Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 1934 Anul XXVII

BULETINUL
CO M ISI UNI I
MONUMENTELOR ISTORICE
PUBLICATIUNE TRIMESTRIALĂ
,
ANUL XXVII
1 9 3 4
TABLA DE MATERII
1934
http://patrimoniu.gov.ro
MINISTERlUL [ lSTRUCŢIUNIl PUBLICE Şl AL CULT LOR
MINISTRU: C. GELESCU
0 -
C O MIS IUNEA M O NUM E NT E L O R I S T O R I CE

PREŞEDI TE: N. IORGA
embri: IOA· lDR1EŞE CU, PETRU NTO lESCU, ALEXA DRU LÂPEDATU, CONST. 10ISrL,
PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. ŞTEFĂ ESCU, ARTUR VERONA.
Secretar-Director: VIRGILllj li:. DRĂGHICEAN
ArhHect-Şef: . GHIKA-BUDEŞTI.
-o
R E O C Ţ I Ă:
SECRETARIATUL COMISJUNII ifONUMENTELOR ISTORICE
!3UCur<F.ŞTL - 'TRADA GENER L BERTHELOT No. 26.
TABLA· DE l\1ATERIJ
PE
ANUL AL DOUĂZECI S I '

S" A PTELEA
- .
1 9 3 4
-o--
1. Articole.
. . . . . 39
BrăttilescuVicfor: l:Siserica din Stoiceni-Ar-
Balş Ştefan Arhitect: Biserica Sf. Elefterie
Brătuleseu Victor Schitul FIămânda-Argeş
geş . .
din Bucureşti. . . . . . . . . . 133
Berda D.: Oeneralit�ţi asupra prei� toriei
39
" . " Biserica din Cocoru " 40
Europei centrale şi sud· estice . . .

Olteniei şi aogrenarea ei în problemele
BrăI-Ieseu Victor Bisericile din Câineni " 40
Biserica din Oribleşti " . .
30
" 11 41
Befl iu D.: O colecţie de antichităţi din ju-
" " " " Câineni Vâlcea. 41
deţul Romanaţi. . . . . . 74
Boskovic Dj. : Le 'narthex de Cozia avait-il
"
. . . . .
" " /1 Proieni (CăIi-
un etage superieur? . . . . . . 121

neşti) Vâlcea 42
. . . .' . . . , . . . .
Brătaleseu Viefor: Biserica din Călineşti Vâ)-
BoskoviC Dj.: Quelques observations SUr
cea 42
l'architecture de l'eglise de Tismana . 185
Brătuleseu Victor: Mănăstirea Cornet-Vâlcea 43
tura religioasă , , , . , . . . , 49
Bră/a/eseu Victor: Elemente profane în pic-
" " Biserica din Brezoiu " 43
DrăglIie�a�!" irg . : Consideraţiuni asupra ve-
� /1 " Troiţa şi Cula din Lotru
43
Tismana. , 1
. .. v Vâlcea "
"
chmll bISerICII Manăstirii
" Biserica din Voineasa 43
" "
. . . . . , . ,. 99
Drăghiceana Virg.: Monumentele Olteniei (a
" veche din Călimăneşti
O/z ika -Budeşt i N.: Bi�erica din Hârtieşti-

III-lea raport). .
Vâlcea. 44
"
Muscel, . , . , . . . . . . . 19
" din Robeşti j, 45
" " " 46
O/zika-Budeşti N.: B i se ri c a di,n Rebegeşti-
. din Râureni "
Ilfov. . . , . , . . . 126 3. Cronică.

Oolescu Maria: O fabulă a lui Esop trecută
în iconografia religioasă. , . .
Bărcăeilă Al.: Propuneri în legătură cu an
Iorga N.: B i s e rica din Albofa (Argeş).
70
17
.
tichi1ăţile şi monumentele dela Turnu
. . . . . . . . . 94
Grabar A. N. : O. Balş (Seminarium Konda
" Severin ,
" Biserica din Tisău (Buzău) . 28
Biserica din Măteşti ( Buz ău) , ,
kovianum) VII (Trad. A. I vanovs c h i )
" " 68
91
• 143
IOiga N.: Tot despre vechile ca.se praho\'ene
" " EV3ngheliariul lui Alexandru-Vodă
Iorga N.: Două Evangheliare ale fiilor lui

Mircea la Muntele Sinai , . . . . 85
.
91
" ',,: Mai vec i apărători ai stilului mo-
. . . . . . . . .
numentelor bisericeşti
Jerp/zanion Pere O. de: Les eglises rupes-
Petru Rareş 87
4. Necrolog.
N.: Oeorge 97
tres de Cappadoce et la place de leurs
p�iritures dans le developpement de Iorga Balş
l'lconographie chretieune . . . . • 145 5. Text francez.
Balş Etienne: L 'eglise de st. E l euth e re li

I<...re{ules 'u Em.: Istoricul bisericii din Cre-
. . . . . ,
tuleşti-Mănăstirea . 190
Berdu D.: Oeneralites sur la prehistoire de

Bucarest . . , 144
2. Comunicări.
l'Oltenie et son engrenage dans les
problemes du centre ei du Sud· Est
cea 39 37
Brătel.'seu Victor: Biserici din Argeş şi Vâl-
de l'Europe
IV
Iorga N.:
Buciu D.: Une coJlection d'antiquites du dis Mircea au Mont Sinai: 96
triet de Romanaţi (Georges Georgescu Deux Evangeliaires des fils de
96
de Corabia) . 83 Pierre Rareş, decouverts par M. Marc
144
Boskovic Dj.: L e narthex de Cozia avait-il Beza
un etage superieur? (a la memoire de " " G eorges Balş .
G eorges Balş) 121 Jerphanion Pere G. de : Les eglises rupestres
Boskovic Dj.: Quelques' observations sur " de Cappadoce et la place de leurs
i'architecture de l'egJise de Tismana peintures. . dan� le developpement de
(en fran<;ais) . ' 1 85 l'iconographie chretienne 145
Brătu/eseu Victor: Elements profanes dans Kretzuleseu Em.: Histoire de I'eglise de Cre
la peinture. rdigieu,;; � , 96 ţuleşti-Mă năstirea . 1 92
DrăghicealZii Vir.gil:, Considerations 'sur rage
de I'eglise d u couvent de Tismana 48 5 . Communications.
" ,, : Rapport sur I'inspection
Brăţulescu Vicior :
Ghika-Budeşti N.: L'eglise de
des eglises et couvents de I'Oltenie 1 44 Eglises des di stricts Argeş
'
25
Hârtieşti et Vâlcea 48
(Muscel) ,
" " ". L'eglise de Rebegeşti 144 Chronique.
Goleseu Maria: Une fable d' Esop entree dans
Iorga N.:
'
I'i conographie religieuse . 96 Maisons de campagne du XIX-e
Iorga N.: L'eglise d' Albota . 48 siecle 96
" " L'eglise de Tisău . 48 " " Une discussion au St. Synode rau
" " L'eglise de Măteşti 96 main en 1 89 1 96
" " L' E vangeliaire du prÎnce Alexandre Grabar A.: Necrologe de George Balş , 1 44
ILUSTRAŢII:
.
Articole. Biserica din Albofa.
Considerafiuni asupra ve r h imii bisericii Mă/lăstirii

fig. 1. Biserica din Albota 17
Tismana. " 2. I nscripţia 17
" 3. Pictura tetrapodului 18
fig. 4. fruntea tetrapodului 18
1 . Biserica în starea actuală, după res
taurarea lui Schlatter . 1
2. Biserica înainte de restaurar�. După " 5 . Pictură pe un părete exterior 18
"
un pomelni c din 1 840 1
" 3. Planul b isericii de Em. Costescu 2 Biserica din Hâriieşti-Muscel.
1733 .
" 4. Planul bisericii de Weiss, din anul
2 fi g . 1. Biserica din Hârti eşti : Faţada de Sud 1 9
" 5. Vedere spre Sud-Est. 3 " 2. " " " Faţada de ord 20
" 6. Vedere asupra turlelor şi a frontoane
3
" 3. Planlll orizontal 21
" 4. Secţia longitudi nală A. B.
7. D etaliul soclului. In 13 cărămidă
lor triunghiulare la basa celei de pe n aos 22
" 5 . .Detaliu spre Nord-Est 23
4
"
8. U ş a găsită pe laturea nordică a pro-

zmăltuită 6. Detal i u spre Sud-Est 23
" " 7. F aţada principală. Secţie t,-ansversală
lIaosului 4 E . F. '
24
" 9. Sondagiul în zidul pronaosului 5 8. D etaliu din zidărie la fronton . 24
" 1 0. Mormânt supt strane în colţul Sud-
" .10: Planul b olţi lor şi al turlei
" 9 . Secţia transversală C. D. 26
27
11. Craniu găsit în mormântul de supt
Est al pronaosului 6
n
" 1 1. Faţada laterală 27
strane 6
" 12. Mormânt, În mijlocul pronaosului 7
" 13. Laturea de Sud a bisericii . 9 Biserica din Tisău.
11
" 1 4 . Laturea de Nord a bisericii 10
1 5. Detaliu din pronaos. Laturea de S u d Fig. I . B i eri c a din Tisău 28
" 1 6. Detaliu' din sânul de Sud 12 " 2. Detaliu de pivniţă de l a Schitu Barbu 28
" 17, Vedere spre Sud-Est " 3. Zidurile de la Tisău 28
" 18. Vedere spre altar .
. 13
" 29
5.
14 " 4. "
" 19. Detaliu d i n altar, după cojire ş i Îna- " 1) " 29
i nte de cojirea paramentelor . 15 " l5.. Biserica de la Starl-Chioj d 29
" 20. D etaliu din faţa da de Nord-Est 16 " ,7. C1opotniţa bisericii de la Stari-Chiojd 29
v
Generalitati asupra preistoriei Olteniei o fabulă. a lui Esop 1 recută în iconografia

şi angrenarea ei în problemele Europei centrale religioasă.
şi sud-estice. Fig. 1. Moartea şi Unchiaşul . 70

" 2. Biserica din Drăgăneşti-Olt 70
" 3. Moartea şi Unchiaşul . 71
Fig. 1. Civilisaţia de tip Turdaş: nr. 1-4,
" 4. Pridvorul bisericii din Zăvoeni (Vâlcea) 71
Ostrovul Corbului; nr. 1 -3, red slipped
" 5. ZăvoienÎ. Ducipal şi semnătura zu-
ware . 31
gravului . 72
n . 2. Ceramică hallstattiană locală, daco-
geti că (Vârtop şi Plopşor-Dolj). 33 ,'0 colecţie de antichităţi din judeţul Romanaţi.
, II 3. Bronzur-i găsite În turnuluI 2 (Hallstat
O) de la Balta Verde . 35 Fig. 1. 1-14 75
" 6. Un mormânt celtic în situ şi fibula
" 2. 1-18 77
de fier găsită în urna funerară (La
" 3. I-b . 79
Tene) Ostrovul Corbului (1933) 36
5 . Orlea. Civilisa/(ia de tip Vădastra II ci3
" 4. 1-12 81
"
/
Elemente pro ane în pic/ura religioasă.
Evangheliariul lui Alexandru-Vodă Mircea la
Fig. 1 . Sf. icoiae, Sf. Paraschiva şi Sf. Ha- Muntele Sinai.

ralambie . 49 Fig. 1. Paraclisul romănesc de la Muntele
" 2. Sf. Marin 49 Sinai .85
" 3. Sf. Constantin şi Elena, Sf. Haralam- 2. Legătura în argint a Evangheliariului
"
bie şi Sf. Ecaterina 50 de la Muntele Sinai 86
" 4. Sf. Gheorghe Înţeapă balaurul 51 3. Alexandru Mircea, Doamna Ecaterina
"
" 5. Cavalerul Trac 51 şi fiul Mihnea, pe Evangheliarul
" 6 . Cavalerul Trac 52 de la l\I\untele Sinai '86
" 7. Tn dreapta: Sf. Teodor Tiran ucizând
balaurul. în stânga:' Sf. Dimitrie
ucizând pe "Scăluian" 52
Două Evangheliare ale fiilor lai Petru Rareş
" 8. Piatra de mormânt a lui Radu de la Fig. 1. Legătura EvangheJiariului moldove

Afumaţi . 53 nesc al fiilor lui Petru-Vodă Rareş 87
II 9. Inscripţia fântân1i de la Oaia . 54 " 2. O faţă din îmbrăcămintea Evanghe
II 1 0. Sf. Gheorghe înţeapă balaurul 54 liariului fiilor lui Petru-Vodă Rareş 88
II 1 1 . Sf. Gheo, ghe scapă din robie pe fiul 3. Altă faţă din îmbrăcămintea Evan
lui Leon . 55 gheliarului 88
" 12. Frescă la biserica episcopală, din 4. îmbrăcămintea Evangheliarului din
Roman . 55 1 55 1 . . . . . 89
., 1 3. Frescă la Dobrovăţ . .56 " 5. Tnceput de Evanghelie în ms. din 1 55 1 89
" 1 4 . Frescă de la Voroneţ 56 " 6. Alt început de Evanghelie în ms. din
II 1 5. Frescă de la Hârlău . . . 56 II 7. Bula lui Constantin-Vodă Racoviţă 90
" 1 6. Sf. Gheorghe în luptă cu balaurul 5 7
" 17. Botezul lui Jsus . . 58 Monumentele Olteniei.
" 1 8. Coborârea la Iad·. ' . 59
!' 19. Frescă de la Sucevita 59 Fig. 1. Biserica Obedeanu Craiova . 100
" 20. Izg-onirea din Raiu : 60 1J 2. Mănăstirea Sadova Dolj . 10 1
" 2 1 . Sf.. Eustadie Plachida 61 " 3. " " " Pridvorul stă-
" 22. Stema de la Slatina 62 reţiei 102
,,, 2:\. Sf. Mafina . 63 " 4. II " " Solniţa 103
" 24. Ieşirea din Egipt . 64 " 5 . Mănăstirea jitianu Dolj 1 03
" 2 5 . Pilda Inorogului . 64 " 6. )) ,, )) 1 04
" 26. Naşterea lui Isus . 65 " 7. Biserica MQfleni, Dolj 104
." 27. Nasterea lui Isus . 65 " 8. Piciorul podului lui Traian, Severin 1 05
" 28. Ico� nă prazmcar din secolul al " 9. Mănăstirea Gura Motrului. Mehedinţi 1 06
XVIII-lea . 65 1J 1 0. Mănăstirea Strehaia, Mehedinţi 1 07
" 29. Sf. Stelian . 66 " 11. 1J " 1J 1 08
" 30. Sf. Procopie 66 " 1 2. 1J 1J " Vederea
c1opotniţei 109
" 1 3. Mănăstirea Hotărani. Romanaţi. Tur-
Biserica din Măteşti. nul c1opotniţei 1 10
15. Biserica din comuna B.'!lş. Romanaţi III

1J 1 4. Capitel din Reşca . '1 1 0
Fig. 1. Biserica de la Măteşti 68 1J
" 2. Intrarea biseriCii de la Măteşti 68 1J 16. Mănăstirea Căluiul, Romanaţi . 1 12
VI
Pagina
F ig. 17. Mă năst i rea Căluiul, Romanaţi. Turnul Fig. 15. B i s e r i ca Sf. Ele f te ri e. Proie ct pe ntru
c!opotniţei . 113 ame na jar ea terenului 14\
18. Mă nă stirea Tismana, Gorj 116 16. B i s e ri ca Sf Elefte rie. Uşa restaurată t 42
1 9 . B i se ri ca Sf. Nicolae Târg u i J iului 119
»
'}
20. B i erica d i n Vădeni, Go rj 119

" 2 1. Cul a din Siia cu , M e n e d i nt i . Les eglises rupestres de Cappadoce et place de
le
120
fetus peintures dans developpement
Le narthex de Cozia avait-i/ un etoge superieurP de l'icollographie ·c hretienne.
1. Sisojeva c; pla n 1. La region d ' U rg u b j e nvi ro n s de

123
Fig. et coupe principale 122
Matchan OlleUn!me
Fig.
2.
3. 1 23
" Sisojeva c; cou pes transversales 146
Sisojeva c; modele d e l ' egli s e . " 2. R o ch e sruiniformes, â Gueureme 146
3. A iguilles a Gu eu re m �
Sisojevac; a b s id e m eri d i ona l e .
4. S isojevac; Vue de Sud-Ouest . 124
., 4. Tour p re s de' Tchaouch. I n
" 146
5. 124 " 147
6. Sisojeva c; a rca des de I'ab s i de sep " 5. Cones e n formation, p res de Zilve \47
125
7.
tentrionale .
" 7. Co ne au c e n tr e de Ma tcha n
" 6. Ma tchan 148
S i ojeva c i partie su perieu re du mur
1 25
"
8. ValI ee de Sogh a nl e
148
o c c i de n tale du na os cOte. d' Ouest " 1 48
9. Le grand p igeonnier de Sogha n J e 149
" 10. T chaouch. In l�O
" li. Deux d o nate u r s prosternes aux p ie ds
Bisedca din Rebegeşti.
de Sa i n t M i ch e J (a Qa ra ba c h Ki-
Fig. 1'. Bi serica d i n C reţuleşt i-Rebegeşti . Ve
12. Mona stare d' A i' neli k iss�, pres de

lisse de Sogha nle 15 1
"
dere generală . 126
2. B i ser i ca d i n C reţuleşti-Rebeşti. Pla nul
Guereme 152
" 13. cl 6 tu re a Qe zl ar Qalessi
ori z ontal 126
(Gueu re me)
Menle de
153
3. Faţa da latera'ă 127
4. Fe rea s tră de piatră.
" 14. Re fect C'i re m ona s ti q ue li Gueun!me. 153
., 127
5. Ved e r e din spre Nord, cu turnul s căr i i 128
15. C 6 n e d e Belli K il i s se a Sog h a n le 154
"
16. Fa<;ade de I ' egl i s e de Saint-Jean-Bap-

6. Secţie l ong itu di nală 128
7. Vedere
Mucenici Ma tiste, a Tc ha ou ch In ) 54
în i nterior 129
8. Zug ră v e li În naos. Sf.
". 17. D.ecor s cu lp te dans UDe chapel1e a
ca ri e , Procopie şi Teodo r . 130
. Zilve, 155
18. E gl i se
9 . Coborâ re a de pe cruce. Depunerea î n
tric onque de Tagha r (abs i de
o rie n t a le ) 155
mormâ nt a lui I su s Hr i stos 130
" 19. Toqale K il i s s e , a O ueu rem� 156

10. Tâmpla 131
" 20. La pa rt ie anterieure de' Toqale Ki-

Biserica Sf. Ele/ierte din Bucurf'şti. Iiss e (v u e pr i s e du sanctuaire) 156
" 21. La seca de p a rt i e de To qa J e Ki-
Fig. 1. B i seri ca Sf. Elefterie după r es tau rare 133 156'
La seconde partie de Toqale Ki-
I iss �: c<Jte des absides
134
Î na i n te de
1 57
2. ,, » res- " 2:2.
liss�: câte nord.
1 34
tau rar e
3. Bis e r i ca Sf. Qara nleq K i li s se a Gueureme ( pla n
1 35
'1
157
Elefterie. Pla n
"
23.
4.
136
Secţiunea
Q a ra n le q K iIi ss� a Gueun!mES (Ies
" " et coupe)
5. " 24.
6. B i se ri ca Sf . Elefterie Înai n te de 157
" n » Faţada
1 36 " 25. Q a ranl e q K il i sse a Oueureme: vue

" res- a bs i de s •
taura re
" 7. B i se ri ca Sf. Elef t erie înain'e de sur le f o nd et le narthex
137
res 157
taurare " 26. Elmale K ili s se, a Gueun!me: vue sur
'} cu rsul res
.. 27. E l male K i1 i ss�, a Oueu�emES: le prop-
· 8. Biserica Sf. El efteri e În le fond. 158
hHe Daniel t:;8

taurării 137
restaurare
. 9. Bi se ri ca Sf. Elefterie, faţa Est du pă
138 " 28. Le Chr ist eÎl gtoire, dan s u ne cha,
10 .. Biserica Sf. El efter ie , cornişa bisericii 138 160
)' 29. Vo(He a la
» pelle d e Gueur�me
'1 " pr em i �r e partie de Toqale
re s t au r a re . 139
" Il. fa ţa da Sud, după
h
Kilisse: cOfe droi t . 161

" 1 2. Bis e ric a Sf. Elef teri e fatada Nord, " 30. VoMe a la premiere p a rt i e d� Toqale
urma ferestrei a stupate, cu pragul . K il i sse: cOte gauche . . 161
" 31 . Saint Bar'Je de S oghanl e : l!preU\'e
de I'eau ei R ep roc h e s de Joseph
de piatră sculpta!ă 139
1.3 . B i seri ca Sf. Ele fte rie . Fatada Nord,
162
14. Bi s eri ca Sf. Elefterie, fereastra al " 32. Sa i n t Sakerdon,. dans l a seconde par-
cu fereastra astupată restaurată 140 a Marie.
tie de Toqale I(iliss� .

.,
tarului f40 163
VII
'Fig. 33. Pres entation ,dans la seconde parti e Fig. 65. Descente de croix, dans un vitrai l de
de Toqale K ilisse . . . . . . 164 Chartres (XlI-e s i eCle)
34. B� nedi etio n , dans la seconde parti e " 66. Tympan de Notre-Dame du Port a
176
de Toqale K iJ isse . . . . 164

67. E ntre e â Jer u salem, dans le Codex
Clerment·Ferrand 177
35. Ordination des premiers diacres (frag JJ
ment), dans la seconde partie de

1 64 " 68. Ent:�e, â J erusa'lem , a Qeledjlar Ki-
Rosanensis 177
Toqale Kilisse . . . . . .
" 36. Adoration des Mages (fragment), dans hsse. . . .

" 69. Entree a jerusalem, a la Cathedrale
177
la seeonde par1ie de Toqale Kiliss�
.. 37. Annonciat ion , dans la seeond e partie de Gurk ( C ari n thi e) . . .
164
de Toqale Ki l is se . 165
1.,8
" 70. Bapteme de Jesus (fragment)) sur la
38. An n onc i ati o n , SUT un o mo p hori o n chaire d'ivoirc de Ravenne .
brode du tresor de Putn a . . Cuve baptismale, a Saint-Barth�lemy
�, 1 78
" 39. CycJ e du Bapteme (fragment), dans

165 " 71.
de Li ege .
16 5
179
la s eeond e partie de Toqale Kilisşe » 72. Bapteme de jesus, dans un vitrail
40. Pe in ture au pourtour de I'abside de Chartr es . . . . .
166 " 73. Bapteme de jesus, sur une dalie d e
� 1 i9
nord, dans le triconque de Taghar
41. N a tivite, a Q a ranleq Kilisse . 166 Maredsous. .
42. Cru ci fix ion , ă Qan:!nfeq K i lisse . . 166 " 74. L'eglise de Qe l edjlar, pres de Gueu
" . . . . ) 79
43. Asce nsi on , dan le narthex de Qa- r� m e . . . . . . . . . .

')
. . . . . . 75. V is it ation , Epreuve de l'eau, a Pe-

" 180
" 44. Transfig urat i on, de Qaranleq K il i sse glise de QeJedjlar. . . .

ranleq Kilisse 166 "
.. 45. 11 Tch areq le K i li ss e

167 . 180
" -76. Ep re uv e de l ' eau, sur la chair� d'i-
1 68 . . . 180
"
voire de Ravenne
Saint Bachos â Qaranleq Kilisse . 168 " 77. N ativi te, a l'eglise de Qeledjlar .
(Gueureme) . . •
., 47. L a rchange Ouriel 11 Elmale K i li sse

" 46. 181
sur la chaire d'ivoire de Ra-
. . "
' 168 ,, 78. "
.. 48. Sacrifice d' Abraham •. au c i m etiere de . 181

. . . , 169 " 79. Bain de l'Enfant, dans un vitrail du
venne •
49. Pe i n1 ure de Doura-Europos: le Christ

Calliste .
16 9 Travee cenrale de la paroi dro ite â

Mans 181
marchand sur les eaux ' .
l'egl is e de 'Qeledjlar (scenes de
" 80.
50. Fragment d'a m p oule de Bobbio, avec
l'image du Christ marchant sur l es la vie pubJique de jesus) . . . ) 82
_
eaux . . . . . " 170· 81. Resurredion d e Lazare dans l'Evan-

� 1. Sacrifice
"
geliaire de Ross ano .

171
� d'Abraham: miniature du 182
Cos mas Indicopleustes du Vatican 82. Travee centrale de la paroi gauche
.,. 52. Colonne du d b orium de Saint Mare â l'egl is e de Q e le dj lar (scenes de
de Venise (fragment), avec scen es·
171 " 83. Jugement d'Anne e t Ca"i ph e e t D er-
la P assion) . . . . 183
d e la Passion
53. la Fuite d'Elisabeth au desert, sur niere ct!he a Qeledjla K i lisse .
.
une e uJog i e de Terre Sainte con- " 84. Jugement d e Pilate et Reniement de
• 183
servee au tresor de Bobbio 172 Pierre â Qeledjlar Kilisse . . 183 .
Ascension: miniature eu Codex Ra Jugef)1ent de Pilate et Desespoir de

bulensis 11 la Bibliotheque L auren -
.• , 54. " 85.
1 73 183
judas dans l'EvangeJiaire de Ros-
sana .
.
55. Apâtres assi stant a l' As cens i on â

tienne de Florence.' .
Tchareqle K i lisse . . Quelques observations sur tarchitedure de

" 56.
173
lJeglise de Tismana.
Multi plkation des pains : miniature
de I E vailgeliaire de Sinope, a la
173 1. Tisman a Plan de I'egli se
'
Fig.
185
Bibliotheque Nationale de Paris
-,.... 57. Cruc i fixi on, a la ch ape ll e 6 de Gueu- cote m eri dional .
185
" 2.
. .
" . 3. " du narthex 1 86

.
reme . . . . 174 "

" 58. Crucifixion
'" 59.
.. . 174 4 ,, 186
5.
,, .
sur la reli u re d'un tvan-

. "
175
" » " " " " 187
geliaire de Munich. " " IJ
" 60. Annan c i ation , dans un

" 6. " 187
" angle Sud Ouest de I'a bs ide
Chartres du XI-e siecle . 175
vitrail de " 7.
meridionale
.,. 61. Annonciation a la c hapelle de la Tismana entree septentrionale du
188
8.
Theotokos ( Gueure me) ." . . 175 188
»
narthex
." 62. Transfi2"uration, dans un vitrail de
. Necrolog.
Cru ci fixi on, dans un vitrai l de Chartres
Chllrtres 175
176
a Qarabach Kilisse (Sog-
-'1 63.
M. George Balş.
1. George Balş. . . 97
"Il n
hanle) 176 Fig.
VIII
�
Pi1�ina
13. Troiţă din Lotru-Vâlcea 4:>

14. Biserica din Voineasa-Vâlcea
Comunicari. "
45
Fig 1. Biserica din Stoiceni 39
"
1 5. Biserica veche din Călimăneşti-Vâlcea 46
" 2. Schitul FIămânda 39
"
1 6. B iser:ca din Robeşti- Vâlcea
40
" 46
4. Biserica Mare din Câineni-Argeş.
" 3. " "
40
17.
1 8. Biserica din Râureni-Vâlcea
" "
47
" " " 47
"
6.
" 5 . B iserica Cimitirului din Câineni-Argeş 41
41
42
" " ., " » " Cronică.
7. B iserica din Oribleşti-Argeş
Fig. 8. Biserica din Câineni-Vâlcea
"
42 Fig. 1. Casă de pe Valea Teleajenului (Ogretin) 91
2. Biserica veche din Ogretin .
10. Biserica din Călin eşti-Vâlcea
" 9. Biserica din Proieni-Vâlcea 43 " 91
lJl
11. B iserica de lemn din Brezoiu-Vâlcea. 44 92
" 43 " 3. Casă de pe Valea Teleajenului
" " 4. " " "
" 12. Culă din Lotru-Vâlcea 44 " 5. " " " " " 92
I N DI C E
Pagina
Albata: Biserica din Alb ota (Argeş) 17

Al!?xandru Vodă Mircea: Evangheliarul lui A.
Măteşti Biserica din Măteşti (jud. Buzău) 68
Obedeanu v. Oltenia.
V. M. Ia Muntele Sinai 85 Oltenia: Generalităţi asupra prei storiei Ol-
Antichităţi din Romanaţi . 74 teniei 30
Monumentele Olteniei
Argeş: B iserici din Argeş . 107
Antina v. Oltenia. 99
Antina
115
93
2. Cocoru .
Baia de Aramă
11 I
1. Câineni . 40
40 Balş
3. flămânda (Schitul) 39 B ârza . 10 1
4. Gribleşti
SaI G. .
40 Basarabi . . . . . 103
. 97 1 43 Bechet (Schela Ciobanului) 101
Baia de Aramă v. Oltenia. Bucovăţ 104
Bal, (Comuna) v . Oltenia. Calafat 103
Bărza v. Oltenia. Căluiul 112
Basarabi v. Oltenia. Cârna . 1 03
Brezoiu v . Vâlcea 41 Cepturoaia 1 14
Bucureşti Biserica Sf. Elefterie 133 Cracul Muntelui 118
Bucovăţ \' . Oltenia. Craiova (Sf. Dumitru 99
Buzău v. Măteşti şi Tisău. Craiova (Obedeanu) IOa
Câineni v. Argeş şi Vâlcea 42 Curtişoara (cula 1 19
Calafat v. Oltenia. Glogova . . .1 1 8
Călimăneşti v. Vâlcea. G receşti . 100
Călineşti " " G ura Motrului . 105
Călinul " Oltenia. Hotărani 109
Capadocia, Les eglises rupesires de Cappa- . lşalniţa 120
doce etc. . 145 Jitianul 109
'C ârna : v. Oltenia. Oro del 1 03
Cepturoaia: " " O strovul Mare 105
Coeoru v. Argeş. Padeş 117
Colecţie de Antichităţi în jud. Romanaţi v. Popânzăleşti 1 15
Antichităti . Aăcari 116
Cornetu v. Vâlcea . .
121
43 Reşca (Romula) 107
Cozia . . . Sadova lai
Cracul Muntelui v. Olteni a. Schela Ciobanului (Bechet) 101
C raiova v. Oltenia. Severin 1 04
Curtişoara (eul a) v. Olteni a. Strehaia . 1 07
Elefterie Sf. Bis Sf. Elefterie v. Bucureşti. 'egarcea . 100
Elemente profane in pictura religioasă. 49 Şiiacu (cula) 120
Esop v. fabulă. Tarniţa 1 18
Evangheliar v. Alexandru Vodă M ircea şi Pe Târgu-Jiu 110
tru Rareş. Turnul lui Sever 105
'Fabulă: O fabulă a lui E sop în i conografia T ânţăreni 115
religioasă . 70· Vădeni 1 19
Glogova v. Oltenia. Vidin . 1 03
Greceşti " " Orodel v. Oltenia.
Gura Motrului v. Oltenia. O strovul Mare v. ·Oltenia.
Hârtie ti - Muscel 19 Padeş v. O ltenia.
Hotărani v. Oltenia. Popânzăleşti v. Oltenia.
Iconografie v. fabulă. Pi ctura religioasă v. Elemente profane.
fşalnita' v. Oltenia. Preistorie v. Oltenia.
Jiiian ul v . Oltenia. Proieni v. Vâlcea.
l.oiru v . Vâlcea 43 Aăcari v. Oltenia.
PaliDa
Rareş: Două Ev.a·ngheliare ale fiilor lui Petru Tântăreni. v. OltenIa..
Reşca (Romula). v. Oltenia .

Rareş . . . 87 Văden i. v. Oltenia.
Vâlcea. Biser i c i din Vâlcea. 4i

Vidin. v. Oltenia.
43
Romanaţi v. Antichităţi.
44
Sadova v. Oltenia. Brezoi
C ăline şt i 42.
Schela Ciobanului. v. Oltenia Călimăneşti
43
Severin. v. Oltenia.
41
Sinai (Muntele). v. Alexandru-Vodă Mircea Cornetu
43
'egarcea. v. Oltenia. Câineni . .
44
Şiiacu «(ula). v. Oltenia. Lo1ru (traiţa) .
Râureni. 46·
Tarniţa. v. Oltenia .. Proieni .
Târgu- Jiiu. v. Oltenia.
Teleajen. Case vechi de pe Valea Tel eaj enului 91 Robeşti 45-
. . . . 28 43 ..
•
155
Ti său-Buzău . Voineasa
Turnul lui Sever. v. Oltenia.

Tismana Vidin. v. Olteni a.
Voineasa. v. Vâlcea.
ANUL XXVII,·- f'ASC. 79, IANUAR..MART 1934,
BULETINUL D. "I.
COMISIUNII
,
-
1 Q :; 4
S
O ?" �
Ă�e.!mântul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ • Valenii"",de"",Munte
MINISTERIUL INSTRUCŢIUNII PUBLICE SI
, AL CULTELOR
MINISTRU: C. A N GELESCU
COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

PREŞEDINTE: N. IORGA
Membri : IOAN ANDRIEŞESCU, PETRU ANTONESCU, GEORGE BALŞ, ALEXANDRU LĂPEDATU,
CONST. MOISIL, PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. ŞTEFĂNESCU, ARTUR VERONA.
Secretar...Diredar : VIRGlLIU N. DRĂGHICEANU.
Arhitect... Şef : N. GHIKA-BUDEŞTI.
CUPRINSUL
T E X T:
VIRG. DRĂGHICEANU: Cansideraţiuni asupra vechimii bisericii Mănăstirii Tismana. 1
N. IORGA: Biserica din Albata 17
N. GHIKA-BuDESTI: Biserica din Hârtiesti-Muscel. 19
28
N. IORGA: Biserica din Tisău '
D. BERCIU: Generalit�ţi asupra preistoriei Olteniei ş i angrenarea ei în problemele Europei
centrale si sud-estice 30
Comunicări de Victor Brătulescu 39
Resumat frances. 48
,
ILUSTRA nUNI :
Fig. 8. - Biserica din Hârtleşti: Detaliu din zi-
M ănăsţirii Tismafla. .
COllsideraţillni asupra vechimii bisericii
dărie la fronton . 24
-
• •
Fig. 1 . Biserica în starea actuală, după restau- Fig. 9. - Secţia transversală C. D.

27
• 26
rarea lui Schlatter . Fig. 10. - Planul bolţilor şi al turlei
Fig. 11. - Faţada laterală
. . . •
fig. 2. - Biserica înainte de restaurare. După un 27

pomelnic din 1840 .
fig.
• • • . 1
3 - Planul bisericii de Em. Costescu . . Biserica din TiSăll.
Fig . 4. - Planul bisericii de Weiss, din anul 1733.
2
2 Fig. 1. - Biserica ciin Tisău • • . 28
Fig. 5. - Vedere spre Sud-Est . . . '. . 3 Fig. 2. - Detaliu de pivniţă de la schitul Barbu .
28
28
Fig. 6. - Vedere asupra turlelor şi a frontoanelor Fig. 3. - Zidurile de la Tisău .
triunghiulare la basa celei de pe naos. 3 Fig. 4. - Zidurile de la Tisău 29
fig. 7. - Det�liul sociului. In 1 3 căramidă zmăI- Fig 5. - Zidurile de la Tisău .
. • .
• 29
ţllltă fig. 6. - Biserica de la Stari-Chiojd
8. - Uşa găsită pe laturea nordică a pronao-
• • • • . . • • 4 29
Fig. Fig. 7. - Clopotniţa bisericii de [a Stari-Chiojd. 29
sului . . 4
9. - Sondagiu )Il zidul pronaosului.
• • . • . •
Fig. • • 5 Generalităţi asupra preistoriei Olteniei şi angrenarea

Fig. 10. - Mormânt supt strane in colţul Sud-Est ei în problemele Europei centrale şi su d-estice.
al pronaosului. • . . . 6
Fig. 1. - Civilisaţia de tip Turdaş. No. 1 -4, Ostro
1 1 . - Craniu găsit în mormântul de supt
.
Fig.
vul Corbului; No. 1 -3, red slipped
strane . . . • . . 6
ware .
Fig. 2. - Ceramică hallstattiană locală, daco-getică
fig. 1 2. - .Mormânt in mijlocul pronaosului . 7 • • • • • • • 31
Fig. 1 3. - Laturea de Sud a bisericii
10
9
fig. 14. - Laturea de Nord a bisericii, (Vârtop şi Plopşor-Dolj) • • • • 33
15. - Detaliu din pronaos, laturea de Sud
Fig. 3. - Bronzuri găsite in tumulul 2 (HalIstatt
Fig.
fig.
11
D) de la Balta Verde .
fig. 4. - Un mormânt celtic in situ şi fibula de
1 6. - Detaliu din sânul de Sud. 12 • • • 35
fig. 17. - Vedere spre Sud-Est. 13
fig. 18. - Vedere spre altar • . . . • 14
fier găsită în urna funerară (La Tene).
Ostrovul Corbului (1933) . • • 36
Fig. 19. - Detaliu din altar, după cojire şi inainte
de cojirea paramentelor.
20. - Detaliu din fatada de Nord-Est
• 15 Comunicări.
1 . - Biserica din Stoiceni . 39
Fig. 16
Fig.
Biserica din Albota. Fig. 2. - Schitul FIămânda • 39
Fig. 1. - Biserica din Albota Fig. 3. - Schitul FIămânda. • • . 40
17
17
Fig. Fig. 4. - Biserica mare din Câineni-Argeş • 40
2. - [nscripţia.
41
•
5. - Biserica cimitirului din Câineni-Argeş
•
Fig. 41
6. - Biserica cimitirului din Câineni-Argeş
fig. 3. - Pictura tetrapodului
Fig.
18
4. - Fruntea tetrapodului . Fig.
7. - Biserica din Gribleşti-Argeş 42
18
5. - Pictură pe un părete exterior
•
Fig.
8. - Biserica din Câineni-Vâlcea
Fig. 18
Fig. 42
Fig. 9. - Bi�eri�a di� Proi�ni-�âlc�a . .
43
Biserica din Hârtieşti-Muscel. 43
- Fig. 10. - Blsenca dm Căhne.şh-Valcea . .
.
44
Fig. 1. Biserica din Hârtieşti: Fatada de Sud . 19
Fig. 1 1 . - Biserica de lemn dm BrezolU-Vâlcea
44
Fig. 2. - Biserica din Hărtieşti: Fatada de Nord. 20
Fig. 3. - Planul orizontal . Fig. 1 2. - Culă din Lotru-Vâlcea •
Fig.
. • • . 21
4. - Secţie longitudinală A. B. . Fig. 13. - Troiţă din Lotru·Vâlcea • 45
Biserica din Hartieşti: Detaliu spre N ord- 14. - Biserica din Voineasa-Yâ[cea".
. . • 22
Fig. .
1 5 . - Biser�ca v�che din != ăltmăneşh-Vâlcea. 46
Fig. 5. - . 45
;::
23 Fig.
fig. 6. - Bi i�a d in Hârtieşti: Deta'liu s'pre S ud: Fig. 16. - Biserica din Robeşt!-Vâlcea 46
Est . . . . . . . . 23 Fig. 17. - Biserica din Robeşh.-Vâ[cea 47
Fig. 7. - Faţada principală, secţie transversal li E. F.
.
24 Fig. 1 8. - Biserica din Râurem-Vâlcell. 47
CONSIDER A TIUNI ASUPRA VECHIMII BISERICII
, � �
M ANASTIRII TISMA NA
m: V I RG. DRĂGHICEANlL
-- 0--
ŞTIRILE ISTORICE.
La 1 54 1 , in Dom nia lui Petru-Vodă şi
a fiului său Marcu (Ra du-Vodă Paisie),
Toate ştirile istorice concordă in sensul c u m resultă din i n scripţia pusă pe inca
c ă biserica a ctua Li a măn ăstirii Tismana dramentul de piatră a l uşii pri n c ipale,
este Lidită de R adu-Vodă, tatăl lui Mircea egum e n ul Vasile făcu cele trei uşi ale
cel-Bătrân, la finele veacului a l XIV-lea. · bisericii.
Astfel, cel mai vec hiu documen t, din Î n tru cât biserica nu fusese zugrivit<i. pân�
1 385, al lui Dan-Vodă, glăsuieşte astfel :
" A ceastă m ă n ăstire este zidită de părin tele
miNZ cTip' TitmiUht �·

Fin. 1. - Biseri c a i n sIa rea a c t uală, d u p ă ,
. �
rest a u rare l u i S c h l a t t er.
Dom niei Mele Radu Voevod, căruia scur Fi g . 2. de

După �840.
- Biserica i n a i n t e rest a u ra re .
u n p o m elnic :l i n
tându-i-se viaţa, nu a săvârşit-o " . De aceia,
Dan-Vodă, fiul, "o isprăvi cu zidire a " in in a n u l 1 564, Nedelco, Marele Vornic al
acel a n , 1 385. lui Petru- Vodă, fiu l lui Mircea Ciob a n u l,
Ş i M ircea-Vodă, fratele lui Dan, " im plini zugră vi pen tru prim a oară biserica, d u pă
cele n eisprăvite " la aceâstă m ă n ăstire, cum o sută şaptezeci şi nouă a n i de la zidirea ei.
spu n e în documentu l din 1 387. El puse să se zugrăvească î n naos două
N eagoe-Vodă Basarab o acoperi cu panouri cu ctitorii : în stânga uşii, edelco
plumb; cum spune Cronica Ţării. cu soţia sa, Ana, zugrăvitorii bisericii ; 111
1:J f d . ( .)In Jlnn Is{. - F a s c . 7 ! J . 1 � l:H.
2 BULETINUL COMISlU 1 1 MONUM ENTELOR ISTOR ICE
d reapta, Radu Voevod şi Mircea Voevod, în circulaţie o n ouă versiune asupra datei
primii fun datori ai ei . . zidirii actualei biserici a mănăstirii Tismana.
Î n 1 732 toată pIctura lui Nedelco Vor El, l efâ n d n u mele lui Petru-Vodă, ce-l
n'icul a fost aco perită cu un strat de var cetise pe i ncadramentul uşii de la î n tr�re,
gros de u n cm. peste care s'a făcut o nouă de n u mel e lui Mircea Cioba nul, ce-l cetise
frescă, decalchiată după cea veche, scen ă î n i nscripţia ce a mi n tia că Nedelco a fost
cu scenă, î n pron aos ş i direct peste ve Vornic supt Petru, fiul lui Mircea Ciobânul,
chea frescă in n aos, de c ătre Ioan egu care se stia că l a rândul său era . fiul l ui
menul, cu sprijinul Sta ncăi Glogoveanca, Radu cel-Mal c, trase conclusia că ctitorii de
pe tabloul votiv : Radu-Vodă şi Mirc ea-Vodă
sâ n t de fapt Radu, tatăl lui Mircea Ci 0-
o
L 1
Fig. 4. - Planul bisericii de Weiss, d i n anul 1 733.
1 l
! " ! i•. i !
< ! ! ! ! ! , ! --."
I. "-.
banul, care Mircea u a săvârşit sfânta mă
- Em. Costescu.
n ăstire l a anii Facerii, 7050 ( 1542), precum '
Fig. 3. Planul bis2ricii de
care îşi puse in pronaos, în 1 766, portre se arată aceasta î n piatra din stâlpii uşii
tele î n tregii familii. bisericii celei mari, în tindă şi nu este
Supt Bibescu-Vodă biserica fu reStaurată aceasta ' cea d'intă.iu care s'a făcut, prin
de arhitectul Schlatter, lucrarea termi strădania Sfan tului Nicodim, de Radu-Vodi
n ându-se după anul 1855. Negr u " .
Aceasta este, î n scurt, după documentele Astfel c ă , mal tărziu, atunci c â n d critica
m ăn ăstirii, istoricul ei până l a refacerea istorică. ştiu că. Petru d i n inscripţia i nca
din 1 855. dramentului uşii bisericii este R a d u Paisie,
lerodiaconul Ştefan, autorul " Vieţii Sfân se continuă. totusi versiunea că. e l este re
t Jlui Nicodim", este însă cel care, i n terpre ziditorul bisericii: de şi acest Domn nu a
tân d greşit datele istorice de mai sus, puse făcut a bsolut n icio lucrare la această bise- ic.ă.
CONSIDERA ŢIUNI ASUPRA VECHIMI I BISERICII M ĂNĂST I R I I T ISMA TA 3
CERCET ĂRI ASUPRA ARHITECTURI!. servaţiunilor m ele în privin ţa conclusiilor

ce trebuiesc trase din aceste cercetări.
Biserica mănăstirii Tismana, în starea ei Bis�rica, în urma repara ţiei in treprinse de
actuală, după restaurarea ce a suferit între Bibescu- Vodă, fusese retencuită peste o altă
1843 şi 1 855 de la arhitectul Schlatter,
rămâne un punct de întrebare în ce
priveşte vechimea zidurilor sale, cu
toate că datele istorice sânt aşa de
precise asupra ei.
Întrebarea ce se pune este aceasta :
Această biserică este cea originală
din veacul al XIV�le2., sau este o bi�
serieă total reclădită pe vechile temelii,
sau poate vechea clădire care a suferit
n umai modificări de plan şi de pa
rament exterior în cursul veacurilor ?
Comisiunea Monumentelor Istorice,
pentru lămurirea acestor întrebări, a
întreprins anul acesta, prin d. arhitect
Em. Costescu, cercetări asupra para�'
mentului exterior şi săpături interioare Fig. 6. - Vedere asupra turlelor şi a frontoanelor triunghiulare
şi exterioare pentru aflarea datelor l a basc. celei de pe naos.
n ecesare unei eventuale restaurări .
tencuială mai veche, peste care, în multe
locuri, se făcuse şi adaose de zidărie pentru
nivelarea suprafaţelor zidurilor, dându�i
astfel urâta infătisare comună cu care
sâ�tem obisnuiti
' 'l� toate clădirile acelei
epoci (fig. 1 ) : i�itaţii în tencuială. de pietre
de taille, imitaţie de acelaşi fel de piatra.
la arcurile arcaturilor oarbe si ferestrelor
imitatii de ciubuce si arcaturi l�mbarde, etc.
Pe ' lângă ac,?asta: importante schimbări
fuseseră aduse infătisării monumentului de
arhitectul care voia ' să�i găsească forma ori�
ginală. Se dărâmase din ' biserică prid vorul
ce o încunjura de jur imprejur (fig. 2, 3 şi 4),
supt cuvânt că era clădit mult mai târziu.
Pentru aceleasi motive s'au dărâmat con�
trafOl'ţii gotid ce flancau despărţirea alta�
rului (fig. 2 şi 3), se astupară vechile ferestre
ale pronaosului, tăindu�se în grosimea zi�
durilor alte ferestre, inspirate din arcaturile
ce decorau sân urile şi absida altarului (fig.
1 5) ; se strâmtau in acelaş timp toate arca�
turile acestea pentru a le pune î n concor�
danţă. cu ferestrele ; se distrugeau toate to�
rurile de cărămidă proeminentă, orizontale
şi verticale, ce decorau faţadele bisericii, şi
se ajungea astfel la o biserică, care în infă�
Fig. 5. - Vedere spre Sud-Est. ţişa rea ei diferă cu desăvârşire, atât de cea
represintată în panourile ctitorilor, cât şi
Într u cât am asistat tot timpul la am� in gravura din pomelnicul�manuscript al
bele opera ţiuni, expun aici resultatul ob� mănăstirii din anul 1 840 (fig . 1 şi 2).
BULETINUL COM[S!U�II MONUME TELOR ISTORICE
CERCET A R I era î n c u nj urat de pri d vor, se află ca e le

