(re)Conectat cu Hristos în pandemie

Popescu Larisa Ioana

Școala Gimnazială Dragoiești

Anul 2020, un an cu totul special și neobișnuit de ciudat, încât acest an ar fi demn de un scenariu
pentru un film SF(Science Fiction), dar un an în care, dupa părerea mea toți am învațat ceva
important.
Cred că pandemia a fost un moment greu pentru fiecare om din orice loc al planetei. De la elevi
și profesori până la muncitori si alti salariați. A trebuit să ne adaptam situației foarte repede și să
stăm în case pentru foarte mult timp, fără prieteni sau familie, ceea ce sigur ne-a tulburat macar
putin viziunea despre aceasta problemă internațională. Multe firme, restaurante, magazine,
întreprinderi au trebuit să conciedeze oameni și unele au dat chiar și faliment. În timp ce în lume
lucrurile scăpau de sub control, școala din România trebuia să se modernizeze într-un timp prea
scurt, iar din această cauza mulți elevi n-au avut acces la educatie pentru un an întreg
aproximativ. Un an din viața aclor copii care s-a scurs și pe care nimeni nu-l poate recupera.
Au existat momente în care nimeni nu credea ca va exista un sfârșit al acestei pandemii, care a
spulberat mii de vise. Unii spun ca Dumnezeu ne-a dat această pandemie și chiar îl învinuiesc
pentru aceasta. Eu cred că această pandemie ne-a lasat să ne redescoperim și să facem lucruri
noi, să învățăm, să citim, să avem mai mult grijă de noi și de cei din jurul nostru, etc. Chiar dacă
cred că pentru multi oameni a fost un stres continuu deoarece își făceau griji pentru părinți, bunici
care sunt mai în vârstă și sunt mai predispuși la boală, frați, surori sau cei plecați departe de țară.
Eu sunt de părere că din această perioadă de izolare, pentru că pandemia încă nu s-a terminat,
toți am ieșit învingători și cu mai multe lecti. Fiecare a tras o învățătură în urma tuturor lucrurilor
întâmplate, și să sperăm că în viitorul apropiat nu se vor mai reproduce. Totuși am învățat din
aceasta că e foarte importantă credința. M-a ajutat mult să mă relaxez și să nu mă găndesc atăt
de mult la ce va urma, dacă ceilalti vor fi bine etc., iar sentimentul că nu sunt singură pentru că
toți impreună am trecut prin această experiență și că cineva are grijă de noi, chiar de sus; că
trebuie să am grijă de cei dragi mai mult deoarece viața este efemeră si se poate pierde foarte
repede; că viața ni se poate schimba atât de rapid, nimeni nu-și imagina.
În închieiere cred că anul 2020 a fost unul spectaculos de greu, mulți oameni au suferit si unii
chiar au sfarsit groaznic, de aceea trebuie să ne protejăm corespunzător și noi si cei dragi noua.
Împreună cu Hristos și credința putem trece peste orice!