TEMA 5.

PIAŢA ŞI
MECANISMUL
FUNCŢIONĂRII EI.
1. Piaţa: apariţie, esenţă, tipuri.
Structura şi infrastructura pieţei.
2. Cererea şi factorii ce o determină.
3. Oferta şi determinanţii ei.
4. Interacţiunea dintre cerere şi ofertă
şi echilibrul pieţii.
5. Preţuri: teorii, tipuri, structuri.
Metode de reglementare a preţurilor
în economie.
 I. PIAŢA: APARIŢIE,
ESENŢĂ, TIPURI.
STRUCTURA ȘI
INFRASTRUCTURA PIEȚEI
 Piaţa – componentă esenţială a
economiei de schimb, în care îşi
găseşte expresie totalitatea relaţiilor ce
apar în procesul de vânzare -
cumpărare a bunurilor materiale şi
serviciilor.
 Piaţa constituie totalitatea relaţiilor de
vînzare - cumpărare într-un spaţiu
geografic dat, fie localitate, regiune sau
ţară.
Diviziunea Diferenţierea
socială a economică a
muncii producătorilor

Independenţa
producătorilor şi
libertatea
antreprenoriatului
Diversitatea formelor de proprietate şi a formelor de
gospodărire

Asigurarea libertăţii activităţii economice

Crearea unui sistem a factorilor de producţie potenţiali

Caracterul complex şi accesul tuturor subiecţilor

economici la informaţia cu privire la situaţia pieţei

Existenţa infrastructurii de piaţă

Crearea unui sistem al garanţiilor sociale şi de susţinere a

populaţiei, care facilitează adaptarea oamenilor la
condiţiile economiei de piaţă
 În sens îngust, piaţa poate fi
definită drept locul de întălnire a
consumatorilor şi a producătorilor,
locul unde se confruntă cererea şi
oferta de bunuri, de servicii şi
capitaluri.
Elementele pieței:
cererea (D),
oferta (S),
preţurile (P)
concurenţa.
piaţa nu mai este o piaţă liberă, ci o piaţă
instituţională, funcţionarea ei efectuându-se
într-un anumit cadru instituţional atât sub
aspectul organizaţiilor, cât şi al normelor şi
regulilor specifice.
piaţa contemporană își găsește reflectarea în
sistemul contractual.
piaţa are un caracter normativ - piaţă a
„colaborării”, a „încrederii”, aceasta
reflectându-se în etica comportamentului de
afaceri.
 piaţa are un caracter informaţional - Hayek: piața
prin intermediul sistemului de preţuri, modificării
coraportului cererii și a ofertei, publicităţii etc.
transmite sistematic informaţia despre aceea unde,
cum, când să se producă, să se cumpere şi să se
vândă, asigurând prin aceasta coordonarea
acţiunilor participanţilor pieţei.
 piaţa contemporană este virtuală. Cele mai evidente
implementări contemporane ale Internet-
tehnologiilor aparţin următoarelor 3 instituţii
economice:
a)comerţ;
b)finanţe;
c)relaţii de muncă.
 paralel cu piaţa legală se dezvoltă şi piaţa nelegală,
aceasta este o realitate pentru toate ţările lumii.
 Funcţia de
intermediere
D-S

Funcţia de diferenţiere Funcţia de

a producătorului reglementare

Cîștigă sau pierde? Produce bunuri utile

societății!!!

Funcţia de informare a
Funcţia de formare a
agenţilor economic
preţului
Domenii prospere
D↔S=P
PIAŢĂ NEDEZVOLTATĂ PIAŢĂ LIBERĂ (CLASICĂ)

Relații accidentale, de Reglementare indirectă

schimb marfă-marfă din partea statului

I. Structura pieţei după gradul de

maturitate.
PIAŢĂ DEFORMATĂ
PIAŢĂ REGLEMENTATĂ
Caracteristică economiei
Specifică economiilor
de comandă și situațiilor
mixte
excepționale
 Piaţa
Piaţa bunurilor Piaţa
pămîntului şi a
de consum şi a tehnologiilor şi
resurselor
serviciilor patentelor
naturale

Piaţa hîrtiilor
Piaţa Piaţa monetară
de valoareşi a
capitalului şi de credit
valutei

Piaţa
Piaţa muncii
informaţională
 Piaţa
cumpărătorilor

Piața II: Structura

vînzătorilor pieței după Piața vînzătorilor
intermediari subiecți

Piața
instituțiilor de
stat
 Piaţa locală

Piaţa regională (în

Piaţa mondială
cadrul unei ţări)