A S U P R A P A R A ME TELOR ment c o m u n la pronaos şi a ltar. A rca turile
sân urilor se î ntâl n esc î n acelasi" fel si la
S'a dat j os toată tencuiala pană l a că arcaturile altarului.
rămidă la păretele sudic, iar l a păretele
Parame ntele Î nsesi sant total diferite .
La pronaos, î n j osu'l elemen telor c o m u n e
de care a m vorbit, para m en tul este cu
totul n eregulat, din causă că el, servi n d
c a părete i n terior pridvorului, era tencuit ;
n u mai partea de de-asupra a coperişu lui
pri dvorului, ca şi restul bisericii, par a fi
fost, ca in toate clădirile evului mediu, î n
a pareiaj a pare n t.
Suprafeţele absi delor sân urilor şi alta
rului erau î n vio rate de arcaturi oarbe,
tratate i dentic, c u m vom vedea mai j os,
iar su prafeţel e n aosului dintre s in ur i şi
contraforţi erau d ecorate cu şase pan ouri
dreptu nghiulare su prapuse două câte două,
d upă cum vom vedea mai j os.
PRO AOSUL.
În para mentul a parent de de-asu pra a

coperişului pridvorul �i, 1 0 braul de piatră
F i g . 7. -- Detaliul soclului. I n 13 cărămidă zmălţuU .
-d e 1 ord n umai pa n a la pri m a tencuiaL

aflată dedesu pt.
S'a găsit a tu n ci că zidurile şi para
mentele b isericii presi n tă trei aspecte di
ferite prin materialele din care sant lucrate
ş i prin ornamentaţii l e lor, şi a n u m e u n
aspect pentru pronaos, altul pentru naos
şi altul pen tru altar .
Numai u nele elemente ornamen tal e sant
comune pen tru î n treaga biserică : Cor
nişa, care poate să fi fos t cu ciu buce cla
sice, ca şi l a bisericile sârbeş ti : Lj ubos
tinj a şi mai ales R a v a n iţa (de şi d. Costescu
a găsit urme · de cără mizi în zimţi care
poate au fost a dause ulterior) (fig. 1 5), u n
brâu orizontal, proe mine nt, de cărămidă
aşezată pe lat, î n cinci rân duri, ce fusese
cioplit şi care î n cinge de j ur î m prej ur bise
rica supt cornişe, n otat cu 2 (fig. 1 3, 1 5) ; Fig. 8. - Uşa găsit ă p e lat urea nordică a pronaosului.
supt acest brâu s'a găsit u n para ment de
piatră de sigă (fig. 1 3, 1 5) de circa u n metr u de sigă, s 'a găsit astupată m ica fereastră,
lăţi me, care d e asemenea înci ngea toată bi- (fig. 1 3, 1 5) formată de trei rân d uri de ar
erica. Soc l u l de piatră in trepte (fig. 7), curi ce se retrag u n ul î napoia altuia, care
care lipseşte l a pronaos din causă că el odin ioară era u nica pe . păretele n ordic şi
C O l\'S1 D E R A ŢLUNI A S U P R A VECI-I l lVl J [ BI S E R I C I I . 1 .\ N ,\ S T l R I I T l S :vI A NA 5
' sudic, luminând pro naosuL Cele două fe� Un alt brâ u , 6, orizontal, de cinci rânduri .
restre actuale (una deschisă şi a l ta oarbă), de cărămizi, proeminent şi care fusese
lu nguieţe şi care lu minează pronaosul bi� ciocănit, termina a ;'c.adele şi inci ngea de
sericii astăzi, au fost făcute de Schiatter asemenea testu l bisericii în spre altar.
prin scobirea zidului. Ca formă, s'a inspirat R oseta de pia tră de sus este d e prin
din arcadele ce decorau sân urile absidelor a n u l 1 734, cum se vede din in scripţia ce
bisericii. o poartă acolo. Soclul este de piatră po�
În 3 (fig. 1 3, 1 4), se află un alt brâu de roasă, dispusă in tre i trepte de relief puţin
cinci rân duri de cără midă, proemirient, astăzi pro n u n ţat.
cioplit, care ţinea numai până în a bsida Fereastra, lărgită la 1 843, trebuie să fi
sânurilor si care se observă si î n vechea a vut forma ferestrei celei vechi a f'rol)aosului.
î n făţişare 'a bisericii de pe �anuscriptul Para m entul, destul de îngrij it, poate c a
din 1 840 (fig. 2). a fost a parent l a ong1l1e, de ŞI lucrat 111
Cu acest brâu se î nc heia apareiaj ul a pa�
ren t al pronaosului.
În 1 2 (fig. 1 3, 1 5), s'au găsit urmele bol
ţilor pridvoru l ui care încunj urau înainte de
restaurare pr onaosul de j ur î mprej ur.
În 4 (fig. 1 3, 1 5) , s'a găsit în sens ver�
tical u rmele zid u l u i dărâ mat care separa
pridvorul i n această parte în două cămă�
ruţe : u na pentru păstrarea odoarelor şi
alta c u morm â n tu l Sf. N icodim (fig. 3).
În 7 (fig. 1 3, 1 6), s'au găsit, în sens vertical,
urmele zidului pridvoru l ui ce se pri ndea
şi de muchea z i d ur i l o r sânurilor.
Î n această parte a bisericii, corespun
zătoare pro naosului, zidurile n u au soclu,
paramentul e cu totu l n eregulat, Î ll tru cât
. de la brâul no. 3 î n j os servia ....de . părete
f'rid voru lui şi din această causă era tencuit.
Pe la turea n ordică a a celeiaşi porţiuni
din pronaos s'au găsit a celeaşi elemente
· ca şi pe zidul de Sud ; în plus s'a desco�
perit o uşă de i n trare c e da din pronaos
î n pridvor, a le c5.rii temelii a fost găsite
împrej urul bisericii (vezi 1 1 , î n fig. 1 4 şi 8) 1.
Fig. 9. - ondagiu in zidul pronaosului.
De�asupra uşii s'a găsit o parte din nişa
opus incertwn C U excepţia arcaturilor de

- cu hramul : Maica Dom nului rugătoarea.
N A OSUL. cărămidă.
Sânul ile sânt d ecorate de trei arcaturi În spaţiul din tre sâ nuri şi altar se vede
oarbe, care î n restaurarea lui Bibescu fuse� în 8 (fig. 1 6) un tor de cărămid<l v ertica l.
seră î ngustate pen tru a corespun de ca proe minent, dar ciocănit de restaurator :
lăţime ferestrelor ce le fac use în pronaos. acest tor ţ ri n i ntersecţia lui cu brâiele
Ele sânt tăiate, imediat supt arc, de u n orizontale 5 . i 6 impărţia su prafata di ntre
brâu d e trei rân d uri d e cără mizi proemi� sânuri , i altar in Ş,lSC panouri d reptun�
nent şi ori zontal, 5 (fia. 1 6), care fusese ghiubn.:, supr,l p u 'c dou<l câte două.
ciocănit şi care încunj ur<l tot restul bisericii Î n 9 se ,,<'i d urmele verticale ale contra�
spre altar. fort ului azi da râmat.
1 S'a găsir şi 0 pisanie fr.l!� m('n t.lfă : ". isarion eroll'onah, A LTA R U L.
i căntăreţ ; Nico l a e d i ec ; Cher , m erm. : Crigorie erm. ;
Cozm.l : Varbm erodi.lcnn ; I l , I J n ier dlac<)!l : . . . diac n Î n restaurarea l ui Bibescu, fuseseră I ăsilte
paracliser. C I iment er di.1Cl>:J ; . l .1 , i m monah . . . Filorie che
Iar : . . . D a n i i l monah. The )dor mon.lh ; . . . Acest p ă ri nte s·,\u . . . . la altar numdi patru arcaturi, c.ue fuseseră
6 BULETI ' UL COMISlUNil MONUM ENTELOR ISTORICE
î n gustate. S'au găsit astupate încă alte cinc i : Î n privinţa turnului de pe pridvoru l dispă�
două la unghiurile ce l e f a c absidele a lta rut, se pare c ă el îşi sprij inia una din la turi di�
'r ului cu biserica (fig. 1 7) pe latu rea de Sud, rect pe păretele pronaosului, întru cât p e acel
iar trei pe laturea de Nord (fig. 20). părete s'a găsi t zugrăvit un profet c u o filac�
teră în mână, figuri
care de obiceiu se
zugrăvesc numai pe
tambur u l turlelor.
M O R M I N TELE.
In pronaosul bi�
seri cii a u iesit l a
iveală numai ' două
m orminte mai im�
porta n te, şi p0C!-te
din veacul a l XIV �
lea, c delal te osă�
m i nte provenind de
l a şa pte schelete în
gropate de�a drep�
tul î n pă mânt î n
u rma în mormâ ntă� .
rilor succ esive ce
au avut loc supt
pietrel e de mOl'�
minte- cue lUi Dosi�
Fig. 10.
- Mormânt supt strane i n colţul Sud-Est al pronaosului. tei Brăiloiu si ale lui
Mihai G log�vea nu.
Aceleaşi brâie de cără midă 5 şi 6 (fig. U n u l , î n dreapta pronaosului, supt strane
1 7, 1 8 , 1 9, 20) taie, ca şi la arcadele sân ului (fig. 1 0), in colţul Sud�Est, e format de te�
de Sud, biserica ; ele erau cioplite de res melia bisericii pe o l a ture şi din adaosul
taurator, dar din fericire îşi păstrează încă
profilul î n 5 (fig. 20) ; şi a ceste paramente
a u fost a pare n te.
E de remarcat că soclul de piatră a l
-a l tarului este subliniat prin tr'un brâu de
cărămizi smălţui te, care încă mai păstrează
ceva din smalţul lor în 1 3 (fig. 7).
-
Pe fa ţada de Vest a bisericii, î n drea pta
şi stânga uşii de in trare, s'a u găsit urmele
arcurilor de cără "'1idă ce susti neau cea de�a
treia cupolă de pe pridvon�l a zi dărâmat.
TURLELE.
O ctogon ale, de cărămidă, care h'ebuie

să fi fost aparentă, pe base pătrate de pia�
tră alternâ.n d cu cărămidă, au numai pe
basa turlei celei mari fromoane triu nghiu�
Iare, caracteristice arhitecturii sârbesti.
Fig. 11.
Pe aceste frontoane, 1 0 (fig, 1 7), 'se văd - Craniu găsit in mormânlu\
de supt slri'ne.
urmele de decora tie a două rânduri de
cărămizi în zimţi, ' despărţite de un rând a două ziduri de piatră sigă, acoperi( prin
de cărămidă orizontală, ca şi la R a vaniţa. aceleaşi pietre, cu u n acoperiş în pantă,'
CO S I DERA T L U N I ASUPRA VEC H I M l l B I SI:: R I C I I MA ÂSTIRTl TISMA A 7
de ŞI profanat, pâstra bine conservate Tot aşa de curioasă este constatarea

oasele si craniul unui tânăr ce nu treruse existenţei frontoanelor triunghiul are la basa
de treizeci de ani (fig. 1 1) şi care fusese turlei celei mari, caracteristică bisericilor
înmormântat direct in acest cavou fără sârbeşti, şi a con traforţilor cari flancau
·coşciug. Probabil că el este mormântul lui altarul, caracteristici arhitecturii occidentale.
Mihail, fiul lui Mircea, cum am arătat în Nu se poate trage din cele constatate
'Curtea-de-Argeş, de şi tradiţia bisericii îl decât o conclusie : Radu-Vodă a realisat,
atribuie lui Dan-Vodă 1, prin meşteri saşi o clădire de tip bizantin.
Alt mormânt a fost găsit tot în pronaos In epoca, când, la Campulung şi la'
în spre uşa de intrare a naosului, zidit Rădăuţi, se căuta să se realiseze biserici
din acelaşi fel de piatră, dar cu acoperişul ortodoxe după planul roman în epoca,
ascuţit, cu două pante (fig. 1 2) : ulterior el a când în Moldova din îmbinarea elemen-
fost utilisat pentru alt mort, când s'a
aşezat pentr� acoperirea lui o lespede
orizontală: In el nu s'au găsit oase
CO CLUSII.
Ceia ce se remarcă din primul
moment al cercetărilor este tehnica
zidurilor : zidurile de cărămidă ale
turnurilor, ale brâielor orizontale,
ale arcurilor uşii de pe faţa de Nord,
.ale arcaturilor absidelor si oriunde
cărămida e pusă n u sânt' executate
după maniera bizantină, stratul de
mortar dintre cărămizi fiind numai
de un cm. grosime, în loc de a fi
cât grosimea cărămizilor.
Evident că mesterii intrebuintati
la zidărie sânt oc�identali. ' ,
De şi planul bisericii propriu-zise

este sârbesc, asămănător aceluia al
bisericilor Rudeniţa, Cruşevaţ, Ca
lenici, toate din veacul al XIV -lea,
modul de tratare la altar al ' diaco
niconicului şi al proscomidiei (fig.
3) şi în special stângăcia cu care
se caută a se racorda tamburele
octogonale ale turlelor cu zidurile
bisericii prin nişte pandantive de o .
lungime neobişnuită, astfel că, pri
vite din interior, basele turlelor apar Fig. 1 2. - Mvrrnant in mijlocul pronaosului.
ca nişte pâlnii octogonale ce trec .
mult de acoperişul bisericii, apoi modul cum telor gotice cu planul bizantin se plămădia
tamburul este aşezat pe această basă, lăsând prin meşteri occidentali arhitectura moI
in interior o margene de 30 cm. de j ur im dovenească. tot asemenea si în Muntenia
prejur, liberă, ne iace să concludem că meş Radu-Vodă încerca, la ace�stă margine a
terul străin de tehnica bizantină, probabil ţirii, realisarea unei clădiri bizantine prin
un Sas, a realisat o clădire după un pro meşteri occidentali, cari făcură o biserică
gram bizantin ce-i fusese impu� de Domn. ce formează o excepţie in toată desvol
tarea arhitectonică a ţării.
1 Cavoul ('ste executat din piatră sigă c a şi temelia bise·
ricii de care se razim:i. Are ca dimensiuni in galerie !:65
Biserica a avut de la inceput pridvorul
X 0,55 X 0,31 m. ce o încunjură până la sânuri ca şi Vodiţa.
8 BULETIi\UL COMISJUNII MONUMENTELOR ISTORI C E
C u m se vede î n grav ura d i n man uscriptul Să păturil e facu te î n curte n u nj�au

din 1 840 (fig. 2), în reproducerea din pa� relevat n icio urmă de fundatie a u nei alte '
:
no urile c titoriceşti din 1 733, copiate de biserici, de asemenea SapătU1 i le din naosul
pe cele vechi d i n 1 54 1 , din p l a n u l i ngi� bisericii, unde am găsit pam ântul virgin, .
neruluî Weiss din 1 73 1 (fig. 4), în toate n u ni�au dat n icio u rma de darâmături, .
aceste reprocJuceri biseric a are pridvor şi ce fatal ar fi trebuit sa se in figă i n p ă m â n t
c o n traforţi. Aceste elemente sânt legate la c iderea bolţilor, î n c a s u l când zidurile '
c o nstructiv şi organic cu însuşi corpul ar fi fost d ărâ mate.
bisericii. ici posibilitatea u nei refaceri a para�
Supt M atei Basarab , Pavel de Alep ştia mentelor exterioare in cursul veacurilor, .
- sa deosebească. la biserica, pe l â n ga : nar� n u poate s ta in picioare. Din so ndagiile'
tex, cor} ·şi un amvon, u n d e se pregatia făcute în adâncimea zidurilor (fig. 9), se '
l.} n monument pentru mormâ ntul Sf. Ni� vede c ă actualele parct mente sânt strâns .
codim. legate de blocaj ul de bolovani, pietre şi
Supt eagoe Basarab, ştim ca s'a aco� cărămizi care se cupri n de Între cei doi .
perit biserica. Se pastrea za pâna azi in păreţi exteriori şi i nteriori. De altfel bise�
turlele bisericii basele crucilor : u na deco� rica este de o soI idita te e xcepţională, fiind
rata ca un turban, a lta cu triunghiuri ca zidită d irect p e stâncă, şi nu presinta
şi pe acoperişul M itropoliei din T ârgovişte. urma de cea mai mică crapă tură. Este u n
Vitraliile ferestrelor turlelor probabil bloc d e pia tra, din temelii pâna l a turle,.
ca a parţin aceleiaşi epoci, daca 1).U chiar care in n icio epoca n u a avut n evoie de
veacului al XIV �lea. restaurare i n tegrală.
Acoperişul protector de de�asupra uşii Biserica este î n totali tatea. ei biserica lui
pridvorului (fig. 2) este identic c u cel a l Radu� Voda d i n veacul a l XIV,lea, a carii.
Bisericii Epi.scopal e d e Argeş, i nainte d e a resta urare se impune.
fi fost suprimat de Lecomte du Nouy. Ea este u n ica biserică ce se pastreaza
Nu i ncape n icio in doiala deci că bise� de l a R a d u-Voda, fii n d cea mai mare bi�
rica actuală, cu pridvorul şi contraforţii ce serică a veacului a l X IV�Iea, dupa Cozia.
n u mai exista, a vea aceasta formă î n Dom� ( 1 8· m. l u ngime, faţa de 22.50 m.), cea mai .
nia l u i. Neagoe Basarab. proporţion a ta în ce priveşte d imen siu nile
A stfel de pridvoare, mai mult sau mai (1 8X6x9 m.), astfel că bolta t urlei central e
puţin asămă natoare, se găsesc i n Serbia şi cade a proape l a j u măta tea l u ngimii ei.
la Sf. M u n te : J icia, catolico n u l de l a Pri n etaj area treptată a acoperişurilor, ale
Lavra, d e l a I vir, de l a Cut1u m u z, d e l a pridvorului, sânurilor, con traforţiloi', baselor
SI. Pavel, Pa ntocrator, etc. turlelor şi tudelor, care toate converg spre '
A putut să fie rezidita sau transfor� turla naosului ce domina toata masa zi� ·
mata biserica a n terior acestei date ? d urilor, biserica are o î n făţişare şi o î n ăl�·
Este exclus. ţare de o maiestate nei ntrecutL
COi\SI DERAŢIUNI ASUPRA VEC H I M i I BISERICII M ĂNĂSTIRII TISMJ-\NA 9
Fig. 1 3. - Lat urea de Sud a bisericii.
(1 brâu or izontal de cărămidă, 2 b r ă u de piatră. 3 brâu orizontal de cără m i d ă . 12 naşterea bol,i lor
prid\'or u l u i , 4 urma verticală a zid u l u i desl'ârţitor d i n pridvor pentru camera mormânt u l l l i Sfâ nt u l u i
Nicodim ş i a veşmănta r u l u i, 5 brâu orizontal d e cărămidă. 6 brâu orizontal de c.irâ m idâ, 7 urma
capul u i pridvor u l u i prins i n z i d u ri l e sânurilor.)
Btll. Com. JTo l l . IsI - F".c ,!J, 193', 2
10 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
(1 brâu orizontal de cărâmidâ, 2 brâu de pi.ltră, 3 brâu orizontal de cărămidă, 1 2 naşterea bolţilor
pridvorul ui, I l temeliile prid\7orului.)
II
CONSIDERA ŢlUN! AS PRA V ECH IMII BISERICII M ĂNĂSTIRII TISMANA 1t
Fig. 1 5. - Detaliu din p ronaos, laturea d e Sud.
(1 brâu orizontal de cârămidă, 2 brâu de piatră, 3 brâu orizontal de cârămidă, 4 urma zidului
despărţitor al pridvorului.)
12 BULETli\UL COMISIU�II MONUMENTELOR ISTORICE
Fig. 16. - Detaliu din sânul de Sud.

10
zidul săn11 1 1 1i, 8 brill1 vertical de cărămidă, 9 urma contrafortull1i.) 1
(5 brău orizontal de cărămidă, 6 brău orizontal de cărămidă, 7 urma capului pridvorului prins
CONSlDERAŢIUNI AS - PRA: VECHI-MIr BISERICn M A NASTIRII ŢJSM.�. N A 13
Fig. 17. Vedere spre S ud-Est.

(10 urmele zimţurilor de cărămizi, 2 brău de p i a t ră, 5 brâu orizontal 1de cărămidă. 6 brău [orizontal
de cărămidă, 8 brâu vertical de cărămidă, 9 urmele contraforrului.)
J��= ��
14
,
BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
II
1·
� � . t :;; _ -"__
�
-#0 -::___ -41"
Fig. 1 8. - Vedere spre altar.
(2 brâu de piatră, 5 şi 6 brâie orizontale de cărămidă.)
1'-
CONSIDERA ŢIUNI ASUPRA VECHIMIl BISERICII MĂNĂSTIRII TISMANA
Fig. 19. - DetaUu din altar, după cojire şi inainte de cojirea paramentelor.
(5 şi 6 brâie orizontale de cărămidă.)
16 BULETINUL COMl3 1 UN I l l\IO N U M ENTELOR ISTORICE
(5 proiilele brilU l u i orizonr�l de cără m idă.)
V BISER IC.4 DIN ALBOTA
m: N. IORGA .
--' 0 --
În Albota, adecă în satul Albotei, al Pe un Octoih :

lui A lbotă, din j udeţul Argeş, pe linia ce I Această cart e ] , a n u m e O ftoic, au c u m părat
se lasă în jos către Slatina, se ascunde Ncacsul i N ea g a tI. 8, si a u dat-o sfi n ti b i se r i c i
,
din A l b o t a ca să fie d u m n e a l u i de p o m e
,
nire s i p ă r i n t i lo r dum nealui si cu t o t n e a m u

l u i si cine S8 va ispiti a o j'ur a să fi e a fu
,
risit 'de sfinti părinti d C n INlche ia], I re i s u t e

;
Şi optCt z e c i Şi a u d a t- o Î n sa m a n o r ei l u
Udri ste o t A l b o t a c a s ă o chil'crn isască şi
să-i p o m e o e s că j I t 7_66.
,
' .
Pentru biserica de pe la 1 820 e

această inscripţie de care a fost vorba
mai sus (fig. 2) :
Întru slava si Întru cistea Născătoarii de
O [u ] m n [e]zău �'au z i d i t u a castă sf[ă]otă bi
se rică d in t e m e l ie d e p o p a And ronache
Setrar î n zi l e l e O [ o m ]n[u]lui I u n N icola e
A lexaxdru Sutu Voivod cu b la � o sl ov e n ia
Presv [in]ţi e i ' S � l e M i t r o p o l i t O osi t h e u ş i s'au
Fig. 1. - Biserica d i n Albota. făcut precum să v e de şi s'au z i d i t i n bra m u \
,
A dorm irii . . .
Într'un povârniş clădirea, foarte modestă, a Restul e acoperit d e cimentul unei re
qnei bisericuţe care, supt mai mult decât paraţii în curs.
un raport, nu e fără importanţă (fig. 1) .
. Zidurile de azi nu par a fi acelea
ale clădirii care exista l a jumătatea
secolului al XVIII-lea şi care, jlldecânci
după liniile arhaice, uimitor de com
plica te şi de o mare frum useţă artis
tică, ale inscripţiei de astăzi, care e
numai de la începutul secolului al
XIX-lea, poate să fi fost încă din al
XVII-lea.
Pe două cărţi dără păna te se ceteşte
numele popei Udrişte de pe la 1 750,
căruia i se dăruiesc aceste tipărituri.
Pe . frumoasa Evangh:lie din 7258 :
Să se ştie acastă s[făn]tă Evanghelie că au
cumpărat jupăn Stan Băn a ri u i n b[a J n[i ] tI.
7, Neacsa ; s'au dat popi lui Udriste, la bi Fig. 2. - Inscripţia.
serica d in Albota, ca să- i fie durri . de po
menire dumn ealui si '
părintilor du mnealui si cu
' ' Pomelnicul pe piatră (altul e zugravlt
tot neamul dumnea l u i . Cine să va fi ispitit a o la proscomidie) are acest cu prins :
fura să fie afurisit de sfi n ţii părinti de la N icheia'
'
şi am scris u eu Gheorghie logt., zet e go. A ndronacbe ereu , Ioana eri ţa , Oinălia (7), Radu,
aU(, Com . JlIo n . Isi. - Fasc. 7 9 193.'1. 3
18 BULE f i U L CQ;\1 I � I U N I I ' MO lUMEi\TELOR ISTORICE
Evtene ermonah, Tiţa eri ţ :'!, Du mitra , Jlinea ,

Ion , Iona, Vljdu ereu, llina, eri!a Opre a ,
llinea , Gri Jorie 1 .
Pictural refăcută de zugravul A pos/
tol Voicu la 1 879, pentru noii ctitori,
pomeneşte pe înoitori, parechea preo/
ţească Badea şi Gherghina.
Din biserica veche e un foarte fru
mo" tetra pod cu Buna Vestire şi Sfin ţii
Nicolae, Ştefan, Varvara şi Paraschiva
(fig. 3 Ş1 4).
Fig. 3. - Pictura tetrdpod u I u i .
Fig: 4. - Fruntea tetrapod uIui.
Zugrăveala, refăcută la 1 879, pre/

sintă pe Andronache şi Ioana, pc Ioan
şi Gherghina.
Pictura exterioara în partea de sus
a păretelui e foarte bună. Se vede un
Sfâht Ilie urcându-se la cer şi înaintea
unui preot un creştin, care, nemăr
turisindu/şi toate păcatele, e înghiol
Fig. 5 Picturâ p � un parete exterior. dit de la spate de însuşi Satana (fig. 5).
1 Cetirea ci-lui Brăl ulescu.
v BISERICA DIN HÂRTIESTI MUSCEL 1
=:
DE N. GHIKA-BUDEŞTI, arhitect.
- 0--
Biserica din Hârtie�ti, judeţul M uscel, este tre prototipurile de la originea arhitecturii
foarte putin
.
cunoscută, d e si
.
inscriptia
, ei a fost noastre ; spre a precisa, pe cât esk cu
descifrată de d. Şapcaliu şi este publicată putinţă, locul ce se cuvine acestei biserici ,
de d. lorg 1 1 • vom analisa caracterele ei, care sânt des
Intemeiată l a 1 532 d e către jupânul Lău tul de c0mplexe, căci găsim aici şi caractere
dat si sotia lui, Voica, e una din rarile constantinopoîitane si caractere sârbesti ;
biserici a'le veacului 01 XVI-lea care nu acestea din urmă n u' sânt acelea din sco'ala
urmează tradiţia pla nului în formă de trenă , Moravei, ci arat ă o mai de aproap� în-
,....- ' .� j
"
: . . ,.
... �
Fig. 1 . - Biserica din H ârtieşti : Faţada de Sud.
care, după cum se ştie, nv vine din val ea rudire CU scoala din Serbia biza.ntină 1 .
Moravei sârb eşti ; nici ca arhitectură exte Într'adev ă� dacă examinăm planul, la
rioară ea nu presintă jocurile de cărămizi prima vedere constatam că el presintă
aparente alternate cu făsii tencuite C<lfe sânt disposiţia " în cruce greacă " , cu patru stâlpi
specifice vechiL lui stil 'din veacul acesta ". isolali în naos si cu frontoanele laterale
Din aceste cause acest monument ocupă rotu�jite, visibile' în exterior. E o reducere
un loc aparte si
,
trebuÎE:ste clasifîcat prin- a Bisericii Domnesti din Curtea-de-Arges,
, , ,
: �. Iorga, Inscripţii, r, 1). 126.

------
N. Gh lka- Budeşt i , Evoluţia a rhitectII rii, partea a I I-a. 1 G. MiIlet, A ncien a ri serbe.
20 BULETINUL COMISIUl'\lI MONUMENTELOR ISTORICE
cu această particularitate că , în loc să-i În frumoasa sa publicaţie asupra arhitec

găsim aci aşa-zisul " plan complex " \ adecă turii sârbesti,
,
L'Ancien art · serbe, d. G.
acel cu bolta altarului separată de braţul ră Millet descrie mai multe biserici ale căror
sărite an al " crucii grece" printr'o boltă inter planuri şi disposiţii se apropie foarte mult
mediară, dispositie caracteristică a scolii de acelea de la biserica din Hârtieşti. .
din Constantinop � l, din contra, găsim ,: pla Din nenorocire nu simt publicate destule
nul s,implu " , deci cu bolta altarului direct fotografii şi vederile exterioare ale biserici
înscrisă si alipită de bolta bratului răsări lor care ne intereseaza, spre a putea face
tean al �aosului. Această qisp osiţie ni-ar
_ un studiu comparativ mai complect.
dovedi că, dacă originea planului este cons La Uuboten, o biserică zidită la 1 337,
tantinopolitană, el ni-a venit totuşi pe o la Cucevişte, la biserica Maicii Domnului,
cale ocolită şi probabil prin erbia, unde la Belovo, la Zaum găsim planul pătrat,
se găseşte această disposiţie la o serie fără pronaos, având în naos patru stâlpi
Fig. 2. - Biserica dio Hâr�ieşti : Faţada de Nord.
de biserici din veacul al XIV -lea, situate isolaţi, pe cari� se sQnJ!!1� o turlă _ proptită
în Serbia bizantină 2. în.tre patru bolţi cilindrice, care formează o
Faptul că întemeierea bisericii din Hâr cruce întocmai ca la Hârtiesti.
tieşti este din prima jumătate a veacului La Uuboten ca si ,
. la ' Hârtiesti,
,
cei -,
al XVI-lea, adecă înainte de formarea ve patru ' stâlpi cari formează un pătrat sânt
·chiului stil, cate se afirmă' numai la mij mai depărtaţi de păretele dinspre Apus
locul acestui veac cu boloiţa Coziei ( 1 542), decât de ceilalti, trei, asa
,
ca să formeze
,o cHtorie a lui Radu Paisie, ne îndreptăteste
, ,
spre uşa de la întrare o travee mai largă,
să căutăm originea în altă parte, şi aceasta cu părţile laterale boltite cu cilindre, având
ne face să credem că este posibil ca această axul perpendicular pe axul principal al
biserica să fie anterioară veacului al XVI bisericii.
lea si,
restaurată sau terminată la 1 532. La Belovo planul este perfect simetric,
1 G. MilIet, L' Ecole greq ue, p. 59.
ceia ce represintă un caracter constantino�
, G. Millet, L' A ncien ari serbe, p. 89 şi următocrefe. politan sau poate armenesc : La Uuboten, l a
BISERI CA DIN H Â R T I EŞTI-MUSCEL 21
euceviste s i l a Zaum, traveele secundare sânt laterale, este aproape constantă la bisericile
inegale; c � la Hârtieşti j la Zaum traveia cu planul sârbesc din Valea Moravei ca
din spre altar este mai mare decât cea din spre şi la bisericile noastre care se inspiră de la
intrare, pe când la Uuboten ca şi la Hâr- acest tip.
I de
Ne putem convinge
această particularitate
ţ(/<.' z iDĂRIE: VECHE
�I �LI/cl?<iri l/L TeR/OARe

examinând planurile şi
mai ales sectiunile
,
lon�
:... -_-JLJ
>.
,
I
I
gitudinale ale bisericilor
de la Cozia, Dealul, Bră�
desti si bolnita Coziei,
" ,
,,'?"}/ ' apoi, în veacul al XVII�
:" _ ___qi. _��::
: .�{ :
'
lea, la Topolniţa, la FIă�
I
mâl1da, la Cornet, la
Bălteni , etc. 1 .
Altarul acestor biserici
sârbeşti, ca şi cel de la
Hârtiesti,
,
este - circular
--
spre interior şi în genere
I
poligon al spre exterior j
I
l '
în fatadă, el este fu arte
I
I proe �lnent j în Serbia,
I
exteriorul este adesea ori
�
;--':5- decorat cu firide arcade
---
TT:.- ', /71,
sau nise, ca la Uuboten
si Cuc'eviste j 10 BUovo,
�ltarul est� circular spre
exterior ca şi spre inte�
rior si flancat de două
absidlole laterale.
La Hârtieşti, spre ex�
terior altaru l este un po�
ligon cu trei feţe cu o
I
___ L
singură fereastră mică.
Aceste mici diferente ,
provin din înrâuririle va�
riabile de la o regiune
la alta,
La Hârtiesti, arhitec
tura exterio�ră se de�
părtează, cum am spus,
de genul bisericilor în
stil vechiu. Zidăria este
lucrată din piatră-bolo-
. vani amestecaţi cu că�
rămidă, iar în exterior
numai din cărămidă, des�
tul de regulată şi de bună
Fig. 3. - Planul orizontal. calitate. In interior, chiar
la bolţi se găsesc bolo
iieşti este contrariul, după cum am arătat vani de piatră amestecaţi cu cărămidă. Se
-mai sus. poate presupune că la origine cărămizile
Inegalitatea traveelor secundare ale nao
I Ghika-Budeşti, Evolalia arhitectu rii, pp . 1, 2 şi 3.
ului, ca si aceia a arcadelor interioare
,
22 BULETINUL COMISl U '1[ M01\UMENTELOR ISTORICE
din faţade erau în întregime aparente şi că că pentru Hârtieşti asămănările trebuiesC"

ele au fost tencuite cândva c. ai târzit l . U n căc tate mai mult în Serbia , si anume în
eas . similar găsim la Stăneşti ( 1 537), unde Serbia bizantină, unde într'�devăr fron
biserica de la origine este arătată pe ta� toanele rotunde sânt curente, în genere'
bloul votiv îmbrăcată în cărămidă aparentă. lucrate în cărămidă aparentă alternată cu
La Hârtieşti, nu s'a găsit însă tabloul cti� piatră si frumos decorate ( Liubotin , Les
toricesc, ca să confirme sau să infirme ipo� novo, Stip, etc.). În şcoala Moravei sâr�
te sa de mai sus. beşti găsim, e drept, de asemenea fron�
În afară de Biserica Domnească din toanele rotunjite, âc.r combinate cu acope�
Curtea-de-Argeş şi de biserica din Nico- fisurile în sfert de ::,feră ale absidelor late-
, ,
II
I
A
/ \
, ,
J
/
,
\
/ ,
'
\
/
/
/ \
J ,
/ \
/ '
�,
,/ \
,/
,/ "
,/
I I
,c _
r---�.
l
_,
I
:I I
I
: I
I I
I I
I
I L_
I
_ _ _ _ _ _ _ _ __
I
I
I
I
I
////)
L___ -: 1,- - - - -----
II I
I I
I I
I I
I I
I
l-�
I
�D o :
:I I
1
I I
: I
�----1
, I
1 I
I I
Fig. 4. - Seqie longitudinala A. B.
pole, cea din Hârtieşti este singura care ra'e, cala Cozia, ca re presintă un caracter
presintă frontoane laterale rotunjite în pri mult diferit. La Hârtiesti , frontoanele laterale
mele epoci de formaţiune ale arhitectu rii sân t barte simple, f�rma lor este perfect
noastre ; mai târziu le mai găsim la 1'vli semi circulară , şi ele sânt prevăzute cu câte
tropolia din Târgovişte ( 1 5 1 7), la Biserica o fereastră mică şi îngustă, tumin ate la
Domnească din Târgovişte ( 1 583) şi mai partea superioară cu un unghju ascuţit,
târziu încă la Sf. Dumitru ( 1 650) din Cra format din două cărămizi asezate oblic.
iova si la biserica Sărindar, dar toate acestea Aceste frontoan e erau la origine încadrate
din u'rmă monumente citate sânt biserici cu un arc proeminent, care se mai vede
mari de tip constantinopolitan , şi credem pe partea din spre Apus, u nde s'a păstrdt
B ISERlCA DIN H Â R TI EŞTI-MUSCEL
- mai bine forma veche fijr�dcă este

. adăpostită de acoperiş.
Actualmente, frontoane1e iaterale sânt
despărţite de zidul faţadelor printr' o
strasină învelită cu sindrilă, ca si În-
treg'ul acoperiş al bisericii. '
Turla bisericii are douăsprezece la
turi, despărţite prin colo lete verticale
angajate, de caracter constantinopo
litan ; peste ele se razi mă arCUrI I n
semicerc, încadrate cu două rânduri
de zimţi ; ferestrele turlei, in număr
de patru , sânt foarte înguste şi l ungi ,
terminate la partea lor superioară tot
în unghiu ascutit ca si ,, la frontnanele
laterale.
Basa tur! :i este tesită la col�uri , o
disposiţie n ecunoscută în arhItectura
noastră, unde tamburul turlei stă în
totdeauna pe un masiv de zidărie în
genere de formă cubică , mai mult
sau mai putin scund sau înalt dUD ă
casuri ; foart e rar găsim basa tur'tei
I
II
Fig. 6. - Biserica din Hârtieştl : Detaliu spre Sud�Est.
octogonală , în loc de a fi în patru

laturi , cum este, de exemplu, la Ciu
tura 1, dar nu cunoastem niciun cas
În genul basei turlei ' de la Hârtieşti,
care ar p utea fi o .lormă intermediară
între turlele bizantine din scoala
' de
a Constantinopol, care sânt la început
fără basă sau cu base ascunse supt
învelitoare, asa că par a i e:: i în ge
'
nere direct din acoperiş, ' cum este
casul la Hâ�tiesti, si între turlele r -
mănesti si s3.rb'e sti,' care au toate base
cubic� f�arte bi�e aCL1 sate. Acest din
urmă caracter ne-ar confirmaî n bă
nuiala că biserica din Hârtiesti , este
mai veche decât data de pe inscripţie ,
care poate proveni de la o restaurare
din veacul al XVI -lea.
Nu mai posedăm din nenorocire în
Muntenia niciun monument din veacul
al XV-lea , asa că nu avem niciun
punct de co�paraţie şi nici o altă
Fig . 5. - Biserica d i n Hârtleşti : Detaliu spre Nord-Est. 1 N . Ghika-8udqti , Evolu ţia, p . I I I şi fig. 1 6 1 .
24 BULETI NUL COMISIUNII MONUMEI TELOR ISTORICE
biserică asămănătoare ca aceia din Hâr

tieşti nu cunoaştem pentru ca să putem
studia problema ce se pune aici : de a se
determina cum şi pe unde s ' a introdus
acest tip în Romănia.
Se rriai găseste la Huniedoara o biserică,
descrisă de d. V. Vătăşianu \ care pare
a fi din veacul al XV-lea si ,
care în unele
·1
Fig. 8. - Biserica di[] Hârrieşti : Deta l i u d i n
zidărie la fronton.
puncte se apropie de cea din Hârtieşti..

