțiune, de fapt a demarat tranziția la economia de piață.

DIAGRAMA DINAMICII RATEI INFLAŢIEI ÎN PERIOADA a.a. 1994 – 2012 ÎN R. MOLDOVA