Piaţa regională
Piaţa naţională
(mai multe ţări)
 deficitară

Piață

excedentară echilibrată
•piaţa tradiţională - bazată pe
contact direct;

•piaţa virtuală.
 piaţa
tehnologiilor
piața piaţa de
informaţionale
transporturilor construcţii;
şi de
comunicare;

piaţa
piaţa agricolă;
industrială;
 Piața cu
amănuntul

Piața angro
piața închisă – produsele unui singur producător;

piaţa saturată – multitudine de produse omogene a mai

multor producători;

piaţa diversificată – multitudine de produse, legate între

ele şi orientate spre satisfacerea unei sau mai multor
nevoi interdependente;

piaţa mixtă – sortiment larg oferit de mai mulţi producători.

 Piaţă
nelegală Piaţă
legală
Bursele: muncii, hârtiilor de
valoare, mărfurilor;
Licitaţiile - pentru vinderea
produselor unicale ş.a.
SI: Formele specifice ale pieței.
 Cuvântul infrastructură este folosit pentru a desemna 2 noţiuni
diferite: infrastructura economiei naţionale şi infrastructura pieţei.
 Infrastructura economiei naţionale constituie totalitatea
elementelor materiale, organizaţionale şi informaţionale cu
ajutorul cărora sînt asigurate legăturile între ramurile şi regiunile
economiei şi care permit o funcţionare normală a vieţii
economice.

 Din infrastructura economiei naţionale fac parte: drumurile auto,

căile ferate, aeroporturile, şcolile, spitalele, hotelurile, reţele
informaţionale etc., create de obicei prin mijloacele organelor
puterii centrale sau locale.
 Infrastructura pieţei constituie ansamblul de instituţii, servicii,
întreprinderi specializate, generate de înseşi relaţiile de piaţă,
care la rândul lor asigură o funcţionalitate civilizată şi eficientă a
pieţei.
 Sistemul comercial (bursele de mărfuri, bursele
hârtiilor de valoare, licitaţiile, complexele de
expoziţii);
 Sistemul bancar ( băncile comerciale şi sistemul de
credit, banca de emisie)
 Sistemul publicitar (agenţii publicitare, centre
informaţionale..)
 Sistemul de consulting şi audit ( servicii ce acordă
consultaţii în problemele economice şi juridice,
precum şi serviciile care efectuează controlul activităţii
economico - financiare a întreprinderii)
 Sisteme de asigurare.
 Sistemul de învățământ economic (mediu şi superior).
 CEREREA
–D

PREŢUL- OFERTA
P –S
 Interdependenţa şi interacţiunea D şi S
şi P formează conţinutul mecanismului
pieţei.
D şi S se influenţează reciproc fără
încetare.
 În urma confruntării permanente a D şi
S se stabileşte preţul de echilibru.
 Concurenţa, de asemenea influenţează
asupra celorlalte 3 elemente ale
nucleului pieţei - D, S, P.
 Cererea reprezintă cantitatea de produse pe
care consumatorii doresc şi pot să le procure
într-un anumit interval de timp, la un anumit
nivel al preţurilor.
 Nu pot fi calificate drept D – nevoia unei
persoane, lipsite de mijloacele respective de a-
şi procura un apartament, sau o bicicletă.
 D îşi are originea în nevoile umane şi este
condiţionată de voinţa de cumpărare, precum şi
de resursele băneşti disponibile.
 Cererea – corelaţia dintre cantităţi de bunuri
solicitate şi preţurile oferite pieţei acesteia cu
condiţia că toţi parametrii rămân constanţi.
 Cantitatea sau volumul cererii – e o cantitate
bine determinată de bunuri solicitată de
consumator la un preţ dat cunoscut, într-o
perioadă determinată de timp, cu condiţia că
toţi parametrii rămân constanţi.
 Preţul cererii este preţul maxim pe care îl poate
oferi consumatorul pentru un anumit volum de
bunuri.
 Cerere pentru bunuri substituibile

(D pentru bunuri care satisfac aceleaşi nevoi:unt, margarină)

Cerere pentru bunuri complementare

( D de bunuri care în consum se folosesc împreună)

Cerere derivată

( ex. D pentru făină este determinată de D pentru pîine)

 nivelul preţurilor cererii - Pd,
 veniturile indivizilor-I, destinate consumului,
 modificarea preţului la bunurile substituibile
- Ps şi la cele complementare - Pc,
 schimbarea modei şi a gusturilor
cumpărătorilor -G
 anticipările privind evoluţia pieţei –A,
 numărul- Nc şi structura pe categorii a
cumpărătorilor - Sc ( o dată cu îmbătrânirea
populaţiei creşte D la medicamente).
Cererea poate fi exprimată grafic, tabelar, analitic.