Naosul acestei biserici este pătrat cu
cei patru stâlpi interiori : ei formează
însă un dreptunghiu, şi nu un pătrat
în plan j bolta pe care se sprijină turla.
este diferită ca dispositiune,,
si
,
turla
este si mai scundă si mai ascunsă
supt �coperiş decât ce � de la Hârtieşd.
Compositia, si structura bisericii de
ia Huniedoara este mult
,- -
-=- --
mai stângace : se poate'
ca si aici să fi i nterve
-
�
- -
- nit, ' cu ocasia vre unei
- ---=---- reparaţii, modificări care
au denaturat formele pri
- -- -=7"":=�,..-f'-� mitive. Această biserică
ar merita un studiu amă�
nunţit, care ar fi de mare
��=-�(iF=-llg��
folos pentru cunoaşterea
. __L _ � I----�
arhitecturii noastre din
.. __ � !..._�
veacul ;�!1 XV -lea, cu
__
totul lipsită de monu

mente după care ea să
poată fi studiată.
La Hârtiesti, ,
i nteriorul
este fără vre-o urmă de
zugrăveală veche, şi nu
găsim niciun indiciu al
'/
tabloului ctitoricesc care·
/ să n e ajute.
/
't, În apropierea bisericii

;
l
---... ...-- ...
se mai văd ur�
.
. me e rume l or '
unei clădiri p e
Fig. 7. plan pătrat, care
era de sigur
fAÎAj)A �R. I N lIPALA
)
în legătură cu_
biserica.
1 V. Vătăşanu, Bisericile ro măneşti din piatră din ;lldeţnl HUlliedoara, Cluj 1930.
BISERICA DIN H Â RTIEŞTI-MUSCEL
R E S U M E.
L 'eglise de Hartieşti est tres pe u connue. 1'interieu r des murs on trouve un melange
L'inscription' porte la date d e 1 532. C 'est de briques et de moellon s. L'eglise de Stă
une des rares eglises du xvr�e sieele neşti, qui est de 1 537, etait de meme, il
dant le plan ne soit pas triple et dont les l ' origine, en briques apparentes.
fa<;ades ne soient pas composees de zones Une particularite de 1 ' architecture de
horizontales alternees de briques apparen H ârtieşti est le fronton en demi-cerele que
tes et de crepi. Pour ces raisons elle occupe 1'on trouve sur trols cotes, coom e il Nico
une place a pert et n e pent etre rc:.. ppro poli , et il l ' egli se prlnciere de Curtea-de
chee des monuments conte mporains de Va Argeş, et que 1'on retrouve aussi en Serbie
lachie. Le plan est en " croix grecqu e" , b yzantine, aux eglises citees plus haut et
alnsi que pour 1'eglise princiere de Curtea publiees dans l'ouvrag e de M. G. 1vIillet.
de-Argeş ; cependant elle se rattache aux egli En Serbie cependant, ces frontons sont
ses il " plan simple " , tandis que ceHe d' A rgeş en pierre et en brique d'un bel effet decora
tient au " plan complexe " ; ceci nou s prou tif ( Uoboten , Lesnovo, Stip ; dans la region
verait que, si le plan est d'origine constan d e la Morava ces frontons sont d'un carac
tinopolitaine, il nous est peut-etre venu par b�re encore different, car ils se combinent
la Serbie, ou I 'on emploie le plqn simple avec les voo.tes en cuI de four des absides
au XIV-e siecle , not6m m ent en Serbie laterales du plan triple.
b yzantine. La tour de Hârtieşti est un p olygone regu
M. G. M illet, dans " L' Ancien Art Serbe " , Her de douze cotes, couronna p ar autant
n ou s m ontre des plans qui s'en rappro d'ares en plein cintre, posant sur des colon
chent beaucoup il Simboten , il Cucevi:;lte, nettes vertîcales aux angles. La b ase de la
a Belovo et il Zaum . Ces eglises ont l e tour est un cube dont les angles vertîcaux
plan carre sans pronaos ; la tour porte sur sont abattus sE Jon des p l ans înelines. Cette
'quatre piliers relies a ux murs par quatre disposition est inconnue dans l ' architec
berceaux formant les bras de la croix. Le ture valaqu e. T ous -ces caracteres p artîculiers
plan de ces egHses est en general dissyme separent l'eglise de Hârtieşti des autres
trique et les berceaux interieurs sont ine m onuments de la Valachie.
gaux ; c'est, du reste, un caractere constant On trouve cependant il Hunedoara, en
meme dans les eglises au plan trefle de Transylvanie, une eglise, decrite par M . V .
la vallee de la M orava serbe , que I'on Vătăşanu , qui paraH dater du XV - e siecle
I\: trouve a Cozia au XIV - e , il Brădet et et qui se rapproche par certaios cotes de
Oealu au XVI-e, ainsi qu'a Topolniţa, a ceHe de Hârtiesti. Le naos en est carre,
FIămânda , il Cornet et a Bălteni au XVII-e.
'
mais les quatre piliers qui supportent la
Il suffit de consulter les coupes longitudi tour forment un rectangle en plan, et non
nales de ces monuments po r voir que les un carre. La voo.te est de forme differente,
arcs lateraux de I'interieur sont toujours et la tour est b asse , en partie cachee par
inegaux. la toiture. I l est probable que ce monu
L'exterieur de l'eglise de Hârtieşti est ment fut remani e. U ne etu de plus appro
aujourd'hui entiere ment r ecouvert d'un crepi fondie de cette eglise nous donnerait peut
sous lequel on trouve u ne ma<;onnerie d e etre des elements de comparaison avec
briques regulierement travaillees, qui parais ceHe de Hârtiesti.
sent avoir ete apparentes a 1'origine ; dans
,
Bt< / .. Cum .lI U IL ISI - Fas ; , 79, 1834.
26 BULETINUL CO;VIISlUNJ I MONUMENTELOR ISTORICE
t
I
1:
"
"
"
i'
'1
.I ', , I
" 1.
,
,
, ,
,
,
I
"
"
/
,
/ \
/ \
I \
"
/ ,
, "
"
"
,
"
"
= ___-_-_-_ :::::�_tm
--;��" :
'4,
"
_ _ 2i'
Fig. 9. - Seqia transversală C. D .
BISERICA D:N H ÂRTIE�TI-MUSCEL 2.1
�
II
I
rXTItAJlOfU L. �QL.tiLQ't �i ,.AtNU-L IUltUri-

---y c;:�- - + - - --="'+--
i
. _--
---- - - - ----1",'\
--
Fig. 10_ - Planul bolţilor ŞI al turlei.
1·
_�
::
.
;;f�- {r- -
"
J - _7--
L_
.. ... :' . .
,
: :'
,
::r-� __
t. - - -- - - L.. - �J. ---L--
� !, :
.J
I
, ��.
'
��\ .
-
,
, -,
Fig. 1 1 . - Fatada laterală, 1:

l'
I
� BISERICA DIN TISĂU
DE N. I O R GA .
-- o
Legenda se ţese în j urul bisericii-cetate Si aici două rânduri de firide sânt des ·
de la Tisău (fig. 1), amestecând numele
. pă ;ţite printrun ciubuc si mplu.
Doamnei Chiajna cu acela al urmaşei sale, Chipurile ctitorilor sânt Însă foarte in
Neaga lui Mihnea-Vodă "Turcul " . teresante si vor trebui să-si aibă locul în
Realitatea e mult mai prejos d e aştep iconografi� generală romă ; ească. Ele apar
tiriIe care se pot trezi astfel. ţin unei familii care, la începutul secolului
Tisăul - nume de origine ungurească,
de o potrivă cu Cislău, Pătăr1age (Peter
lak), Chiojd, dacă nu chiar Buzău, - se
află tocmai în fundul văii Nişcovului,
râuleţ cu numirea slavă, de-a lungul căruia
se in şiră sate locuite de o populaţie cu
chipul caracteristic bălan, dovedind o stră
veche infiltratie străină.
Valea nu c'uprinde biserici vechi afară
de schitul Barbu, fundaţiune de călugări
a u nUl boier din secolul al XVII-lea (v.
Fig. 2 . - lJetdllU d e Pll/'ntld Je l d SChitul Barbu.
al XVIII-lea, în Oltenia austriacă, a ' fost

î ntrebuinţată de administraţia i mperială.
Sânt acestea : "jupan Radu Vei Comi
sarul" , " Mihalcea Vei VOL " , "jupăneasa
Sofia, soţia lui Radu" , "jupăneasa Neaga",
-- răspândirea numelui Doamnei, care ar
----�---- �
fig. 1. - Biserica din Tisău. ·

ale mele Inscripţii, 1), incăpută pe ma
nile unor călugăriţe 'deplorabil de har
nice, care au prefăcut cu totul biserica,
astă zi o hală oarecare, cu picturi moderne,
ochioase şi urâte, lăudându-şi opera prin
două inscripţii pictate, în care se pome
nesc toţi puternicii veacului cărora li se
datoreşte o atât de tristă ispravă de zile
şi ignoranţă. .
S'au păstrat doar casele egumenului, şi
fig. 3. Zidurile de la Tisău.
la ferea sta unei pivniţi o frumoasă săpă -
tură în piatră (fig. 2). explica legenda -, "Moise Vel Spătarul" -

La capăt se ridică puternice ziduri de numele biblice din părţile Buzăului şi Se
cetate (fig. 3, 4, 5), cu amestecul liniuţelor cui mii, mergând pănă în valea T eleaje
de cărămidă în ţesătura de piatră neagră. nului, cu acest Moise, în Muscel şi in
Î nchegarea lor e aşa de tare, încât un pin Ţara OItului ardeleană -, "jupăneasa Stanca,
a putut creşte orizontal fără le descleşta. soţia lui Moise".
BISERiCA DIN T I SĂ U 29
Dat fiin d acelasi caracter de cetate la strâmbă, pe care răul gust a înegrit-o, ca
Vintilă-Vod ă si tr�ditia militară a acestor să fie mai ceteaţă :
., mărgineni" �i Buzăului, cari păstrează " Hramul şi fala a Sfăntului marelui mu
incă în portul lor amintirea "Roşilor" lui cenic Dimitrie mirotocivag \ pentru sufletul
Mihai -Jiteazul - "rossones, pulchcrrimus nostru şi a părinţilor şi a.le noastre, să fie
exercitus" , spunea un �trăin din acest timp pomen[ire], vă dni 1 0 Mateiu Voevod, vleat
-, ca şi însemnătatea ţ-i putinţa de apărare
. a acestei regiuni, care duce şi la Chioj d
Fig. 6. - JjÎserica de la Stari-Chiojd.
Fig. 4. - Zidurile d e l a Tisău. 7 1 50, H & H C,. fI'S.\\ f U n \) n H H X ,. " P H f i H c n p 4 K H H"

6 4 1\f M I'. "' ,. K I \\l lK A
( şi a fost egumen popa =
:şi la Bratocea şi la Predeal, aş crede că Nectarie ; ispravnic Bale logofătul din

avem a face cu niste rămăsite ale unui
Chioj d) " .
vechiu sistem de f�rtificaţie 'a' graniţei. N u s e poate mai multă sarac1e nic1 111
De sigur că această încunjurime de� zi redactarea aceasta slavo-română, de oare-
.duri n'a fost făcută ca să apere biata bi
:sericuţă din mijloc, îmbrobodită cu un
-nridvor de lemn înegrit.
Preotul Coman, licenţiat in Teologie,
Fig. [). - Zidurile de la Tisău. I Fig. 7. - Clopotnita bÎs"riclÎ Je la :ltan-LhÎojd.

fratele atât de meritosului cercetător al care originalitate şi în care se vădesc le
antichităţii clasice, a scris o tesă asupra gături cu Chiojdul, care şi el, în Chiojdul
Tisăului, cu cercetarea ineditelor de la Ar vechiu star (Star Chiojd), are intărituri în
=
chive, şi d. Virgil Drăghiceanu a cetit ins jurul bisericuţij de lemn (fig. 6, 7) 2.

cripţiile, greu de desluşit din fugă, ale cti
torilor care se află supt strane. _ ,'
ţ;i; 2 Asupra admirabilelor fresce din bisericuţ 1 d e
nlzvorâtorul de mir."
E vorba de boieri din secolul al XVII lemn de
acolo. spâlate de d . pictor Tome<cu pentru Comisia Monu
lea, precum o spune şi o urâtă inscripţie mentelor Istorice, voiu reveni intr'un studiu deosebit.
� GENERALlTĂTI ASUPRA PREISTORIEI OLTENIEI
, ,
SI ANGRENAREA El IN PROBLElVIELE EU R O PE I
,
CENTRALE SI SUD-ESTICE ,
DE D. BERCIU.
-- 0 --
tudiul de faţă este in bună parte comunica Săpăturile de la Sălcuţa, - la care s 'au a <;la os:
rea noastră ţinuta la al VII-lea Congres Inter.... tot alte ş i alte descoperiri fortuite, - puteau îngă
national
,
al Stiintiilor
"
Istorice de la Varsovia
,
dui o privire generală asupra preistorîei Olteniei,
(August 1 932), Bre! aperţu sur la prehistoire de dar cadrul problemelor s'a Iărg;t mult abia în.
I'Oltenie li la lumiere de nouvelles decouvertes. Un urma ultimelor săpături arheologice, efectuate în
foarte scurt resumat al acestei comunicări a apă.... diferite puncte ale Olteniei.
rut în ultimul număr .al acestet re-v-iste, În lumina acestor cerceti1ri se vor proiecta cele
De data aceasta. am adăugat noi lămuriri>� pre ce- urmează.
*
cum şi aparatul ştii n ţific necesar unor asemenea
,
studii. Materialul care exista mai Înainte Î n Museele
*
si colectiile nuastre regionale, precum si acela,

� e care I.... au dat la iveală recentele să pături d e
'
-Mulţămită miscării stiintifice a cercu lui de odini....
oară din Târgul- Jiîul� i, ; celui din Turnu l- Severin l a Ostrovul Corbului \ şî Ostrovu l Simian 2 , ni'
şi Craiova, datele referitoare la trecutul, mai dau posibilitatea de a distinge în neoliticul şi enec
mult sau mai puţin îndepărtat, al Olteniei au s po.... liticul Olteniei două fase bine distincte între ele,.
rit continuu. Museul National de Antich îtăti din dacă le privim supt unghiul indreptării istorice ,--:
Bucureş ti, supt conducerea d-Iui profesor 1. An
, ,
iar, pentru a înţelege mai bine sensul istoric a l

drieşescu , a dat tot sprijinul mora l şi material. timpurilor care au precedat istoria propriu-zisă ...
Alilturi de preocu pările m icilor nuclee de activi.... e necesar să ţinem samă de diversele i n fluenţe
tate regională , d. 1. Andrieşescu, ajutat de cola care s'au exercitat i n Olten;a, mai mult sau mat.
boratorii d-sale de la Museu , a intervenit de puţin active, venite concomitent sau în diferite
repetate ori in Oltenia. răstimpuri, distan ţate între ele, fiindcă supt aceste
Chiar după primele săpături m e todice , intre influen ţ e se văd m a i clar mişcările de seminţii<
prinse de către d. prof. 1. Andrieşescu la Săkuţa şi popu laţii, precum şi orie:-. tările culturale dintr'un>
(Dolj), în 1 9 1 6, 1 9 1 9 şi 1 920 se întrev edea bo moment dat ale provinciei noastre.
găţia, varietatea şi caracterul specific 1 supt infă ţi_ Din punctul acesta de vedffe deosebim in epoca
ş area cărora se presintă Oltenia de-alungul vre neo- ş i e neolitică a Olteniei o primă fasă , Care
murilor preistorice, de altfel ca ş i în cele ulteri.... cuprinde două ti puri de civilisaţii : civi l is aţia de
oare, istorice. Oltenia a avut totdeauna o înfăţişare tip Turdaş şi cea de tip Sălcufa 3.
cu totul alta in cadrul Daciei, a şa precum se pre Primul tip (Turuaş- Vinca) se aşează crono
sin.t ă şi în zilele noastre, (:.rin firea oqrnenilor ei, logic la inceputul neoliticului nostru local ' din
de un pronunţat regionalisI? activ,. care nu î ntră jurul anului 3000 d. Chr. şi pănă către i ncepu
de loc in contrazicere cu marea u nitate naţională, tul celei de a două ju mătaţi a mileniului al ll I-lea
ci, din contra , vine s'o sporească, aşa p recum d. Chr., ca şi i n Banat ş i T ra n s i l v ania . Observa
sublinia d. prof. N. Iorga, într ' o conferinţă d e la ţiile stratigrafice de la Ostrovul Corbului au dus
Craiova. 1 Săpături făc u t e de Institutul de arhe ologie olteall ă:
in 1933, supt cond ucerea Plo[)ş )r-l estor-Berciu.
1 1. Ăndrie�escu, 2
"Lui N. Io rga - Omagiu", 1 92 1 . eL D. Berciu, Cerce·

Din preisloria Olteniei. Extras din Săpătur i i e Bărcăcil:i -Berciu (1.933 ' .
8 In acest scurt exposeu n u va fi ,"orba de paleoliticul
tări şi descoperiri nOltă în Mehedinti. Extras din A rhivele şi neoliticul Olteniei, d e oare .:: e d . C. 1 icolaescu-Plopşor
Olteniei, n - le 65-6, p. 3. a vorbit tocmai despre aceste l:.icruri în ş�din \ ) precedentă._
GENERA L l T Ă ŢI ASUPRA P R E I S T O R I E I O L T E N I E I 3 1.
l a constatarea că stratul Turda ş este primul in gumelniţean (ex. ceramica grafitată ş i formele
succesiunea civilisaţiilor ulterioare. Chiar in stadiul respecti ve).
de faţă al cercetărilor se poate vorbi de e xis Le găturile c ulturale ale civilisaţiei Sâlcuţa cu
tenţa a trei fase deosebitoare ale civilisa\iei Turda ş Troia II mai ales sânt foarte strânse (fig. 4, 1).
(I, II, III), a şa cum ele s'au întâlnit in regiunile Ea este in intensă relaţiune cu Sudul tesalian ,
imediat Învecinate cu Oltenia 1. helladic ş i cicladic vech iu. S'a vorbit mult de
Oltenia din vremea acecsta se orientează cu l relaţiile civilisatiei Gumelniţa ( = Sălcuţa) cu Tesa ....
turalice ş te spre civilisaţiile lumei medi teraneene, lia ; s'au găsit paralele sugestive , dar descoperirea
ale Egi ptului "predinastic" şi spre Asia Mică noastră , foarte recentă , a unei ceramici pictate
{T roia 1 Il).
- (Ostrovul Şimian), care aparţine stratului Sălcuţa,
În stratul Turda ş de la Ostrovul Corbului s'a atât după tehnica ş i forma raselor, cât ş i după
descoperit o serie ceramică dată cu coloare roş ie condiţiunile descoperirii, pare a confirma mai pu
(red-slipped-ware), lut negru, stratde superficia le ternic această părere. (Materialul fiind încă ne
portocal ii, ornamen tate studiat, dăm aceasta ca
în incisii (fig. 1, 1-': ), o simplă suggestie , cu
pentru prima dată se m l e asă pe şantier.) Nu
nalată in inventar iul ar este ·... orba de o cera- ·
heologi c al dcestei ci mică În toate privin....
vilisaţii din cu prinsu I ţile similară celei cu
Olten iei. cuteniene ; ea n u mai
O apariţ i� simila ră a minteste de aseme- ,
am descoperit-o la Os nea n ici ceramica dată

trovul Şimia n, in stra cu roşu şi alb, cu
tul civilisaţie i de tip noscută din săpătu
Coţofeni, care, crono rile d-lui 1. Andrie
logiceşt e , vine mai tăr sescu la Sălcuta si de-
, , ,
ziu decît Turdaş, pe venită relativ destul de

care il lasa în urmă frecv�ntă În ultimele
cu o bună bucată de noastre săpături, ci ea
timp. Faptul acesta are constituie un pas mai
in sine o oarecar e im departe în progresul
portanţ ă, fiindcă el ni tehnicei picturii. Ea e
suggere ază o problem ă pictată cu roşu, într'o
nouă, care trebuie de manieră foarte apro....
sigur urmărită în stu piată de veritabila ce
diile viitoare : există ramică pictată.
vre-o relilţie între a Figurinele de la Hie
Fig. 1 . - Civilisa p a de tip Turdaş.
ceste două civilisaţ ii , rakopolis (Museul din
de si ca vreme sânt Berlin), presintate în
<iist � ntate
N o . 1 -4, Ostrovul Corbului ; No. 1 -3, red slipped ware.
, intre ele 1 Si, ş edinţa precedentă de
dacă există, in ce sens se poate urmări 1 .
,
d. VI. Dumitrescu ş i comparate cu cele de la Fe

Civilisaţia de tip Turdaş este aco perită, strati deleşeni (Moldova) ş i Sălcuţa 1, d ovedesc, pe de
-grafice şte, de CÎvilisaţia de tip Să/cuţa (a se vedea altă parte, - după cât se pare - . că această ci
·stratigrafia de la Ostrovul Corbului, 1933 2• vilisatie a noastră locală ar fi între tinut
, , de ase-
Această civilisaţie, considerată de obiceiu ca o menea legături ş i cu Egiptul.
variantă a celei de tip Gumelniţa din câmpia De altfel, asemenea figurine zoomorfice din
Munteniei , are in sine destule elemente carac granit negru cu puncte albe s'au găsit şi În două
teristice ptontru a fi considerată c a independentă, puncte din Transilvania, in mediul aceleia şi eera....
-ca o civilisaţie de sine stătătoare. Trebuie deci m:ci pictate de tip Cucuteni. I. Nestor, oprindu-se
tratată ca atare. Ea nu are decât afinităţi, - de asu'pra acestor figurine, se gândeşte, in ceia ce
.altfel dest ul de visibile-, cu prima fasă a tipului pri veşte originea lor, la Orient, dar el găseş te
V. de asemenea mat la HlDuva-�vlehedin ti .
cele mai perfecte analogii în sculpturile baltice,
I e ri a le l e de
, 2 Săpăturiie Bărcăcilă-Berciu ; Museul Regiunii Por ţilor J Publicate de d . l . Andrieşescu, Des su rvivallces pa
.de Fier, Turnul-Severin. lioliLiqlles dans le milieu de la Dacie, 1 929, pl. II[ şi IV•
care VOr fi servit ca sceptre, întocmai ca a celea Schimburile de bunuri culturi' l e i ntre două
d e l a Sălcuta si Fedeleseni
" .
L. civilisaţii oarecare , - sau chiar schimburi etnice
Civilisa tia Sălcuta urmează imediat pe ceia de
, ,
intr'o oarecare măsură -, nu pot să ducă numai.
tip Turdaş. Luân d in conside>rare toate analogiile . decât l a prejudicieri asupra originii c i vilisaţiei de
oferite de civilisaţia Gumelniţa şi datele ei cro care este vorba.
*
nologice, se poate socoti începutul ci v ilisaţiei SăI *
cu ţa in a doua jum ătate a mileniul u i al I I I-lea În răstimpul primei fase

a epoc . i de p iatră,
a. Chr. Oltenia a suferit p u ternice influenţe ale Su d u l u i
Pentru se curea de cu pru găsită la Vidra (Ilfov), m a i m u l t sau m a i puţin î nde părtat, d a r forţele
instratul civilisa tiei Gumeln i ta
, A (=Sălcuta), asă- sale loca l e n 'au fost de loc paralisate : ele a u creat
forme fl oi şi independen te.
, ,
mănătoare c u cea de lut de la Cucut e n i � şi datată

prin securea de bronz de la C hamaezi (Creta), Se co nstată acelasi .
lucru s, i în a doua fasă
care este pusă de A. Evans în m inoianul mijlociu - 5teinkuplerzeit, Kupjerzeit, -- când provincia
I b , 2000 - 1 900 a . Chr. 3 , ar putea f i su ggerată ca noastră intră în �fefi1 i n fluenţelor "nordice" .
terminus ad quem pentru civilisaţia Sălcuţa, dar Civilisatia d e tip Cafoleni, - după localitatea
,
lama de bărbierit , găsită de noi in stratul Sălcuţa cu acelasi

, nume d i n j u d e t u l Dolj, - pune în
,
d e l a Ostrovul Ş imian\ ne i n deamnc'î a scobori preistoria l oca l ă problema d estul de com plexă a
această dată cel puţin cu un secol sau două, d e influenţelor c i vilisaţiilor aşa-zise " nordice " , încă.
oare ce formele similare a l e Sudului apar mai neclarificatf' .
tărziu. Această civilisaţie n u roate fi determi nată în
Pe d e a ltă parte, o altă ordine de fapte n e Transilvania, aşa cum a incercat H. R einerth acum
duce l a aceiaşi constatare. Stratigrafia succesiunii câţiva ani 1, fiindcă e a nu se presintă cu trăsă
civilisaţiilor î n timp ni arată că după cîvilisaţia turile ei caracteristice d e �at in Oltenia, teritoriuL
Să lcuţa urmează cea de tip Coţofeni, al cării in e i de preferinţă ; în Tra n silvania şi în Banat noi
ceput nu-l putem pune in preajma anului 1 900 n u găsim în realitate decât variante ale ei.
a. Chr., ci mai tărziu. Ace astă dată poate fi bună Legăturile civilis: ţiei Coţofeni cu regiunile
pentru Gumelniţa, dar nu şi pentru Oltenia, central-europene sânt evi d f' n te .
fiindcă nu trebuie să uităm că fiecare provincie Se m a i poate v orbi încă d e analogii l u a t e din
are cronologia sa relativă ţ i absolută p e ntru civi lumea egeiană şi helladică , insă elementele " nor
l isaţiiie sale. dice" sânt acelea care predomină in această.
S'a a tribuit civilisaţiei Gumelnlţa, precum şi civilisaţie, car e , ca teritori u , nu cunoaşte pănă
celor a filiate ei, o origine mediterane :lDă. Săpă acum dltul l a stânga Oltului .
turile n oastre foarte recente de la Petru Rareş Cu civiJisdţia de tip Olina III (după al I I I-lea
(Vfaşca) par a confirma această i po tesă, aducând strat de civilisaţie d e l a Gl ina , în jurul Bucureş
in acelaşi timp i n d isculiu n e , pentru prima dată tilor), caracteristică prin orna mentele sale i n găuri
la noi intr' u n mod concret , chestiunea raportului butoni, asezate
,
supt buza vasului, Oltenia intrţ'i
d intre civilisaţia Gumelniţa şi cea d e tip Boian, în e poca de bronz. Glina I I I , tot de caracter
- c e l mai v echiu neolitic pe care i l c unoaştem "nord i c " sau, mai bine zis, "centrul-europea n " ,
pana acum in câmpia munteană - , care pare a probabil in parte contem porană cu civilisaţia
arăta o le gătură organică între aceste două civili CoţofL' n i . Cu ea incep simptomele unei noi vremi.
salii. Aceasta ne face să credem mai degrabă Se descoperisera metalele. Lumea i ntrase într'un
într'o unitate cultura lă ca re a existat in aceste nou rilm de viaţă, mult mai accelerat decât cel
regiuni decât să fim ade pţii u nei ori g i n i pur me a nterior. P urtătorii c i vi lisaţif'i Glina III cunosc d i n
diteraniene. În cadrul acestei unităti sânt aparitii
, ,
bielşuo arilma şi-şi au o întreagă i n dustrie a e i .
cu accente de particu larism, care duc, prin evo În curând se ajunge şi la desco perirea aliajului
luţie, la crearea unei civi!isaţii cu totul ince d e bronz. Glina I I I acopere, ca vreme, şi prima
pendente, - cum este Sâlcuţa, dar a l e cării fire perioadă a e pocei de bronz , care se v a desfăşura
i ntime cu unitatea cea mare sânt uşor de sesisat. i n cadrul m ileniului al I I- lea a. l ui Chr. 2,
I 1. Neslor, Der Stand der vorgeschichtlichen Fors J H . Reinerth, Sieben biirgen als flordisches Kulturlallcf
cJwngen in Rumăniell, 1 933, pp. 45-7. der jiillgeren Steinzeit, in MClllllllS. VlI. E rgiillzungs
• H. Schmidt, Cuwteni, 1 932, pl. 35, fig. 25 şi fig. 19 a . ballei, 1 929, pp. ] 89-99.
• A . Evans, The Palace of Minos, 1 , 1 921, p. 294, fig. 2 A se vedea şi D. B rciu, Civilisa{ia Glina 1/1 in Ol
]41 c. tenia ; Memoriile Institutului de arheologie olteal/ă

• Museul din Turnul-Severin. XXI. Zăcămintele de cupru de la Baia-de-Ararn ă (Mehe-
GENERALl TA ŢI ASUPRA PREISTORIEI OLTENIEI 33
G l ina III îmbrăţişează ca anexe a doua parte a deşte o vreme mai veche a purtătorilor acestei
DanubÎanului III (Childe) şi ajunge pănă în fasa civilisaţii, când ritul străvechiu, îocă din neolitic,
a doua a epocei de bronz (Reinecke). al îngropării corpului nu se părăsise încă pe de
* plin pentru a fi înlocuit cu altul mai n ou, al
* *
arderii corpului peritor şi depunerea cenuşii în
Abia cu săpăturiJe din ultimii doi ani de zile urne funerare, frumos ornamentate, alături d e
Oltenia a devenit punctul de plecare şi de general care erau asezate de asemenea vase adiacente
,
interes în ceia ce prive ş te epoca de bronz în pre şi idoli de lut, represintarea plastică a gândului
istoria romănească. Cercetările de a ici au dus l a religios.
precisarea unor probleme neclare încă pănă atunci, Diferitele stadii evolutive ale aceslei civilîsaţii
precum şi la conc1usii de ordin istoric. ajung pănă în fasa ultimă a e pocei de bronz
Gropile cu matnial din epoca de bronz desco a cronologiei lui P. Reinecke (Bronz D Hallstatt
=
perite în diferite puncte şi mai ales în bogatele A 1 , când trece pe nesimţite printr'o evoluţie lo
-
câmpuri de urne, ca acelea de la Balta Verde, cală -

la formele civilisaţiei hallstattiem e dacice.
Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare, Oeirla Mare , Se cuvine a numi această ceramică a epocei
Salcia (toate în judetul Mehedinti) si
, ,
Plosca ( D oli),
, de bronz : tip Gîrla Mare, fiindcă aceasta e lo
au dat o ceramică foarte caracterist ică , ale cării calitatea unde s'au descoperit primele materiale,
determinări cronologice se pot fixa din epoca si cunoscute cele d'intăiu în bibliografia arhe
mijlocie a bronzului şi pănă în epoca tărzie a �logiCă , prin publicaţiile' lui L. Franz �.
aceleiaşi vremi, relevându-ni deasemenea pentru Acest tip de civ ilisaţie face parte dintr'un m are
prima dată la noi şi punc
tu 1 de sudură intre ulti
mel e trepte ale epocei de
bronz si primele fase ale
, .
celei d ' intăiu epoci a fie-

rului : Hallstatt-ul.
în felul acesta , tot răs
timpul de la începuturil e
bronzului, care, in Ol
tenia, deocamdată, este
represintat prin civili
saţia de tip Glina III, ş i '
pănă îo jurul anului 1 .000 Fig. 2. Ceramică hallstaltiană locală, daco-getică (Vârtop şi Plopşor-Dolj).
-
d . Chr., este umplut cu

o civilisaţie ale cării afinităţi stilistice le găsim în complex sau mare unitate de cultură a epocei de
grupa ceramicei n pannonice" a lui G. Childe (tip bronz, care acopere Banatul romănesc şi sâtbesc,
Szerem le) şi care presinlă strânse legături organice Nord- Vestul Serbiei si Oltenia- de- Sud pănă spre
cu grupa Vattina-V ârset în conceptia Menghin valea Jiiului.
,
Pârvan. Ceramica noa �t ;ă extinde c ;rcul de civi

Hsaţie cunoscut mai de mult de la Vattina, Dubo
Descoperirile care preced imediat venirea Sci
vac , Klicevac şi asupra Olteniei , de-a lungul
ţilor în re!1iunile noastre deschid largi pe rspective
Dunării pănă către Jiiu. Din studiul acestei ceramice
preistoriei Daciei ş i Sud-Estului european, a ducând
se va putea clarifica ş i complexul Vattina, încă protoistoriei acestor regiuni noi base de orien
nelămurit.
tare, altfel de cum se puteau cunoaşte acum cinci
. Cele două rHuri de Înmormântare : înhuma
sase ani.
rea şi incinerarea, se întâlnesc de o potrivă, dar , Cercetările din judeţul Dolj (Ia Vârtop şi Plop or)
ş
cel d'intăiu, mult mai puţin r€presmtat prin înseşi .au dus la descoperirea unei serii de morminte
condiţiunile stratigrafice de descoperire, dove - tumulare de incinerdţie, alaturi de care se intind
dinti) vor
a şeză rile in formă de tumuli m ici, plaţi, cu urme
fi fost de timpuriu cercetate. Ele au servit de ase
de colibe şi material ceramic similar celui scos.
menea şi turnătoriilor ulterioare din stânga Olt ului (v. depo
situ! de l a Sinaia şi Predeal ; 1. Andrieşe�cu, Asupra epocei 1 D . Berciu, Un vas din epoca iărzie de bro nz, 1 934 ;
de b ronz in Romdnia, 1915). Acelaşi ( upru va fi servit Mem. Insi. de A rh. Olt., XX.
probabil şi la depositul de la Ostrov ul Corbului (securi de 2 L. Franz, Vorgeschichtliche Funde aus Rllmănien, în
lip Banfabie, '0 secure plată şi mai multe securi-mlniaturi. Prăhisi. Zeitschr., Viena, 1922 , p. 89 şi urm.
Bul. Corn. Jlfon. t8t. - Fasc. 79, 103\.
34 BULETINUL COMISIUNII MQNUMENTELOR ISTORICE
din tumulii- morminte. Să păturile de l a Balta Verde către Sdţii năvălitori, ei se revarsă î n parte peste
( Me he dinţi) au dat la iveală aceiaşi specie cera populaţiile de la Vestul Nistrului şi introduc odată
mică de coloare neagră sau brună-neagră, lustruită cu ei şi unele elemente orientale, caucasice şi
negru , ornamentată cu canel uri, mai înguste sau gr eco- g e ome tri ce 1, dar aceste elemente noi gă
mai l a rgi, une ori c u arcade pe gâtuI urnelor sau sesc Dacia trecută mai de mult la Hal1statt. î n
în i nterior\ll vaselor mici. Forma caracteristică rudirea civilisatiei hallstattiene din Dacia cu cea
din Sudul Rusiei şt apoi aportul etnic ce l-ar fi
,
este a urnei bitru nchiconice.
Această specie ceramică n u rămâne isolată adus Cjmerienii, - după deplasările lor - , băş
�uma i in Oltenia. În ultima noastră călătorie de tinaşilor din ţinuturile Daciei au determinat pe
studii am putut-o ' urmări mai în toate Museele Nestor s ă socotească această civilisaţie de la noi
d in Transilvania 1. S e întâlneşte in câ mpia mun ca traco-cimeriană, denumire utilisată ş i de noi
teană, i n civilisaţia de tip Bordeiu-Herestrău. 1. supt suggestiile autorului citat 2 . Nu trebuie însă
Nestor vede i n ceramica din Oltenia o variantă să se piardă din vedere că tradiţiile anterioare
a acestei civilisaţii din jurul Bucureştilor şi o pune ale epocii bronzului carp:lto-dunărean supravie
d e asemenea in legătură cu civilisaţia "Zolnichi" ţuiesc în noua civilisaţie creată, iar trecerea spre
din R u sia sudică �. aceste noi forme se face printr'o evoluţie lentă,
,
Cu ocasia Cong'resului International a l Stiinti- "
locală, fără i n terme diul hotărâtor, - cultural sau
lor I storice ţinut la Varşovia, am putut vedea etnic - , al Cimerienilor. E un fir neintrerupt de
materialele galiţiene descoperite l a N owosi6lka, viaţă a băştinaşilor ce duce Ia apariţiile acestei
Lostiukowa şi Holihvady (ambele în cercul Zales ceramice, care pun pentru prima dată problema
czyk), pe care cercetătorii - dd. T . Sulimirski şi Hallstattului dacic, local, nici traco-cimerian şi
J. Pastarnak - au binevoit să mi le puie la dis nici scitic, după cum il văzuse pe vremuri V.
posiţie. Aceste produse cera mice sânt cu totul Pitrvan. Astfe l , concepţia d-lui prof. 1. Andrie
similare celor din Oltenia. La u n loc c u ele s'a şescu des pre tracismul şi continuitatea în limitele
găsit şi o fibulă d e tip Peschiera, care datează g eografice ale Dacid câştigă alte şi sigure exem
întreg complexul descoperit in fasa A sau B a plificări.
Hallslattului 3. Ceramica halfstattiană daci că din Oltenia acopere
Răspî n d irea unor asemenea a pariţii, a l e căror tot răstimpu l de la începutul Ha!1staltului (în
e lemente funda mentale rămim comune, de şi in jurul anului 1 000 a . Chr.) şi pănă către fasa C
făţişările pe care le ieau in diferite regiuni vor şi D a acestei vremi, după cronologia lui P .
duce, natura l , l a variante, ni pune in faţă o uni Reinecke (ca . 600 a. Chr.).
tate de civilisaţie care se intinde peste Romănia Bronzurile din mormântul de , din
incineratie
de ast ăzi , şi ţinuturile g�liţiene , spre care popula
,
tumulul 2 de la Balta Verde (Mehedinţi) (fig . 3).
t, iile din D a c i a s'au revărsat in toate vremurile care au legături strânse cu l umea central-europeană
de intensă prosperitate, presintând strînse a na (v. Kis-Kaszeg din Ungaria 3 şi StiIlfried în Aus-.
logii cu Sudul R�si e i . tria 4), dar nu sânt străine nici de apariţiile cu-o
Visiunea istorică a unei m a r i unităţi de civili noscute din Dacia (Dealul Cocoşului-Aiud 5 si
saţie, care e in regătură cu o a l ta de ordin Cipău 6) , se datează în {asa D sau CoD a HalIstatlu"f
geografic şi etnic, satisface chiar spiritele cele lui, intrind, - după cât se pare -, în acelaşi cerc
mai . exigente. Într'a devăr, dacă ţinem samă de de ci vilisaţie halIstatliană locală de care am vorbit
a nutnite realităţi istorico-arheologice , vom ajunge lOai sus '.
I 1. Nestor, Ein thrako killllllerischer GOleifanei alls

pe această cale Ia conc1usii cu totul noi. Purtă
torii civilisaţiei " Zolnich i " din Rusia m eridională Rlll1liiniel'l, in Ellrasia Septentrionalis A ntiqlla, IX, 1 934.
sânt Cimerienii, rude de-ale Tracilor. Ei menţin 2 Vezi Revista Istorică, anul XX, 1 -3, 1 934, p. 43.
8 P. Reinecke, in Mainzer Zeitschrijt, lI, 1 907, pp. 42-4,
, schimburi culturale c u Dacia si
încă legături si ,
Ungaria, pănă departe în Europa centrală " a fig. 5 şi 6.
• K. "Villvonseder, Ein Depotfllild alls Stillfried, în
Wiener PriiJt. Zeitschr., XIX, 1 932, p. 25 şi urm. şi p . 1 .
primei epoci de fier. Împinşi din spre RăsărW'de
. 5 A rc/z. E rt., XVlI, 1 897, p . 65, şi V . Pârvan, Gdica, fig.'
I Cercetări, p . 10, nota 40.

6 A rch. Ert., XXIX, 1 909, p. 166 şi V. Pâr van, o. c., fig '
D . Berciu, 244.
Der Stand, pp. 1 1 1 şi 1 1 2, cu nota 453-a.
. .
2 1-. NestoT,
��
J
S_Materiale la Museul ucrainian şi Universitatea din Uov.
Cera,mică similară .e şi la Horodnica. Civilisaţia Visoc(w, , D. Berciu, Ein hallstătisches Brandgrab alls Balta
socotită ca lusaciană, are aceiaşi ceramică hallstatfiană Verde (Rllmănien), în Eill asia Septentrionaiis A ntiqlla,
.�
neagră -brună. IX, 1 934. Acelaşi, Un mormânt tamlliar din prima epocii
• r: Nestor, o: c. de /ier, �n Memor'iile Insttt. eie A rh. Olt. , X X II, 1 934.
GENERALlTĂ ŢI ASUPRA PREISTORIEI OLTENIEI 33
Acest complex de civilisaţie- se menţine in Dacia, nică, fiind împinsă spre Răsărit de că tre m i şcările
urmând calea normală a evoluţiei sale, pănă la ·celtice începute din secolul al V-lea a. Chr. in
venirea Sciţilor, cari, - dacă ţinem samă d e felul acesta se poate explica presenţa unui strat
datarea tumulului 2 dela Balta Verde (in jurul de civilisatie ilirică, bine ilustrată in câteva locuri
anului 600 si, chiar după) -, vor fi pus stăpânire pe din Oltenia, începând cu Gruia L şi Balta Verde �.
regiunile noastre abia către secoh.tl VI-lea a. Chr. Aceste enclave etnice, alogene, vor peri răpede,
, cunoscutel e morminte "scitice" din Transil- -
Asa, ca şi Sciţiî, in marea mu lţi m e a băştina�ilor.
vania nu ni oferă decât o ceramică "degenerată" "
*
a civilisaţiei amintite 1 .
Frecvenţa şi bogăţia rămăşiţilor celtice in Olte
" * nia ni pun în altă lumină problema Celţilor. S'au
Sosirea în regiunile noastre a Sciţilor, a căror descoperit aici tesau!'e m onetare , arm e şi multe
presenţă este bogat documentată in Oltenia, dă la morminte de incinera\ie, cu inventariul carac
noi, - ca si , aiurea -, o nouă impulsiune artistică teristic al luptă t or u lui (v. să pă turile de la Corlate
de caracter oriental. După noile studii şi cercetări , Dolj, Ostrovul Corbului 3).
problema Sciţilor din Dacia trebuie reluată Şi Răspândirea antichită\i!or celtice ni arată că
verificată. Stăpânirea lor pare a fi fost m ai scurtă Celţii nu s ' a u m u lţăm i t numai cu valea Du nărE
decât se crezuse o vreme şi n'a con-
stituit o " calamitate ".
Antichităţile scitice din Oltenia
cunoscute arheologilor - nu vor mai
fi menţionate în expunerea noastră
sumară, la capitalul respec tiv . E de
ajuns a aminti numai tesaurul de argint
aurit de la Craiova , publicat după
războiu de H. Schmidt 2 şi datat dlC el,
, de Rostovzeff S, in jurul anului
ca si
300 a. Chr. Rythonul de argint aurit
de la Poroina (M e hedinţi ) 4 este socotit
de RostovzeU ca tărziu scitic 5.
Din causa precisării Hallstatlului lo
cal, prescitic, înseşi mărturiile scitice
sufăr o răstrângere a datării lor, in
sensul u nei apropieri, ca vreme, de
noi, ceia ce este semnificativ din punct
de v edere istoric si, reclamă o nouă
,
revisuire a datelor referitoare la Sciti.
* Fi g . 3. - Bronzuri găsite in tu m u /Il l 2 (Hallstatt O) de la Balta Verde.
* *
Stăpânitorii sciţi se topesc in curând, asimilaţi şi cu ostroavele ei, - a�a cum crezuse Pârvan-,
de masa indigeni1or. Cu puţin timp inainte de so ci că ei au pătruns pănă în inima Olteniei (Cor
sirea Celţilor în ţinuturile noastre, din regiunile late şi Şişqti-Mehedinţi 4). Ei n 'au considerat Ol
i1irice se infiltrează lent, scoborind pe Dunăre tenia ca un simplu teritoriu de trecere, ci au trait
in jos, pe insulele ei şi malurile oltene, şi chiar aiCI şi au adus ultimul omagiu morţilor lor,
către interiorul Olteniei, o populaţie i1irică, paş- (fig. 4) ; au făcut comert, si
, au ascuns aici mone-
I 1. Nestor, Ein lhrako-kimmerischer G oldfnnd.
tele lor (tesaurul de la Pidesti-Dolj).
, 2 H. Schmidt, Skyllzisclzer Pferdefteschirrschmuck aus
,
1 V. Pirvan, COllsideratiofls sur les sepultu res ceiti- .
einem Silberdepolflllld lln bekallnler Herkun(l, în Prăh. ques de Gruia, in Dacia, 1, 1 924, p. 55 şi urm. O in
Zeitschr., XVIlT, 1 927, p. 1 şi urm. Un cap de laur din vasie ilirică spre ţinuturile acestea este exclusă pe l a anul.
acelaşi deposit a rost publicat de Nestor (Der Sland, pl. 900 a. Chr. (perioada V II Chîlde), aşa cum opinase G.
18, 1-3). Un al1ul este la Museul Naţional de Antichităli Childe, The Dallube, p. 388. Vezi 1. Nestor , Der Stand,
din Bucureşti (inedit). pp. 1 16 şi 144.
• M. RostovzeH, Skylhien und der Bosphorus, 1, i931 , 2 Săpăturiie Museului Naţional ue Antichităţi (Nestor
p. 49 1 şi urm. Berciu).
• AI. Odobescu, L e l resor de. pelrossa, 1 , fig. 205. • Intreprinse de Institutul de Arheologie O lteană.
$ Rostovzeff, o. c., p. 490. 4 Colecţia dr. Istrati-Capşa din Turnul-Severin.
36 BULETINUL COMISlUNll MONUMENTELOR ISTORICE
Se crede că această populaţie celtică aparţine daco-romană \ cu o civilisaţie caracteristică , şi

tribului Scordisdlor, cari s'au răspândit în Oltenia care se prelungeşte pănă l a formarea definitivă a
pănă în regiunea colinelor. naţiunii noastre, după colaborarea şi contopirea
Alături de mal erialele pe care le putem Cl tribui atâtor elemente străine, şi În special elementul
Celţi1or, - în sens etnic, - găsim o întreagă ci slav. Pentru noi această perioadă nu are o a ltă
vilisClţie daco-getică În formele "la Tene"-ului semnificaţie decât aceia pe care o are epoca
'
,
civilisatie Jluenta
supt în{l , ,
celtică. Asezările din galo-romană pe ntru istoria F ranciei. De un popor
această perioadă sânt cu mult mai numeroase frances nu se poate vorbi decât după cucerirea
decât . in vremurile anterioare. lumea daco-geticil Francilor j de un popor romănesc nu se poate
va ajunge, după l ini�tirea seminţiilor celtice, la ţinea samă decât după contopirea cu Slavii.
înjghebarea unui regat puternic supt Buerebista, Viata
, oficială si ,
administrativă a Romanilor n i
iar mai tărziu supt Decebal. este cunoscută din relatările scriptice contempo
* rane şi din inscripţii, unde n u găsim decât un
. '"
ecou slab al vietii autohtonilor : acestia nu pot
După Cel ţi, Romanii. Î n Ţinuturile noastre 01-
, ,
fi răsbunaţi decât prin studiul minuţios al culturii
teneşti, ea şi in acelea ale Banatului, viaţa ro- lor materiale, ale cării trăsături sânt aşa de bo
gate, nu numai în Oltenia, ci i n toată
Dacia. Acest rol revine numai preis
toriei şi metodelor ei.
•
• •
Odată cu contopirea Slavilor se năs

cuse un popor nou, cu un suflet ca
pabil să se menţie in toate viforoasele
vremuri ce aveau să vie. Marile in
vasii încep. Triburile germanice işi fac
apariţia. Tesaurul de la Pietroasa este
o dovadă a artei lor cu trăsături ca
racteristice numai pe teritoriul Daciei.
Un alt tesaur e acela de la Cosoveni-
,
Dolj, bogat în piese de harnaşament in
argint aurit, de tip Untersiebenbrunn
(Austria) 2. Se simt aici şi influenţele
Rusiei meridionale, unde aceste obiecte
sânt de factură locală. Tesaurul de la
Iakuszowie (aproape de Cracovia) oferă
Fig. .J.. - Un mormânt celtic in sit u şi fi bu l a de fier de asemenea analogii cu tesaurul nos
găsită. i n urna funerară (La lene). Ostrovul Corbului ( 1 933). ru 3, iar prin acesta Coşovenii se leagă
t mai strâns de lucrurile similare din
mană a pulsat mai vi � u r os decât in alte regiun Sudu l Rusiei (Cherci).
ale Daciei. Urmele acestei vieţi su perioare. , -foarte Descoperirea din Oltenia (datată in jurul anului
abundente după cucerirea oficială a lui Traian-, 376 ap. Christos 4, deci curând după ivirea Hu
nu lipsesc nici inainte. E de ajuns a menţiona nilor in aceste ţinuturi, din causa cărora au fost
frecvenf, a monetelor republicane şi imperiale pen de sigur ascunse aceste lucruri), împreună cu cea
tru a înţelege mai bine i ntensitatea vieţii comer de la Cahul (la Museul Naţional de Antichităţi
dale d'inainte şi după cucerirea Daciei. din Bucuresti) ,
si
,
Pietroasa, constituise unul din
Viaţa urbană, superioară În formele sale ro jaloanele drumului de invasie al Goţilor către
m ane, nu rămâne isol ată de viaţa locală , simplă , Franţa, Galia şi S pania şi Africa de Nord, având
Turală, a autohtonilor : au loc impru muturi, se ca punct de plecare Rusia sudică (regiunea baltică
imită vasf , se contrafdc monete, se fac schimburi 1 Nu numai datele positive, de arheologie. care vin să
de tot felul j e o colaborare de a mbele părţi. S e ilustreze in concreto această epocă, dar chiar realităţile
descopăr câte odată amândouă civilisaţiile aso vieţii istorice ne indeamnă. a introduce o asemenea epocă
" C. V. Plopşor, î� Germania, 1933, p. 272 şi unn. CL
in istoria noastră natională.
lui H. Zeiss.
ciate, fie în aşezările romane, civile sau militdre,
-fie în asezările modeste ale localnicilor : aşa adausul
începe procesul romanisării noastre. Iată epoca
a Museul Naţional Sukienica (Cracovia).
4 Plopşor-Zeiss, o. c., p. 277.
GENE R ALITĂŢI ASUPRA PREISTORIEI OLTENIEI 37
·este primul punct de plecare a l triburilor germa laolaltă cu cele indigene , şi D acia v a a părea
onice), traversând pe rând : P olonia, Romănia, Întotdeauna in lumina unei izbitoare i ndividualităţ i
Austria-de-jo s, Franta si Spania. în tGate manifestările sale ; Oltenia nu va t ră d a
, ,
* n iciodată caractE!rul e i aparte in u n itatea a ceasta
..
geografică a Daciei.
I nvasiile, o dată deslănţuite de către Goţi, s'au Oltenia nu va fi niciun Hinterland, ca acela a l
uccedat fără intrerupere, pănă la ultimul val al câmpiei muntene, unde civilisaţiile pier î ntr'o
Turcilor. lentă evoluţie stereotipică şi u n d e curentele d e
În tot acest răstimp, autohtonii i�i duceau viaţa civilisatie din afară m o r inainte de a fecunda ci
Jor modestă, l e gaţi de pământ. Documentele n'U vilisatiii e deja existente. Multămită impulsiunilor
sânt suficiente. Preistoria intervine şi aici, si
,
isi
, care �e grăbesc a veni din to �te părţile spre teri
:menţine acest rol pănă la întemeierea principatelor toriul provinciei noastre, favorisată şi de situaţia
'romăneşti : e opinia cunoscută şi susţinută d e d. ei geografică , Oltenia este într'o efervescenţă ne
profesor J. Andrieşescu. întreruptă, creatoare de forme noi.
De la contopirea definitivă cu elementele slave in provincia aceasta se vor încrucişa influenţele
şi pănă l a întemeiere putem să socotim o epocă Sudului inaintat i n manifestările sale, ecourile lumii
veche romanească. nordice întârzielnice şi greoaie, stimulentele civi
.. *
lisatiilor apusene, care pun măsură în artă si o
�
Recapitulând, putem spune că Oltenia a suferit î nn �bilează, precum şi a pariţiile spontane şi 1� �'1
:rând pe rând influenţele Sudului, NordulUi, Ves riante ale bogatului Orient. !
tului �i Estului. Ea se presintă deci de-a lungul Nu e de mirare deci că pe plaiurile Oltenie i,
vremurilor preistorice, - cu prelungirea lor adâncă - ca şi pe ale Banatului, cu care face o uqit�te
,în vremurile istorice , in care documentele scrise antropogeografică - ,.altoiul roman să fi prins cele
sânt rare sau lipsesc cu totul -, ca o răscruce a m a i puternice rădăcini şi locuitorii acestei provin cit
diferitelor influenţe sau invasii, aşa precum n i să poarte in toate vremurile î nti părirea u nui . re",,\
·apare intreaga Dacie, din care Oltenia nu este gionalism creator, in sensul cel bun al cuvâ�-:
decât o mică parte. Elementele străine s'au topit tului.
R E S U M E.
La version franc;aise de cette communication du m onde mediterraneen , de l' Egypte, de l ' Asie
·a ele lue par l'auteur au VIl-e Congres Inter Mineure , de l a Thessalie, etc.
national des Sciences Historiqlles, assemble it Var La civilisation Turdaş (= Vinca) est le plus
sovie au mois d'aolit 1 933. Son but a ete de faire ancien neolithique de l'Oltenie, ainsi qu'en Tran
connaître aux archeologl1es etrangers les proble mes sylvanie et au Banat. On a trouve dans cette cou
nouveaux crees par les recentes decouverles dans che il Ostrovul Corbului une ceramique teinte de
1'0ltenie. Ces problemes n 'interessent pas seule rouge (redslipped-ware). Turdaş est recouvert di
ment la prehistoire de la P etite Valachie, de la rectement par la civilisation de type Sălcuţa (v.
Dacie ou celle du Sud-Est europeen, mais il s la stratigraphie d 'Ostrovul Corbului) , consideree
visent egalement la prehistoire de l'Europe ' Cen habituellement comme une variante de ceUe de
trale. type Gumelniţa de la plaine valaque , mais qui
*
* *
possede assez d'elements pour etre consideree
La richesse, la variete est u n des caracteres comme independante. On doi t donc la traiter
de notre province. P o ur mieux saisir le sens comme telle. Elle n'a que des affinites, d'ailleurs
historique des temps qui ont precede l ' histoire, assez visibles, avec la premiere phase de Gu
l'auteur tient compte des diverses inf1uences qui melniţa. On a trouve it Ostrovul Şimian (pres
se sont exercees en Oltenie e t qui ont ete plus de Turnul-Severin) une ceramique de type SăI
ou moins actives. Ainsi l'on distingue dans le cuţa peinte, d'une fac;on tres proche de la veri
neolithique et l'eneolitique de la P etite Valachie table ceramique peinte. B. La deuxieme phase
deux phases bien differentes. La premiere phase comprend egalement deux civilisations : 1 . la ci
compren d deux civilisations : celle du type Turdaş vilisation de type Coţofeni ; '2. la civilisatioo Clina
e t celle du type Să/cuta, ou l ' on seut largement I/J. Toutes les deux sont de caractere "nordique "
.les influences du Sud, c'est-it-dire les influences o u bien " central-europeen". Avec Glina I I I 1 ' 01-
tenie entre dans la premiere phase de l epoque

' dans le melP.e complexe de civilisation hallstattie�e . .
du bronze. La couche de civilisation illyrienne, precedee

Les fouilles de cette �poque et surtout les riches de tout pres par l'invasion des Celtes, est repre
champs d'urnes de Balta Verde et d'Ostrovul sentee dans l'Oltenie (fig. 4).
Corbului ont releve une ceramique du type Gârla Les antiquites celtiques nous montl"en! que Jes ·
Mare, qui se place chronologiquement dans la phase Celtes ne s'etaient pas contentes seulement de ..
moyenne de l'epoque du bronze et le commence... la vall�e du Danube · et de ses iles - comme le

ment de l'epoque halstattienne. Cette civilisation croyait V. Pârvan - et qu'ils n'ont pas considere
a des affinites avec le groupe "pannonien" de 1'0ltenie comme un couloir de passage, mais qu'ils
G. Chil de (type de SzeremlE') et elle presente ont penetre profondement au coeur de notre pro-:
des liens organiques plus etroits avec le groupe vince (voy. Corlate et Şişeşti) ; ils y ont vecu et i�
Vattina-Vârsac de la conception Menghin-Pârvan. y ont rendu le dernier hommage ci leurs morts ;.
La civilisation Gârla-Mare nous offre aussi une ils y ont faH du commerce (voy. le tresor mo�
ceramique, grâce ci laquelle l'on saissi pour la netaire de Pieleş ti-Dolj). A c â te de cette civilisation
premiere fois chez nous justement le point de des maîtres passagers, on constate la civilisation
transition entre les demieres phases de l'âge du l ocale des autochtones, La Tene, daco-getique.
bronze et la premiere phase hallstattienne. Apres l'epoque La Tene commence l'epoque daco-
Les formes ceramiques de Vârtopu, de Plopşor, romaine.
de Balta...Verde et d'autres localites de 1'0ltenie La presence des Goths est certifiee par les objet�
nous relevent une civilisation qui couvre presque de Coşoveni, du type Untersiebenbrunn, ou l'on
toute la Dacie d'avant l'arrivee des S( ythes dans sent aussi les influences de la Russie Meridionale.
nos regions. On trouve cette ceramique (voy. fig . Le tresor de Jakuszowie (pres de Cracovie) offre
2), en Galicie, aux environs de Lw6w et elte egalement des analog ies avec le natre.
presente des affinites avec la Russie Meridionale Les invasions se sont succedees sans cesse jus
de la civilisation "Zolniki" . A cette unite de civi qu'au dernier flot des Turc",. La prehistoire doit
Iisation corespond une antre unite, ethnique, qui intervenir jusqu'a la formation des premieres prin
tient plutat aux Geto-Daces qu'aux Thraco cipautes roumaines.
Cimmeriens. Il est premature encore de nommer L'Oltenie reste un veritable carrefour ou l'on
cette civilisation thraco-cimmerienne, comme l'a voit s'entre-croiser les influences du Sud avance,
deja tente J. Nestor. On convient de considerer les echos du Nord aux pas lourds, les stimulants
cette civilisation comme daco-getique, parce qu'elle de l'Ouest et les apparitions spontanees du riche
constitue l'evidente exemplification de notre Hal Orient. La Petite Valachie ne sera nou plus un
Istati locale, dont les formes peuvent etre pour Hinterland, - comme celui de la plaine valaque.
suivies jusqu'â la p h ase moyenne d e l'âge de ou les civilisations perissent dans une- lente evo-·
bronze. lution stereotype - ; elle est toujours dans un
Les tu mu lus de Balta-Verde (fig. 3) se place etat d'effHvescence, creatrice de formes nouvelles
C O M U N I C Ă R I
,; -- 0 -
BISERICI DIN ARGES, SI

,
VÂLCEA
de VICTOR BRĂTULESCU.
BISERICA DIN STOICENI. rentă, afară de pridvor, care a fost adaus şi ten
(Fig. 1 .) cuit. (Fig. '2 şi 3).
Fragmente de pictură din secolul al XVI-lea s e
Pisanie zugrăvită În naos : m a i păstrează pe lângă tâmpla d e zid. Restul,
" Această sfântă şi Dumnezeiască biserică ce tencuit şi văruit de curând.
într'însa se laudă şi se prăznueşte sfântul muce- A servit de m etoh episcopiei Râmnicului 1 .
Pe O piatră d.e mormânt din laturea de
Nord :
f l p -k C1'II K H C E p " .," " � I E � � n K " H u." G1'II " KII
� 8 n ll " h. TIWAO C'if KfI\ H K H c n ll1'II p h. A lUp p ll
K P K LlIH K K A . . . .. n.•
" il
.,0 V " W K II " " " W1' ••. m p � K-
3 11 K A r'0 A H " " K K 34K ( 7 092).
K141111 H n ll "' �1'.
Adecă :
A răposat roaba lui Dumnezeu jupâneasa
Stanca a lui jupân Teodosi e Mare Spătar,
fiica lui Radul Ban din ... răşti, În zilele... lui
Petru-Voevod la 24 de ani, la leat 7092
( 1 583-4). Veşnica pomenire.
Pe o alta, în laturea de Sud a pronaosului :
Această piatră este groapa jupanu Theo
dosie logofăt, fecioruL, ş i s'a pristăvit în
zilele Radului fiul Mihnea Voevod, în luna
Mai 28 zile la leat 71 29 (162 1 ).
Un grafit pe laturea de Sud afară : Vasilie
Fig. . - Biserica din Stoice ni. i erodiacon 3CKr' Iunie (7223, adică Iunie 1 7 1 5).
nic D imitrie, de când a fost începută ş i

zidită nu s e ştie ş i , d u p ă trecerea vremii,
la leat d e la Intemeierea Lumii 7208, m'a m
i nvrednicit . eu Ioan Arhimandrit d e a m
cumpărat această moşi"e Stoi ceni şi mai
întâi de această sfântă biserică m 'am apu
cat şi ca de isnoavă după temeli e o am
isprăvit după putinţă. Şi după multă vreme
de atunci şi până acum să cojise toată
tencuiala înlăuntru bisericii, aşa s'au în
vrednicit d-I boer Dumitrache Teodoridis,
arendaşul moşiei Stoiceni, cu toţi enoriaşii
de au înfrumuseţat după cum se vede ca
Întru, pomenirea veşnică, fiind până ce au
isprăvit-o din temelie, ceia . ce au înfru
museţat-o la leatul 1 862. P. Dumitru, Ion
Popescu, Florea Brat, zugravi, August 9.
SCHITUL FLĂMÂNDA.
. Biseri ca e de zid; din pr.ima jumătate Fig. 2. - Schitul F1ărnanda .
a secol ului al XVI-lea, în cărămidă apa- Marele aiclionitr geografic, p. 383.
---�---
•
.
BISERICA DIN COCORU . afară s'au prenoit de dumnealui Nicolae Daneş._
O însemnare în pridvor arată : Aprilie /829.

Parohi a Bratia din Deal. Costandin Daneş au zugrăvit·o.
Pisania zugrăvită pe lemn : Pe laturea de Sud zugrăvit : "A icea . . . Gheorghe,
Această sfântă s' i dumnezeiască biserică d e Gheorghe, Florea"- - Aicea să odihnesc oasele '
cine au fost făcută nu s e ştie ş i î n ce a n , însă robului lui Dumnezeu Eva, Eva, Gheorghe" .
Icoanele împărăteşti au inscripţii . Icoana
1841, August 28. « Icoana Maicii Domnului :
lui Isus Hristos : " Ghiţă, Pătru zogravi , -
"A ceastă icoană o ou plătit Minul Mocanu" .
pLătit de Nicolae cu soţia Dumitra, 1840".-

Icoana Sf. icolae : "Această icoană s'au
Ctitori .- zugrăviţi în pronaos. Pe păretele
de Vest spre Sud : jupan Frangu Daneş, ju- '
păneasa Maria, cu copiii : Cosiandi n , Nico
lae, Toma. Pe acelaş i părete, spre Nord :
jupan Dumitraşcu Cozmescu, jupăneasa Floa
rea cu copila Ioana. Apoi Şerban iereu zăt
Cozmescu, Smaran::la ieriţa.
Pe zidul de Nord : jupan Matei ot Raco
viţa, jupăneasa Maria, icolae Grăzda n, Floa
rea : urmează un bărbat a cărui inscripţie
este a coperită ; diacoil" Vasile, Dida diaco n iţa .
Zidul de Sud : Ilinca, Costandin zăt Frangu,
Mitu Blagu ; în fereastră : Tudor Lungulescu.
Petria, nevasta lui, jupan Pantaza sin Cos
tandin polcovnicul ; chir Iosif, episcop Argeş.
-
Fig. 3. - chitu! F1ămâoda.
s'a' prel10it în sti l u radical şi s'a zugrăvit din nou

Pe o cruce de piatră din dreptul altarului :
p rin stăruinţa părintelui Ion Popian ş i ajl ' toarele E 1. 3 K I � E C Z "IHCTH Kjl1.CT K1. H ,\\E GTd U ETKd
Marin Matei şi Ilie Predescu în anul 1 89 5 , sub ,\\ O M H i E p tI & " 1 &iK � GTOHKd, H H Kd, G1'dHtI, l'EOP I'E ,
păstoria î nalt Prea Sfinţiei Sale, Părintelui episcop illd p0d, &HE, illHXd, f) H A P E � , n � �,\ I\\EI�HP, GTOHKd
Qherasim Ti m o ş şi a Mări ei Sale Regelui Carol 1. CHH K p 1.CT t: H lIpKK. (?) CTKOpHT �ol{ndH G1'OH""
i . .. GTdH", I\\ c u.,i �. A AHI, " ii T t S p
: Pe o alta, a Sf. Nicolae, zugrăv i t după
Pe i cqana lui Isus Hristos : ,, 1 849. De Ion zugrav". ..•
tipicul vechiu : ,, 1 892 Iulie 27 zugrav Gheor

ghe Popescu corn. Schei ". Pe uşile împă
răteşt.i aduse de la altă biserică :
"S'au zugrăvit aceste sf. atăveri (sic)
pr-in ' osteneala şi cheltuiala dumnealui po
covni cu George Dănăcelu dimpreună cu
coana D . -1 837. Pop Nicolae zugrav " .
BISERICILE D I N CÂINE NI. -

�'_--' ,
Cu alt p r ilej a m arătat că în satul Câi
ne ni din judeţul Argeş sânt două biserici :
una, mai veche, în cimitir (fig. 5 ş i 6) , alta,
ceva mai nouă, în sat 1 (fig. 4).
Biserica mare, ale cării zugrăveli sea
mănă cu cele ale bisericii din cimitir, care
de altfel este m odelul celei de mai sus ;
are următoarea p isanie, la intrare :
» Această sfântă şi dumnezeiască bise
rică s'au zidit în hramul Sfinţilor Voivozi
şi a marelui mucenic Dimitrie şi a cu vi-
Fig. 4. - BiserIca mare din Câineni-Argeş.
{Jasei Paraschiva, ctitori cu toată cheltu-
Toma, Pătru, Costandin, Costandin, Ilinca, ca

iala : jupan Fronea (?), Maria, Nicolae,
Pe o lature, jos : Radul, Toma ; ,us : KY. A H I ,
'in veci să se pomenească. 1807, şi faţa de sus ll foH (1 632).
Adecă : s'a ridicat această cinstită cruce în nu
I Buletinul Comisiililii Monumentelor Istorice, {ase. m ele Sfintei Petca (Paraschiva), cu rugăciunile
76, pp. 89-90. robilor lui D umnezeu : Stoica, Nica, Stana, Gheor--
COMUNICARI 41
ghe, Martha, Ene, Miha, Andreiu, Puiul, meşter Ioan erei, Calinic arhiereu, Ioanichie arhiereu,
Stoica fiul lui Cristea ; şi biserica a făcut-o jupan Grigore arhiereu, Dumitra, Nicolae erei, Ioan Stan
Stoila t şi . . . Stan luna Iunie 4 zile leat 16 ...
BISERICA DIN GRIBLEŞTI-ARGEŞ.

De la Câineni spre plaiul Loviştei, cam la trei
chilometri, se află satul Gribleşti, a cărui biserică
disproporţionată arată transformarea totală pe care
a suferit-o În reparaţiile făcute, În 1 883, de eno-
.
riaşi (fig. 7.)

Pisania zugrăvită : "tntru slava Sf. erarh Ni
colae si' Cuvioasei Paraschiva s'au zidit această
sfântă biserică supt Dn. Alexandn: Muruz Voevod,
cu binecuvântarea Preasfinţiei Sale Părintelui Iosif,
episcop Argeş, de Dumitru l ovoiu şi Pauna, fii
lor : Gheorghe, Costandin, Anastase, ajutând eno
riaşii Grebleşti după voie. An 1 792. Reparaţia şi
sfinţirea din nou făcută de enoriaşi, an 1 883. Zu
grăvită din ncu de enoriaşii Grebleşti, an. 1 89 1 .
. Pe un clopot : 1 738, Dumitru, P araschiv, etc.
Paraschiva : ,, 1800 /un :e /4, Ioan Zugrav" .

De-asupra uşii sunt zugrăviţi Sf. N icolae şi Sf_
Pomelnicul părinţilor Nifon ş i S a va i eroschi

monahi din sfântul schit Stănişoara. Vii. Nifon '
jeromonah, Sa va ieroschimonah, Atanasie m onah,
Ioan ierei , Brânduşa eriţa, Ioan erei, Hinca erita,
Costandin erei, Stana, Lazăr, Costandin, Dumitru,
Maria (de trei ori), Tinca eriţa, Paraschiv erei,
Ioan erei, Badea, Andrei erei, Costandin, Chiril
erei, Stan (de două ori), Ancuţa, Stanciu, lordaiche
(sic), Anuţa erita, Neagoe, Sanfira (sic) Florea (de Fig. 6. Biserica cimitirului din Câine ni-Argeş.
-
trei ori) Maria eriţa (de două ori) Gheorghe.

IMorţi .- Maria eriţa, Oprea, Radu, Satha (sid, erei. Petria (de două ori), Floarea ieriţa ş i toate
Gheorghie, Stanca, Sandu, M aria, Ioan erei, Maria neamurile lor. La 1 823, Gribleşti.
Ctitori zugrăviţi În naos pe zidul
despărţitor :
Nicolae Boromiz, Stanca Boromiz,
Iorga Rabagel, Maria Smaranda, Con
stantin Popescu.
rn pronaos : Ingerul scoate din Raiu
pe Adam şi Eva.
Pe zidul de Sud, afară : " CăIătorilor,
călătorilor ! Trecând pe la casele noastre,
peste 750 eroi. Supt îngrijirea Pr. 1.

spuneţi la ai noştri că noi odihnim aici,
Negoescu 1 ; 1 Y28, Mai 23.

Pic tor : Popescu Şerbăneşti".
BISERICA DIN CAI lE I-VALC EA.
(Fig. 8.)
Cu pridvor deschis, ca şi cele de la
Câinenii de Arge " presintând unele
apropieri din punct de vedere arhitec
tural, biserica de la Câinenii-Vâlcei
apare mai sărăcăcioasă ca pictură decât
cele de mai sus.
Pisania să pată în relief pe piatră :
Fig. 5. - Biserica cimitirului din Câineni-Argeş. " A cest sfânt şi dumnezeesc lăcaş s'au
zidit şi s'au înălţat întru cinstea şi
eriţa, I1ina, Ilie, Toma erei, Gheorghie, Maria, lauda sfântului şi făcătoriului de minuni Nicolae
Neagoe, N i colae, Vălcu, Ivan, Floarea, Iosif monah, din Mira L ichei cu toată cheltuiala şi osteneala
--- - ---
dumnealui jllp. Petru i Petco şi a răposatlllui jup
bisericii, cu două sute ŞI ceva de ani Înaintea celor zugră
1 I nscripţia crucii vorbeşte de Stoilă ca de primul ctitor al
1 Preotul Negoescu e un bătrân venerabil, trecut d.e
viii În biserică. şaptezeci de ani, şi a luat parte la ră'Zboiul din urmă.
B1t1 . Com . Mun IsI. - Fasc. 79, 193�.
BULETINUL COMISru II ' MON UMENTELO R ISTORICE
- Pisania scrisă · pe zid, in pronaos : " Această

Ivn. .Grigorie Alexf1l2dru Ghica Voevod, m -ţa A vgust
Stoian NicolfJu, în zilele prealuminatului Domn
bfserică dum nezeiască şi Întru tot cinstită a Mân":
J 3, leat 727 7 ( 1 769). tuitorului Hristos ş i a tuturor sfinţilor din temelie
C(lsfandin Davidescu of Râmnicu , la leat 1798.

De-asupra acesteia altă pisanie pe tencuială, În s'au făcut şi s'au zugrăvit prin osârdia d-Iui
locuind o alta mai veche : " Această sf. biserică
fiind veiche (sic) de mulţi anF, nu au lăsat lăcuito- I ară advonu (sie) s'au făcut de părintele Macarie
monah şi de lamandi ot Râmnicu, la
leat 1 8 1 7. I ară de zugrăvitu advonuluL
au plătit dumnealor Nicolae O prea,
P ătru Călin tot ma!erialu. Leat 1 875
Z ugravi . . .
Ctitorii zugrăviţi : "Preot Pătru titor,
Ilina preoteasa, soţia sa, Nicolae Po
pescu şi M aria, soţia sa".
i n naos inscripţJa, foarte răspândită
În aceste locuri : Intărire celor ce nă
dăj d u es c Întru tine, Întăreşte Doamne
biserica ta care ai câştigat·o cu scump
sângele tău" 73 1 0 ( 1 802). fiind zugravi
I on . ot O cn ă , Nicolae diacon. Radu
uc[enic].
Pe scaunul arhieresc : «1795, Întâiul ·
Ios i f arhiepiscop Argeş".
Pe o icoană a lui Isus : ,, 1 794".
Domnului : 7 303, Septemvrie 4. Tâmpla ,

Pe o altă i coană. Înfăţişând pe Maica
e de zid, cu stucaturi. Pictura datează

din 1 794. In pridvor Raiul cu pomul
Fig. 7. - Biserica d i n Gribleşti-Argeş. vieţii. Pictura e remarcabilă.
ca să se ruineze, s'au
silitădi' (sic) t o ţi de opşte
rii a ce ş t i . c o m u n i Câineni BISERI C A CI MIT]RU LUI DIN COMUNA
C Ă L I N E Ş TI- VA LeEA.
.
(sic) şi I s'a u . . c u a lor
b�qţ . de s'a,u ... , c u cheltuiala dum. M .lXim (?)- s'a u f ără turlă, pi ctura mai slabă ş i mai nouă decât
în'vălît cu blehi 2 [robii lui] Dumnezeu lanache cea de la Proieni, cu -pri-dvor deschis, pe şase
i ero"dj,a ccin (spre pomenire)... 7278 ( I nD). colOane (Fig. 8) .
"Ctitori i ugrăviţi în pronaos, tabl o u vot i v : j t t pân
Pdeu, jupan Stoian, preotul Gheorghe Vilău. Pisania zligrăvită În pronaos :
Ta proscoin i die, o altă pisanie În relief, pro
venind d'e 'sigur de la o altă bi serică :
" Cu vrearea 1 atălui şi cu aju to riu l Fiului şi
CU plinirea Sfâlitului Duh !4cutu,s'au a cea s t ă
nezeu Anastasie, flie Zgur 3 (sic) dill oraş Pre

sfântă bisearică din temelie de robii tui Dum
metei (sici , Întra cinstea şi lauia sfinţilor ma

rilor Voevozi, ca să fie dum nealor şi părinţilor
veşnică po m en ire, moţa Aprilie 2 9, 7252 (17-14).
L a pros co m i J i e, p o m el n i c u l cti torilor :
Vilarea, R i ste a, M a r c u , Costandin, I o a n , An
ghel, G l eorghe, Z am fira, G heorghe, A n ca, Ma
ria eriţa, Petcu, Petre, Stoian, Nlicu, G he n e a ,
Pârvu.
BISE R I C A OI SATUL P R O I E N I , C O M U N A
C ĂLI N E ŞTI-V Â L C E A.
Biserica e de zid, cu pri dvor deschis spri Fig. 8. - Biserica din Câineni-Vâlcea.
j init · pe şase coloane, cu turlă de lemn 4 (fig. 7).
" Ac.. e astă sfântă şi dumnezeiască beserică ... , din
temelie cu ch eltuiala a c estor moşteni de aici, anume
2 Plumb.
1 D e aici alt scris, mai vechiu.
popa Ioan cu fieştii ... Pătru Tanasie, un chiu lor,
3 Poate zugrav.
! Dionisie Eclisiarhul l ucrează aici nişte man uscrise . în
fiind ş i r e.l pit[rop] ... - Iucru bisericii Îndemnat... popa
1798, .(1 . Donat , Dionisie Eclisiar/wl, p . 6, extras ' din Nicula Toma, adecă Radomir, Ion Ghermănescu (?),
. A rh i v.ele Olle.lliei". Radu Temelcu, Pătru sin Tanasie, Anghel, Ion,
COMUNICĂRI
popa Zamfir, . Pătru .şi Toma şi Pătru şi cu c � i : " Cine va i ntra într'această biserică necurat, de sa
lalti părtaşi al lor, CIne cu ce au putut agomsl b i e va fi tăiat". (fig. 1 1 ).
d i� ... d e an 728 3 ( 1 775), Avgust. Dumitru CiUta cu. Supt altă formă ea aminteşte inscripţia din Biserica
Ctitori zugrăviţi în pronaos : "jupan Sloica ot Domnească de la Curtea-de· Argeş, care face atent
Călineşti. D umnealui au zugrăvit această biserică; pe creştinul care Întră, cum trebuie să se poarte
leat 729 1 , ( 1 784). jupâneasa Aniţa. Preotu l Ioan cineva în biserică 1.
N egoi, Maria eriţa. Pătru, Maria, Anghel
M aria, Pătru Popescu , Preotul Nicolae".
Faţada cuprinde p e lângă sfinţi i : Ioan
B otezătoru l, Sf. Dumitru, Sf. Paraschiva,
Sf. Gheorghe, numele lui " Damaschin zu
grav" şi următoarele scene cu caracter
profan : O barză care prinde un şarpe, o
vulp e urmărind un cocoş, un vânător la
cerbi.
M Ă N Ă STIRE A C O R N E T 1.
Ctitoria lui Mareş Băjescu, din 1 660,

a fost rezugrăvită, peste o sută de ani,
peste altă sută de ani înlocuindu-se cu
p ictură modernă foarte slabă, afară de
pictura din altar, care este din 1 76 1 . Poate
că supt această pictură să se găsească şi
vechea pictură de la 1 660.
Alexe. Vii : Alexii, Gheorghie, Malta (sic)

La proscomidie. " Pomtinicu căpi1an
Staso (sic) , Sonu, Stamu, cu tot neamul.

Irinarh zografu. Morţi : Costea, Despa,
Fig. 1 0. - Biserica din Călineşti-Vâlcea.
Stasl1 , Sonu, Fasa. Zugravi : Mihai, R a d u ,
Iordache ; A\'. 9, leat 7269 ( 1 70 1 ) Tâmpla
s'a făcut cu cheltuiala E foriei la 1 885, episcop Scena judecăţii din urmă, foarte asămănătoare
fiind Iosif Boeulescu, superior al mănăstirii Dio cu cea de la Călineşti, cuprinde o serie întreagă
gen Stroescu, numit aici la 1 874. de păcătoşi : " hogatul nemilostiv, votru, pârâtoriu,
murariu, hoţu, cârciumariu, croitoru , băcanu, popa
BISERICA 'DIN BREZOIU-V Â LC EA. curvar", p e cari Satana, din gura balaurului de foc
îi primeşte cu vorbele : " Aha ! Bine-mi aducii<
de curând, ac �astă bisericuţâ este rău întreţinlltă, . "facerea Evei". Tn timp ce Adam doarm e, Dum
E de lemn si din causa celei d e alături, cJădită Zidul de Vest cup' in de crearea primilor oameni :
nezeu, tăindu-i coasta, face p e Eva, " Greşeala lui

Adam". Şerpele dă din pom un măr, pe care Eva '
îl primeşte. " Osândirea lui Adam " . Adam sapă,
Eva toarce.
LOTRU.
La Lotru o casă ţerănească în formă de culă
şi o troiţă din lemn În margenea şoselei (fig. 1 2
şi 1 3).
B I S E R I C A OI VOI EASA.
Cea veche e de lemn (fig. 1 2). Pisania : " Întru
marele nume alu Sf. Treime şi a lu sf. era rh Ni
colae s'a p ' enoit această sfântă biserică cu ten
cuitu şi cu z :.Jgrăveala, dupre cum se \'ede, de"
robi lui Dumnezeu ace tia : Marcu, Tara, Bucura,
soţia sa, Andre i Popescu, Stana, Ion, Mardarie,
Neaga, Popa Ion, Mardari e Oprea, Mihai Predan,
licolae . floran , Samfira, Voinea, Toma, Z m :l
fig. �.
randa, Mihalache Oromul, Savu, Narte, Toma, Pa
- Biserica din Proieni- âlcea.
raschi v And:-ei Socolescu, Eremina. Aflându-să '
episcop Râmnic d . d. Calinic, 1 866. April 4. Ga
învederând li psa ne pietate a localn·icilor. D e-asu vril Roman, Costandin, Dumitru. Costache zugravu,
pra uşii de intrare în pridvor inscripţia zugrăvită :
. ' , Pisania a fost publicată in Buletinu l Corn. Domnească din A rgeş, 1 923, p. 1 9 1 . Asupra acestei ches
, V. Brătulescu, Inscripţii slave religioase, Cu rteâ
an. VII, p. 1 96, de d. V irg. D r ăghicean u.
Mon. Istorice'
tiuni voiu da unele amănunte în comunicările viitoare.
44 B ULETINUL COMISIUNII MON U M ENTELOR ISTORICE
Dumitru zugravu, N icolae Lodoşanu, Florea, Ristea, luăm aminte sfânta jertfă în pace a o aduce".
plorea. "Facerea Evei din coasta lui Adam". Acelaşi înger,
tot binecuvântând, iea pe Ev.a de mână, scoţând-o
': Pe o car! e, Cheia Înţelesului ( 1 678), următoarea din coasta lui Adam, care doarme. " Când a În
în semnare :
"Ace fs 1:lă. carte dată de pări ntele Varlaam şelat şarpele pe Eva " . Aici se pot observa două
straturi de zugrăveli : unul d e la zidirea
bisericii, altul, probabil, de la 1 773.
De-asupra acestei scene : Prinderea, chi
nurile şi răstignirea lui Isus, mai sus o
curte împrejmuită cu gard de s cânduri
l ungi, o casă cu baldachin, un ostaş şi,
pare-se. Noe cu corabia, fiindcă a lătUJ i
este u n fragment de inscripţie : . . . "sădit
vie" ; cGmpletată, poate ar fi " Când Noe
a sădit vie". Pe zidul de Nord : "Când
au izgonit îngerul pe Adam din rai �' . În
gerul cu biciul în stânga, cu dreapta a
meninţând, s coate pe Adam şi Eva, cari,
goi ş i umiliţi, pornesc pribegi. Brazi şi
alţi arbori întregesc scena: "Când s'au
apucat Adam de muncă." In a celaşi cos
tum sumar Adam sapă, Eva toarce ; în jur,
arbori. De-asupra : "Pilda celui ce au că
zut în tâlhari". Tâlhari cu chipuri de draci
urcă o coastă ; mai jos, bătălia. Isus ri-
Biserica de lemn din Brezoiu-Vâlcea.
dică pe cel bătut şi-l duce lagazdă u nde
plăteşte. �
Fig. 11. -
c ·au fost mitropo l i t sfintei mănăst iri B istritei să Scene din Apocalips S I'. Ioan Evanghelistul, În
fie părinţilor de citanie şi Sfinţiei Sale de p omen ire". pridvor.
î n stânga uşii. .. Cap . 1. " E u sânt alfa şi omega
Bl S E R I C A V E C H E DIN C Ă L I M ĂN E Ş T I . [inceputul] şi sfârşitul " . Dumnezeu Tatăl e înfăţi şat
(Fig. 1 5.)
Pisa nia din p ri c1\-or a fost p l l b l i cată de d. V.

Drăghiceanu 1 .
Pisania zugrilvită î n interi or are cupri nsul u rmător :
"Această sfântă ş i dumnezeiască biserică ce să
zeu Să rafliTI e r o m o n a h egumenul sfintei mănăstiri

vede s'au zidit din temelie de robu lui Dumne
,
C ozi a, aj u t â n d cu ce s'au [J u t u t şi părintele Vas i l i e
lui] j u p â n Stoican . . . ş i dum. j u p .. ; O ct vlet 7282

monah. Ş i s'au î m podobit cu zllgrăvel e de dum[nta
7282 ( 1 773). A l doi lea Y . . . Gheorghe s â n Stoica

. .. ; 1 8 1 6.
Âd ecă : " C t i to r i i zugrăviţi în pronaos : "Serafim
ermonah, jupal1 G h e o rg h e sân S toica ot Călimăneşti
-şi soţ i a d u m n e a l u i , p anita M a ri a .
"
Sânt zugră viţi în costumele secolului al XIX- lea.

Pridvorul deschi s se sprijine p e zece coloane
-cu trei i ntrări : una principală în faţă , două laterale.
Zugrăvelile din pridvor au un caracter popular
bine pronunţat. " Facerea" : Dumnezeu pluteşte în
haos, în stânga ţ i n e pământu!. În faţă, Sf. Duh În
chip de porumbel alb, având cunună de raze ; de-a
supra soarele şi luna. " Facerea lui Adam ", Un înger
i ea pe Adam de mână. De-asupra. căderea înge
rilor cari se transformă În draci. Pe filactera ar
hanghelului cu sabie (poate Mihail) inscripţia : "Să
stăm bine, să stăm cu fri ca lui Dumnezeu" , ceia Fig. 12. - Culă din Lotru-Vâlcea.
-ce aminteşte ectenia rostită de preot la pregătirea
sfintelor taine : " Să stăm bine, să stăm cu frică să cu aureolă, având în dreapta cinci sfeşnice, În
o cetate.
1 Buletinul Com. Mon. istorice. V. p. 184. stânga două. Un sfânt cu aureolă doarme. rn fund,
2 ["s'au zugrăvit de dumnealui").
COMUNICĂRI 45
n Cap. 2. Î ngerul bisericii Efesului scrie : " aces " Cap. 1 2. Şi Sen Mare (Sf. Maria) s'a văzut În
'iea zice cel ce ţine şapte stele în dreapta sa". cer... , i erea îmbrăcată cu soarele, şi... luna suptu".
Dumnezeu Tatăl, în j eţ, ţine în stânga şapte stele ; Un Înger la mijloc ; în nori aureolă şi aripi p i
u n înger şi o biserică. cioarele ei. Acelaşi bătrân În stânga ; În colţ de
" Cap. 3. Ş tiu faptele tale că ai nume, că trăeşti asupra, Dumnezeu Îi primeşte sufletul. Soarele oval,
ş i e şti mort".
Un Împărat întins pe pat, la picioare 1
iJ,ărbaţi cu capetele descoperite ; în
fund o biserică ; sus, luna şi soarele ;
alături munţi.
ro ceri". Un sfânt. Dumnezeu Tatăl, un

"Cap. 4. După acestea am văzut...
Înger în no r i.
" Cap. 5. Şi am văzut în dreapta celui
(l e şedea pe scaun carte. " Scena asă
mănătoare cu cea de mai sus. Jos, o
Il: etate, îngeri. o carte.
"Cap. D. Şi am văzut când a des
�his Îngelu (sic) luna din cele şapte
Jileceţi ".
Un număr de călăreţi : unul pe cal
şi o cheie. al treilea, cu cal negru, ţine

alb cu arc şi sabie, al doilea cu sabie
f) cumpănă, altul, pe un cal şarg-găl

buiu ; între ei, Moartea cu aripi şi coasă,
în urmă un ochiu de monstru.
Cap. 7. Îngeri. Scena e ştearsă. Fig . 1 4. - Biseric a din Voineasa-Vâ1cea.
Cap 8. Î ngeri de o parte şi alta, unul
în mijloc. Cap. 9. Un stâlp sau un turn în mijloc, În spate, luna cu chip omenesc, semilună la pi
-restul şters. cioare ; în dreapta, un balaur.
"Cap. 1 3. Şi am văzut suindu-să din m are o
hiară care avea şapte capete." Fiara apare în faţa
b ătrânului.
" Cap. 1 4. Şi am văzut şi iată miel stând pre
muntele Sionului." In colţ, Dumnezeu având glo
bul pământesc, mielul pe munte, Îngerul cu o se
cere În mână, cu alta alături.
" Cap. 1 5. Şi am văzut alte semne în cer, mare
şi minunate, şi îngeri având şapte rane... D ... "
Mielul în jilţ, susţinut de îngeri simbolurile Evan
gheliştilor. In dreapta, la poarta cetăţii un înger
un urcior; în stânga , trei Îngeri.
Cap. 1 6, 1 7, 1 8 îngeri şterşi, cu ochii scrijelaţi 1.
BISERICA DIN ROBEŞTI-V ÂLCEA.

Cu pridvor deschis, ca şi bisericile de la Câi
neni din Argeş şi Vâlcea (fig. 1 6- 1 7).
Pridvor ; în dreapta sus : "Costandin zugrav Vei
O cn., 1 8 1 7".
Pe faţa da de Vest, zugrăveli : Trei îngeri, Sf.
Paraschiva. Soborul Sfinţilor Arhangheli M ihail şi
Gavriil, Sfântul Nicolae, Trei îngeri.
cmori : Costantin Robescu, jup. Smaranda , jup.
D imitri e sin Costandin Robescu, jup. Anica, Maria
(copilă).
In stânga, lângă ctitorul Costandin Robescu,
Fig. 13.
trei feciori şi şase nepoţi.
- TrOiţă din Lotru-Vâ1cea.
Spre Sud : Jupâneasa Safta. jupân Gheorghe
�
î n dreapta uşii. " Cap. 1 0 : Ş i au văzut.., pogo Burchicea cu o fetiţă, Paraschiv brat ego, Stănică
sin Costandin Robescu.
"'iandu -se" . Un sfânt bătrân . Spre Nord : jupân ' Stoian, jupâneasa Stanca,
;'- "Cap. 1 1 . Şi mi s'a dat mie trestie asemenea doi copii, jupâneasa Safta Gheorghe sin Costandin
tt�ui toiag." Un înger În urma unui bătrân, mer
1 După Erminie, cap. rn şi V, se zugr�vesc.
�gan d la bise rică .
�6 BULETINUL COMISI UNII MONUMENTELOR ISTORICE
.: -l.
Robescu, un copil, jup. Safta, Ion b rat ego, doi de Argeş. Clopotele au fost turn!lte la Sibiiu, unde,.
copii . . spune cântăreţul bătrân, s'au du s cu dăsagi. în�
. ,
,!
. Pomelnicul zugrăvit la proscomidie este afumat. cărcaţi de aur.
j '
Fig. 1 5. - Biserica v e c h e din Călimă neşti- V a lcea.
" Costandin, Zmaranda, Gheorghie, Paraschiv, Pe o piatră de mormânt în pronaos, inscripţie.

Ana, Stam"a (?), Gligore,' Costand i n , Jlinca, Anghel Pe marge ne : t "Zis · a Domnul. Cela ce credei
cu tot neamul lor. întru mine, de va şi m uri, viu va fi ; l eatul 1 850" ,�
Zugravu Ion Constandin Mincu, erm. Alexe". In cârn pul pietrei : ,, 1 850, Septemvre 1 8.
Tn zbor din rai u te-ai coborît,
9 clipă de ochi a fost viaţa ta, '
Inger ai fost, dar Domnului hotărît
S i , în cer m e rgând, afli soarta ta.
O . priveşte În jos, la durerea părinţilor·
Şi varsă mângâiere în inimile lor.
D. R Robescu, 1 837.
Din braţele familiei mult eşti depărtat,
In mormânt şi în cer n epot ţi·ai chemat
Şi mii de dureri în noi s'au deşteptat
Aşteptând sfârşitul, ca toţi ce v'a urmat",
Biserica din Râureni.
E d e lemn (fig. 1 8). Pisania săpată În bârnă de
asupra uşii :
"Această sfântă şi dumnezeiască biserică unde
să cinsteşte ş i să p răznuieşte hramu sfântului erark
Nicolae de la M ira Ll cheia este făcută de creştinii
de oameni anume : Ni cole Gh. erei, Filip An
drone, cari din bun găndu lor s'au făcut cu toate
şi s'au făcut în zilele prea-Ium. Domn 10 Cos

cele trebuincioase ale ei, cari şi ctitori s'au numit,
tandin Voevod , cu blagoslovenia părintelui chir

Clement episcop Întru vei':. pomenire celor mai sus
pomenit. Sep. 8. 72 52 ( 1 743). "
Pe o altă bârnă săpată data : 1 837, iar de-asupra
pisaniei , săpat în lemn : "Acestil copil N icolae este
Fig. 16. - Biserica din Rcbeşli-Vâlc e a . făcut din Dum i neca florilor" (sic).
Icoanele, din 1 830, 183 2 , 1 837, două înfăţişând . �
o"
Icoanele sunt din epocă, scaunul arhieresc cu doi apostoli, sânt d e. la fundarea bisericii.
tălpi, capete de balaur. Pe o i coană împărătească, înfăţişânţ! pe ţsu,s .
.�� .
; .'>o�
Zugrăveala asămănătoare cu cea- de la Câinenii Hristos : .
COM U N I C Ă R I
,,1 832. S'a pr eînoi t d e Gheorghe ş i Costandin Pe alta : "leat 7333 (1 835) ". Pe una a Sf. Ioan
It.
Jogof. Botezătorul : ,, 1 837",
Fig. 17. - Biserica d i n Robeşti-Vâlcea.
Pe o icoană înfăţişând pe Maica Domnului :

i coane s'au făcut de logofătu Gheorghe sin
Pe o alta a lui I s us Hristos : "Aceste două
,, 1 830, 2 1 ". sfinte
popa U drea".
Fig. 18. - Biserica din Râureni-Vălcea.
R E S U M E F R A N <:: A I S
--0--
VIRGILE DRÂGHICEAl\;U, Considerations sur l'âge A cote des details de celles de Barbu et de
siecle.
de l'eglise du couvent de Tisma11a. Resume ă la fin. Stari-Chiojd (XVIH-e siecle).
N. IORGA , Eglise d'Albota. Commencement du D. BERCIU, Generalites sur la pnihistoire de {'Oltenie'

XIX-e siecle ; belle inscription. et son engrenage dans les problemes du centre el du·
ă
N. GHlKA-BUDEŞTI, L'eglise de Hârtieşti (Mus
Sud-Est de ['Europe. Resume la lin.
a
Comm unications par Victor Brdtulescu. Eglises
des districts d'Argeş et de Vâlcea (XVI I-e er
cel). Resume la fin.
N. I ORGA, L'eglise de Tisdu : Eglise du X VII-e XVIII-e s'i ecles).
R E o A C T 1 A:
,
SECRETARI ATU L COMISI U NII MONUMENTELOR ISTORICE

BUCUREŞTI. - STRADA GENERAL BERTHELOT No. 26
ecretar- Director : VIRGIUU N . D R ĂGHICEANU
Buletinul se găseşte de v ânzare la principal ele librării din ţară.