 Dependenţe dintre toţi parametrii cererii şi D se

numeşte funcţia desfăşurată a cererii:

D=f(Pd, I, Ps ,Pc, G,A, Nc, Sc);

 Atunci când toţi parametrii cererii, în afară de

preţ sunt constanţi, funcţia cererii ia următoarea
formă:
Qd=f(Pd) – funcţia directă a cererii.
 Pd=f(Qd) – funcţia inversă a cererii
Qd=a-bP - funcţia liniară a cererii
a – termenul liber a funcţiei, punctul de intersecţie
a dreptei cererii cu axa cantităţii, adică este
cantitatea maximă solicitată de bunuri la un preţ
0 (zero), P=0.
b – coeficientul de înclinaţie a funcţiei, reflectă
dependenţe inversă dintre preţ şi cantitatea
cererii.
–b=ΔQ/ΔP sau
–b= Q2-Q1/P2-P1.
 Exemplu
Cererea pe o piaţă a unui bun “X” este caracterizat
astfel:
La modificarea preţului cererii se modifică
cantitatea solicitată pe aceeaşi dreaptă a cererii-
modificare cantitativă

Atunci când se modifică ceilalţi parametri ai cererii,

în afară de preţ, se va obţine o deplasare în plan a
dreptei cererii-modificare calitativă
Legea cererii exprimă o
interdependență, potrivit căreia
o dată cu creşterea preţului la un
bun oarecare, cantitatea cerută
scade şi invers, o scădere a
preţului generează o sporire a
cantităţii cerute (ceteris paribus).
 Legea generala a cererii se verifica in cazul bunurilor
normale si in cazul majoritatii bunurilor inferioare
 Bunurile normale - sunt acele bunuri a căror cerere
creste odată cu sporirea veniturilor (ex. carnea,
dulciurile, băuturile răcoritoare, unele produse
nealimentare, unele servicii)
 Bunurile inferioare – sunt acele bunuri a căror cerere
se reduce odată cu sporirea veniturilor (ex. pâinea,
cartofii, fasolea, legumele uscate, etc)
Pentru unele bunuri inferioare – creșterea preturilor
este însoțita de o creștere a cererii, iar reducerea
preturilor de o contracție a acesteia. În literatura de
specialitate se numește “paradoxul sau efectul Giffen”
 Efectul de substituire va încuraja cumpărătorul să
substituie alte bunuri cu produsul mai ieftin (dacă
preţul s-a micşorat) sau produsul devenit mai
scump (dacă preţul creşte) cu altele care au
devenit relativ mai ieftine.
Efectul substituţiei este totdeauna non-negativ în
sensul că el are o evoluţie firească pentru
situaţiile normale.
În situaţii de ceteris paribus, menajul cumpără mai
mult din marfa mai ieftină (şi nu mai puţin) şi
invers.
 Efectul de venit poate fi pozitiv sau negativ.
Când venitul real creşte tindem să cumpărăm
mai mult din majoritatea bunurilor (şi invers
dacă venitul real scade).
Dar sunt şi unele mărfuri şi situaţii când, mărirea
venitului real (datorită reducerii preţurilor) ne
modifică stilul de viaţă, ne modifică programele
de consum, astfel că unele mărfuri vor fi cerute
mai puţin.
În aceste situaţii, efectul de venit este negativ.
Este cazul bunurilor inferioare şi a situaţiilor de
paradoxuri ale cererii.
Paradoxul Giffen –o variație de același sens a cererii și a prețului și
respectiv una inversă în raport cu venitul. Acest lucru se întîmplă fie
atunci cînd are loc o creștere generalizată a prețurilor unei categorii
ample de mărfuri, fie în cazul unei scăderi semnificative a veniturilor
reale ale consumatorilor. Varianta reciprocă este adevărată: o reducere
a prețurilor pentru aceste bunuri inferioare, respectiv un venit mai
ridicat, determină o scădere a cantității cerute.
Când are loc creşterea generalizată a preţurilor, menajele aflate sub
pragul sărăciei îşi reduc consumul din bunurile alimentare cu valoare
nutritivă ridicată, sporindu-şi achiziţiile din bunuri cu valoare nutritivă
redusă.
Poate fi și situația cînd o creștere a veniturilor sporește posibilitatea
de achiziție a unor alte bunuri și conduce la diminuarea cererii pentru
bunurile inferioare.
Dacă preţul acestor bunuri creşte substanţial, venitul real scade atât
de mult încât efectul de venit este mai mare ca efectul de substituire,
iar cantitatea cerută creşte.
 Efectul de snobism – se caracterizează prin faptul că
consumatorul, dorește să se evidențieze din mulțime. Astfel,
consumatorul individual depinde în mod indirect de alegerea
altora (dacă cineva a procurat bunul A, atunci noi vom exclude
acest bun din consum și vom opta pentru un alt bun B, prin
trăsăturile sale superior lui A).
 Efectul Veblen – relevă un coportament demonstrativ al
consumatorului, în contextul în care bunurile sau serviciile nu se
utilează după destinație, ci pentru a – și etala statul social.
Această situație explică cauzele sporirii cererii concomitent cu
creșterea prețului.
 Efectul de snobism depinde de mărimea consumului celorlalți, pe
cînd efectul Veblen, depinde înainte de toate de preț.
 Paradoxul Rugină – bazat pe curbele anormale
sau frânte ale cererii, care se manifestă în
economiile grav dezechilibrate, cu inflaţie
intensă şi persistentă.
 Efectul de venit nul - există mărfuri
foarte scumpe la care populaţia nu
are acces datorită veniturilor limitate,
iar reducerile succesive de preţ nu
afectează cererea.
Oferta - S - reprezintă cantitatea de produse pe care vânzătorii
sunt dispuşi să o vândă, într-o anumită perioadă de timp, la un
anumit nivel al preţurilor.
Dependenţa S de preţ este directă, ea poate fi:

INDIVIDUALĂ
cantitatea de bunuri pe care un producător este predispus să o
vîndă la un preţ anumit;

TOTALĂ SAU DE PIAŢĂ

constituie totalitatea ofertelor individuale.

Nivelul preţurilor –P,
Costul producţiei – CP-dacă CP scade, atunci S
creşte şi invers,
Numărul de ofertanţi – Nof - ieşirea pe piaţă a
noilor firme va contribui la creşterea S,
indiferent de preţ,
Schimbarea preţului la alte bunuri – Ps, Pc -
fapt care va condiţiona trecerea resurselor la
alte domenii de activitate prin plecarea unor
firme din ramura dată, ceea ce va contribui la
reducerea S.
Politica fiscală şi subsidiile - Imp/Subv - creşterea
impozitului provoacă scăderea S şi invers, acordarea
de subsidii din partea statului încurajează mărirea S.
Condiţiile naturale şi social politice – Cond -
Calamitățile naturale condiţionează reducerea S.
Condiţiile social-politice(ex. stabilitatea politică) va
duce la creşterea S, iar instabilitatea politică duce la
reducerea S.

S=f(P, CP, Ps ,Pc, Imp/Subv, Cond);

Qs = a + b * P, unde b –ia valori pozitive

Oferta poate fi prezentată: analitic, tabelar și grafic.

 Modificarea volumului ofertei în rezultatul
modificării preţului produsului în condiţiile
cînd ceilalalţi factori sînt constanţi, se
reprezintă prin deplasarea pe curba ofertei-
modificare cantitativă .

Modificarea ofertei este determinată de

modificarea factorilor non-preţ şi se reprezintă
prin deplasarea curbei ofertei în spaţiu-
modificare calitativă.
Legea ofertei : cantitatea S se
măreşte o dată cu creşterea
preţului şi se reduce în cazul
micşorării acestuia (ceteris
paribus).
 De regulă pe piaţă există :
 un exces de D sau un exces de S,
 propuneri diferite ale cumpărătorilor şi
vânzătorilor cu privire la mărimea P.

 Însă în urma contrapunerii permanente dintre

cerere şi ofertă apare o situaţie când
cumpărătorii sunt dispuşi să procure un bun
oarecare la un preţ care îi satisface şi pe
vânzători.
 Astfel se stabileşte un preţ de echilibru, care
mai poate fi numit şi preţul pieţei.
 E - punctul de echilibru;
 Condiţia de echilibru a pieţei :
Qd = Qs
 Situația în care Qd = Qs ⇛ echilibrul de piaţă;
 P care Qd = Qs ⇛Pe numit și preţ de piaţă.
 Situația în care Qd = Qs ⇛Qe,
 Dacă P > Pe se înregistrează ofertă de bunuri
excedentară sau cere insuficientă;
Qs > Qd
 Dacă P' < Pe se înregistrează cerere excedentară sau
deficit de bunuri,
Qd > Qs
Modalități de influențare a echilibrului pieței
A. Modificarea cererii
 ↑ cererii de la D0 la D1, determină ↑ Pe şi Qe.
 ↓ cererii de la D0 la D2 ↓ Pe şi Qe.