Studenţii , profesorii şi preoţii au 45 % reducere, adresându-se Secretariatului.
Fiecare fasciculă apare în două ediţii :

Ediţia pe hârtie chromo, Lei 1 20. - Ediţia pe hîrtie velină, Lei 90.
La Secretariatul Comisiunii se poate procura Buletinul Comisiunii pe anul 1 923,

consacrat Curţii Domneşti din Argeş. Exemplar de lux cu text frances Lei 1 . 1 00,
făr� text frances Lei 1 .000. Exemplar pe hârtie velină cu text frances Lei 600,
fără text frances lei 500.
P R E Ţ UL
L E I () O
ANUL XXVII. - F ASe. 80. ĂPRIL-IUNJE 1 934.
� lliTl'lmL\ � rR'-\&C�
ISP r . O R
BIBLI OT EC A
�
Inv . .-----··
-·· ·-···-·
Cots_----.
BULETINUL
COMISIUNII
,
1 9 3 4
Aşezământul tipografi c DATINA ROMÂNEASCĂ -t' Vălenii-de-Munte
M INISTERIUL INSTRUCTIUNII
,
PUBLICE
.
SI
,
AL CULTELOR
M INISTRU : C. ANGELESCU
COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTO RICE

PREŞEDINTE : . IORGA
Membri : IOAN ANDRIESESCU, PETRU A NTONESCU, GEORGE BALŞ, A LEXANDRU LApEDATlJ,

i
CONST. MOISIL, PR. N c. POPESC U, VICTOR G . ŞTEF Ă ESCU, A RTUR VERONA.
Secretar-Director : VIRGILI N . . DRAGHICEANU.
Arhitect-Sef
,
: N. GHIKA-BUDESTI.
.
C U P R I N S U L
T E X T: �gina
VICTOR BRĂ TULESCU : Elemente profane in p ictura religioasă. 49
N . IORGA : Biserica din Mătesti . . . . . . . 68
MARIA GOLESCU : O fabulă � lui ES0P trecută in iconografia religioasă 70
D. BERCl U : O colectie de antichităti din judetul ROffianati 74
'
85
'
. IORGA : Evanghet iariul l u i Alex� ndru-Vod � Mircea la Muntele Sinai
" " Două Evangheliare ale fiilor lui Petru Rare� 87
Cronică de N. Iorga �i A. Bărcăc i lă 91
Resumat frances. 96
ILUSTRATIUNI
,
:
Elemente p rofane in pictura religioasă. fig. - Biserica din D răgăneşti (Olt
7t
2. 70
Fig. 1. - SI. Nicolae, SI. Paraschin şi S1. Hara- Fig. 3. - Moartea şi unchiaşul . . • . •
Fig. - PridvorUl biser icii din Zăvoieni (Vâlcea)

72
lambie . • 49 4. 71
. . Fig. 5. - Zăvcit-T11 Ducipal şi semnătura zugravului
Fig. 3. - SI. Constantin şi Elena, Sf. Haralambie
Fig. 2. - Si. Marin . • . . • • 49
ş i SI. Ecaterina . • . . 50 O colecţie de antichităţi din jndeţul Romanaţi.

Fig. 4. - SI. Gheorghe înţeapă balaurul . 51 Fig. 1. - 1-14 75
Fig. 5. - Cavalerul Trac . . . . . . 51 Fig. 2. - 1 - 1 8 77
fig. 6. - Cavalerul Trac • . • . • . 52 Fig. 3. - 1-6 . 79
laurul. In stânga : SI. D i m itrie ucizând
Fig. 7. - I n dreapta : SI. Teodor Tiron ucizând ba- Fig. 4. - 1 - 1 2 . .
83
. • 81
Fig. 5 . - Orlea. Civil isaţia de t i p Vădastra I I
pe " Scăluian& • . • . 52
fig. 8. - Piatra de mormânt a lui Radu de l a Evangheliarinl lui A lexandru.Vodă Mircea
Afumaţi • • • . 53 la Muntele Sinai.
Fig. 9 - I nscripţia fântânii de la Oaia .
54
54
Fig. 10. - SI. Gheorghe înţeapă balaurul. Fig. 1 . - Paraclisul ro mânesc de la Muntele Sinai 85
Fig. 1 1 . - SI. Gheorghe scapă din robie p e fiul Fig. 2. - Legătura în argint a Evangheliariulu i de
luI Leon . . . . . . • 55 la Muntele Sinai • . • • • 86
fig. 12. - Frescă la biserica episcopală din Roman. 55 Fig. 3. - Alexandru Mircea, Doamna Ecaterina ş i
i i u l , Mihnea, pe Evangheliariul de l a
56
Fig. 13. - Frescă d e l a Dobrovăţ 56
Fig. 14. - frescă de la Voroneţ . Muntele Sinai 86
Fig. 1 5. - frescă de la Hârlău . . • 56
Fig. 1 6. - SI. Gheorghe în luptă cu balaurul 57 Două Evangheliare ale fiilor lni Petru Rareş.
Fig. 17. - Botezul lui Isus . 58 Fig. 1 . - Legătura Evangheliariului moldovenesc
Fig. 1 8. - Coborârea la Iad. . 59 a l fiilor l u i Petru-Vodă Rareş . . 87
fig. 20. - Izgonirea din Raiu 60
Fig. 1 9. - Frescă de la Sucevita. 59
riUlui f i i l o r lui Petru-Vodă Rareş
Fig. 2. - O faţă din Îmbrăcămintea Evanghelia-
• 88
fig. 22. - stema de la Slatina
fig. 21. - SI. Eustlltie Plachida 61 Fig. 3. - Altă iaţă din îmbrăcăminteă Evanghelia.
88
fig. 23. - Sf. Marina .
62 riului fiilor l u i Petru-Vodă Rares'
Fig. 24. - Ieşirea din Egip t
b3 Fig. 4. - î mbrăcămintea Evangheliariului din 1 55 1 89
64
64 F ig. 5. - Inceput de Evanghelie în ms. din 1551 89
Fig. 25. - Pilda Inorogulu i . Fig. 6. - 1\.lt început de Evanghelie d i n ms. de l a
F ig. 26. - r'aşterea l u i Isus 65 1 55 1 • • . • • • • 89
fig. 27. - Naşterea lui Isus . • • • 65 Fig. 7. - Bula lui Constantin.Vodă Racoviţă .• 90
Fig. 28. - Icoană prăznicar din sec. XVIlI 65 Fig. 8. - Cealaltă faţă a bulei lui Constantin-Vodă
Fig. 29 . - Sf. Stelian . 66 �oo� 00
Fig. 30. - SI. Procopi e . 66
Biserica din M ăteşti. CroJlică.

Fig. 1 . - Biserica de la Măteşt i . . . 68 Fig. 1 . - Casă de pe Valea Teleajenului (Ogretin) 91
Fig. 2. - Intrarea bisericii de la Măteşti . 68 Fig. 2. - Biserica veche din Ogretin 91
o fa bulă a lui Esop trecută in iconografia religioasă.

Fig. 3. - Casă de pe Valea Teleajenului 9 J.
Fig. 4. - " " " " 92
Fig. 1. - Moartea şi unchiaşul 70 Fig 5. - " " " " " 93
� . -
ELEMENTE PROFANE I N PICTURA RELIGIOASA

DE VICTOR BRĂTUlESCU.
--- 0---
Este ştiut că faţă d e puterea tradiţiilor populare Elemente profane în pictura religioasă se pot
însăşi Biserica creştină n'a fost dintru inceput observa în zugră velile exterioare I ale bisericilor,
prea categorică, ba, dintr'un calcul uşor de înţe� în icoanele mai nouă, mai ales în icoanele parti�
les, ea şi�a aşezat serbătorile mari aproape la ac:e� cularilor.
leaşi epoci ale anului cu serbătorile păgâne ale Aici, se poate spu ne, se amesteca Ş1 gustul
Romanilor. Î n acest chip zeul păgân a fost înlă
turat d i n mintea credi nciosului, făcând loc sfân�
tului creştin sau unui eveniment creştinesc oarecare.
Acestui eveniment sau sfântului respectiv tra
diţia i-a alăturat unele practicI şi credinţe, al
căror izvor vine câte odată din acea veche credinţă
păgână.
La rândul său, fiecare popor creştin a avut pre�
ferinţe pentru anumiţi sfi nţi, pe cari i�a adorat
mai mult decât pe alţii şi cărora li-a atribuit
Fig. 2. - Sf. Marin .
celui care plăti a pe zugrav şi care avea preferinţă

pentru anumiţi sfinţi.
1 Zugrăveala exterioară este apocaliptică şi apare cu mult

'
Înaintea eresiei bogomilice având o singură tendi n ţă : "aceia
de a da sufletelor şovăielnice un razim moral. De la lite
ratura apocaliptică s'a trecut la legendele biblice d i n Ve
Fig. 1 . - Sf. Nicolae, SI. Paraschiva şi Sf. Haralambie.

chiul şi Noul Testament, la cele hagiogralce, la l iteratura
astrologică de prevestire, apoi la romanele populare cu in
,, 1 848, Ceauş Brdtu'·.
triga complicată" ; P. Henri, lconograpbie el Folclore, În MeIan
ges de l'Ecole fran,aise, 1 9:27. Asupra derivaţiei picturii reli
puteri speciale, în deosebite domenii : Sf. Nicolae gioase din cea păgânâ, deci nu numai in ce priveşte cre
la Ruşi, Maica Domnului la Români. dinţile şi datinele, se poate cerceta studiul d-lui P. Mura
toff, La peint.ure byzantine, 1 928 : Silvanul cu aureolâ c e
sfănt ( p . 50 , p l . Ii ; grupul de portrete de la Capua ajunge
Zugravul de icoane însuşi evada câte odată şi
el din domeniul canonic şi ceda supt puternica
mai tărziu Corul ingerilor (pl. Il). Cf. şi V. Grecu, Versiu
influenţă a tradiţiei, strecurân d elemente ce nu�si
' nile romaneş ti ale Erminiilor de pictura bizantină, in revista
găses c altfel expli caţia. .Codrul Cosminului", 1 92 4 , p. 1 09. P. Muratoff, o. c., p. 52.
Bul. Com MOIl. ISI. - Fas", 80. 1 9�4.
50 BULETINUL COMISlUNII MO ·UMENTELOR ISTORICE
Aşa se explică de ce intr'o icoană intâlnim i coană din Colecţiile Comisiunii Monumentelor
alături de Sf. Nicolae pe Sf. Paraschiva şi Sf. Istorice zugravul a pictat o scenă centrală repre
Haralambie (fig. 1 ) ; alături de lsus care tronează, sintând pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena,
.având în spate pe arhanghelii Mihail şi Gavriil, incadraţi între Sf. Haralambie şi Sfânta Ecaterina.
i n dreapta pe Maica Domnului, o alta are în stânga De j ur imprejur alte do uăsprezece scene cu
pe Sfântul Marin, foarte rar zugrăvit (fig. 2). Alături momente din viaţa l ui Isus şi d i n viaţa Maicii
de chipurile Maicii Domnului, intr'o icoană ru Domnului. O singură scenă străină : Sfânta Treime, în
sească a părintelui Bobulescu, icoana Sfântului chipul celor tr.e i îngeri, cu Avram şi Sara la Stejarul
A l exandru. Mamvri (fig. 3). Sf. Haralambie, bătrân, cu barba
În privinţa amestecului celui care plătia icoana aibă 1, ţinând un lanţ de care e legată ciuma, ca
şi icoana în colori a aceluiaşi sfânt pu
blicată de d-l Iorga 2 (pl. 1).
SF. GHEORGHE
D upă Erminie Sfântul Gheorghe trebuie
zugrăvit tinăr, fără barbă 3.
Supt influenţa Sinaxariului şi a Vieţilor
Sfinţilor, - dar şi cu ingăduinţa Ermini
ilor 4, zugravii căutau să înfăţişeze di
-
verse momente din viaţa şi minunile să,

vârşite de un sfânt, aşa cum, între altele,
îl arată pe Sf. Gheorghe ucizând balaurul
de la Berit, după care a urmat creştinarea
a douăzeci şi cinci de mll de închinăto'fi
la idoli 5 (fig. 4.)
Inainte de a ne opri asupra acestei
scene, câteva cuvinte despre viaţa Sfân
tulUi Gheorghe.
Născut in Capadocia din pannţi creş
tini, Sf. Gheorghe ajunge unul d i n cei
mai preţuiţi ostaşi a i l ui Diocleţian. Ne
voind să sacrifice zeilor, cade in d isgraţia
Impăratului şi e supus la diferite chinuri,
din care scapă nevătămat. Mergând î n
templul l u i Apolon, toţi idolii cad jos.
Impărăteasa Alexandra 6 işi mărturiseşte
atunci credinţa şi este martirisată şî ucisă.
odată cu SI. Gheorghe.
Aşa de mult ni s'a deprins ochiul c u
Fig. 3. - Sf. Constantin şi Elena, Sf. Haralambie şi Sf. Ecaterina.
tot c e ţine de icoana acestui sfânt, incât
şi care putea comanda ce anume sfinţi să i se J După Erminie.
zugrăvească, se poate face o apropiere între acest 2 N. Iorga, Les arts mi/uurs en Roumanie, 1 934, pl. XII.
fel de icoane şi intre tablourile votive, zugrăvite 3 Didron, Manuel d'iconograpbie cbretienne grecque et latine,
Paris 1845, p. 395.

-în mai toate bisericile 1.
• "Dacă un zugr.lv va voi să le înfăţişeze - minunile -,
Articolul de faţă va cuprinde u n n u măr de el să cerceteze viaţa şi legendele Sfinţilor şî să urmeze acelor
icoane şi zugrăveli cu elemente profane, la care i ndicaţiuni pentru tablourile sale". După Erminia lui Dio
:se vor adăugi câteva icoane votive, caracteristice. nisie la : Oreste Luţia, Legenda Si. Ioan cel Nou de la Su
ceava, in frescurile de la Voroneţ, în "Codrul Cosminului", 1,
ICOANE. Cernăuţi , 1 924, p. 332.

5 In lucrarea citată, Didron, arătând că a adus de la Athos
A m arătat mal sus că acel care plătia Icoana o asemenea icoană, in care balaurul urmează să mănănce pe
·c erea să i se zugrăvească anumiţi sfinţi. lntr'o fiica lmpăratului Libiei, c u-şi explică rostul copilului pe
crupa calului ; p. 372.
1 Asupra acestei apropieri îmi atrage atenţia d. Virg. 6 In Erminia lui Didron, Alexandra e arătată ca regină,
Drăghiceanu. soţia regelui "Dacian" al Persiei.
ELEMENTE PROF ANE ÎN PICTURA RELIGIOASĂ 51
dromeda, î n legenda ceitică a l u i

Tristan ş i Iseult ş i intr' o mulţime
de basme populare ; a fost incor
porată şi i n redacţiile mai noi ale
Vieţii Sfântului Gheorghe."
Tema aceasta este cunoscută ca
foarte veche.
Povestea l ui Gheorghe�cel-Vi
teaz, publicată de Ispirescu, foarte
asămănătoare cu povestea lui Sieg
{ried din Niebelungen, dovedeşte
extraordinara răspândire a temei,
care se răsirânge puternic 10 re
presintările iconografice 'n sculp
tură 2, ca şi în balada populară
Iovan Iorgovan 3.
Heracle însuşi apare pe un cal
inaripat, impungând cu suliţa ce
o are în măna dreaptă hidra cu
un cap de leu, unul de ţap şi cu
o coadă de şarpe 4.
Eroul trac de pe monumentele
noastre vechi apare i n aceiaşi ati
tudine : in luptă cu un balaur
(fig. 5 şi 6) Asemenea represin
_
tări găsim pe u nele obiecte de

bronz din sec . VII şi VIII : un
tânăr călăreţ cu nimb, cu mantia
fluturând, ucide un şarpe 5.
Î n privinţa cultului eroului He
racle, care se poate asămăna cu..
Eroul trac şi cu Iovan Iorgovan,
Fig. 4. - Sf. Gheorghe înţeapă balaurul. Jcoan ă din Museul Simu. vorbind de basorelieful din Ma-
n imeni nu se mai întreabă de ce Sfântul Gheorghe

este zugrăvit călare pe cal, i n l uptă cu un balaur, pe
care il înţeapă cu suliţa. Motivul e foarte răspândit
în basmele noastre, cu fata de împărat scăpată de
Făt�Frumos, care ucide balaurul. În unele icoane
se vede şi fata de Î mpărat, la poarta cetăţii, aş�
teptând clipa venirii balaurului ca s'o mănânce.
Într'un alt plan, Împăratul, urmat de Împărăteasă
şi de curteni, dintr'un balcon, întinde viteazului
cheile cetăţii. Zugravul se opreşte aici ; imaginaţia
populară urmează în basm cu împlinirea făgăduieiii
împăratului : nunta fetei de Împărat cu Făt-Frumos.
"Ea apare i n vechiul mit al lui Perseu şi A n-
1 N. Cartojan, o. C. , p. 142.
2
1 933, an. 48, fjg. 1 , 2, 3, 45 ; pp. 77, 78, f ig . 6, 7 ; p. 79,

Jahrbuch des Archiiologisches Illstit�lts des Deu tschen Reiches,
3 I orgovan ( l argul Gheorghe.

fig. 8, 9, 10, p. 82.
• Notizie degli Scavi di alltichitâ. 1 933, X l, p. 1 87.
• O Wulf, A ltchrist/iche tllld mittelalterliche byzalltillische

tllld itdiellische Bildewerke, III, n-Ie 828-29, p. 182. Fig. 5. - Cavalerul Trac. Colecţia M. Suţu .
52 BULETINUL COMISIUNII MON U M EI TELOR ISTORICE
dara, "dedicat, cum îl arată i nscripţia, lui Hercule d upă ce arată toate legendele publicate în legă
-cel neînvins", d. B. Filov arată că acest "cult în tură cu această in<;ectă primejdioasă, citând şi pe
ţerile dunărene era concentrat la Mehadia-Hercu cronicarul Radu Popescu, relevă scrierea Ameri
lesbad (ad Mediam) şi de aici s'a răspândit în canului James O. Noyes, Roumania, The Border
Dacia şi Moesia" 1 . Land of the Christian and the Turk, New-York
Centrul de răspândire al cultului este deci Me- 1 858, p. 6 1 . Americanul, fost doctor în armata
turcească, vorbeşte de peştera Golubaci, unde se
crede că Sfăntul Gheorghe a. ucis balaurul, din a l
cărui trup, ş i azi î n stare de putrefacţie, purced
roi uri de muşte vatamătoare. De aici deduce, cu
drept cuvânt, Bogrea, că Americanul, i nterpretind
numele de Iorgovan (Iorgu = Gheorghe), a ajuns l a
conclusia c ă la Golubaci a fost ucis balaurul d e
către Sfântul Gheorghe 1 .
Urmează deci că acest cult este cunoscut încă din
secolul al III-lea a. Chr. şi foarte răspândit in
Dacia, fie supt forma păgână, fie supt cea creştină.
O poveste asămănătoare cu aceia a uciderii ba
laurului de către Sf. Gheorghe este a Sfântului
Teodor Tiron 2. Căutând la Sf. Teodor Tiron, am
găsit o notiţă în care se arată că şi Sf. Teodor
Stratilat a ucis un balaur şi tot la cetatea Evhaita,
dar într'un câmp, nu în pădure, ca Tiron. Aceiaşi
femeie, Evsevia, se arată şi u nuia şi c eluilalt, în
demnându-i să fugă din acel loc blăstămat. Notiţa
adaugă şi aceia că "sau e o greşeală de istorici",
sau fiecare sfânt a ucis câte un balaur 3 .
Aceasta dovedeşte însă cit de mult a fost răs
Fig. 6. - Cavalerul Trac. Colecţia Dr. Slobozianu. pindită tema.
O icoană rusească din secolul al XVII-lea În
badia, în j urul căreia balada noastră aşează vitejiile făţişează lupta Sfântului Teodor Tiron cu balaurul
lui Iorgovan : cu mai multe capete, care iese la luptă.
"Sus, pe Cerna, sus
" Mulţi voinici s'au dus,
" Dar câţi mi s'au dus
"Toţi mi s'au răpus" �. . .
Apropierea pe care o facem mtre Tovan Iorgo
van şi Hercule a fost făcută şi de curegătorii
noştri de literatură populară ca V . Alecsandri, At.
Marienescu şi alţii, la cari se referă şi G. Dem.
Teodorescu.
Răposatul V. Pârvan, ocupându-se in Getica sa
de cultul zeului-cavaler, arată că, definitiv şi plastic,
.acest cult s'a închegat prin secolul al I I I-lea a.
Chr. 3.
Ocupându-se de musca columbacă in tradiţia
[ Fig. 7. - În dreapta : SI. Teodor Tiron ucizând balaurul.
noastră populară, un alt învăţat român, V. Bogrea, In stănga : Sf. Dimitrie ucizând pe "Scăluian".
1 B. Filov, Bas-relief d 'Hercule, provenant de Vadara, i n

Într' un alt plan. mai sus, monstrul, având copila
"lzvestia", Sofia 1 91 1 , tom. I I . fas e. 1 , p . 98. Combătănd pe
d. Filov, d. Balaşcev, un alt profesor bulgar, demonstrează
în braţe, samănă cu Scaraoschi din gura ladului,
că acest cult aparţine Tracilor. G. O,. Bahşcev, A ltthrakische 1 V. Bogrea, Musca columbacă in tradiţia noastră istorică şi
Heiligtumer und Gotter, Sofia 1 934, pp. 30-47. populară, cu o paralelă romanică, in "Arhiva de folklor". h
2 G. Dem. Teodorescu, Poesii poplliare, Bucureşti 1885, pp. 42-5.
p. 4 1 5. 2 Asupra aLesteia m;-a atras atenţia păr. C. Bobulescu.
• V. Părvan, Getica, 1 926, p. 640. 3 Milleiul de la Neamţ, 1 8 1 2.
ELEMENTE PROF ANE ÎN PICTURA RELl GIO ..1, SĂ 53
-ţinând pe Iuda in braţe 1 . Scutul Sfintului are ca Cosinzeana. După credinţa populară, el singur
ornament soarele. de care va mai fi vorba. poate să vadă vântul, fiindcă nu mănâncă ceapă 1 .
SI. Teodor Stratilat se află zugrăvit la Suceviţa, Balaurul. Acesta este principiul răului, ca şi i n
în luptă cu un balaur, supt scena aducerii moaş cr.edinţa dualistă ; supt forma zOleului e l este i n
telor Sfântului Ioan cel Nou (Fig. 7). veşnică luptă cu Făt Frumos, d e care este răpus
Căutând a urmări linia curbă arhitectonică a fe- insă, după multe şi mari greutăţi.
restrei, zugravul face ca ba .... --.,.-. .----.,---..
...-- - -....-..
.. � .- -'-;r----
.'
laurul să coboare pe această
linie spre Sfântul Teodor
Stratilat, care, în posiţie de
apărare, puţin curbat spre
monstru, ţine scutul în stânga,
iar cu dreapta ridică sabia
de-asupra capului. Aceiaşi
atitudine la Sf. Teodor Tiron
în icoana rusească descrisă
mal sus.
ELEMEI TELE SCENEI

Să ne oprim puţin şi asu
pra elementelor componente
ale unei atari scene. in afară
-de erou, totdeauna înfăţişat
· ca ostaş, cu platoşă, suliţă,
sabie sau buzdugan, cum e
cel de pe pietrele noastre
de mormânt 2, distingem :
calul , balaurul, scutul, 1 0
unele casuri fântâna, fata sal
vată şi mai rar un copil aşe
zat pe crupa calului, la spa
tele eroului, cu un vas 1 0
mana.
Calul. E cel mai de a
proape tovarăş al eroului ;
năsdrăvan i n basme, el dă
sfaturi stăpînului, pe care b
nevoie il şi răsbună : Buce
fal (Ducipal din A lexandrie)
ucide cu cornul ce-I are i n
frunte p e omorâtorul lui
A lexandru.
El e purtător de biruinţă.
este animalul nobil şi fal n ic
de care n u se poate lipsi
nici chiar Făt Frumos i n
Fig. 8. - Piatra de mormânt a l u i Radll de la Afumaţi .
. lupta c u zmeii pentru Ileana
Ca şarpe, el a apărut odată cu omul şi i n luptă
! N. Kondakov, The Russian lkon, Oxford 1 927, pl. 1.111. cu el. După crecinţa b0gomilică, a resultat din
2 In represintârile p e piatrâ a l e eroilor morţi in l upte
aceştia sânt infâţişaţi câlâri, cu mantia fluturând, cu buzdu Grabstein des Bithyt'ers Me '1 as, in "Jahrbuch des Deutschen Ar
. ganul in mânâ, in atitutini de l uptâtori. Aşa se infâţişeazâ châologischen Instituts", voI. 48, 1 933, p. 753 (fig. 1 : .Gr::b
Radu de la Afumaţi, inmormântat la Argeş, Albu Golescu stelle, Istambul").
la Vieroş. Radu Buzescu la Stâneştii Vâlcii, morţi in lupte, ! V. Brâtulescu, Credinţe populare d i n com,ma Ve!ea, jud.
esau in urma luptelor, (hg. 8). Conf. şi Ernst Phul, ZU71l Vlaşca ! colecţie ineditâ.
54 BULETI NUL COMISIU NII MONUME NTELOR ISTORIC E
olteneşt i, la noi, influenţate de Peninsu la Balcanic ă, in care

cas are o origine foarte indepărtată, in arta caucasian ă 4.
Şi unul şi altul in simbolic a creştină represintă pe diavol 5.
Fântâna . In basmele noastre locuinţa balaur�1 ui este Q.
fân tină sau un loc din apropierea ei. Locuitor ii ţinutulu i
aceluia nu pot lua apă decât jertfind u-i copiii, pentru a-l
hrăni, pănă când, in cele din urmă, vine rândul chiar '
Împărat ului, care e silit să-şi dea
singura fată.
Este momen tul culmina nt, când apare Făt Frumos , 10
icoane Sfântul Gheorghe, care ucide balaurul , scăpind 10
fe lul acesta lumea de pacoste 6.
De aici obiceiul ca u nele fântâlli să aibe ca patron pe'
Sf.. Gheorghe ucizâod balaurul, cu o i nscripţIe la Oaia, in
Vlaşca (fig. 9.) .
Scutul, având ca ornament soarele, motiv antic, apare'
câte odată î n această formă la Sf. Gheorghe Î.
In unele scene, pe cal, i n dosul Sfântului Gileorghe
apare un copil cu un vas în mână S (fig. 1 0). Este Gheorghe,.
- Inscripţia fântâni i
d e l a Oaia '.
prisosul de pământ ameste
cat cu apă, scurs din degetul
cel mare al piciorului drept
al lui Adam şi devenind
Satanael 2•
Pentru ţinuturile noastre
el e deosebit, in unele casuri,
de balaur : "pentru La Te
ne-ul dacic, animalul clasic
de apărare împotriva deo
chiului şi a tuturor acciden
telor demonice e şarpele".
Î n acest cas obiectele 10
formâ de şarpe serviau ca
amufete 3.
Din basme, balade şi din
represintâri plastice, balaurul
a pătruns i n arta ţesutului
covoarelor, in special a celor
1 Cuprinde numele ctitorului şi
data 1852.
2 N. Cartojan, o. c., p. 36, citat
d upă Zigabenos, Pal10plia dogma

tică, titlul XXVI I .
a V. Părvan, o . c., p. 642.
• Artur Upham Pope, The myth
of tbe A1'I1unial1 dragon carpets. "Jahr

buch der asiatischen Kunst", 1925,
p. 1 47-158.
5 W. Molsdorf, Christliche Sym
bolik der mittelalterlichen Kunst, I
Leipzig, 1 926, no. 839 şi 840.
6 N. I orga, o. c., pl. xv.
. Kondakov. L'idme russe,

Praga 1 928, pl. v.
8 LihaceH, Materiale, pl. XXI,
fig. 43. Fig. 1 0 - Sf. Gheorghe inţeapă balaurul. În spate copilul Gheorghe, fiul lui Leon.
.
ELEMENTE PROFANE ÎN PICTURA RELIGIOASĂ 55
<fiul unic al l ui Leon, credincios închinător al sfăn� La biserica din Voroneţ, al cării hram este Sfântul
tului, care copil căzuse în robia Bulgarilor în urma Gheorghe, se află zugrăvit martiriul Sfântului. (fig.
unui războiu al acestora cu Grecii. Războiul avuse 14). Tot aşa Ia Dobrovăţ, la Hârlău, la biserica
loc în luna August. Copilul a stat astfel in robie episcopiei din Roman. Astfel apare Ia biserica din
pănă în primăvara anului următor, în ziua de Deciani 1 ,
Sfântul Gheorghe, când, după multe rugăciuni ale La Dobrovăţ şi la Hârlău Sfântul Gheorghe ucide
părinţilor pentru fiul lor, Sfântul, îndurându�se, balaurul cu sabia. În faţă, ŞI ţinându-l legat pe a�
l-a răpit pe cal, tocmai când băiatul mergea la cesta, stă fata împăratului,
stăpânul său cu vasul cu
mâncare, şi l�a dus la casa
.', părinţilor cari aveau oaspeţi
. . şi se tânguiau pentru pier�
der-ea odraslei. Rostul copi
l i care apare la spatele
S antului Gheorghe este deci
explicat, de şi, intr'o anume
formă, el aminteşte pe Ca
millus din vechile sculpturi 1 .
In redacţiile mai nouă ale
erminiilor copilul salvat este
n umit copilul din Amira. Fig. 1 1 . Sf. Gheorghe scapă din robie pe fiul l ui Leon.
_.
S'ar putea face alta legă� (Salvarea copilului din Amira.)

tura cu literatura basmelor, Tn stănga : Copilul robit duce vasul cu măncare stăpănului său. In mijloc : Si.
Gheorghe răpeşte copilul. In dreapta : Sf. Gheorghe conduce copilul l a părinţii săi.
· copil ul fiind acela care da
apă vie eroului, geniului bun, lui Făt-Frumos în La Hârlău, pe lângă sabie, Sfântul mai are şi
luptă cu zmeul. suliţă, pe care o înfige in gura balaurului, in timp
Zugravii au adunat în scena u ciderii balaurului ce arcaşii ţintesc de pe zidurile cetăţii (fig. 1 5).
· şi aceastălaltă minune a Sfântului Gheorghe, să�
vârşita dupa trecerea lui din viaţa pământească
, (fig. 1 1, fresca de Ia Voroneţ).
în foarte m ulte casuri, fata de Împărat ţine
legat de gât balaurul, iar la biserica episcopală
din Roman îl duce d upă sine, tot legat, în urma
Sfântului Gheorghe (fig, 1 2).
Explicaţia o găsim în însăşi istorisirea acestei
minuni, în care se zice că Sfântul Gheorghe,
d upă ce înţeapă balaurul cu suliţa, spune fetei
să�1 lege cu brâul de gât şi să-I poarte d upa sine
prin cetate. În mijlocul cetăţii, apoi, Sfântul Gheor�
ghe ucide balaurul cu sabia, după care locuitorii
îi ard rămăşiţele şi, în n umăr ca de 25:000, se
creştinează.
Scene din viaţa Sfântului Gheorghe sant z ugră�
vite în foarte multe biserici de la noi. Obişnuit,
· el apare calare pe un cal alb, spre deosebire de
Sfântul Dumitru, al cărui cal e m urg sau negru, Fig. 12. - Fata de impărat duce legat balaurul
inţepat de Sf. Gheorghe,
aşa cum îl vedem la Dobrovă ţ (fig. 1 3). frescă la biserica episcopală din Roman.
1 Didron, o. c., p, 372 ; Maria Golescu, Eroul Trac sau 1 Starinar, 1) Vorbeşte cu indrăzneală lui Diocleţian, 2) E
Eroul Dioscur ?, in Cronica Numismatică ş i A rheologică, X , dus la inchisoare. 3) Bătaia cu vergi. 4) Chinuit pe roată.
nI. 95, lanuar�Februar 1934, p. 1 2. 5) Aruncat intr'un cazan cu plumb topit, 6) Ars cu făclii
O. pictor Mihail imi atrage atenţia asupra unei credinţe aprinse. 7) Sfăşiat cu furci. 8) Bătut cu vine de bou. 9) Jn�
francese, citată de Anatole France, că fetele caste, şi numai viază boul Glicheriei. 1 0 ) Face să cadă idolii din templul
ele, au puterea de a imblănzi şerpii, izbutind intr'atăta, lui Apolon. 1 1 ) Inviază un mort. 1 2) Triumful Sfăntului
-incăt pot sa-i ducă d upă sine. Gheorghe, 13) Condam.la rea la moarte 1 4) Decapitarea lui.
56 BULETINUL COMISLUNlI MONUMENTELOR ISTORICE
orghe se află i n volumul părintelui Gala·

Galaction : Bisericuţa din Răzoare.
Momentul luptei şi apoi al uciderii ba
laurului n i-l redau foarte bine două icoane
din Şcoala de la Novgorod. din secolul al
XIV-lea 1 .•
Î n prima, Sfântul Gheorghe, pe un cal alb,

merge spre dreapta şi, ca să lovească ba�
la urui cu suliţa', se i ntoarce spre spatele ca
lului ţinând cu o mână scutul, având soarele,
motiv antic popular.
Î n cealaltă icoană se înfăţişează momentuL
uciderii : Sfântul mergând spre stânga şi ri
dicănd sabia asupra balaurului care a însân
gerat picioarele calului.
La biserica Mănăstirii din Vălenii-de-Munte,
Sfântul Gheorghe se află zugrăvit la întrare,
împreună cu Sfântul Dumitru . Amândoi pri
mesc cununa muceniciei pe care câte u n
înger o ţine de-asupra capului fiecăruia.
Î ntrebuinţat ca amulet, având pe avers
chipul Sfântului Gheorghe în luptă cu ba
laurul, iar pe revers o inscrioţie care e o
invocaţie, obiecte în formă de medalioane se
află i n Museul din Moscova 2.
Cred că se poate spune, fără greşeală, că
înfăţişare:! Sf. Gheorghe în luptă cu balaurul,
mergând spre dreapta şi înţepând cu suliţa,
Fig. 1 3. - Frescă de la Dobrovăţ.
Sus : Sf. Gheorghe pe cal alb. Jos : Sf. Dumitru pe cal negru.
arată primul moment, iar cealaltă atitudine :
mergând spre Hânga, având sabie, al doilea
Una din cele mai frumoase icoane, înfâţişând
pe Sfântul Gheorghe în luptă cu balaurul, se află
la Museul Simu (fig. 16).
Tot astfel merită a fi amintită cu acest prilej
icoana ferecată în argi nt aur i t de la mănăstirea
Fig. 14. Frescă de la '·orooeţ.

-
Sf. Gheorghe ucide balaurul.
Viforâta \ dăruită de Leon-Vodă Tomşa ŞI soţia Fig. 1 5 . .....:. Fresca de la Hârlău.

Sf. Gheorghe inţeapă balaurul.
lui, Victoria, la 1 63 1 .
O înfăţişare literară a legendei Sfântului Ghe- o. C., v v!.
Byzamillische Zeilschrift, X XXIV, 1934, pp. 7 1 -2.

1 N. P. Kondakov, pl. şi
1 1 . I orga. o. C. , fi,R, 1 2. 2
ELEMENTE PROFANE ÎN PICTURA RELIGIOASĂ 57
Fig. 16. - SI. Gheorghe in luptă cu balaurul. Icoană din Museul Simu.
Btll. Corn. Mon

Ist. - Fasc. 80, 1934. 2
58 BULETINUL COMISIUNll MONUMENTELOR ISTORICE -
moment, adecă al uciderii balaurului in mij locul La Suceviţa Sfântul este represintat pedestru, iar
cetăţii. personagiul cu care se află în luptă şi pe care îl
S F. DUMITRU răpune cu suliţa este Scâluian, ceia ce ar aminti
A m arătat mai sus că, spre deos{'bire de Sfântul supt o formă oarecare. o etimologie populară a
Gheorghe, Sfântul Dumitru e călare ' pe un cal n umelui Lie luptătorul sau al împăratului Maxi
murg sau negru in luptă cu un personagiu 1 . mian (Fig. 7.).
Z APISUL LUI ADAM
În icoana Botezului, Isus
este înfăţişat in apa Iorda
nului. Alături, Si. Ioan Bo
tezătorul, care să vârşeşte bo
tezul, de-asupra Duhul Sfănt
în chip de porumb, iar, mai
sus, câte-odată Dumnezeu
Tatăl. Munţii Libanului se
Înalţă de o parte şi de alta
a Iordanului. Pe ţermul din
faţa Sfântului Ioan se află
Îngeri.
La u nele Icoane din se
colul al XVI II-lea şi al XIX ·
lea, supt picioarele lui Isus
se află aşezată o lespede în
forma şi de coloarea unei
cărămizi, de supt care Iese
mai multe capete de şerpi
(fig. 1 7).
Acesta este zapisul făcut
de Adam cu diavolul după
izgonirea din Raiu.
Izgonit din Raiu pentru
greşeala neascultării lui, A
dam cade din nou prada
ispitei diavolului, care-l face
să iscălească un zapis i n
schimbul luminii c e v a primi
şi de care se plânge că duce
lipsă. Zapisul cuprindea con
diţia ca, după moarte, ur
maşii lui Adam să fie robi
ai diavolului. Adam iscâleşte
cu propriul său sânge.
După o legendă, şi pre
cum se cântă chiar în Bi-
Fig. 17. - Botezul l u i Isus.
Supt picioarele lui Isus zapisul lui Adam, pazit de balauri.
serica ortodoxă, zapisul va
fi sfărâmat de Isus când va
fi botezat In apa Iordanului 1 ; d upă o altă le
I Î m paratul Maximian avea u n l uptator vestit anume Lie, gendă, zapisul va fi sfărâmat de Isus când va fi
care, după ce-şi biruia ad\"crsarul, il arunca de pe podul
coborît în Iad 2. Scena coborîrii lui Isus în Iad
anume construit in n işte suliţi aşezate supt acest pod . Cu
i mbilrbărarea Siânrului Dimitrie, u n tânăr creştin, anume Nes
este redată foarte adesea in legăturile de evan-
rar, il ucide pe Lie, spre marea măhnire a Impăratului. AHilnd 1 P Henri, Folklore el Icollographie, p. 23.
cine a indemnat pe (\;estor să lupte cu Lie şi să-I ucidă, i Ibid. Citănd pe d. Henri, d. Cartojan crede că izvorul
i m păratul pune de ucide pe Sfintul Dimitrie, după ce uci de i nspiratie al zugrăvelilor va fi fost însăşi literatura populară
sese pe . ' estor. care circulă şi printre călugări.
E LEMENTE PROFA N E PICTURA RELI GIOASĂ 59
ghelii Ş I I n picturile murale ale bisericilor, supt cari trece apa Iordanului va fi fost inspirat din
forma aceasta : zngrăvirea acestei scene, i n care sânt înfăţişaţi
1 . Isus iese dintr'un mormânt, după ce a sfărâ munţii de o parte şi alta a Iordanului t
mat încuietorile Iadului. ridicând de mână pe în ce priveşte creaţia şarpelui, imaginaţia popu
Adam şi Eva. Jos, sfărjmături de cătuşe, lacăte, lară a ŞI descoperit originea.
lanţuri rupte, In unele
casuri un monstru - dia
volul - înlănţuit 1 (fig. 1 8).
I I . Sfărâmarea zapisului
pe care Diavolul il făcuse
din pământ frământat, apoi
ars şi aşezat in fundul
Fig. 19. - Frescă de la Suce,'iţa.

Iordanului, unde-l păziau
o sută de draci, o face
1 isus binecuvinte,lză. Eva este creată din cO,lsta lui Adam 2. Ad.lm Ş I E",l I n Rai u.
3. Şarpele ii ispiteşte. 4. Izgonirea din Raiu.
Isus în momentul când
primeşte botezul de la
Sfântul Ioan Botezătorul . C redinţa aceasta a dat Şarpele este creat din pămân tul ce a prisosit şi
naştere icoanei in care apar şerpii de supt cără· s'a scurs din degetul cel mare al lui Adam. Pentru
mida pe care Isus, în Iordan, primeşte botezul, a scăpa de el, A dam fuge pe o corabie, dar şar
iar colindul in ca:'e se vorbeşte de munţii pfl n pele il urmăreşte, prefăcut in şoarece, Adam azvârle
mânu a, care se preface in pisică, iar
aceast'1 urmăreşte şi prinde şoarecele,
pe care il mănâncă.
Şoarecele iese prin părul pisicii supt
formă de sLântei 2.
I Z G O l'\ R E A D N R .c\ I U
Scena i n care s e înfăţişează izgonirea
lui Adam din Raiu şi începutul lucrării
pâmântlliui apare obişnuit in pridvoa
rele bisericilor noastre, in picturile ex
terioare, foarte des in secolul al XVI l I
led şi al XIX-lea 3. La Suceviţa Dum
nezeu Tatăl e înlccuit prin Isus care
c reiază pe Eva din coasta lui Adam
(fig: 1 9).
Biserica din Pietroşiţa cuprinde a
ceastă scena, I n care Adam arâ, Eva
toarce, iar şarpele stă la picioarele el
( fig. 20).
1 N, C artojan, o. C., p. 56 ( C olindul) :
Deci. i n apâ el intrând,
Ioan sâ-I bateze vrând.
Statu pe-acea piatrâ mare,
C are· i o pâzia dracii tare
Supt care piatr' era pus
Zapisul Satan ii-ascuns,
Şi. vrând din apa sâ iasă,
Iară piatra sâ şi'ntoarsă.
Isus sfarmă vechile legături şi mântuieşte pe Adam şi Eva.
Fig. 1 8. - Coborărea la Iad.
De-ci balaurilor
Zdrobi capetele lor,
Iară acel zapis, ieşind
Pre apâ, ca o frunză stând ,
J Cont imnul : Î I l u ă Domnul cu-a s a mână
" C ănd :e-ai pogorit la moarte, cela ce eşti fărâ de moarte, Şl-I sfărămă tot făină.
Dar puterea ladului al zdrobit şi ai inviat ca un nemu- 2 lbid., p. 36.
ritor, etc. • Crearea lui A dam şi a Evei, căderea şi izgonirea din Raiu
sau : l-am descris in lase. 76. Ele presintă multe as;;mânări cu
. C ela ce ai sfilrâmat porţiI-; ladului şi al deslegat pe cei
leg aţi, Hris toas e" . .
miniaturile d i n Cronica lui Manase. V. B. Filuw, Les mi
. nia rures de la Cbronologie de Mal1asse, SoLia 1 927, p1. IV şi v.
60 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORIC E
ELEMEr TE PROF ANE ÎN PICTURA R ELIGI01\ SĂ 61
De-asupra arăturii lui Adam, ingerul Domnului copii au fost salvaţi : cel răpit de leu, de ciobani,
:aruncă sămânţa cea bună, i n care d iavolul, care cel din gura lupului, de plugari, apoi au fost duşi
n u este zugrăvit, va amesteca sămânţa de neghină în acelaşi sat şi crescuţi, iar soţia scăpată de la
:şi de alte buruieni rele. stăpânul corăbiei : acesta murise, lovit de o boală
Mai toate bisericile d i n Valea Oltului, din seco� grea, chiar când a robit-o. .
lui al XVIII-lea şi al XIX-lea, au scena de mai sus, 3. Ajuns sărac lipit, Sfântul păzeşte ţarinile lo
-fiind, de sigur, copiate una d upă alta, cu unele cuitorilor satului, în care stă cincisprezece ani ; în
-adausuri sau lipsuri pe care le socoti a n ecesare acest timp Romanii, bătuţi de barbari, îşi aduc
·zugravul. aminte de viteazul lor Plachida, pe care Împăratul
Traian d0reşte să-I aducă de oriunde.
SF ĂNTUL EUST A TIE PLACHIDA În acest scop doi oşteni, foşti în slujba lui
ŞI SFÂNTUL HUBERT Plachida, Antioh şi Acachie, pornesc să-I caute.
1.0 cele mai multe biserici, Sfăntul Eus�
-tatie Plachida este înfăţişat ca ostaş, având
-platoşă, suliţă, etc. ; în medalion, un cerb.
Astfel îl întâlnim la H urezi, la biserica
Mănăstirea din V ălenii - de-Munte, la schi�
tul Crasna din Prahova, la mănăstirea
Cheia, la biserica Sfinţilor din Bucureşti,
-ca să le cităm numai pe acestea.
La Hurezi, Sfântul Eustatie Plachida e
zugrăvit împreună cu familia sa : soţia şi
cei doi fii, purtând noile nume creştineşti.
La biserica Frumoasa din margenea Ia�
şilor, u n panou întreg, pe zidul de Sud,
î nfăţişează, cum o arată, de altfel, şi in
-scripţia : "Viaţa şi pătimirea Sfântului
marelui m ucenic Evstatii Plachida" (fig. 2 1).
1 . Următor lecturilor sale şi într'o or
-dine bine stabilită, zugravul înfăţişează,
în partea centrală, momentul când, în
faţa cerbului fugind, sfântul ostaş Eustatie
Plachida stă în genunchi, cu calul de
frâu, cu mantia pe umeri. având aureolă
în jurul capului, cu armele de-o parte :
suliţa. tolba cu săgeţi, arcu l înfipt în pă
mânt, în vârf coiful de ostaş. Este mo
mentul convertirii Sfântului la altfel de
viaţă.
O serie de momente din viaţa lui în
tregesc tabloul :
Fig. 2 1 .
- Sf. Eustatie Plachida. Viaţa şi pătimirea lui.
2. Î n colţul din dreapta, sus, este mo-
mentul plecării Sfântului, al soţiei şi a celor doi Aceştia doi sănt cei cari se văd călări în faţa Sfân
copii, acum creştini, în Egipt, pe o corabie, de tului Eustatie. Î l recunosc după o rană ce are la
p e care, supt ameninţarea cu moartea, Sfântul este grumaz şi pornesc la Roma, unde e foarte bine
dat jos împreună cu copiii săi, iar soţia este luată primit de Traian, care I l dă armata să biruie pe
roabă de stăpânu l corăbiei . . vrăjmaşi.
Singur pe ţermuri străine, Sfântul Eustatie ajunge 4. Bate pe duşmani ŞI se opreşte într'un sat, în
la un râu, pe care vrând să�1 treacă şi neputând care stă trei zile .
·duce pe amândoi copiii, lasă pe unul la mal, Acolo cei doi fii cari luaseră parte la luptă se
pe celălalt îl trece dincolo, Iăsându-1 acolo. Copilul descopăr unul pe altul, iar mama lor, care se pri
lăsat pe ţerm este răpit de un leu, iar cel trecut păşise în satul acesta. de aproape ' şaisprezece ani,
�este apă de un lup. află toate acestea lucrând în grădina ei, foarte
Sfântul îşi plânge soarta, fără să ştie că ambii aproape de cortul copiilor. Ea merge la coman-
damentul oştirilor, la Plachida, şi il roagă să o pri� tirea se î ntâmplă Sfăntului Hubert, care petrecea:
mească să meargă la Roma, descoperindu-i cine vremea la vânătoare şi sacrifica idolilor în zile d e ·
este şi unde · sănt copiii lor, cari vin şi se recunosc. serbătoare.
Cu bucurie mare, oştile pornesc la Roma, unde ... Accidit autem ut, quadam d ie Natalis Christi,
este un alt Împărat, Adrian, care drept mulţămire q uando al ii christiani vicini sui irent ad ecclesiam,
-pentru biruinţă pune de aduce jertfe zeilor. ut iret venatum, et venit ei cervus quidam i ntra
cornua sua ferens signum sanctae crucis. Quo viso,
Plachida nu aduce jertfe şi este aruncat la fiare, alloquebatur eum vox quaedam dicens : "Conver
îm preună cu ai săi, dar fiarele nu-i vatămă. teberis ad fidem catholicam aut descendes î n
brev � a d infernum".
Quod audiens, Hubertus des
cendit de equo et adormlit sig�
nwn sanctae crucis, q uod vid i t
infra cornua cervi et, sancta
facta oratione, accessit apud
Leodium ad Sanctum Lam�
bertum 1 .
Legenda caută a fixa şi locul
In care a fost ucis bourul,
explicând numele topic Boureni
care al fi satul unde a căzut
ucis bourul.
Din cele de mal sus resultă
că :
1) S'a căutat explicaţia apa
riţiei capului de bour sau de
cerb în anume steme şi
2) S'a pus în legătură le
genda cu unele nume toponi
mlce.
Cred însă că legenda are u n
caracter religios : pornjnd d e l a
ideia convertirii Sfântului Hu
bert la catolici sau a sfântului
Eustatie Plachida la ortodocşi,
împrej urarea aceasta şi-a găsit
aplicarea în pictura religioasă,
în represintâri sculpturale, - in
piatră, de obiceiu :- ' pentru ca
apoi să se ţeasă o serie de ·
fapte şi de întâmplări care să
Fig. 22. - Slatina. Pisania. CI. Balş.
explice stema, aşa cum mi se
5. Este condamnat să fie ars împreună cu ai pare că ar fi casul cu frumoasa legendă a lui
săi î ntr'un bou de aramă înroşit î n foc. Dragoş�Vodă (fig. 22, stema de la Slatina).
Ceva foarte asămănător 10 ce priveşte conver� S'a adoptat deci o emblemă cu caracter reli�
vei, precum ş i intre legenda acestei steme şi vânătoarea lui
• Analecla Bollandiana, XL V, pp. 0 1 -92 ; Maurice Coens Dragoş-Vodă.
in Anuarul Institutului de Istorie Naţională din Cluj, 1, 1 922,

S. I . . Une relation inedite de la com'ersion de S. Huberl. De Asupra legendei lui Dragoş, d . Romul Vuia a publicat,
aici ne interese3ză numai momentul convertiri i , care sa
mănă adoma cu convertirea Sfăntului Eustatie Plachida. un articol arătând că poate fi vorba de influenţa cronicarilor
Reţinem din studiul amintit că legenda aceasta n'ar putea ungureş:i, in care se spune că doi fI aţi, Hunor şi Magor
,
fi m - i veche decăt secolul al XV -lea. Ar fi de urmărit deci i ncepătorii Hunilor şi Maghiarilor, au vânat un cerb in
contamicarea legendelor convertirii celor doi sfinţi. ţinuturile meotide. Aceasta ar deriva d i n opera lui Priskos,
S'ar putea , tabili o legătură i n tre această legmdă şi stema iar legenda lui Dragoş ar explica prcsenţa bourului, care,
Sighet ; I. M inea, Cercetări istorice, an. 1, 1 925 ; G. Brătianu.

oraşului Baia, care are un cerb cu crucea Între coarne. - spune acelaşi studiu -. se intâ.lneşte in stema oraşului
Ar fi de cercetat rostul siglelor din vechile documente
in care apare un cap de bou cu cruce ; legătura s'ar putea Originile Steme/or Moldovei şi Ţerii-Romăneşti, in Revista Is
stab.li intre aceste sigle ·şi capul de bou d i n stema Moldo- torică Română, voI. 1. 1931, p. 50.
ELEMENTE PROFANE ÎN PICTURA RELIGIOASA 63
-gios, şi cu legenda ei de acelaşi caracter religios, V. Muceniţa bătând pe diavol cu un cIOcan.

pentru ca mai pe urmă să se uite, sau să se înlă VI. Un alt soiu de tortură : martira este arsă
ture aceasta printr'o altă legendă cu caracter vâ cu făclii în faţa "ighemonului " , îmbrăcat cu mantie,
nătoresc, profan, cu o nuanţă de autenticitate cu o bandă de blană albă, şi stând în j ilţ.
istorică 1. VII. Într'un butoiu cu apă Sfânta Marina pri
Ca ornament, cerbul .lpare şi în teracote. În meşte din cer o fascie de lumină. De-asupra inscrip
filigranele de pe documentele de la Braşov, u n ţia : Botezul Sf. Marina 1.
b o u cu crucea între coarne 2. VIII. La margenea cetăţii, muceniţa este ucisă
Sfântul Hubert a inspirat pe pictorul Albrecht cu sabia (fig. 23).
Durer într'un tablou religios, în care Sfântul n i Capul cade lângă butuc, iar sufletul este primit
este înfăţişat îngenunchiat lângă calul înşeuat ş i de Isus.
aproape d e câinii săi. Ceva mai departe cerbul Şi aici ca şi în celalt panou, al Sfântului Eus
cu crucea între coarne, câţiva copacI, închipuind tatie Plachida, zugravul a folosit Vieţile Sfinţilor.
pădurea, in fund u n castel 3.
SFÂNTA M ARINA
Pe păretele de Nord al aceleiaşi biserici,
Frumoasa, se află un alt panou, înfăţişând
pe Sfânta Marina, în mijloc, avănd de j ur
împrejur scenele martiriului la care a fost
supusă, începând cu scena aducerii ei îna
intea "ighemonului" şi sfârşind cu moartea :
1. În faţa "ighemonului" care stă pe j ilţ,
-Sfânta, păzită de soldaţi, stă la judecată. Î n
f u nd, cetatea.
II. În faţa aceluiaşi "ighemon" ea este bă
tută de soldaţi, cu bicele.
III. Legată de un stâlp, cu mânil e înti nse,
trupul muceniţei este "strujit cu grebli di
her", cum spune i nscripţia explicativă.
IV. Urmează inchiderea sfintei în temniţă,
unde un balaur înfricoşător o înspăimântă.
Printr'o făşie de raze crucea mântuitoare şi
Sf. Duh în chip de porumb.
1 A se vedea în Bianu şi Hodoş, Bibliografia Ro
mână, 1, o.
86, emblema lui Lucas Hirscher : un cerb
in două picioare, prin gătul căruia trece o săgeată .
'
2 Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt in Sie
bmbiirgm, III, Braşov 1896.
Acelaşi lucru se poate spune despre stema Ţerii
Romăneşti : vulturul cu crucea in cioc. Nu este locul
să stăruiesc : cu alt prilej şi in al t loc voiu i ncerca
schiţarea acestei probleme.
Tabla 1 Nr. 1 Anul c.
1 500 Fig 23. - Sf. Marina. Martirisarea ei.
!Il 10 1487 cruce trdlă în trei ramuri cu
un balaur incolăcit pe cruce.
IV "51 1493 " POTOPUL
IV 52 1493 "
IV 5� 1 496 " Cu mult mai naiv şi inspirat de-a dreptul din
V 63 1 481 " " " " "
V 66 1 49 1 Stemă cu trei ramuri. Partea din credinţile populare, in pridvorul bisericii de la

mijloc prelungită printr'o floare
VI 73 1494
1 La punctul V este de observat că diavolul de care vor
VI 81 1 592 avănd balaur incolăcit.
VI 83 1 534 " " » in văd, beşte i nscripţia este balaurul de la punctul I V , prefăcut de
stea şi o semil ună. Dumnezeu în căne negru, iar la punctul V I I nu e vorba
3 Bolletino d'Arte, an. X, s. 1, v r, 1930, p. 255, fig. 2. de botezul Sfintei, ci de chi nul la car;; fusese supusă de cei
D. V. Drăghiceanu mi-a atras atenţia asupra unei pre cari o munciau, fiind vărâtâ cu capu'n jos in apă, de unde,
'sintări sculpturale a Sfăntului H u bert i n castelul Amboise, spre mirarea a"estora, - exprimată foarte bine de zugrav,
.poarta capelei. Sf. Marina iese teafără.
64 BULETINUL COMISlUNII MONUMENTE LOR ISTORICE
Boişoara-Argeş 1 , de la 1 853, zugravul a i ncercat PILDA INOROGULUI

să redea scena potopului : o corabie plutind peste Căutând să convingă pe Ioasaf de deşertăciunea>
ape în care se zbat, l uptând cu 11l0artea, trupurile acestei lumi, Varlaam îi povesteşte pilda i norogului,
oamenilor. de care fugind un oarecare, a căzut într'o prăpas
tie, oprindu-se
într' un copac.
Când s'a des�
meticit, a vă�
zut la rădăcina.
copacului doi
şoareci, unul
alb, iar altul.
n egru, rozând
tulpina, de era.
aproape s ă - I
dea fos, unde
il aştepta un
balaur înfrico�
şat ; aproape d e·
copac, într'un
mal, o aspidă
cu patru ca
pete îl pân
Fig. 24. - Ieşirea din Egipt. deşte : sus, ino
Faraon cu oaste numeroasâ a plecat, .cu câţel, cu purcel", in urmârirea Evreilor. rogul, iar de
asupra capul ui
I EŞI R E A DIN EGIPT picură miere. Uitând de primejdiile ce-l pândesc
fn ctitoria lui Ieremia Movilă şi a soţiei sale din toate părţile, nenorocitul l inge mierea.
Elisabeta, la Suceviţa, zugravul, pentru a arăta că Iată şi tâlcul acestei pilde : inorogul este moartea,
Faraonul Egiptului a pornit in urma Evreilor cu oşti prăpastia e . l umea cu păcatele ei ; copacul ros e·
m ulte, a adâugit la călăreţii şi carăle de războiu
ale Egiptenilor un număr de animale domestice,
înşirate pe lângă oştire şi ţinând pas cu aceasta.
Observate cu atenţie, animalele sânt cani şi
porci, unii mai mici, alţii mai mari, făcând să se
fixeze în acest chip. in zugrăveala bisericii, zicala :
"cu căţel, cu purcel" .
Aceasta dovedeşte c ă zugravul de l a Suceviţa
a fost Roman, căci numai un Român putea cu- .
noaşte atâtea amănunte ale limbii româneşti, incât
să treacă în zugrăveală expresia care dă numărul
cel mare al oştilor lui Faraon şi, în cei a ce, cu ani '
înainte, arăta O. Luţia asupra origi nii romăneşti a
zugravului, cred că, adăugind u-se şi acest amănunt,
problema se apropie de resolvire 2 (fig. 24).
A fost Român ca şi Marc u de l a Voroneţ. Pre
cum se poate observa în figură, călăreţii lui Far"on,
cu coifuri şi zale, amintesc oştile medievale, i n
vreme ce acei d e l a carăle de războiu c u musteţi
şi căciuli par Români neaoşi. Fig. 25. - Pilda Inorogului.
I V. Victor Brâtulescu, Biserici din jl/deţul Argeş, Bulet. Com.

Mon. Istorice, fasc. 76.
firul vleţ1J, ros d e păcate ; patru capete ale aspideit•
" o. Luţia, Legenda Si. Ioan cel Nou de la Suceal'a, in patru stihii ; balaurul de foc, iadul ; picăturile d e:
frescurile d i n Voroneţ, Cod1 !l1 Cosminllilli , 1 , 1 924, p. 300. miere, dulceaţa acestei lumi (fig. 25).
'ELEMENTE PROF ANE ÎN PICTURA RELIGIOASA 65
Pilda a pătruns din Mahabharata. " Este povestită ce cunosc in acest fel, a d-Iui avocat Papazol, în
de înţeleptul Vidura regelui Dhrtarastra, a pătruns făţişează pe Iosif binecuvântând (fig. 26j. I n mod
in Gesta Romanorum, in artele plastice : relieful obişnuit Iosif aşteaptă de· o parte, in vreme ce
de pe baptisteriul din Parma sau de pe capela Sf.
Isidor in San- Marco din Veneţia devine popu
lară in Germania prin poesia lui Ruckert, Es 'lVar
ein Mann im Syrerland 1 . "
Scena se află zugrăvită şi la biserica din Băjeşti
Muscel, după comunicarea făcută de d. Şapcaliu
d-Iui Dan Simonescu.
Pilda e cunoscută, supt o formă foarte apro
piată şi în A lexandrie. Candusal. fiul Cleofilei,
vrând să fugă, este prins de străji şi adus la Ale
xandru, căruia îi spune :
"Eu sânt ca omul acela ce fugia de un leu şi
se S U I intr'un copac ca să scape de moarte, iar,
Fig. 2Î. Naşterea l u i Isus.

Icoana aparţine doamnei Teclu.
magii se închină, ingerii cântă, iar ciobanii se mi

nunează (fig. 27). In altele, Iosif ingenunchiat se
închină copilului sfânt (fig. 28).
Fig. 26. - Naşterea l u i Isus (icoana Papazol)
când căuta pe copaci în SUS, de-asupra l u i văzu

u n şarpe pogorându-se la el să-I mănânce ; şi căuta
să fugă in jos, şi sta l eul la rădăcina copacului ;
iar copacul era pe malul unei ape, şi vru să saie
in apă, şi văzu un crocodil căscând gura ca cum
va sări din copac să-I înghită. De frica ta fugiiu ,
şi Evagrid mă lovi ... şi, prin străjile împărăţiei Tale
dăduiu, şi mă prinseră şi mă aduseră la Î mpără
ţia Ta" 2.
NAŞTEREA.
Fig. 28. - Icoana prăznicar din sec. X \'! II,

O icoană a Naşterii lui Isus, singura, de altfel,
J N. Cartojan, o . c., p. 244. la biserica SI. Treime din Giurgiu.

2 Casa Şcoalelor, Biblioteca pentru popor, No. 1 , Istoria
marelui Împărat A lexandru Macedon, i n vremea când era SFANTUL STELIA.:.
cursul lumii 5250 de ani.Ediţie revazută şi ingrijită de M i
hail Sadoveanu, Bucureşti 1923, pp. 1 02, 1 03. E protectorul copiilor şi poartă In braţe u n
Etil. Com Mo n. Ist. - Fa.c. 80. 1934. 3
66 -
B ULETI T U L COMISIU NII MONUME TELOR ISTORICE
copil înfăşat 1 (fig. 29). Şi-a împărţit averea săra a fost osândit de Lucian, guvernatorul : Magnesiei,
cilor şi s'a făcut doctor. Mamele ai căror cooii de şi îl vindecase.
leoA T E, V O T I V E.
I CO ANA S F Al T U L U I PROCOPIE 1.
I n colecţiile Comisiunii Monumentelor Istorice

se află icoana Sfântului Procopie, în faţa căr uia stă
Fig. 30. - Sf. Procopie (!coană votivă).
Fig. 29. - Sf. Stelian, ocrotitorul copiIlor. îngenunchiat Barbu Craiovescul, având un lanţ de
gât.
m uriau, dacă invocau numele Sfântului Stelian, Este o icoana votivă, în care Barbu Craiovescul,
aveau alţi �prunci. ostaş se inchină patronului său în cele ostăşeşti,
mucenicului Procopie, al cărui sprijin îl va ce re
In toate împrejurările grele din viaţă (fig. 30).
SFÂNTUL H A RA L A M BIE.
Are putere asupra ciumei, pe care o răpune căI

'c ând-o în picioare. Ciuma poartă in mână coasa, ICOANA SFINTILOR Slrvl ION SI SA VA.
, .
aşa cum se înfăţişează de obiceiu moartea (pl. 1). În sprij inul celor arătate la î nceputul articolului
A fost preot creştin în vremea Impăratului Sever, şi pentru o mai bună dovadă că acel care comanda
icoana putea cere pictorului să-i zugravească anu
\Sf. Sisoe ar avea cam acelaşi rol de protector al copiilor,
şi cărticica ce cuprinde Minunile lui este foarte răspândită mite scene, se pot cita cele două icoane care au
în popor. Femeile o pun : upt câpătâiul copiilor, alături de aparţinut, de sigur, Doamnt'i Despina, soţia lui
•Epistolia Maicii Domnului". Intr'o bisericâ din Egiptul-de Neagoe Basarab .
jos, descoperită de J. Cledat in iarna anului 1 90 1 - 1 902, se Este vorba de Icoana Sfinţilor Simion şi Sava
află chipul Sfântului Sisinie, călare pe un cal negru, îmbră
cat în costum de Part, cu tunicâ aibă, în mâna stângâ un 1 Sfântul Procopie era hramul bisericii din Bădăuţi (MiI
scut, în dreapta o suliţă, cu care străpunge sânul unui demon şâuţi), dârâmatâ in timpul războiului din urmă de Austrieci.
Ala Baeana Ria - diavolul femenin -, care se preface in Ea ami ntia biruinţa de la Râmnic a lui Ştefan asupra lui
bob de meiu, se lipeşte de copita calului şi intră cu Sfântul Ţepeluş, in anul 1 48 1 , in ziua de 8 Iulie, când se prăznuie
Sisinie ' (N· Cartojan, o. c., p. 1 46): Prefacerea diavolului in şte Sfântul Procopie, care l-a ajutat in luptă, cum spune
bob de meiu şi lipirea lui de copita calului aminteşte basmul tradiţia reprodusă de Gr. Ureche (Gh. Balş, Bisericile lui
in care Neghiniţă Hoţul face la fel pentru a fura un cal năs Ştefan-cel-Mare, 1 925, p. 23 ; Cartojan, o. c. , p. 1 43). Moaş
drăvan. tele acestui sfânt au fost dăruite mănăstirii Hurezi de patri
Observaţi cu atenţie, ochii Sfântului şi ai copilului sănt arhul Iacov al Ţarigradului ( A l . Lăpedatu, in Buletinul Comi
zgâriaţi in scopul de a servi fermecătoarelor. siunii MOllwnentelor Istorice, 1, p. 55) .
E LEMENTE PROFA NE ÎN PICTURA RELIGIO ASA 67
şi de Coborârea de pe cruce, aflate astăzi în M u n ului, îndurerată, coboară de pe cruce pe I isus 3.
seul de artă religioasă. Vieţile Sfinţilor, cu tot ce cuprind ele asupra
În cea d'intăiu, in afară de Sfinţii Simion şi trecutului acestora, au i nfluenţat de asemeni pe
Sava, patronii Sârbilor, apare Doamna Despina z ugravi, cari au căutat şi aici motive de inspiraţie,
îndoliată, deci după moartea lui Neagoe şi poate dând astfel loc la i nterpretări deosebite in icono�
şi după moartea lui Teodosie, faţă în faţă cu cele grafia bisericească.
două fiice : Stana şi Ruxandra, toate îngenunchiate Este locul să arătăm aici că, in ce priveşte cre�
şi în atitudinea rugătoare. De remarcat armonia dinţa populară, foarte răspândită, in puterea de
colorilor veşmintelor Sfintdn cu veşmintele Doam vrajă a Sfinţilor, aceasta este aşa d e vie şi astăzi,
nei şi ale Domniţelor : Doamna Despina, în negru, încât, la cele mai multe biserici, sfinţii d i n pridvor
la picioarele Sfântului Simion îmbrăcat în negru, şi pronaos au ochii scrijelaţi şi ceia ce se pune
fiind călugăr, Domniţele, în costum domnesc la în de obşte pe sama Turcilor, profanatori de bi
picioarele Sfântului Sava, în veşminte arhiereşti, serici, cu scoaterea ochilor Sfinţilor este foarte
de coloare roşie, împodobite cu galoane de fir, p uţin probabil 4.
bătute cu pietre preţioase, cu dreapta ' binecuvân� Adevărul est(; că femeile care vrăjesc de dragoste
tând, iar în stânga ţinând Evanghelia 1 (pl. II). întrebuinţează în vrăjile lor ochi de Sfinţi. I n
in alte împrejurări, Sfântul Sava este înfăţişat acelaşi scop ele intrebuinţează ochii d e Sfinţi ca
in profil, cetind intr'o carte 2. intrat în monahism leacuri pentru cei cu dureri de ochi. Lucrul acesta
către sfârşitul vieţii, Sfăntul Simion e înfăţişat ca se poatre observa, de altfel, la biserici cu totul ooi
atare, în icoana Doamnei Despina : bătrân cu şi la icoane particulare.
cârjă, in rasă de monah, Ceia ce se p unea in socoteala Turcilor, pe vre�
m uri, s'a pus în vremea războiului din urmă în
COBORÂREA DE P E CRUCE. sama Germanilor, Bulgarilor şi Turcilor, cari au
Cealaltă icoană, din aceiaşi epocă, având ca transformat bisericile în grajduri, dar n'au stat să
subiect : " Coborârea de pe cruce" , înfăţişând pe scoată ochii Sfinţilor.
Doamna Despina indoliată, rugandu-se pentru Ponosul a folosit l D felul acesta descântătoarelor
fiul său Teodosie, în costum domnesc, pe care îl şi celor cari �,pelau la puterea vrăj ilor lor.
poartă în braţe, mort. De altă parte, Maica Dom-
1 N. Iorga, Le' arts mineurs eli Roumanie, 1; Virg. Drăghi�

ceanu, Catalogul Colecţii/or Comisiunii Monume�telor Istorice, 4 Charles R aymond, in lucrarea sa D'A tbenes â Baalbec,
XVI ; Idem, Exposition d'ar! Toumain allcien et moderne, Paris 1844, trecând pe la mănăstirea Daphni, găseşte că figurile
1 925, p. 43 ; ldem, L'Art du peuple Toumaill, Geneva 1925, sfinţilor, ca şi a lui Hristos, sânt zgâriate de Turci (Revue
p. 94.
J. Ebersolt, LVI, fig. 2.
HistoTique du Sud. Est Europeen, IX, N-Ie 4-6, 1 932). Cf.
2 La miniature byzalltille, pl. Ionnescu Gion, Ist. Bucureşti/M, Bucureşti 1899, p. 523, Ş'
3
. Iorga, o. c. , pl. I I ; Virg. Drăghiceanu, o. c., p. XVI. Cesar Petrescu, ScrisOJ ile ullni râzeş.
BISERICA DIN MĂTESTI
,
DE N. IORGA.
--0--
Biserica lui Constantin Căpitanul Filipescu, asezat

, în părtile, buzoiene trimet deci la
cunoscut si din Socotelile Brasovului ca acest studiu introductiv.
trimes al l�i Vodă-Brancoveanu 'la cetăţenii De la semnalarea de către Iorgulescu
din Ardealul vecin, cu care avea atâtea pănă azi biserica de la M ăteşti a suferit
legături de afaceri si , de artă, Iăcasul
, de schimbări pe care numai nepriceperea şi
aplecarea spre uriciune în toate domeniile
le pot aproba. Păstrându-se cu îngrijire
ridiculul turnuleţ de lemn înegrit - măcar
neîmbrăcat cu si , mai nesuferita căptuseală ,
exterioară de tinichea văpsită albastru,
cu care au fost asa , de darnici toti, restau-
ratorii la începutul secolului al XIX-lea,
după marele cutremur, ai bisericilor mun
tene -, s ' c: lşternut o ordinară văpsea cu
uleiu peste frescele d'inăuntru, dându-se
lui Brâncoveanu titulatura, influenţată de
numele lui Grigore Bibescu Brâncoveanu
de prin anii 1 860-80, de " Constantin-Vodă
Bibescu " , iar în afară peste obişnuitele înfă
Fig. 1 . - Biserica de la Măteşti.
tisări
, , ale Vietii , de apoi s'a pus o tencuială
care se sfarmă.
amintire - poate şi de îngropare, şi ar tre
Aşezată într'o regiune odată împădurită,
bui făcute cercetări în pardoseală, la locul
ditorilor - al boierului de cultură şi de gust,
căruia şi acuma, pentru motive de stil ca
şi pentru insistenţa în cronică asupra unei
jupănese care n ' avea un r03t politic, sânt
dispus a-i atribui cea de-a doua cronică
munteană pentru veacul al XVIII-lea, nu
era necunoscută.
Un articol al lui Iorgulescu, entusiastul
'cercetător diletant al Buzăului său, o sem
nalase într ' un articol cu un alt subiect, si ,
mâna unui talentat elev al acestui profesor
schitase
" si inscriptia,, de un foarte frumos
duct, de la intrare si , chipul, câr1iontat, fără
nicio îndreptăţire, al ctitorului, - reprodu
ceri a căror valoare supt raportul autenti
citătii
., e mai mult decât relativă .
In ediţia cronicii lui Constantin Căpitanul
·am reprodus ambele aceste schiţe, întovă Fig . 2. - Intrarea bisericii . de la Măteşti.
răşindu-Ie de toate lămuririle ce se puteau
găsi asupra ctitorului şi a familiei sale. iar acum complect curăţită de orice copac,
Pentru orice-l priveşte pe acest Filipescu de-asupra torentului capricios şi răufăcător
BISERICA DIN MĂ TEŞTI 69
. al SIănicului de Buzău, lăsat astăzi în voia tolii 1 Sf[i]nţii şi marti î noăraţi Constantin i Elena,
lui, lângă satuL sărac al urmaşilor unui a cărora iaste hramul, den temei şi pănă în sfăr
sit făcutu-s'au cu cheltuiala cinstiţilor şi de D[um]
M ăteiu, de influenţă ungurească (Mâte) 1 , n[e]zeu iubitori crestini şi de neamu bun şi ales
biserica s e profilează mai puţin fericit decât dumnealui jupăn Costandin biv V[e]l Căp[itan]
odinioară pe fondul de verdeaţă. Ea place Mărgineanul Filipescul, fiiul lui Pană Spăt. M[ăr
. însă prin desfăşurarea prelungă a arcadelor gineanu1] F[ilipescul] ş i al jupăneasei dumnealui
Rada, nea Radului Com[is] Mihălcescu, în zilele
slăvitului D[omn] 10 Costandin B[răncoveanul] ,
oarbe, în două registre încălecate unele peste
altele, pe care le separă obişnuitul brâu, întru veaenica pomenire ; Sep. 25, It. 7200.
prin frumoasa încadrare a uşii de intrare,
de un desemn linear capricios, prin liniile La altar a rămas uşa dverei din mijloc,
elegante ale inscripţiei, care sună aşa, într'o parte din frumoasa săpătură în lemn : ea ar
redacţie vădii literară : trebui desemnată . cu îngrijire.
Biserica nu mai păstrează odoare ctito
Aeastă sf[ă]ntă şi d[u]mn[e]zeiască bisearică, cu
ajutoriul Tatălui ş i al Fiiului ş i al Sf[ă]ntului D[u]hl1, ,
ricesti. ,
Cărtile f
de Sluibă mai vechi au
Sf[ă]ntă Troiţă nedespărţită, unul D[um]n[e]zeu , ş i dispărut.
· cu ajutorul d[u]mnezeestilor si închipuiti
" , cu Apos-
1 Comuna se chiamă Potoceni, de la potoc-râu, ceia ce . 1 După greceşte : !o61l�PCPQ' ? Cronica intrebuinţeaza şi un
înseamnă o veche aşezare slavă, ca şi alte numiri pe a Izvor grecesc, pe când 1 0 a lui Radu Popescu, căruia i-o
' ceastă vale, de la Sepoca până la Menedic. atribuie C. Giurescu, orientarea e spre latineşte.
J o FABULĂ A LUI ESOP
TRECUTĂ ÎN ICONOGRAFIA RELIGIOASĂ
DE D-RA MARIA GOLESCU.
-- 0--
î n literatura bizantină, fabulele lui Esop au cerile libere circulând, pare-se, pe la 1 800 prin
avut căutare în decursul veacurilor, fiind para- Bucovina, nici " Viaţa şi pildele prea-înţeleptului .
Fig. 1 . - Moartea şi unchjaşul. (Detaliu). Biserica Drăgăneşti (Olt).
frasate în mai multe rânduri, Între alţii de Igna- Esop" tipărită la Sibiiu de Gheorghie de Kloziul în ,
tie, Mitropolitul Ni::eii, în veacul al IX-lea, de
Patriarhul G h eorghie, cu două veacuri mai târziu,
si
,
aJc8tuite aproape din nou de călugă.rul cărtu-
rar Maxim Planudes, pe l a sfârşitul veacului al
XIII-lea , dovedind de câtă trecere se bucurau in
chiar sânul clerului 1 .
Versiunile româneşti se ivesc cu o oareşicare
întârziere : avem tălmăcirea, .9 ascălului Ştefan Raireţ
din Putna, cu apropieri făcute relativ la fapte ce
se petreceau în clipa aceia, alusii la răpirea Bu
covinei 1 , in preajma anului 1 776 ; a dascălului
Nicolae Popa din Braşov, la 1 772 ; a vestitului
arhimandrit Vartolomeiu Măzăreanul , neobositul
traducă.tor, care-şi aducea materialul din călătoriile
făcute în Rusia cu prilejul mai multor misiuni,
" după acea carte Ezopu tipărită În Sanctpiter
b urg " , din 1 779, care ni indică izvorul probabil
a l tuturor acestor traduceri. Să nu uităm tradu-
1 Krumbacher, Byz. L itleratu rgeschichte, pp. 477, 544, Fig. 2. -
7 1 7.
Biserica din Drăgăneşti (Olt).
2 Econom. D. Furtună, Tudor Pamfile, 1, 1 923, pp. 49-56. anul 1 83 1 , şi nici " Viaţa şi o sută optzeci şi t rei:
o FABULĂ A LUI ESOP TRECUTĂ ÎN ICONOGRAFIA RELIGIOASA 71
'fabule a l e lui Esop date acum la tipar după ce- D e la cetirea manucrisului sau a volumului
cerea Preasfinlitului Episcop al Episcopiei Buzău, tipărit până la ilustrarea unora din episoade p e
Fig 3 . - Moartea ş i unchiaşul. Biserica Zăvoieni (Vâlcea).
anul 1857, Ap. 22 " , care treceau din episcopie pridvorul bisericilor, acolo unde i se îngăduia
în episcopie, din mănăstire in m ănăstire, din meşterului zugrav toată libertatea în alegerea su
biectului, care putea fi şi profan, ajungând să aibă
o legătură, fie cât de în depărtată , cu s.c enele pres
crise de tipic pentru împodobirea acelui loc. -
după cum n i se arată în casul A lexandriei, al cule
gerii "Floarea Darurilor" , al Fisiologului sau al altor
scrieri populare, - pasul nu era greu de făcut.
În pilda lui Esop redată aici, legătura e făcută
de represintarea Morţii , care s'a mai zugrăvit in
pridvor, şi ilnume î n scenele Apocalipsului (cap.
VI), pe u?ă sau în apropierea ei 1 , unde prelu
dează , foarte .potrivit , măreţii composiţii a Ju
decăţii de A poi, care se desfăşoară pe păretele
de Apus.
Iată şi textul intreg al fabulei din tipăritura cea
mai veche găsită la Bib!. Acad. Rom. cu No.
816 si care datează din 1807.
,
'20. BĂTRANUL ŞI MOARTEA.

Un bătrân oarecâncJ tăind în munte leamne
si puindu-le pă umăr, după ce multă cale au
� ers împovărat , s'au ostenit si au pus jos leam
ne!e si chema să vie moartea : î ndată venind si
între bându- l pentru ce o au chemat, bătrân� 1
zice : ca să rădici această sarcină să m i-o pui
de-a umăr.
Învătătură :
,
Această pildă învaţă că tot omul de nevoeşte

Fig. 4.
/1
- Pridvorul bisericii din Zăvoie':li (Vâlcea).
mâ..'1ă î n mână. Vor mai fi fost şi altele, care n i

1 A. Popa, Bis. Cuh ea. Maramu răş, in An. Cam. Mon.
Ist. p. Trans., şi Valer literat, Două biserici din Ţara 01-

s:apă acum din vedere. tului, Moartea întunecoasă, ibid., 1 926-28.
72 BULETI NUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
să-si tie viata si, măcar de este in multe nevoi de călugări prin mănăstiri, in cari Moartea se·
cuf�n dat şi i s� pare că pofteaşte să moară, însă arată supt aspectul unui tânăr pe jumătate gol,
cu mult mai vârtos aleage a trăi decât a muri. încins cu u n ştergar, cu pilrul vâlvoiu şi faţa fu
La Drăgăneşti, cătunul Peretu, judeţul Olt, in murie sau verzuie, singura indicaţie că ar fi străin
dreptul pridvorului bisericii cu hramul Sf. Nico tărâmului celor vii, - de altfel! pictura bizantină
lae, zidită şi zugrăvită la 1805 de preoţii Marin se folosia de coloarea cenusie,
de câte ori voia
şi SC<l;r1at cu soţiile, Barbu Şerbănescu, Dobre şi să represinte i materialul, de pildă : vântul, sufle-
Marin ' Onescu , Radu Untaru , cu ajutorul altor tele din valea gemetelor, chiar arătarea Precistei
e noriaşi, de-asupra brâului alcă
t uit dintr'un ciubuc intre zim ţ i
care taie În două părţi aproa pe
egale zidul exterior, de spre Miază�
zi, între represintarea Sfântului
Dimitrie si , a sirului
, de apostoli
şi prooroci cari încunjoară clă-
direa, se află zugrăvită fabula
lui Esop : 0cÎ.'1x"W� xxi "(EpW'I.
Moartea slabă, cu ochii holba ţi,
rânjet fioros şi cu înfă ţişare ne
groidă, line o coasă mare în mâna
dreaptă şi arată cu mâna stângă
spre un moşneag căruia i se în
doaie genunchii, lăsând să scape
snopul de vreascuri. EI duce cu
spaimă palma dreaptă la obraz , Fig. 5. - Zăvoieni. Ducipal şi semnătura zugravului.
,
căutând să-si ascundă vedenia.
Moartea este încinsă cu un ştergar alb, iar un- lui Moise de-asupra spinului în flăcări.
chiaşul poartă peste nădragii lungi, coborând Abia mai târziu s'a fixat în mănăstirile atonite
până la iminei, u n anteriu (sau o cămaşă) alb , tipul morţii în felul lui Kyr, ca un schelet aco
increţit la brâ u , şi de-asupra u n mintean roşu ; perit încă. de piele, cu secere sau coasă în mână
pe cap are o căciulă tuguiată de aceiasi coloare· (şi lui Thanatos i se atribuia spada sau secerea
De-asu pra stă scris : "Când s'au arăt � t moartea pentru a răteza smocul de păr, semn al consa
'
uncheşului". Scena se isolează, de- o parte, prin crării la moarte, rit de sacrificiu care s'ar fi păs
tr'un grup de brazi sau mai degrabă de ce dri, trat din vechim e p ână în " zilele noastre J).
pe o moviliţă, iar, de cealaltă, printr'un arbore Tocmai aşa, cu faţa smângălită, monocrom, în
ce ar sămăna cu un pin maritim, si de o co roşu sau cenuşiu , ni î nfăţişează zugravii noştri
'
loană ce se termină cu un capitel în formă de î n exteriorul bisericilor " Moartea Lumii" (Cur
, , , Vâlcea, etc.).
floare de lotus. Usoara, Gorj ; Turcesti
Să intârziem o clipă asupra amănuntelor care Elementele decorative, florale şi peisagistice,
alcătuiesc scena. In antichitate se făcea deosebirea transmise de arta romană artei bizantine, capătă in
intre Thanatos sau Mors şi Kyr sau Lethum. tâietatea in vremea ,iconoclaştilor, atunci când
,
Primul personifica moartea în sine , linistea desă- ajung să. ia locul scenelor religioase, pentru a
vârşită, şi se represinta mai întotdeauna supt supravieţui mai târziu ca simplă ornamentaţie. .
chipul unui geniu tânăr şi frumos, rare ori cu în primele ti mpuri ale crestinătătii, , , motiv im-
barbă, adesea cu aripi, deosebindu-se de fratele prumutat de la păgâni, printre copaci şi verdeaţă
său Hypnos sau Somnul numai prin coloarea se puteau întâlni şi personagii represintând ano- ·
mai închisă a carnaţiei sale. Kyr personifica timpurile care simbolisau moartea şi redeşteptarea
trecerea la moarte cu groaznicele sale chinuri naturii, origine a unei tradiţii eare se va menţine a
, era infătisată ca o femeie cu colti
si " , .
fiorosi> in iconografia creştină. m ultă vreme, producând .
cu unghii cocârjate şi cu părul ridicat mă- calendarele ilustrate 2. Un motiv de felul acesta
ciucă 1 . Thanatos a fost prototipul primelor con ar fi plugul tras de patru boi şi condus de doi
cepte bizantine din manuscrisele ilustrate, copiate ţerani, pe care zugravul l- a figurat pe basa turlei .
, Carlo Pascal, Le credenze d' oltretomba, " p. 76.
, Lessing, Wie die A lten de Tod gebildet, llI, p p . 55-57· 2 L. Brehier, L' art. chritien, pp. 21-2.
o FA BULA A LUI ESOP T RECUTĂ ÎN I CONOGRAFIA RELIGIOASĂ 73
bisericii din Drăgăneşt i, scriind de-asup ra : " Dră Între timp au apărut. comunicările d-Iui V.
gălaşă Primăvară, plug ă " . O represintare i dentică Brătulescu, şi, în descrierea zugrăvelilor care de
se întâlneş te pe un " corale" din Verona, datând corează biserica Păpu şa din judeţul Arge ş ( 1 857),
din secolul al XIV-lea şi ilustrând parabola relatată d-sa relevează aceiaşi scenă cu un amănunt nepre
de Sf. Marcu, cap. IV : " Iată ie şi sămănătoruL" 1. ţuit, adăugat de însuşi zugravul glumeţ, de oare
Tot la Drăgăneşti e figurat " Proorocul Ezechie l , ce nu se află în textul lui Esop, nici în scenele
când a u adormit" , scena care lipseş te d i n manualul cunoscute nouă : indicarea de către mosneag a
'
lui Dionisie de Fuma (Didron) si car e se referă ,
unei tiner� fete pe care s'o iea moartea în locul
probabil la cap. 37, 8 : 31 3- 1 4 din cartea lui său 4.
Ezechiel : "Oase uscate, ascultaţi cuvântul lui le Tem a , răspândită de înfluenta' fratilor Dozesti
hova : iacă, eu voiu face să între în voi suflare şi ( căci "preotul duhovnic Vasilie ", cu � se iscăleş'te
veti învia. Suflare, vino din cele patru vânturi si pe o icoană , era, zice-se , frate cu dia conul An
sufl ă asupra acestor morti ca să învie. Si vă voi�
, ,
ghel), se întâlneste pe câtesi trele bisericile din
, ,
scoate din mormintele voastre ... când voiu pune comuna Doze şt1, Vâlcea, atât cât şi pe cea din
suflarea mea în voi ca să înviaţi". Profetul, cu Giuleşti (Vâlcea) , zugrăvită dela 1 828 la 1 875 de
obrazul răzimat pe palmă dormind, e represintat ei şi de scoborâtorii lor, ale căror ultiiIle vlăs
pe pridvor. Rostul lui acolo e lămurit prin veci tare se îndeletnicesc şi azi cu zugrăvirea crucilor
nătatea cu icoana judecăţii de apoi, visiunea lui şi a fântânilor, singurul prilej ce li-a rămas în
Ezechiel fiind probabil identificată de zugrav cu vremile noi de a- şi manifesta meş teşugul învăţat
episodul Apocalipsului unde mormint�le se des de la bătrâni.
chid, dand afara mor�ii. În biserica din Bac1- Cu cât ne coborâm în timp, cu atât desemnul
covo Costiniţa, Bulgaria, visiunea lui Ezechiel e e mai neîngrijit, atitudinea moşneagului mai ne
represintată în catul de jos care servia drept firească, represintarea morţii de un contur mai
gropniţă şi alături de judeţul din urmă. Iăbărţat, inscripţia mai puţin corectă (de pildă :
T ema Mortii si,, a Uncruasului o aflăm si la Ză- , ,
" lemele", "mortea"). Composiţia aceasta este in
voieni, Vâlcea, zugrăvită pe păretele exterior din variabil cumpănită de spre Miazăzi prin re presin
spre Miazănoapte de "Diaconu Anghel jugrafu tarea lui Ducipal, dovadă hotărâtoare că Alexan
Doz[e]scu, 1 844, cu oceniţii săi ". Acest zugrav dria, Esopia si Erminia de pictură erau la epoca
,
făcea parte dintr'o familie de pictori, cei doi fraţi aceasta nedespărţite izvoare de inspiraţie, asi mi
ai lui zugrăvind de asemeni, după cât spune tra lând ÎConografiei religioase povestirile populare
ditia orală - de aceia va fi luat că tunul lor d e
,
în care predomină supranaturalul.
baştină, comuna Doze şti, Vâlcea , numele de Zu La Ghioroiu, tot în Vâlcea, zugrăveala datează
g ravi. Ei trebuie să fi fost condiscipuli de-ai lui din 1 869, şi se represintă scena in acelaşi fel , men
Gherontie din Bogdăneşti, care la a ceiaşi epocă ţinându-se tradiţia literelor inversa te, ca şi la
alcătuieş te un tratat de iconografie 2. Drăgăneşti, însă, departe de a izbuti să redea
De-asupra scenei, următoarea inscripţie ni trans aceiaşi eleganţă decorativă, scenele sânt despăr
mite dialogul complet care lipseşte de la Dră tite între ele de ornamente florale.
,
g ănesti : "infricosata moarte când s'au arătat