Are loc ca rezultat al modificării factorilor non-preţ ai cererii

 ↑ ofertei de la S0 la S1, determină ↑ Qe şi ↓ Pe.
 ↓ ofertei de la S0 la S2 determină ↓ Qe şi ↑ Pe.

Are loc ca rezultat al modificării factorilor non-preţ al ofertei

 I. Reglementarea directă
A. Nivelul maxim al preţului (plafonul
preţului).
P<Pe;
Este fixat pentru susţinerea
intereselor consumatorilor
vulnerabili;
Dezavantaje: deficit de mărfuri,
operaţiuni speculative, etc.
Situaţia creată pe piaţă : Qd > Qs.
 P S

Pe
Pmax D

Cerere
excedentară

0 Q
Qe
 P>Pe;
 Se stabileşte pentru susţinerea unor
producători (exemplu: producătorii
agricoli);
 Apare excesul bunurilor, se formează
stocuri;
 Situaţia creată pe piaţă: Qs > Qd;
 Statul poate majora exportul de
produse sau sustrage surplusul
acumulat.
 Ofertă excedentară
P S

Pmin

Pe
D

0 Q
Qe
Impozite incluse în preţul
mărfurilor;
T↑ => S↓ => Pe↑ => Qe↓

Subvenţionarea unor producători

Subvenţii↑ => S↑ => P↓ => Qe↑
 SI:
Echilibrul pieței în condiții
statice și dinamice
Sursa: Bucos T., Barbăneagra O.
Teorie economică, Chișinău, 2010
Pag. 73-78
 teoria obiectivă, bazată pe valoarea – muncă;
 teoria subiectivă, bazată pe criteriul utilităţii
bunurilor;
 teoria „preţului fără valoare” – reprezintă o
sinteză a precedentelor teorii şi a raportului
dintre cerere şi ofertă;
 teoria contemporană – mărimea şi dinamica
preţului sunt condiţionate de mai mulţi
factori.
 Cantitatea de bani pe care cumpărătorul trebuie
să o plătească pentru a obţine un bun sau
serviciu.
Funcţia de evidenţă
Cu ajutorul preţului se calculează şi se măsoară
cheltuielile şi rezultatele activităţii

Funcţia de informare
Preţul informează agenţii economici despre
situaţia economică la un moment dat
 Funcţia de stimulare
De a direcționa producătorii să-şi orienteze activitatea
unde preţul şi deci cererea este mai mare; de a motiva
producătorul pentru a reduce costul de producţie

Funcţia de repartiţie

Presupune repartiţia şi redistribuirea produsului

naţional între diferite ramuri sau regiuni
 Preţuri libere

Preţuri
Preţuri mixte
administrate
 Forme specifice ale preţului
salariul – se stabileşte pe piaţa
muncii,
profitul – piaţa capitalului,
renta – pe piaţa pământului,
dobânda şi dividendul – pe piaţa
financiară,
cursul valutar – piaţa valutară.
 Preţul cu
Preţuri angro
amănuntul

Preţul de
achiziţie a
Preţ mondial
producţiei
agricole
 Metodele controlului Metodele controlului
direct: indirect:
PREŢ
 stabilirea  cotele de impozitare,
administrată a  controlul asupra
preţurilor, masei monetare,
 blocarea preţurilor,  sistemul de
 plafoanele de preţuri, remunerare a muncii,
 limitarea marjei de  politica de creditare,
profit,  reglarea cheltuielilor
 normele de stabilire a de stat,
preţurilor,  stabilirea normelor de
 declararea preţurilor amortizare ș.a.
şi tarifelor ş.a.
Se utilizează pentru menținerea prețurilor la:
produselor agricole şi agroalimentare,
materiilor prime de bază,
combustibilului şi resurselor energetice.
Preţul fixat în mod autoritar de către stat poate să
apară ca:
Preț maxim;
Preț minim;
Preţul subvenţionat ;
Blocarea (îngheţarea) preţurilor ;
Limitarea nivelului rentabilităţii şi a adaosului
comercial.
Statul tinde să asigure echilibrul dintre cerere şi
ofertă în vederea majorării lente a preţurilor în
cadrul întregii economii.

Statul foloseşte controlul indirect prin

intermediul:
politicii fiscale;
politicii monetar-creditare;
reglementării cheltuielilor de stat;
reglementării sistemului de remunerare a
muncii.
 SI: Metode de reglementare a
prețurilor în Republica Moldova.
MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE!!!