, ,
Acordând un număr de ani destul de mare
l a unche ş " , care arată că aici a fost folosit un pentru a da vreme motivului să pătrundă până
text moldovenesc. M ai jos însă , dialectul capătă in sate atât de îndepărtate de drumurile mari,
accentul localnic : fapt care este în acelaşi timp o condiţie esenţială
- "Oh, moarte, grăbea şte să mă iei. pentru folosirea şi păstrarea unor atari subiecte,
- Ce zisă si ? putem observa că zugrăvirea urmează destul de
- Zisăiu s� mă ajuti să iau ale lemne" .
,
aproape celor d'intâiu traduceri ale fabulelor, şi
Pentru a da mai multă vioiciune dialogului, s'ar zice că fiecare e diţie dă un nou imbold spre
zugravul, dovedind naivitatea sa, a scris răspun această represintare, tipărirea din 1 83 1 determi
sul Morţii cu literele de- a'n dăratelea, ca să preci nând zugrăvirea din 1 844, cea din 1 857 pe cea
seze că viIl cuvintele din altă directie 3. ,
din 1 869.
1 E. Sandberg-V avala, Turone minialore, Dedalo, X, gatul izgonind de la masa încărcată cu bunătălţi pe sărmanul
1929-30, fasc. 1 , p . 3 1 . La'lăr, care, aşezat fiind la dreapta composiţiei, răspunde cu
2 At h . Mironescu, Isi. Eparhiei Rdmnicului, Bucureşti , literele răsturnate, de la dreapta spre stânga, dovedind că
1906, p . 379 . aceasta era o traditie răspândită prin mănăstiri la a.cea
• În pridvorul bisericii din mănăstirea Badcovo, Bul epocă.
garia, unde zugr ăvirea datează din 1841, • Bul. Com. Mon. Ist., an. XXVI, f.sc. 76, p. 9 1 .
se represintă bo-
19,1!;
BuZ. Com Jfom . Ist - Fasc. ffl, 4
o COLECŢIE DE ANTICHITĂŢI DIN JUDEŢUL ROMANAŢI
GH. GEORGESCU-CORABIA
D. BERCIU, PROFESOR.
0--
DE
--
1n afară d e materialele provenite, fie din des Archeologie şi Numismatică, ţinut la Craiova î n
coperiri î ntâmplătoare t, fie d i n săpături sistema luna Septembre 1 934.
tice 2, aflătoare În vechile ş i cunoscutele colecţii Merită, pe de altă parte, a se sublinia aici şi grij a
sau m u see l ocale, preistoria Olteni e i Î n deosebi deosebită a d-I u i Georgescu d e a căuta să fie
câştigă noi date ştiinţifice prin Î njghebarea unei t otdeauna î n strânsă legătură c u cei ce se i nte
colecţii recente Î n j udeţul Romanaţi : Colecţia el-lui resează direct de mersul d escoperirilor oltene ,
Gh. Georgescu-Corabia, asupra căreia Încercăm ceia ce constituie, d e sigur, o j ustificată laudă.
să atragem atenţia cercetătorilor prin cele ce u r Multe d intre obiectele colecţiei d-sale câştigă o
mează. reală valoare ştiinţifică şi prin aceia că l i se pot
D. Gh. Georgescu, directorul Băncii Comerţului determina condiţiile de găsire.
d i n Corabia, a adunat ş i a conservat o mulţime Deocamdată ne m ărgeni m a presenta n umai
d e antichităţi de tot felul, datând din vremurile maj oritatea materialelor caracteristice pro- şi pro
î n depărtate ale n eoliticului nostru şi până în epoca toistorice d i n colecţia de l a Corabia, Iăcându-ni î n
mai veche român ească. acelaşi timp ş i o plăcută datorie d e a semnala
Prin zelul şi sacrificiile sale materiale, d. Gh. specialiştilor existenţa unei secţii clasice d estul
Georgescu a reuşit să suplinească u n gol : lipsa de bogate, formată din m o n u mente sculpturale,
u n u i m useu j udeţean, a cărui presenţă ar fi fost î ntregi sau fragmentare : ceramică, ustensile, opaiţe
necesară în regiunea aceasta, aşa de bogată î n ş i mai ales n u meroase monete de aramă, d e bronz
m ărturii a l e trecutului şi asupra căreia au atras şi argint, helenistice, republicane şi imperiale
atenţi'a încă de mult Cesar Bolliac 3 şi Alexandru romane.
O dobescu 4. In secţia preistorică sânt represintate toate epo
Colecţia de l a Corabia vine să se alipească şi c ile, în alară d e paleolitic : neo- şi eneoliticul,
u n u i Î nceput mai vechiu al m işcării arheologice epoca bronzului şi cele două perioade ale epocei
l ocale. Este vorba de colecţia d-lui profesor Ilie fierului : Hallstatt şi La Tene.
Constantinescu de l a Caracal, care a fost până *
* *
acum aproape singurul m ij loc de informaţie ştiin
1. E POCA NEO- SI ENEOLITICĂ .
CE RCETARILE: DE LA VĂOASTRA (SE:PTEMBRE 1 934).
ţifică asupra preistoriei romănăţene. Se mai gă ,
sesc antichităţi d i n j udeţul Romanaţi şi În co

lecţia d-Iu i senator D. Neamţu (Craiova), alături Staţiunea Vădastra-Romănaţi a fost săpată î n
de alte materiale din j udeţul D olj, u lele presin 1 926 d e către d-I V. Christescu, Într'o campanie
tate de d. C. Nicolaescu-Plopşor, - î m preună cu mai lungă d e cercetări 6, de pe urma cărora a
l ucruri din colecţia d-I u i C. Negreanu, primarul ieşit l a iveală mai ales o c ivilisaţie care, cunos
m unicipiului Craiova 5, - la al I I-lea Congres de cută şi mai Î n ai nte, se caracterisează, în special,
printr'o ceramică cu motive ornamentale spiralo
1 D. Berciu, Un vas din epoca de bronz, în Mem. lnst. meandrice, ce amintesc tehnica xilogravurii şi pre
de A rh. Olt, XX. sintă î n ru diri tehnice cu civilisaţia Boian A d in
2 Acelaşi, Morminte tumlLlare in Oltenia, în Mem. Inst. câmpia Munteniei 7.
de A rlt. Olt, XXII. Vezi deasemenea şi studiul : Civili
saţia de tip Glina 11I, in Oltenia, în Mem. Inst. de A rit. la Coşoveni-Dolj. Cele din colecţia d-lui Negreanu p a r
Olt., XXI . a fi tot din acelaşi cimitir.
8 Trompeta Carpaţilor, 1872, 1 874, 1 876. 6 V. Christescu, L es stations prehistoriqlles de Vădas
• Alex. Odobescu, A nticltităţile jud. Romallaţi.
� N. Plopşor, în Germania, 1934, H. 4, p p . 272-3 şi urm.,

tro, în Dacia, l l I - I V , pp. 1 67 şi urm .
7 Acelaşi, L es stations prl?historiqlLes dlL lac de Boi'all,
a p ublicat preţioase antichităţi germanice din cimitirul de în Dacia, II, 1 925, p. 249 şi urm.
o COLECŢIE DE ANTICHITĂ ŢI DIN JUDEŢUL ROMANA ŢI 75
Fiindcă Î n 1 926 n u s'au putut determina con I nventariul arheologic descoperit aparţine mai
d iţiile stratigrafice în orând u i rea celor descope m ultor civilisaţi i :
VĂ DASTRA 1.
rite în cele d o u ă staţiuni de la Vădastra : Măgura
Fetelor şi Măgura " Cetatea, InstituI de archeolo ,
a) CIVILISATIA
gie olteană din Craiova n i-a pus la disposiţie La cel mai d e j o s n ivel s'a găsit o ceramică
m ij loacele n ecesare unei cercetări, iar Direcţia aproape i n ed ită la noi şi neîncadrată î ncă într'o
Museului Naţional de Antichităţi d i n Bucureşti determinare cronologică şi stratigrafică. Este o
n i-a dat autorisaţia legală. grupă ceramică ale cării variante se resu mă la
D. Gh. Georgescu n e-a întovărăşit la aceste următoarele categorii tehnice :
cercetări, dându-ni un p reţios concurs material şi a l : Lut n egru, stratul de la suprafaţă n egru,
moral. Obiectel e descoperite
se găsesc în parte la Cra
i ova, iar restul în colecţia
d-lui Georgescu.
Săpăturile noastre efec
tuate la Vădastra au durat
n u mai câteva zile. Scopul
lor a fost d e a determina
civilisaţiile aflătoare în cele
două staţiu n i amintite, pre
cu m şi stratigrafia acestor
civilisaţii, cu aj utoru l căreia
s'ar fi adus lămuriri n o i
asu p r a cronologiei relative
a civilisaţiei din O ltenia.
ConcIusiile c e r c e t ă r i l o r
sunt următoarele :
1 . Măgura Fetelor este si
tuată pe coama de deal din
spre Nord-Vestul satu l u i ;
ea domină valea Obârşiei,
care curge printr'o mIca
depresiune 8 . D e şi aplati
sată din causa deselor să
pături, ea îşi păstrează totuşi
caracterul ei vechi u d e aşe
zare preistorică, în felul tell
urilor din Bulgaria şi câmpia
Dunării 9. Din pricina ri:vă
şirii stratu rilor de civil i sa
ţi ei, a fost n evoie de mai
Fig. 1 . - No. 1 -4 Vădastra (Măgura Fetelor) = Vădastra l.
m u lte puncte de cercetare.
În urma observaţiilor culese, No . 5-14 ( ) = Vădastra II.
am d eterminat aici strati
grafia staţi u n i i : l a suprafaţă u n strat de humus, l u struit tot n egru ;
gros de ca. 1,80-2 m., conţinând foarte puţine a 2 : Lut cenuşiu î n spărtură, stratul superfi
urme arheologice ; u n strat de 2 m. cu bogate cial n egru, l u struit n egru ;
mărturii ale vieţii m ateriale a oamenilor din a 3 : Lut cenuşiu, stratul superficial cenuşiu ,
vremea respectivă ; la 44.30 m. se opreşte stratul lustruit tot cenuşiu ; une ori stratul superficial are
de cultură şi î ncepe loessul. n u anţe castani i şi portocalii. Specia a 3 e mai
S A manunte la V . Christescu, o. c.
frecventă.
9 Departe de a fi necropolă, cum ni-o infătiseazA d.
Păreţii vaselor sânt supţiri, resonanţi, pastă
V. Christescu (o. c., passim), Măgura Fetelor este chiar fină, b i n e frământată şi pătrunsă de o ardere egală
una dintre numeroasele staţiuni tipice de la noi din ţară. ş i moale.
76 BU LETINU L COMISI ONl! MONUME TELOR ISTORICE
Partea lustruită dă une ori vasului un aspect Severin, se găseşte expusă o ceramică i dentică,
metalic. In unele casuri slipp-u l lustruit acopere provenită din descoperiri î ntâmplătoare d e l a
n u mai partea superioară (fig. 1). Ostrovul Corbului. S imilitudinile m erg pănă l a
Ca forme se cunosc : 1) ceşcuţe sau pahare identitatea d e tehnică, forme şi ornamentare :
fără toartă ; 2) borcănele cu păreţii oblici ; 3) stră caneluri, proeminenţe-corniţe, aplicaţi u n i plastice.
chini cu păreţii groşciori ; 4) cupe cu profilul svelt Totuşi, î n fasa de acum a cercetărilor de l a
în forma literăi S, zugrumat, mai accentuat l a Ostrovul Corbului, n u se poate vorbi Î n c ă de
mij loc (fig. 1, 4) ; 5 ) vase cu profilul bombat, c u presenţa sigură aici a unei civilisaţii de tip
gâtui scUrt şi oblic, Î ntors Î n afară (fig. 1, 1 ). Vădastra, cea obişnuit cunoscută 15.
Tehn ica ornamentării utilisează canal uri Înguste, În periegesa făcută În 1 932 de-a l ungul D unării
plisate - cannelures plissees fine, discrete, unele
-, mehedinţene, împreună cu d. 1 . Nestor, am dat
abia schiţate pe fondul vasului Iust. u it. Canelurile peste o ceramică analoagă, descoperită într'un
sunt dispuse adesea în sisteme paralele, verticale strat suprapus de Sălcuţa şi î n dependenţă oare
(fig. I I şi 4, n u mai pe mici porţiuni), Î n spi cum de straturile i mediat anterioare, care apar
rale, de m ulte ori degenerate, ori se desfăşoară ţineau civilisaţiei Vinca-Turdaş, fasa târzie 1 6 . Cer
în elemente meandrice sau meandroide, la care cetările din 1 933 au confirmat această stratigrafie.
se adaugă şi alte combinaţii curbili n i i . Pe de altă parte, în săpăturile n oastre de la
Alături d e canelură, care este u n elem ent esen Ostrovul Şimianului 1 7, unde cele mai de j os
ţial al grupei n oastre, se cunosc de o potrivă proe n iveluri aparţin civilisaţiei Sălcuţa, n u s'a d es
minente şi aplicatii plastice. Unele vase (formele coperit n iciun fragment asemăn ător grupei ce
n o. 4 şi 5) au pe corpul lor m ici proeminenţe ramice de care este vorba. Aşa dar pănă În
o rgan ice : ornamente în formă de " corn iţe" , dis present par a n u fi legături stratigrafice cu civi
crete totuşi câte-odată, împinse uşor din lău ntru lisaţia de tip Sălcuţa.
in afară, de obiceiu patru, dispuse pe linia de O apropiere pare însă a se defini În legătură
maxi mă rotunzime a vasului (fig. 1, 1, abia visibile cu u ltima fasă a civilisaţiei de tip Vinca-Turdaş 1 ,
pe fotografie). Aplicaţiile plastice, adăugate u lte l a care tehnica lutului şi i nclinarea spre cane
rior pe corpul vasului, sânt mai rari şi În gene lură a cupelor cu picior aminteşte tehnica vaselor
ral se î ntâlnesc la străch i n i ; unele au o scobitu ră el e l a Măgura Fetel o r.
Î n formă de şea. In v i itoarele săpături ce se vor face în regi u n e
Câteva eşantilioan e ale acestei ceramici, din s e v o r putea clarifica anumite probleme î n ceia ce
primele n iveluri, au f ::Jst publicate de d. V. Chris priveşte î n ru direa civil i saţiei de l a Vădastra şi
tescu 10, dar fără observaţii de caracter stratigrafic. cele contemporane sau anterioare. O altă problemă
Ele presintă aceleaşi forme şi motive ornamentale 1 1. este şi aceia a î n ru d irii cu civilisaţia propriu-zisă.
In . apropiere de Bucureşti, la B o l intineanu, O despărţire net stratigrafică î ntre ceramica or
d. D i n u V. Rosetti crede a fi identificat o specie namentală cu caneluri şi cea cu excisii, nu se
ceramică analoagă celei găsite de n oi. D. Rosetti poate face. Prima se î ntâlneşte totuşi Î n cele
işi expri mă chiar bănuiala că această specie ce d'intăiu n iveluri ale ceramicii excisate, dar î n
ramică de la Vădastra ar represinta o civilisaţie chip sporadic. Cantitativ, e a s e concentrează î n
sau o fasă n o u ă a civj.Jisaţi ei în genere cunos primele straturi d e civil i saţie ale staţiunii. Pe
cută supt n umele de Vădastra 1 2. lângă această î ntre-pătrun dere stratigrafică se poate
Aceiaşi ceramică ornamentată cu caneluri pli susţinea şi o apropiere stilistică. Motivele spiralo
sate se întâlneşte în straturile Boian A de la meandrice, pe care le utilisează prima gru p ă î n
Vidra 1 3, precum şi în cele i nferioare d e la Tan negativ, l e î ntâl n i m l a a doua grupă positive.
gâru-Vlaşca 14. Poate să fie împru m utare şi o transformare a
În Museul regi unii Porţilor de fier din Turnul- m otivelor reali sate n egativ cu canelu ri Î n orna
mente excisate positive. D e altfel o moşten ire
I l V. Christescu, o . c., fig. 38 , 2 , 5 , 7 , 9 , 1 0 , şi fig.
28, 1 0, 12. 1; Singurele două fragmente de la Ostrovul-Corbului
1 \ Vase întregi şi iragmente ceramice din specia noas (i nedite) nu pot constitui un indiciu sigur că aici avem
tră se găsesc expuse în M useul Muncipiului Bucure�t i, pro d e a face cu o staţiune Vădastra.
venite de la d. dr. Severeanu, care a a dunat lucruri şi 10 D. Berciu , Cercetări şi descoperiri nouă în Mehe
de la Vădastra. dinti, extras din A rh. Olt., N-Ie 65-66, p. 5.
u Dinu V. Rosetti, Săpătu rile de la Vidra, 1 934, p p. 52 17 Lucrurile la Museul regiuni Porţilor-de-Fier.
ş i urm. 1 8 Civilisaţia Turdaş nu este documentată până în pre
I 3 Ibid., p. 10.
zent mai l a Est de Gârla Mare. Vezi Wiener Prăhistoris
1 < Săpături le noastre din 1 934. che Zeitschritt, IX, 1 922, p l . 1, 2.
o COLECŢIE DE J\ NTI C H I TAŢI DIN JUDEŢUL RO!>fANAŢI 17
imilară se î ntâmplă î n civilisaţia Gumelniţa, care vechi u neolitic din regiunile sud-estice ale Olteniei.
va utilisa motivul n umit Seifenblasenmuster (mai Vădastra II suprapune Vădastra 1, constitu i n d un
,bi n e zis ornament-retortă) al civilisaţiei precedente, strat de cultură gros de ca. 1 . 50 m. Ceramica
Boian A, transformat d i n ornament negativ, în Kerbschnitttechnik din acest strat se poate des
-realisat cu ajutorul imprimării în felul canelurilor 1 9, părţi în două specii :
in ornament positiv î n tehnica incisiei sau excisiei. a : Lut n egru, lus�ruit negru deschis ;
Une ori chiar la produsele ceramice canelate se b : Lut n egru-cenuşiu, stratul superficial cara
-î ntâlneşte laolaltă canelura şi excisia 2" . miziu-cenuşiu, lustruit castaniu, u n e ori cu n uanţe
Pănă la săparea unei
ilo i staţiu n i similare celei
de la Măgura Fetelor, c1a
'rificarea ceramicei cane�
late rămâne . î ncă provi
sorie. Ea exemplifică to
iuşi o grupă ceramică
,esenţial deosebită de ce
ramica excisată, cu care
pare î nsă a avea legături f. 2..
,stilistice şi stratigrafice.
Dar, fiindcă denumirea
'u nei civilisaţii noi p resu
pune stabilirea unui in
ventariu corn plect, sau
aproape complect, n u n u
m a i a c e l u i ceramic, cum
este casu l deocamdată la
- staţiunea n oastră, ni se
pare puţin cam grăbit
a considera această apa
riţie în ceramica nouă ca o
civilisaţie aparte. Nu n i
l ipsesc bănuieli î nsă c ă
-un (asemenea i nventari u
-ar fi apărut l a staţiunea
amintită de la Bolintin u,
, i nimic n u n e î m pie
decă a presu pune că tot
in cuprinsul Olteniei vom
da în curând peste o
taţiune mai n orocoasă.
Fapt cert pentru p reisto
-ria părţilor de Sud-Est -fO.
ale Olteniei este d eter
Fig. 2 . - N o . 5 , 7 - 1 0 V ă dastra (Măgura Fetelor)
= Vă -:!astra II.
m inarea unei grupe . c.e
No. 1 -4, 6, 1 1 - 1 8 Vădastra (Măgura . Cetate " ,
= Civilisa\ia S ă : c u\a.
'.amice, ' pe care o nu No. 19 Vădastra (Măgura " Ceta t e a )
= CiviJisaţia Cuţofeni.
m i m Vădastra I) grupă
care} statografic} - şi d eci şi cronologic} -, cenuşii-albicioase sau brune. Specia a e mai rară.
aparţine unor vremuri şi stadii evolutive ante Păreţii vaselor sânt relativ groşi, greoi, pasta
-rioare civilisaţiei cu ceramică excisată : Vădastra ll} adesea poroasă şi cu impurităţi ; arderea nu este
aşa d e bogat represintată la Măgura Fetelor. totdeauna complectă.
In faza actuală a cercetărilor arheologice din Formele sânt cele cunoscute din să pături l e d-Iui
Romanaţi şi D olj, Vădastra I ar ilustra cel mai V. Christescu. Demne de remarcat sânt supor
19 D. Rosetti, o . C . , p . 1 0 . turile mari de vase, de formă dreptungh i ulară
2 0 V.
Christescu, o . c . , fig. 32, 2. (fig. 1, 0-7).
Tehnica o rn am entării utilisează trei m ij l o ace d e b) CIVILISAŢIA DE TIP S Ă LCUr, A.

realisare a d ecorulu i : 1) excisia, 2) incisia ş i 3) I n j urul adâncim i i de d o i metri apar c i o b u ri1
i�crustaţia. O rn amentele excisate sânt d ispuse,
tipice civi l i saţiei Sălcuţa, d e n u m ită astfel d u p ă.
fIe în zigzagu ri verticale sau orizontale, în cadrate
staţiunea d i n Dolj , săpată de către d. profesor
în z o n e ornamentale (fig. I 6-7, 1 1 ), fie în s p i rală,
1. Andri eşescu î n 1 91 6, 1 9 1 9 ş i 1 920 ş i care ci
care este s i m p l ă, dublă sau conti n u ă (fig. 1, 4,
v i l i saţie are multe p u n cte d e s i m i l it u d i n e cu c i
8, 9, 1 1 , 1 4), u n e ori sprij i n i n du-se pe u n chenar,
viIisaţia G u m e l niţa din câmpia Munteniei, Dar
l u ân d forma l i terei C culcate (fig. 1, 9). Meandrul
aceste fragmente, între care n u măr ş i u n u l cu
şi spi rala sânt cele două m otive decorative
grafit, nu constitu i e u n strat destul de compact
principale. Pentru a spori variaţia decoru l u i se
de civilisaţie, ci sânt mai degrabă răspândiri
c o m b i n ă ambele elemente,
Sălcuta, de altfel sufici ent de n u meroase,
I nc i s i a s e mărgeneşte l a l i n i i s i m p l e sau la rea
l isarea u n or figuri geom etrice, cum este triunghiul c ) CIVILISAŢIA DE TIP COŢOFENI.
(fig. 1, 1 0). La b asa i n s pi raţiei m otive l o r d e decoraţie
Coţofeni, localitate d i n Dolj, se găseşte tot î n
stă, aşa dar, i d e i a geometrismu l u i : meandrul, spi
răspân diri. Unele vase p u b l icate d e d , V . Chris
rala, o combinaţie a acestora ş i forme ideale geo
t escu aparţin acestei civi l isaţii 23, Răspân d i ri l e Co
m etrice.
ţ ofeni merg până la doi m etri,
D i n aceiaşi dorinţă şi gust estetic s'a adăugat
d) La suprafaţă a m d at p este două cioburi ca
şi i n crustaţia c u coloare aIbă ţ;i roşie. Pe par
racteristice civil i saţi ei Glina ///, care închide l a
tea n egativă, - adecă acea rămasă prin excisie,
n o i e n e o l i t u l ş i d e s c h i d e epoca bronzu l u i d acic..
când s'a conturat ş i , ornamentu l
crutat dorit -,
arafie
Resumând, putem stab i l i următoarea strati h
se aplica o coloare aIbă, servind ca fond î n or
a civi l isaţii l o r de pe Măgura Fetelor :
Vădastra /,
n a m entare. Coloarea roşie se î ntrebu i n tează m a i
Vădastra /1, Sălcuta, Cotofeni, Glina 1//, care
rar, s p o indu-se de c e l e mai m ulte ori �arge n i l e
represintă şi succesiunea în timp, de la m a i vechiu
vasel or ş i benzile late, neexcisate.
la mai nou, î ncepând de l a neoliticul cel mai
in felul acesta, se obţinea u n tri p l u efect prin
vechiu cun oscut până acum î n părţi le de Est şi
c o m b i narea colorii albe, roşii şi aceia a f o n d u l u i
d e Sud-Est ale Olteniei ş i până l a î nceputul e p o c i i
p r i m ordial al vasul u i l u struit.
de bronz. Aceste civili sati i i l ustrează viata stră
Plastica. Printre obiectel e descoperite în Vă
veche a regi u n i i de care ' e vorba de-a lungul m i
d astra Il menţionăm u n idol z o o mo rfic, represin
l e n i u l u i al III-lea a, Chr. ş i în cep utu l milen i u l u i al,
tând un patru ped, din lut cenuşiu cu stratele su
I l - l ea a. Cr.
perficiale cărăm i z i i, p e care s'a adăugat o groasă
Această sta b i l i re de cro n o l ogie relativă, basată
crustă calcaroasă (fig. 1, 1 2), şi un i d o l fem i n i n ,
p e observaţiile stratigrafice, schi m b ă vechea păre re '
î n stare fragmentară, o rn a m entat cu i n cisii mean
că Văd asţra I l ar fi u rmată de Glina I I I, ş i ar fi,
d rice 21. Ca o apariţie, un ică în felu l e i s'a des
deci contemporană cu civi l i satia Gu melnita A 24, .
c o perit o mască umană, sculptată p e gâtu I u n e i
rn Vădastra I I am descoperit o specie ce�amică
u r n e d e l u t, u n f e l de Gesichtsurne : această
î nrudită ca forme cu stratul Gumelniţa A 1 de '
Rareş-V laşca 26), .
m ască se va publica la timp î ntr'altă ordine de idei.
la V i d ra 25, Tangâru şi Petru
Obiecte de piatră şi silex. Câteva percutoare
de silex au fost folosite anteri or ca nuclee (fig. in Rumănien, 1 933, nota 1 13 a) in legătură cu civilisaţia
Il 9- 1 0). D i n piatră, l u struită b i n e, sânt l ucrate Vinca-Tllrdaş, care s'ar fi întins până la Jiitl, totrtşi păna.
dăltiţe : fig, II, 5, 7·8.
în p resent nu s'a ivit niciun indiciu. Mai degrabă pare
trei o. 5 are o sectie
mai verosimilă atribuirea acestui deposit civilisaţiei Vădas
d reptunghiulară, l u n gă de 7, 1 cm, No. 7 e d'i n tra I sau Vădastrâ I I timpurie, mai ales că ea este do- o
rocă n egricioasă, cu ape verzui, presintând în cumentată la Şimnic-Dolj (V. Christesctl, o. c., fig. 48,
secţiu n e o parte bombată şi u n a p l ată : e o her unde este o planşă cu ceramică de l a Şimnic).
'
t8
minetle. Ea aminteşte prin n atura pietrei exem V. Christescu, o. C., fig. 27, 1, 3-4, şi fig. 32, 5 ·
(vas cu mănuşă su prainălţată).
plarele s i m i l are din civilisaţia Turdaş-Vinca, iar
•• I. Nestor, Zu r Chronologie der Steinkupferzeit, În
ca formă n u pare a fi străină de cele de l a Bra Prăhist. Zeitschrift, XIX, 1 928, p. 1 38 şi nota 80. CI.
tovo eşti-D o lj 22. No, 8 e tot o herminetie. tabela. La Dadoviceşti (Şimnic) a găsit Neslor Glina III.
suprapunând direct stratul Vadastra II, deducând de aicL
21 [b id. , fig. 45, 1-2, cu care se asamănă în ornamentare, şi contemporaneitatea cu fasa gumelniţeană. Dar de la
22 iVI. Romaşcanu, Tesau rul neolitic de la Bratovoeşti, Vădastra I I până la Glina I I I e o l ungă perioadă d e -o
Dolj. Exemplarul nostru l-am găsit in nivelurile inferioare vreme, ocupată d e Sălcuţa ş i Coţofeni.
2
ale Vădastrei Il. De şi toporaşele de la Bratovoesti au fost 5 D. Rosetti., O. c.
puse de I. Nestor (Der Stand cler Vorgeschichtsf� rsc/Ulng 26

Săpăturile noastre din 1 933 şi 1 934.
o COLECTIE DE A NTICHI T Ă ŢI DIN JUDEŢUL ROMANA ŢI 79
::adecă vase bitrunchiconice, din care vor d eriva orizontale şi paralele, dispuse p e j u m ătatea su
formele evol u ate din G u m e l n iţ a 27. Eşanti l i oanele perioară a vasului, s e găsesc î n m e d i u l ceramicei
..sânt restrânse deocamdată, d ar sperăm că prin p i ctate d e la n o i 28. Faptul nu e l i psit d e semni
·săpături ulterioare vor s p ori. Când aceste con f icaţie, de oare ce se p oate susţinea o apropi ere
statări se vor clarifica odată cu s p o ri re a mate sti l i stică ş i cronologică a SăIcuţei cu cercul civi
r i a l u l u i, atunci se vor stab i l i l egături mai sigu re l isaţiei c u ceramică p ictată, mai ales că d e curând
.de contemp oran eitate şi succesi u n e cu civilisaţiile a î nceput să apară ş i î n dreapta Oltu l u i produse
·d i n stânga Oltului. ceram i ce p i ctate.
*
* * Alte f o rme ap ărute pe măgura " Cetate" sânt
1vlăgura })Cetate(( este o veche i n sulă a Obâr cele cun oscute d i n d escoperirile anterioare 29 (fig.
:,şiei. E o aşezare tipică e n e o litică.
D i n cele două p uncte pe care
le-am săpat, am p utut sta b i l i stra
iigrafia şi am obţi nut în p l u s u n
'v ariat material m useistic.
Stratigrafia acestei măguri e
m a i s i m p l ă : u n strat de humus
supţire de c a . 1 0- 1 5 cm., ames
·tecat cu multe c i ob uri, d i n causa
.arăturil or ce s'au practicat până
d e curând. De la 1 5 cm . 2 m. e
-
'u n strat compact de civil i saţie,

·d upă care î ncepe l oessul. În
stratul ele civilisaţie s'a dat p este
m ulte resturi de caracter casnic :
b ucăţi de chirp i c ars, u n e o ri î n
massă, i n d icânel locuinţe i ncen
d i ate, fragmente de râşniţă (fig.
'11, -1-, 1 1 ), percutoare, silexuri, ce
n u ş i i , vase arse şi m u lte frag
m ente ceramice. Toate den ot ă a
ii Îost o aşezare i ntens l ocuită.
Aici se p ot determ i n a trei ci
v i li saţi i :
a) Civilisatia de tip Sălcuta
10rmează un strat c o mp act. La
n ivelul i nferior am găsit o cera
mică grafitată, printre care u n
v a s aproape î ntreg, ele o i m p or Fig. 3. - No. 1 Vădastra (Măgura , Cetate") civilisaţia Glina I I I .
=
tanţă deosebită, el f i ind, - pare N o . 2 Romanaţi (malul Dunării)

oe - singurul de acest fel d es No. 3 Gura Podinei. No. 2-3 Epoca de bronz.
=
coperit în nivelul SăIcu ţa. Lutul

No. 4 Gojdibod.
No. 5-6 Hotam.
este negru, l u struit n egru-casta- No. 4-6 Hailstatt.
=
n i u, pasta f i n ă, b i n e frământată.
Păreţii sânt groşi şi cu un contur precis. Pe 2, 1 3, 1 6- 1 8).
partea superioară a vas u l u i sânt d i sp u s e şapte Printre obiectele de piatră este de menţionat
caneluri paralele, l ate, care se opresc î nai nte de u n top oraş în formă de pantof, Schuhleisten-
-
a aj unge la gât. Peste cane l u ri, cât şi peste

partea rămasă s i m p l ă a gâtul u i, se răsuceşte u n 28
VI. Dumitrescu, L es stations prehistoriques de Bou
ornament î n grafit, l u â n d forma l iterei S, f i i n d teşti, Dacia, III-IV, fig. 1 1, 3.4, 12 şi pag. 101 (tipul E la
compus d i n m a i multe l i n i i supţiri trase cu grafit.
d!. VI. Dumitrescu). Ceramica de l a Bonteşti aparţine
stilului A (ibid., p. 1 12 şi urm.).
Forme de urme s i m i lare, de dublu trunchiu
. 9 Vezi L Andrieşescu, Des survivances paUolilhiqnes
d e con, ornamentate d e asem enea c u caneluri l ate, dans le milien Ileolilhiqae de la Dacie (pl. 1 ; vedere
27 D. Rosetti, o. c., fig. 1 5. de ansamblu). CI. V. Christescu, o. c. (măgura Cetate).
80
- -
BULETINUL COMISlUNIl MONUMENTELOR ISTORICE
keil - , l u n g de Il cm. La Sultana (Ilfov) d. ţinând civilisaţiei de tip Vădastra Il. N i reservărm
p rofesor I. Andrieşescu a găsit un singur exemplar, dreptul de a reveni asupra l u i îndată ce v o m
de şi acolo i n d u stria l itică e aşa de b ogat i lus avea ocasia d e a p resinta u n stud i u c u caracter
t rată 3 \ D-sa arată că acest tip de secure carac m o n ografic asupra civilisaţiei de tip Vădastra IL
terisează stilul şi legiunea Europei răsăritene ş i H arta răspândirii acestei civilisaţii în Oltenia.
m eridio n â l e, rămânând o trăsătură aparte, d e ş i cuprinde până în p resent u rm ătoarele localităţi :
rară, a civilisaţi i l o r originale d e l a D unare 31. Vădastra (Măgura Fete l o r), Orlea, Corabia, Ostro
C e l e d o u ă securi d e silex - fig. I I , 2-3 - sânt vul Corb u l u i (?) şi B ratovoeşti-Dolj (?).
forme c u n oscute şi î ntâlnite în câmpia d un ă
reană, î nglobân d u-se în seria aşa-zisă dicknaki II. EPOCA BRONZULUr.
ges BeiI, d i n m e d i u l Gumeln iţa ş i Sălcuţa. D acă despre epocile anterioare se putea spun e
Fig. II, 5 e u n top oraş găsit răzleţ. Ap arţ i n e ceva, datorită săpătu rilor d e l a Vădastra ş i colec
probabil t o t t i p u l u i Sălcuţii. ţiei d-Iui Ilie C o n stantin escu, despre epoca de
Plastica e represintată ş i ea p ri ntr'un fru m o s bronz a j udeţu l u i Romanaţi n u aveam î n schi mb·
idol femenin (fig. I I, 1 4), cu conturul c l a r ş i n i c i u n indiciu până acum.
artistic reali sate. Lungimea 8 cm. Î n colecţia d�l u i Georgescu se găsesc d o uă..
b) Civilisaţia Coţofeni e cunoscută aici din vase din această epocă :
răspândiri. D i ntre c i o b u rile caracteristice men I . U n vas cu o singură mănuşă î n altă, cu sec
ţionăm o mănuşă În Stichkanaltelchnik (fig. II, 1 9). ţ i u n ea elipsoidală, aplicată p e corpul vas u l u i î n
c) Civilisaţia Glina III e m ai bogat ilu strată partea de j os. Lutul este negricios în spărturăr·
d ecât pe Măgura Fetelor. Sânt profile de vase cu stratul sup erficial l u struit brun- deschis. înăl
caracteristice î n forma literei
S şi fragmente ce ţimea este de 1 5,7 cm. E găsit p e m a l u l D u n ării
ramice p u rtând tipicul orn ament cu găuri-butoni romăn ăţene (fig. III, 2).
(fig. 1II, 1, la care se observă o serie de butoni Forma de câne a acestui vas p o ate fi consi
În exterior şi o alta î n interior). Glina 1II e î n derată ca prototip al formel or hallstattiene d e m ai
răspândiri. târziu. Vase î nrudite ca formă cu al n o stru s'au
Aşa d ar p e măgura " Cetate " î ntâl n i m trei ci găsit În câmpul de urne de l a Balta Verde, de l a
v i l i saţii, a căror succes i u n e stratigrafică ş i crono Vârtop ş i Plopşor (ined ite).
l ogică e ca ş i l a prima staţiune, unde însă avem Analogii se pot cita de o potrivă p e teritoriu l
î n p l u s Văd astra I ş i I I : Sălcuţa-Coţofeni- Glina III. D aciei 32, cât ş i î n l u mea villan oviană a Italiei cen
Aici ave m a face cu o civilisaţie de basă : trale hallstattiene 3 3 , u n d e vasul nostru îşi găseşte
Sălcuţa, p e când la Măgura Fetelor e Vădastra I I. replica î n metal. rn seria aceleiaşi evol uţii tre
D i n acest fapt se p o ate scoate o observaţie de buiesc puse de asemenea ş i vasele anal oage cu
ordin antropo-geograiic : Măgura " Cetate" n ' a ofe o singură mănuşă din tesaurul de la Vâlci-Trân
rit c o n d iţii prielnice aşezărilor stabi l e d ecât la d i n Bulgaria 34. Aşa î n cât se poate u rm ări şi î n
d i recţia aceasta o persistenţă a aceloraşi form e.
î nceputul civilisaţiei tip Sălcuţa. Aceasta stă foarte
p robab i l în legătură cu n o i condiţii climaterice, 2. O urnă f u n erară, găsită la Gri n d u l Mare, .
care au forţat scăderea apei Obârşiei ş i crearea comuna Gura Padinei. înălţimea este de 29 cm.
i n s ulei. Poartă patru p ro e m i n enţe aşezate în cruce pe
Cu determin area civilisaţiilor a m i ntite de la pragu l despărţitor al gâtu l u i de corpul vasul u i . .
Vădastra, harta acestor civil isaţii a câştigat, cred, Lutul ş i tehn ica sânt s i m ilare n o. I (fig. I I I , 5).
n o i p u n cte de expansiune. Urna n oastră e strâns î n rudită, atât prin teh-
nica ei, cât şi prin form ă, cu cele descoperite î n
* *
câmpurile d e u rn e d e l a Ostrovul Mare, Mehe
I n apropierea comunei Orlea s'a d escoperit pe di nţi 35. Tehnica acestor urne e sim i lară acelor
malul bolţii u n vas întreg în formă d e bol, l ucrat din epoca de bronz, dar determin ările stilistice
în tehnica excisiei ş i a i n cru staţiei (fig. V). Mo depun alături de urnele hallstattiene, care derivă·
tivul ornamental este meandric. 1nălţimea este d e derivă din cele anterioare.
1 5, 5 c m . Valoarea acestui v a s este cu atât mai 82
Vezi Dolţ{ozat6k, VI, 1 9 1 5, fig. 26/2.
m are, cu cât- este singu r u l de acest fel aparţi- 33 O. Montelius, Die vorklassische Chrollologie ltaliens,
1 9 1 2, pl. XXXII şi p. 65. Ci. Mac Iver, The ironage ill '
31 1. Andrieşescu, Les touilles de Sltltalla, Dacia, 1, ltaly, pl. 2, 26 (Este I I).
pl. VII, 1 ; pl. VIII, 13). "' l . Andrieşescu, Consideraţiulli asupra tesau ru lu i de
8! O. C., p. 70 şi nota 3. Vezi şi G. Childe, The Da la Vâlci- Trâll, fig. 1 .
llu be in Prehistory. S5 Museul Regiunii Porţrlor d e Fier.
o COLECŢIE DE ANTICHITĂŢI DlN JUDEDUL R01V IANAŢI 81
Cele d o u ă vase se pl asează î n ultimele fase rupte. Pe fund are o spărtu ră i ntenţionată, făcută
ale epocii d e bronz, - fasa D sau E, după Paul din vechiu, care desvăluie caracterul f u n e rar al
R ei n ecke, foarte probabil î n E ; astfel ele ar re acestui vas, ea r epresintând
fereastra sufletului
presinta m a i degrab ă un sfârşit târz i u al epocii (Seelelock). Î n ălţimea 10 cm., l argi mea 20 cm. E
b ro n z u l u i şi î nceputul H a l l statt-ului, cu primele găsită p e Pru n d u l Cretii, comuna Gojdibod (fig.
sale fase. I I I, 4) 2. D ou ă urne funerare : u n a d escoperită pe
Ca tip d e civilisaţie, aceste vase ar i l u stra o gri n d u l Staicului, satul Sărat (iig. III, 5), cealaltă
fasă, p e care o î nt âl n i m l a O strovul Mare şi care în malul B ălţii, c o m u n a Hotam (fig. I I I, 6).
stilisticeşte ş i cronologiceşte u rm ează fasei Gârla Teh nica l u t u l u i e s i m i lară l a a m n el e. La urna
Mare ş i O strovul Corbu l u i 36. cea mare, care est2 u n ul din exem p l a rele cel e
Atât fasa sau gru p a ceramică : Ostrovul Mare, m a i rare de la n oi, se observă aceiaşi fereastră
î n care î ntră vasele n oastre,
ca şi H a l l statt- u l n o stru,
p o arLă acelaş caracter tracic,
daco-getic, i n serân d u - s e în
acelaşi lanţ d e evoluţi e, ce
se p oate urm ări din epoca
bro n z u l u i m ij lociu ş i până
1 a sfârşitul H a l l statt- u l u i .
Presenţa acestor v a s e ni
îngăduie a p relungi era
civilisa ţiei bronzului târzi u
pâna spre valea O ltului,
unde deocamdată nu se
cunoaşte decât iasa " O stro
vu l-Mare" 3i.
III. EPOCA FIERULUI.

1 . HALLSTATT-UL.
După cum în p rivinţa
epocii de bronz descoperi
rile menţionate au fost În
u n ele casuri de o neaştep
tată valoare, tot aşa ş i pen
tru prima epocă a fierul u i
î n j udeţul R o m anaţi avem
d ate care vin cu contribuţii
a.
noi :
1 . O strachină d i n lut ca
Fig. 4. - (ivilisaţia la Tene ,
feniu, stratele su perficiale
No. 2-5 ; 7 - 1 0, 12 Orlea.

No. 1 , 6, 1 1 Gojdibod.
b ru n e, l u struite tot brun,
cu aspect tipic hall statti an.
E o strachină serv i n d d e capac la urnele m ari a suiletului, iin executată, de iormă circulară.
fu nerare. Supt buză sânt dispuse patru apucători Această practică aruncă l u m i n ă asupra u n u i
(Lappen) d reptungh iulare ; d o u ă d intre ele sunt c o l ţ d i n viaţa suîletească, a credinţilor ş i riturilor
religioase ale populaţiei de atunci. Asemenea
86
Fasa Ostrovul Corbu l ui, de curând determinată, s'a Seeleloch se făcea, fie î n urna purtătoare a ră
m ăşiţi l o r incin erate, fie în strach i n a-capac, care
putut stabili chiar la staţiunea cu acest nume. Vezi D.
Berciu, Un vas din epoca de bronz, Mem. Inst. A rh.
Olt., XX. Acest vas aparţine lasei D a bronzului, aşa că acoperi a u rna. Şi Într'un cas ş i în celăl alt, ele
lasa Ostrovul Mare ar trebui socotită În E ca început erau î n legătură c u cred inţa că sufletul n u este
de Hallstatt. peritor, - ind iferent supt ce formă - ş i că din
81 F
ormele evaluate hallstattiene "scitice", pot deriva din vreme î n vreme mai v i n e să visiteze corpul tre
vasele cu o mănuşă, ca acel din Romanaţi. V. Pârvan,
cător, pe care l-a p ărăsit. O persi stenţă a acestei
Cetica, lig. 284.
Bul. C "'. }\foin. Ist - Fasc. 1>0. 19"..4 . 5
82 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELQR ISTORICE
străvechi credinţe religioase se cunoaşte chiar î n Forme similare au fost î ntâln ite î n Transilvania,
zilele n o astre ş i merită să fie menţio n ată. Jn anu asociate cu l ucruri romane sau barbare, dacă re
mite părţi ale ţerii, u n d e tradiţiile sânt mai n eal l atările pe care ni le dă A. Buday sânt adevărate 40.
t erate, se fac aceleaşi ferestre ale sufletului î n In B ulgaria-de-Sud, la D uvanlien, archeologul
păretele cosciugului, c a sufletul celui dispărut să Filov 4 l a dat peste un mormânt, în i n ventariul
poată veni ş i pleca după p lac. Poate chiar şi obi căruia î ntâln i m un vas similar aproape î ntru totul
ceiul ritual d e a sparge u n vas nou cu apă proas vaselor n oastre. După criterii tipologice, d. Filov
pătă pe mormânt să fie tot o m oşten i re străveche. d atează acel vas în secolul 5-3 a. Chr., emiţând
milenară, fiindcă la u nele morminte preistorice ipotesa că el ar reproduce prototipurile anterioare
se găsesc î mprăştiate cioburile aceluiaşi vas, spart de bronz, de a căror evoluţie se leagă organic.
i n tenţionat î n timpul î n mormântării d e-asupra î n Dar, ţinând sama de mediul archeologic în care
tregul u i i nventariu funerar. s'au găsit asemenea vase în Transilvania, cât ş i
Cele două urne se subsumează formelor h all l a Goj dibod, - u n d e pare a fi vorba de o statuie
statteene, nu n umai din Oltenia, ci şi d i n Banat La Ten e -, pe de altă parte avân d în vedere şi
şi Transilvania. Ele represintă o anumită fasă a tehnica î n săşi a vaselor, credem că aceste forme
Hallstatt-ului l ocal. de caracter tracic, care acopere aparţin La Ten e-ului târziu, rămânând ca o per
aproape toată Oltenia 38. Strachi n a-capac este iden sistenţă, aşa de explicab ilă î n regi u n i l e n oastre,
tică cu cele descoperite î n cârn pul d e urne de la p ână în vremea romană, dacă n u chiar şi în cea
B alta Verde şi în mormintele tumulare d e aici, următoare, a primelor m igraţiuni.
datate prin complexul lor în secolul al VI-lea a. D upă faptul că aceste forme apar pe teritori ul
Chr., - iasa C. D. Rein ecke. Aceste morminte Europei sud-estice, - cel puţin după cele ştiute
a u u n pronunţat caracter tracic, dovedit pe de o pănă acum de către n o i - şi deoseb i ndu-se de
parte şi prin asociarea ceramicei locale h al lstat formele familiare La Ten e-ului în general cunoscut,
tiene cu i nventariul mormintelor luptătorilor călări sântem î n clinaţi a bănui că asemenea apariţii ar
de acolo 39. fi o creaţie locală, originară în Sud-estul european
Cu cele două descoperiri extin d erea cercul u i şi caracteristică acestor regiuni, u n de; î n reper
hall stattian al civilisaţiei l ocal e d aco-getice este toriul formelor autohton e, se întroduce tehnica
asigurat, cred, în Sud-Estul Olteniei. celtică a lucrării cu roata şi a lutului cenuşiu.
2. Un văscior fără mănuşi (fig. I V, 1 1), î nalt
de 9,5 cm. E lucrat la roată din lut cenuşiu, lus
2. LA T E NE-UL. truit c �n uşiu î nchis. Profilul său a m i nteşte for
Faţă de perioada anterioară, La Tene-ul e ste mele La Ten e-ului târzi u din cimitirul d e l a Apa
mai b i n e documentat în colecţia d-I u i Gh. Geor hida 42 şi pe cele silesiene, care par a fi Î nfluen
gescu. Lucrurile din această perioadă provin d i n ţat ceramica germanică, după i potesa lui M. J o h n 43.
descoperiri î ntâmplătoare. A n alogii se î ntâlnesc şi î n U ngaria 44, precu m
a) D i n comuna Gojclibocl posedăm, printre al şi Î n cim itirul La Ten e de l a O strovul Corb u l u i
tele, şi câteva vase î ntregi : M ehedinţi 45.
1 . Două vase d i n l ut cenuşiu, având două mă Cele trei vase, precum ŞI i nformaţiile ce l e
nuşi în bandă, cu secţiunea rotun d ă, aşezate ver avem de l a d . Georgescu, n e d u c la bănuiala că
tical pe buza vasului, con stituie până acum u n l a Goj dibod trebuie să existe o staţiu n e din La
unicum î n m ediul L a Tene-ului d i n Oltenia, pre Tene, şi anume din fasa mai târzie a acestei pe
c u m şi d i n restul Vechiului Regat (fig. I V, 1 şi 6). rioade.
Ambele sânt lucrate la roată. Aplicarea mănuşilor b. Din comuna Orlea (Nisi p ul lui Traian) avem
a m inteşte tehnica metalului. Inălţimea vasului no.
1 este de 19 cm., iar a no. 6 de 1 2,5 cm. 4 0 Buday A., Restes el' llile maison romaine, in Dolgo
D e şi deosebite puţin prin profilele form e l o r zatok, V, 1 914, fig. 9. Un vas similar a fost descoperit In
mormântul X I I I de la Târgul-M ureşului (Dolgozatok, V I ,
ce represintă, ele reproduc î n fond acelaş i tip .
1 9 1 5, fig. 31, 3 ) cu l ucruri d in epoca migraţi unilor.
O I B . O. Filow, Die Grabhiigelnekropole bei Duvanlijen,
Siid-Bulgarien, 1 934, fig. 1 77 (turnului 1 7, mormânt de
pe scu rt cu o altă ocasie (O. Berciu, Cercetări, Nota finală) .
3S Presenţa acestei ceramici hallstattiene a m menţionat-o
inhumaţie) ş i p. 237.
89 O. Berciu, Ein hallstattisches Brandgrab aus Balta .. Dolgozatok, 1, 1 910, fig. 27, 36 : I. Kovâcs.
Verde, în Europa Septentrionalis A ntiqlw, HelsiDgfors, ca M. Jahn, Die Kelten ill Schlesien, 1 931, pl . V, 4
1 934. Acelaşi, M o rminte tUIIHllare din Oltenia, 1 934. ( mormânt de încineraţie).
Acelaşi, Generalităţi asupra p reistoriei Olteniei, in Bld. .. Dolgozatok, IX, 1 934, p. 1 16, fig. 9 (stânga).
Com. Mon. Ist., X X VII, 1 934. 45 Museul Regional al Ol teniei (Cra iova) ( inedite).
o COLECŢIE DE: ANTICHlTĂ ŢI DIN JUDEŢUL ROMA A ŢI 83
alte mărturii : 1) U n vas-strecurătoare, lucrat cu tică, de i n spiraţie celtică, şi cea i ndigenă. Staţiunea
roata, d i n lut cenuşiu, l u struit tot cenuşiu (fig. IV, 2). va trebui cercetată amănunţit.
Lărgimea gurii este de 1 8,8 cm. Orificiile m ici,
rotunde, sânt despărţite în zone prin l i n i i i n ci D escoperirile La Tene d i n j udeţul Romanaţi,
sate, care pornesc din spre f u n d u l vasului şi se pentru prima dată întrate acum în l iteratura ar
trifurcă, sprij i n i n d u-se pe o altă l i n i e i n cisată, care cheologică de l a noi, aduc u n însemnat aport ştiin
m ărgen eşte zona perforată. ţific, nu n umai prin aceia că ele se Î n cadrează
Forme similare se găsesc în mai toate aşeză în aceiaşi unitate de civilisaţie de pe î ntreg cu
riie La Ten e de la n o i 46. pri n s u l D aciei, dar fiindcă ele aruncă şi o l u m i n ă
2. O pomieră î n aceiaşi tehnică, având piciorul asupra u n u i colţ d i n O ltenia despre care n u ştiam
rupt şi î n d reptat de pri m u l ei d escoperitor ca aproape n i m i c păna î n present.
să poată sta drept (fig. IV, 3). Cu a ntichităţile d i n judeţul Romanaţi menţio
3. Un vas înalt, cu o mănuşă, asămăn ător ca n ate mai sus preistoria Olteniei câştigă noi d ate
aspect unor vase greceşti . Tehn i ca l i pirii mănuşii preţioase î ntru c u noaşterea cât mai amănunţită a
vasul u i pe buză şi răsfrângerea acesteia amintesc provinciei d in dreapta Oltului.
tehnica metalului. Jnălţimea de 25 cm. (fig. IV, 4).
4. U n vas cu o mănuşă (fig. IV, 8).
5. O urnă b itrunch i-conică, l u crată cu mâna,
cu păreţi groşi, lut cenuşiu cu paie brune. E u n
produs l ocal daco-getic, a cărui formă d erivă d i n
urnele halIstattie n e anterioare. Asemenea vase pot
fi considerate ca termini târzi i d e evoluţie ai u r
n elor tipice halIstattiene d e l a n o i şi vilIano
viene 47 (fig. IV, 9).
6. Un fragment de vas d i n lut cenuşiu, l ustruit
n egru-cenuşiu şi cu ornamente i mprimate prin
estompare, până la dobândirea aspectul u i m etali c
(fig. IV, 1 2) 48.
7. Produsele ceramice locale sânt represintate
prin mai m u lte fragmente (fig. IV, 7) şi un vas
întreg (fig. IV, 5), care are patru apucători cilin
d rice caracteristice şi brâuleţe alveolare, dispuse
în formă d e potcoavă larg deschisă. Acest tip acesta
de borcan e des întâ l n it în mediul La Tene-ul u i
l ocal 49, aparţin ând La Tene- u l u i I II.
8. U n "calap o d " de lustruit vasele (înălţ. 1 3 Fig. 5. - Odea. Civilisaţia d e t i p Vădastra II.
R E S U M E.
cm.). Lu struitoare analoage au fost găsite l a Cră
sani 50, Tinosu l 5t şi Poiana 52. Ele ar fi putut
î n să să fi servit şi ca pisăloage, atât î n utilagi u l La collectio n d'antiquites d e M. Georges Geor
zi l nic, cât şi ca i n stru ment farmaceutic 5 3 (fig. IV, 1 0). gescu, a Corabia, a u n e section prehistorique et
D i n cele presintate până aici, resuItă că l a une autre classique. Nous pubJions ci-dessus seu
Orlea avem a face c u o puternică aşezare L a l e ment les materiaux prehistoriques. Ils o nt ete
Tene, u n d e apare de o potrivă o ceramică cel- trouves dans le departement de Romanaţi (Petite
•
Valachie).
'6 Radu şi Ee. Vul pe, L es {ollilles de Poiana, Dacia, 1. L 'epoque neo- ei eneolithique est representee
II I-IV, fig. 81, 1 4. a Vădastra-Măgura Fetelor par les civil isatio n s sui
vantes : 1) La civilisatio n de type Vădasira 1 semble
<7 Jbid., p. 282.
<8 Pentru tehnică vezi V. Pârvan, Ce/ica, pp. 296-7.
.9 I. A ndrieşeseu, Piscul Crăsani, fig. 18 . etre certifiee par une cerami qlle can n eJee (canne
., Ibid., p. 79, fig. 238. lures plissees), q u i a ete . decouverte par n ous
'1 R. şi Ee. Vulpe, L es {ollilles de Tinosul Dacia I dans les couches les plus profon des d e Măgura
' "
fig. 39, 14.
Fetelor. Cette ceramiqu e, q u i presente egalement
., Ibid., Poiana, fig. 97, 1 - 1 5, 18-19.
. � Un p iSălog de marmoră cu o formă
des analogies avec les produits d e Bolintineanu�
� �
similară a fost
găsi in med u l roman de la Drobeta (Mllselll Regiunii pres de Bucarest, nous offre des aHin ites de style
PorţIlo r de FIer, Turnu l-Seve 6n). avec la ceram ique de la phase tardive de la ci-
vilisation du type Turdaş ( V inca). O n y ren

= principale est celle du type Sălcuţa (fig. II, 1 -4,
contre la meme technique, les memes formes et 1 1 - 1 8). II faut remarquer l e vase cannele et " gra
presqu e les memes ornements, avec des canne phite" (fig. II, 1 2), q u i rappelle la technique et les
l u res plissees, des applications plastiq u es et des formes connues d u cercle d e la ceramique peinte
p roeminences organiques. (voy. VI. D u mitrescu, Les stations prehistoriques
O n ne peut pas dire â present beaucoup sur de Bonţeşti, Dacia, lII-IV, fig. 1 1 , 3-4) et aussi l a
cette civilisation tout â tait n ouvelle, parce qu'elle h ache en forme de soulier (Schuhleistenteil),
reclame encore des fouilles dans l a regio n pour caracteristique de l'Europe Sud-Orientale.
qu'on arrive â determiner son i nventaire, plus ou O n a trouve â Măgura " Cetate" des tessons
moins complet. d u type Coţojeni (fig. I I, 1 9) et d u type Glina
Neanm o i n s on peut considerer - dans I'etat ac III (fig. III, 1).
tuei des recherches archeologiques - Vădastra I La succession de civilisations de Măgura " Ce
comme Ia plus ancienne phase d e I'epoque neo� tate " est la suivante : Sălcuţa-Coţojeni-Glina III.
l ithique du Sud-Est de l'Oltenie (voy. fig. 1, 1 -4).
2. La civilisation de type Vădastra 1 est recou
verte d irectement par la civilisation de type Vă II. L'epoque tardive d u bronze (Ia phase D o u
dastra 1/ (voy. I a stratigraphie etabl i e par nous a b i e n E de P. Reinecke) est documentee d a n s la
Măgura Fetelor, o u i l n e s'agit pas d'une n e colectio n de Corabia par l es deux vases (fig. III,
cropole, comme I'avait dej a cru M. V. Christescu, 2, dep. d e Romanaţi ; fig. 1II, 3, Gura Pad i n e i),
dans son rapport sur l es fouilles de Vădastra que n o u s considerons du type Ostrovul Mare.
( 1 926), publie · dans Dacia, III, IV, p. 1 67 et suiv.,
mais d'une veritable station caracteristiq ue de la
Dacie n eo- et eneolithique Vădastra II, - connue
j usqu'â present sous l e seul nom d e Vădastra I II. A l a premiere periode de I âge d u fer ap
(Vădastrakultur) ; elle est caracterisee par la partiennent les deux urnes funeraires (fig. III, 5,
ceramique â ornements excises, mais connaît Sărat ; fig. III, 6, Goj dibod) et le vase-couvercIe
egalement l a technique d e I'incision et celle de (fig. III, 4, Goj d i bod).
l'incrustation (cou l eu rs blanche et rouge), voy. fig. Ces vases n o u s revelent I'existence de certai n s
1, 5 -1 4 ; II, 5, 7-1 0. champs d'urnes d u Hallstatt, q u e n o u s avons
Parmi Ies objets singuliers i l faut m entionner d ej a signales (voy. nas Cercetări şi descoperiri
u n masque humain sculpte sur l e col d'un e nouă în Mehedinţi, Arh. Olt., 65-66, p. I I ).
urne fragmentaire : c'est u n e sorte de Gesichtsurne, La ceramique hallstattienne, documentee par
q u i sera publiee plus tard par l'auteur. nos vases, entre dans le m eme cercle de civili
Le vase d'Or1ea (fig. V) appartient aussi â l a sation locale q ue I'auteur considere de caractere
civilisation d e type Vădastra II. daco-getique (Generalităţi asupra preistoriei Ol
'
Ap res la ' couche d e Vădastra II viennent succes� teniei, dans l e Bul. Corn. Mon. Ist., XXVII, 1 934).
sivement, â Măgura Fetelor, les civi l i sations de La periode de La Tene est plus richement
type Sălcuţa, de type Coţojeni et de type Glina representee dans l a colection d e M. Georgescu.
11/. Nous avon s p u ainsi determiner l a stratigra N ous croyons que les vases a d eux anses (fig.
.p hie s uivante des civilisations rencontrees â Măgura IV, 1 , 6, Goj dibod) sont u n e forme caracteris
-F etelor: Vădastra 1, Vădastra 1/, Sălcuţa�Coţojeni, tique d u Sud-Est de l'Europe, c'est-â-dire u n
-alina III ; cette stratigraph i e corespo n d b ien produit d'inspiration e t d e jabrication locales, q u i
entendu â l a chronologie relative d e ces civili tient â I'ancien fonds autochton e. Ils se placent â
sation. II faut donc renoncer â I'anci e n n e o p i la phase tardive de La Tene.
n i o n d e M. 1. Nestor, d'apres laquelle l a civili Les autres m a!eriaux viennent documenter l a
sation d e type Vădastra II etait s u ivie par Glina simple civilisation d e s autochtones e t celle d'in
III et contemporaine â l a civilisatio n G u m e l n iţa fluence celtique.
A (Zur Chronologie der Steinkupjerzeit, Prtih. Avec Ia publicatio n des antiquites ci-dessus,
Zeitschr., XIX, 1 928, p. 1 38, n. 80 ; ef. l e tableau). l a prehistoire de l'Olte n i e a gagne d e precieuses
I I. A M ăgura "Cetate" (Vădastra), la civilisation d o nnees scientifiques et d e n ouvelles precisions.
EVANGH ELIAR IUL LUI ALEXAN DRU -VODĂ M iRCEA
LA MUNTELE SIN A I
DE N . IORGA.
-- 0 --
D. M. Beza ni tnmlte împreună cu o dreptări spre romăneşte, meşterul lucrând,

fotografie a paradisului ridicat la Muntele supt raportul iconografiei ca şi al limbii,
Sinai de evlavioasa Doamnă a lui Ale fără nicio supraveghere.
xandru/ Vodă Mircea din a doua
jumătate a secolului al XVHea
m untean - şi aici, fireşte de şi
adăugim o reproducere (no. 1),
. " "
n u e nlmlC care sa ne pnveasca

în deosebi - şi o altă fotografie
a unui Evangheliariu pe care il
crede a fi al lui Alexandru/Vodă
I psilanti,
De fapt, cea d'intăiu privire
arată că avem a face cu o lu/
-crare mult mai veche. De un ca
racter aspru, dar plin de energie ,
legătura înfăţişează schimbarea la
Faţă (� &jia l-letxl-l0pcpwen; toO Xptcrt-:;O) ,
cu multă demnitate în marile
figuri ale lui Isus şi Proorocilor
('H),io;, M01)crr) şi cu mişcă ri de un
realism familiar în ce priveşte pe
Apostolii de la picioarele lor (no.
2). De j ur împrejur figurează, cu
simbolele a trei A postoli, Matei
Jiind înfăţişat în chip omenesc,
acesti sfinti :
. ,
fcpt H i\' H E KMHKfH, d A O:-
,"O:CHOC, O:"'I'[O]HH REI\ H K H , i\",dl H i\\ H C nOR
(sic), nO:KEI\TH (sic) Kf[I\ JHCKI, i\\ d Kd P H E
iUI\ I K H , MdKdpHf Rfl\ HKH (sic ; încă

:odată !), rewpCJf (sic) W & llI fa< ITM, WHO
c$PHf, H W HOc$PIf (sic ; încă odată !),
-
AH-
Fig. 1. Paraclisul romanesc de la Muntele Sinai.
-M d PK. TP0lţfCKH, CTH I'f O p l' H E , CTH
-M HTP U, AdHfHI\ h.. Cum se vede, e un amestec De tot interesul e inscripţia care, în li/
.de greceşte, de slavoneşte 'şi de unele in/ tere mari, destul de frumoase, de Ş1 n u
sânt figurile donatorilor. La

mij loc : I w "i\f� [ dJHAIHi (deci
romdneşte) K�fK O A, la dreapta :
1] 'to!-,-vx ,Hxa-Epv[a (sic), la stân ga :
IWHtS (sic) i\\ [ I]HOC K Of&01' (sic)
(no. 3). De la un Domn fa�
nariot Constantin M avrocor�
dat sânt la un document de
danie interesante bule cu ar�
mele ambelor ţeri (no. 4-5) .
Domnul, încoronat, c u
lungi plete şi barbă, poartă
îndătinata haină împărătescă ;
figura Doamnei nu poate
pretinde la o asămănare ;
mai bine e redată mica faţă
a copilului domnesc.
Toate portretele pot fi con
siderate numai în chipul cel
mai general ca atare. Se vede
intrebuintarea unui mester
, ,
de ţară, puţin obişnuit cu

lucrul metalelor. Mai tăr
ZlU Mihnea-Vodă va des
tăinui (v. Iorga, Studii şi do�
cumente, III, Prefaţa, că-şi fă
cea peceţile la un simplu
ţigan argintar.
Fig. 2. - Legătura în argint a Evangheliariului de la Muntele Sinai.
ca acele moldoveneşti, în�

cunjură scena centrală : 'EAOcr
f1YJf1a xa1 OEţt6't''J 'tt (sic) 't00 EOcrE
oEcr'tchou a09EV't0;; 'Iw. ÂAE�eXVOpou
'
BOEoov'ta reXcrYj;; OOv'((:lOoaxCa;; (sic)

auv 'tTj;; 'to!-'- va Âexa'tEplYYj, l:;tVeXEt;;
opout;.
Se pare că la inceput sculp�
torul a avut înainte : Exoaf1�91)
Ot' E�OOWV, şi atunci traducerea
ar fi : "S'a împodobit cu
cheltuielile prea-evlaviosului
Domn 10 Alexandru V oe�
vod a totă Ungrovlahia, cu
Doamna Ecaterina, [la] Mun
tele Sinai". Fig. 3. - Alexandru Mircea, Doamna Ecaterina şi fiul, Mihnea,
pe Evangheliariul de la Muntele Sinai.
Supt Schimbarea la faţă
" v
DOUA EVANGELIARE ALE FIILOR LUI PETRll RARES,

- descoperite de d. M. Beza -
-- 0 --
DE N. IORGA.
Din partea lui Iliaş, fiul l ui Petru Rareş, trie, Gheorghe şi, după cât se pare, Ze�
şi a fratelui Ştefan, supt i mpulsul mamei, nobie (no. 1), cu această inscripţie :
o aşa de aleasă inţelegătoare a culturii şi C K H T E T P O EI(i\b. C KT K O p H H UJ K O K d Wd (sic) 1 ,1 1 1<1
a artei, Elena, se dădea, la Pobrata, un H CTE <j; d H H K O C T <l H T H H b. KOEKOAOKE cn HOKE I"Hd
n ET p " K" 3 A p <l K I f C f liE
K O E K O ,:\ b.
H KK 3<1 A lIl H E C f " -R H P O A E C KO H
P H d I WMI .. n ET p " K O E K O A 1i >K l f lO
.\\ i\T I IO I"n p "k 3 E M i\ H .\\ O" A d K C K O H
K ,' TO . 3 H d , I\\ IJ,d 1 8 H. K .

H I"n>K A H f l"O E Il E H H , H ll itaH C K
K P K lU H C li\
t, Adecă : " Acest Tetra�

vanghel l-a făcut şi legat lliaş
si Stefan si Constantin Voe�
�o�ii, fiii ' Domnului Petru
Voevod, pentru sănătatea lor
şi pentru sufletele lor şi ale
părinţilor lor. 10 Petru Voe�
vod, cu mila lui Dumnezeu
Domn al ţerii Moldovei, şi
Doamna lui Elena ; care s'a
săvârşit la anul 705 1 ( 1543),
Iunie 20" .
Textul e impodobit la în�
ce putul fiecării Evanghelii cu
frontispicii lineare împleticite.
Pe partea cealaltă e Înfă�
ţişarea, destul de aspră, a În�
vierii (no. 2). Din punct de
vedere iconografic, e intere
santă : Isus întinde mânile
celor ce se ridică din mor�
minte : de o parte sânt patru
figuri care se roagă, de alta,
la dreapta, doi regi încoro�
naţi şi o a treia figură ; supt
picioare figurează uneltele
Patimii.
Sânt tus trei fiii, cel mai
mic, Constantin, fiind acela
fig. 1. - Legătura Evangheliari ului moldovenesc al fii lor l u i Petru - Vodă.
despre care s'a spus că s'a tur�
Evangheliariu, pe a cărui îmbrăcăminte cu cit şi el la Constantinopol, unde a murit,
argint din faţă se Înfăţiş�ază, în lucru de fiind petrecut şi de preoţi şi de hogi, mul�
acelaşi stil, în două registre, Maica Dom- ţimea turcească spuindu-i pe urmă : " nici
nului Între doi îngeri şi trei sfinţi : Dimi� mie, nici ţie". V. Iorga, Pretendenţi domneşti
�.
.
'
�
�
w
u
C2
o
f-<
�
�
o
....l
W
f-<
z
w
;:;s
;:J
�
o
..,...
"',
z
.....
.....
;:J
CIi
;:;s
o
u
....l
;:J
Z
�
W
....l
;:J
iYl
Fig, 2, - O laţii d i n i m brăcă m i n tea Evangh e l i a r i u l u i f i i l o r l u i Petru-Vodă Rarq. Fig, 3. - A ltii faţii din i m brăc ă m i n tea Evanghel iari u l u i f i i lor l u i Pctru-Vod,j R areş,
00
00
DouA EVANGHELIARE ALE FIILOR LUI PETRU RAREŞ 89
sa, mănăstirea de la Pob-ata, u nde

e hram arhierarhul si făcătorul de
minu ni Nicolâ.e, în a�ul 7 1 59, Maiu
---r, -
,
-
I
I
I
I
J
5. - Inceput de Evanghelie in ms. d i n 1 55 1 .
Fig. 4. - Imbr<i.cămintea Evangheliariului din 1 551 .
în Memoriile Academiei Române, seria a 2�a, XIX.

Evangheliariul moldovenesc din 1 55 1 e fără în
doială una din cele mai frumoase probe ale artei
argintarilor noştri de veche tradiţie. Învierea mor
ţilor presintată în linii tari, dure, e impresionantă
'" tr\�\\ IWftK�i��ţ ,

(no. 3), dar faţa care represintă această scenă e cu
mult inferioară ca vâloare de artă celeilalte, în care
tronează un strălucit Sfântul Nicolae cu fata adânc , "'- . '
. . YJ.
I t TA I1\ 11,I\ ;JUtIVl'l t1\ r:I}11AlU o� rII A
"'� ;. � ... /'il' It
'
.HJt. A m-L·rA WII O . /1 C"WI\O
scobită (no. 4).
::i
Inscripţia, în foarte nobile caractere lungăreţe, are .."..,........ ... .. =frt1 '·;, ��t C A O" O " i�
acest cuprins : c l.�-·b"lfWt1 I1W, ff�·
In d' . Ttţl Hlll lllf\ .
• � l
J
I\YE�N f r� . tI IlfTl )/fif
C2'.H 'rf'rPOflf" f/\" C2'.TKOPH H WKOKd fiHHd AfcnOKO K H d f'OC
nOAdpt) (sic) nOKOfHOf'O 10 Il fTp .. KOfKOA" H ,\\dTH HI\·l dW ..
KOfKOA" & m l lO l\\4CTIO f'n p .. 3 f l\\.\H ,\\O/\AdKCKOH, AdA' f I'O K" , '1 C, 'n �'" E , . " C T l •
.\\I\ &;Y. Cf&-k ,\\OHdCTHP" W[T] n O&pdTd HAfmf 'CT" XPd,\\"

d P XIfPdPXd H 4 IOAoTKOP U,d H H KOl\d, K/\TO / 3 H.o.,- l\\ d H , AHH.
Adecă : " Acest Tetravanghel l�a făcut şi legat
Elena Despotovna a răposatului Domn 10 Petru
Voevod si mama lui Ilias Voevod cu mila lui Dum� Fig. 6. - Alt inceput de Evanghelie din ms ..
nezeu o'o mn al ţerii Moldovei, şi a dat�o la ruga de la 1 55 1 .
Bu'. Corn. Mom. ISI - Fasc. !i0. 1934 6
90 BULETINUL COMISIU -II MONUMENTELOR ISTORICE
E din vremea când, supt fiul ei,

menit unui aşa de urît capat, ca lege
şi naţie, Elena era de fapt hotarâtoare
în rosturile ţerii, de şi fara a putea
opri apucăturile îngrijitoare ale fiului
ce se apropia de renegare.
Începuturile deosebitelor Evanghelii
(no. 5, 6) sânt dupa vechea tradiţie
bizantino�slavă, trecuta la noi cu ace�
iaşi î mpleticire de linii samanate cu
puncte. Lit;;rele maiuscule sânt frumos
ornamentate. Evangheliarele sânt tot
la Muntele Sinai.
Între fotografiile aduse de fericitul

descoperitor sânt şi acelea care înfa�
tiseaza stema lui Constan tin-Voda Ra
��viţa (IW K 1\\ Il g K A , 1 763) supt co
roana intre sabie şi buzdugan. Bou
Fig. 6. -Bula lui Consrantin rul e de o parte, corbul de alta. Pe Fig. 7. Cealaltă faţă a bulei
-
Vodă Racoviţă.
cealalta parte se vede Soborul Sfin 1 ui Constantin-Vodă Racoviţă.
ţilor Îngeri. Pentru epoca lucrarii e

de Sigur un document de arta destul de
remarcabil.
'* Domnul ocrotitor al Rasaritului le î mpar
ţia pretutindeni ca dovezi de ocrotire sau
D. Beza a mai gasit încă un exemplar cine ştie ce prevestiri de viitor. Pentru
din sabiile lui Constantin-Voda Branco folosul lui însuşi, aceste arme sânt, de
vea nu, cu inscripţia cunoscută. Se pare ca sigur, prea m ul te ' .
1 Cf. studiul amănunţit, care va urma, a l d-lui Vărtosu.
C R O N I C Ă
-- 0--
TOT DESPRE VECHILE CASE PRAHOVENE.
Valea Teleajenului mai posedă un n umăr de de mij loace ale proprietarilor. Aceste reproduceri,
case în vechiul stil boieresc. Ele sânt în primejdie datorite d-Iui arhitect Toma Socolescu, pot fi deci
să dispară, d i n causa schimbării gustului şi a lipsei bine venite. N. l.
MAI VECHI APARATORI AI STILULUI MONUMENTELOR BISERICEŞTI.
Grija pentru buna pâstrare a monumentelor n umai al intelectualităţii, s'au riJicat protestări,
noastre istorice şi a perpetuării stilului lor n'a dacă nu când sistemul absurd al lui Viollet-le
Duc s'a aplicat ctitoriei lui Neagoe şi a soţiei lui
înţelegâtoare de frumuseţă, ci când chestia î nsăşi
a stil ului s'a pus cu prilejul zugrăvirii catedralei
din Constanţa.
O dovedesc discuţii d i n Sfântul Si nod, publi
cate în revista oficiala Biserica Ortodoxa Româna
din 1 892 şi uitate acolo.
Î ncă d i n 1 89 1 se criticase în Si nod pictura lui

Mirea, ca fiind nereligioasă şi neortodoxă. In
primăvară discuţia a fost reluată.
La 1 2 Maiu, episcopul Dunării-de-Jos, dârzul
Partenie de altfel străin de orice ' priveşte arta,
ceteşte inaintea ministrului Cultelor un raport
Fig. 1 . - Casă de p c Valea Teleajenul ui (Ogretin). privitor la această lucrare a artistului de mare
talent şi de rară modestie, care a dispărut dăunăzi.
lipsit niciodată în mijlocul îngrămădirii modelor
proaste şi a împodobirilor fără r0St.
Odată s'a semnalat, chiar în acest "Buletin", de
d . Al. Lapedatu, pe atunci secretarul Comisi unii,
o măsură a lui Vasile Lupu ; în studiile mele
despre Dom nia, de sigur " culturală", a lui Ştirbei
Vodă am citat cuvintele în care Alexandru Ghica,
fost Domn si ' acuma Caimacam al Terii-Romă
neşti, dădea re.:omandaţii care doved �sc respect
de trecut şi gust ales în. ce priveşte chiar Biserica
Domnească din Argeş. Intr'o comunicaţie la Aca
demia Romînă arăt cum Nicolae Mavrocordat
cerea, închinând marea mănăstire Mărginenii Mun
telui Sinai. să se puie Ia loc orice piatră s'ar
desface din ziduri.
Când Lecomte du Noii)' a început la Biserica
Episcopală de la Argeş opera-i remuneratoare,
m,lgulitoare pentru o sociE'tate ignorantă şi pre
tenţioasă, dar aşa de nenorocită, am spus când va
că, în n umele artei şi al pietăţii, s'a ridicat pictorul
prea mult uitat astăzi, Teodor Arnan, care n u
s'a lăsat Î'1spăimântat de intervenţia oficialităţii, fig 2. - Biserica veche di n- Ogreti n .
doritoare de a servi pe noul ctitor, însuşi regele
Carol I-iu. EI se ridică im potriva unei executări necinstite.
Astăzi pot dovedi că şi din sinul Bisericii, nu care a dat lucrări gata să se năruie. Dar mai ales
92 BULETINUL COMISI UNiI MONUMENTELOR ISTORICE
i l supără pictura, străină de gustul ., unei populatii nosc, nici de d. Grigorescu, ale cărui l ucrări le-am
eminamente orientale, deprinsă de veacuri şi i n văzut, nici de d. Tătărăscu, care ni-a l ucrat bise�
mod excl usiv n umai c u stilul picturii bizanti ne". rica d i n Iaşi, M itropolia. Stilu l bisericesc se co�
n supără că n'a fost consultat cum ceruse, dar i l piaza şi se urmează tradiţiunilor (sic)", de şi pic
jigneşte mai ales c ă picturile reproduc chipuri de torul ar putea introduce "expresiunea figurii".
oameni vii. Cercetarea lui personală l-a convins Episcopul de Huşi crede că Tătărăscu şi cel
că "pictura sfinţilor este in cea mai m a r e parte asemenea cu dănsul in neinţelegerea vechii arte
străină stilului bizantin", prisosind numărul sfin să facă parte din comisiune. "Da, da, vom lua",
telor asupra sfinţilor, şi acelora li se acorda, fără fu răspunsul m inistrului.
deosebire, hlamida imperiala şi diadema. Se men- In Octombre se cerea Parlamentului bisericesc de
către Ministeriu din nou cercetarea,
cu delegaţii lui, a picturii de l a
Constanţa.
Episcopul Dunării-de-jos observă
atunci că, i ntre represintanţii Min is
teriului, "istorici, literaţi, oameni de
altfel foarte culţi şi pricepuţi", n u
e ş i un pictor. Episcopul de Râmnic,
Ghenadie, crede că e mai bine,
pentru obie:ti , itate şi imparţialitate
că s'au ales Odobescu, Tocilescu si
Esarcu, " care, au făcut acel templ�
al ştiinţii, zic : Ateneul". ervos,
Mitropolitul, iosif Gheorghian, n u-l
lasă să continue o expunere care
ofensează, după a sa părere, pe mi
nistru.
Episcopul, mai tărziu Mitropolitul,
Fig. 3. - Casă d e pe Valea Teleajenului. Partenie avea de sigur dreptate, şi
Mitropolitul Moldovei i ncă mai mult.
ţionează "o sfântă p:ctată cu coad ele ad use amăn� La 22 ale l unii episcopul de Râmnic provoacă
două pe piept şi se pogoară pănă pe la genu nchi". pe ministru Ia noi explicaţii. Take Ionescu men
Cutare sfânt are în mâni, nu cârja, c' "crosa ţine comisia pe care a n u mit-o. Ce bucuros ar fi
papală" . fost ca Leconte du ouy, singurul pricepător, să fi
Take Ionescu, m inistrul Cul telor, răspunde. El voit a face parte d intr'însa . "Un singur om era com
e , ca represintant al gustului curent, i n fond pentru petinte in România, şi acesta este d, Leconte, şi,
modernisarea in sens occidental, şi găseşte pentru daLă acesta nu primeşte, apoi nu mai este n iciun
tâmplă, pusă şi ea i n discuţie de episcop, bune artist care ar fi competinte". Iar, aiurea : "În toate
"dimensiunile care se găsesc la catedrala de la Ministeriile nu este un singur om competinte asupra
Curtea'- de-Argeş", care n u "au ceva de profan in acestei picturi ; tot asemenea şi Sfântul Sinod, şi
ele". Dar asigură că Mirea a l ucrat
după tradiţiile bizantine, cum e
gata s'o dovedească oricării comi
siuni. De altfel va cerceta per
sonal. E vorba şi de candelele ce
trebuie să vie din Franţa.
Bătrănul Mitropolit al Moldo
vei, Iosif Naniescu, crescut in tra
ditiile
' l ui ' Chesarie de Buzău, nici
el, de altfel, prea lămurit asupra
stilului, iea cuvântul pentru a
spune că arhitectura nu- l priveşte,
cum nici greşelile tehnice ale pic�
turii. Modelele i nsă nu trebuie
căutate în "saloane", ci in biserică.
Nu trebuie să se confunde Maria
Egipteanca şi Sfânta Ecaterina,
.asceţii, ca Antonie şi Pahomie,
nu trebuie să apară "bine dresaţi. Fig. 4. Casă de pe Valea Teleajenului.
-
cu mustăţile bine răsue ite, bine

h răniţi" . Şi acuma din simplicitatea lui cuminte , P. S. Sa, care nu a fost la Constanţa" (episcopul
vine lecţia asupra stilului : "Stil ul bisericesc nu se protestă : "am fost de mai multe ori "). Numai
inventează de niciun artist din cei cari-i avem noi pentru că "d. Leconte nu primeşte" s 'au ales
.aici in ţară : nici de d. Mirea, pe care nu-I cu- Odobescu, " u n o m care s'a ocupat de m ultă
CRONICĂ 93
"Vreme cu bisericile noastre", Esarcu, "despre departamentul Cultelor şi Instrucţiei Publice, şi,
a cărui seriositate n u se indoi eşte nimeni" şi ca atare, p uteţi să ni acordaţi sau să ni refusaţi
Tocilescu "singurul arheolog, directorul M useului cererile de credit sau de cheltuieli ce am solicitat,
de Antichităţi". Ca principiu, adauge ministrul, dar, ca să spuneţi că cutare pictură vă place
"nu este vorba de a fi biserici numai acele care d�voastră şi trebuie s ' o primim sau că cutare lucru
s'au făcut odată, ci si acelea care s ' au făcut si trebuie să se facă aşa, iar nu cum se cade, pentru
in alte timpuri". La Constanţa a fost, dar n u i �� că aşa voiţi d ·voastră, care plătiţi, noi, membrii
ţelege "să stea la discuţie cu toţi protopopii", ci Sfântului Sinod, eu cel puţin, nu voiu putea primi
n umai cu episcopii. S ' a " transformat", de altfel, şi în ruptul capului unele ca acestea, dacă n u voiu
"sfânta care are coadele aduse pănă pe piept", şi fi conform cu canoanele Sfintei n oastre Biserici" 1 .
sfântul c u " crosa". Şi apoi : "Ca pictura P. S. Tale Acestea l e spune ca "incă tânăr cu vrâsta şi i ncă
n u ţi�a plăcut, î nsă mie îmi place ; dar la aceasta cel mai tânăr printre PP. SS. episcopii", dar şi ca
nu trebuie să te amesteci ': poţi să te amesteci la u n ul care, .,fiu de preot", şi-a făcut studiile mai
partea canonică, dacă e făcută conform cu stilul pe la toate şcolile lumii civilisate" şi n u poate
bisericesc, şi in privinţa aceasta ai văzut-o ; pictura " trata cu uşurinţă canoanele, regulele ş i tradiţia
însă ai zis că nU-ţi place. Î nsă mă iertaţi, mie sfintei noastre Biserici". Strălucite cuvinte de i naltă
îmi place ... Eu le plătesc, nu P. S. Ta " . Chestiunea demnitate, cuprinzând în ele veacuri de respectată
este dacă e ceva contra Bisericii sau nu, la acea tradiţie !
pictură" J . În Biserica lui se sim te "stăpân absolut, aş putea
De altfel lucrul grăbeşte. " Am comandat la zice chiar un fel de autocrat. care nu dă soco�
Paris mai multe obiecte, si voiesc să i ntroduc ca teală de suflete ce i s'au i n� redinţat decât lui
la Buşten i veşmintele pre �ţeşti" . Dumnezeu", iar i n chestiile mari sfatul îl are cu
Partenie răspunde : tot e un câştig, căci, dacă colegii i n păstorire Ia Sinod, şi atât. "Eu am che�
ministrul n u dă un pictor cel putin ni-a dat mat toată Biserica română ca să�şi zică cuvântul
ocasiunea i nsemnată de astiz i' in car� ni�a arătat său." In mânile el e hotărârea.
cu iuţeala şi căldura vorbei câteva din gândurile
d�sale asupra economiei canonice a Sfintei noastre
Biserici ortodoxe". Cum se vede, episcopul Partenie
era un pince sans rire. Dar el se lămureşte : ministrul
"administrează departamentul său conform legilor
ţerii", care "arată cu precisiune calea de urmat
i n m �r�ul administraţiei". " D -sa nu poate n umi
pe oncme vrea, ci trebuie să aleagă n umai oameni
spec�ali, cari intrunesc calităţile cerute de lege".
Iar, m ce priveşte margenile dreptului său, acelaşi
i n treabă : "picturile dintr' o biserică trebuie ele să
fie sau nu canonice, adecă conform cu stilul bi�
sericesc admis în întreaga Biserică ortodoxă? ... Ce,
d-voastră credeţi că in Biserica noastră ortodoxă Fjg 5. - Casă de pe Valea Teleajenului.
mai sânt, sau poate să fie, şi alte picturi, care n u
sânt canonice ? Dacă d-voastră n u stiti aceasta '
să v ' o spun eu, sau, dacă n u voiti' �ă auziţi d �
' A protestat şi contra tâmplei comandate la
Paris şi a mobilierului, de aceiaşi inspiraţie. Pe o
la mine, întrebaţi pe oricare din PP. SS. Mitro� astfel de tâmplă n u încap toate cerutele figuri
poliţi şi Episcopi, şi, dacă nu voiţi sa i ntrebaţi liturgic�. Figurile, i-a spus in intimitate ministrului,
şi pe aceştia, intrebaţi pe oricare preot, ba chiar sânt ca " nişte Ţigani cari au dat cu apă pe cap
pe orice adevărat creştin". Dacă e vorba pe ce-î şi s'au pieptănat". "Îmi aduc bine aminte că n u
place ministrului, de ce a trebuit ca el i nsusi să prea eraţi m ulţămiţi d e aceste observaţii." E şi
ceară schimbările pe care le anunţă ? "Se p �ate, contra veşmintelor "din stofă naţională", coman�
d-le ministru, ca unele figuri din pictura acelei date la Câmpulung. " Ce se va întâmpla oare
biserici să vă fi plăcut d�voastră, cum puteau atunci când creştinii vor vedea pe preoţii lor
să-mi placă şi mie şi Ia orişicine. Dar aici eu îmbrăcaţi cu veşmi nte fabricate din stofe din care
cred că n u poate fi vorba de plăcerea cutăruia şi femeile-şi fac fotă şi za velci ?".
sau cutăruia dintre noi. Noi, episcopii, avem da Mitropolitul Moldovei continuă să ceară pictorul,
toria sfântă să dăm reştin ilor spre închinare ima dar episcopul de Argeş caută necontenit o impă
ginile sfinţilor precum le-au recunoscut, stabilit şi care cu ministrul. Take Ionescu asigură că Gri�
consacrat tradiţiunile sfintei noastre Biserici cu gorescu n'a primit să meargă. Episcopul de Huşi
.multe veacuri mai nai nte de noi, iar n u chipuri ar vrea pe Pompilian, " care a zugrăvit biserica
cunoscute care au locuit in oraşul Constanţa şi Sfântul Gheorghe Vechiu". Mitropolitul Primat vrea
care poate să placă unuia sau altuia. D-voastra, pe Tătărăscu. dar ministrul obiectează că acesta
d�le ministru, sânteţi ministrul ţerii noastre, şi noi e bolnav. Dar Iosif de la Iaşi se arată j ignit că
toţi fără deosebire vă datorim tot respectul cuvenit. m i n istrul n ' a recunoscut cunostinta de stil mem
brilor Sinodului, "crescuţi în bi ;erică". EI atinge
D�voastră santeţi chemaţi de lege să administraţi '
1 Sesiunea de toamnă, pp. 29-3 1 . A se vedea tot acolo

p. 20 şi urm., şi Sesiunea de primăvară, p. 38 şi urm. J Pp. 33-5.
numele lui Leconte. li "recunoaşte merite in arhi biserica de la Curtea-de-Argeş, aşa cum este lău
tectura monumentelor istorice" , unde "pune pic dată de toată lumea, atât în privinţa i nteriorului,.
tori �trăini", dar insuşi nu e pictor. Ducându se cât şi a exteriorului".
el la Trei Ierarhi din Iaşi, a fost primit cu "o Comisiunea dădu dreptate inovatorilor. Ea ad
mare n e mulţumire" de oamenii arhitectului. " Ce mise că, peste arta "athonită", se poate căuta, cum.
sântem noi şi ce păzim n0i î n biserică?" Şi citează a făcut-o Mirea, una "pur bizantină" şi că nu e
"cai verzi pe păreţi" de la cimitirul din Iaşi. Apoi, nicio normă invariabilă a aşezării figurilor, aşa in
cum se ivesc protestări, el adaoge : "Vă rog să cât se pot presinta in absida reservată sfinţilor l up
mă iertaţi, că noi avem pictori : pe d. Grigorescu, tători mucenicile Agata, Tecla, Pulcheria, Varvara,_
pe care cu toţii il cunoaştem ; pe d-Iui trebuia Ecaterina, Sofia, Cri�tina (sic) şi Dravida. Comi
să-I fi ales". Tătărăscu, da, e bolnav, dar Pompilian siunea Sfântului Sinod incheie un raport deosebit,
a făcut la Sf. Gheorghe Vechiu "pictură de salon". în care constata că învinuirile inimosului episcop·
"Trebuie să aibă în vedere aranjamentul, m0biLerul, Partenie corespund adevărului 1. Episcopul Huşilor
timpla, etc. Apoi să mi le facă d. Leconte după declara formal că trimeşii Ministeriului, adecă
ideia d-sale, eu n u primesc aceasta în bisericile numai Odobescu şi Exarcu, se gândiau "cum să
ortodoxe. Eu am mers la biserica Sf. Trei Ierarhi, scape mai uş0r". Episcopul Dunării-de-Jos nu putu
am văzut cum s'au dispus locurile şi am zis : aici decât să constate cu cită uşurinţă colegii săi au
să se pună tâmpla, pentru că eu nu voiu sa mi se lăsat să li se impuie d e Odobescu, care-i invita..
facă tâmpla ca acea de la Curtea-de-Argeş numai să vie l a dânsul acasă pentru a l i arăta ce este
cu două icoane. Acolo unde înainte de ardere era o artă bizantină. El concludea că "asemenea purtări
tâmplă frumoasă, acum la restaurare nu s'a găsit loc vor atinge todeauna prestigiul episcopatului nostru"2._
pentru icoana hramului". Dar el face şi observaţii 3 de fond, foarte intere
Fireşte că Ghenadie încearcă să scape : nu sînt sanre. Nu crede - pe atunci nu se descoperise
zugravi de modă bizantină ; "singurii cari să cu frescele capadociene - că există altă artă de pic
noască puţin sânt Grigorescu şi Tătărăscu, dar tură decit cea care-şi iea numele de la Athos, căci
poate ca nici d-lor nu au cunoştinţă de vechea d istrugerea iconoclastă a trecut asupra operelor
pictură bizantină". Apoi, naiv : " Eu cunosc ce va anterioare. Obiectându-i-se, de arhiereul Gherasim,
să zică pictură bizantină, şi de aceia mi -am şi că e la Sfânta Sofia acea artă preatonită, Partenie·
procurat câteva tablouri in stilul acesta, pe care ob�ervă că a fost acolo de trei ori i n 1 873 şi i n
le admiră cei ce le văd". 1 875 şi n'a văzut decât supt badijonagiul m usul
Şi el, cel vinovat între cei d'intăiu, pentru mon man umbre de mosaice. Declara apoi că, după
struositatea interiorului bisericii sale, sare să o apere, cererea lui Take Ionescu, modificările făcute au fost
fiind ea "admirată de toată lumea". Tâmpla e ca mai m ul te şi importante. Şi, amintind de o dis
"la începutul creştinătăţii : " n u permitea spaţiul a cuţie in Senat, trăgea conclusia că "Biserica este i n
se picta icoan ele în număr complect... Dacă mai drepturile sale când stăruieşte c u tărie intru a face'
înainte a fost o tîmplă complectă, a fost lipsită de să i se respecte tradiţiile sale cele vechi şi sfinte " .
proporţie, in acelaşi timp, i n comparaţie cu m i Cerea s ă fie deplin lămurit, " c a s ă ştie cine minte " .
siunea bisericii. Trei tâmple s'au schimbat : întâia S' i - s'a închis cu aceasta discutia. Dar n u s'a
a fost de piatră, ca cea de la Antim, in urmă s'a inchis - şi r,ici pănă astăzi - cale� rătăciri lor.
făcut alta de lemn şi in fine aceia care a ars cu Pentru a găsi incă un sprijin in condamnarea
focul, cam pe la 1 864" 1 . Din potrivă, ea trebuie
să fie cea, aşa de frumoasă, m utată h. Valea Da
lor am amintit aceste vechi desbateri, in care unii
dintre şeflÎ BI 'ericii au găsit aşa de frumoase ac
nului. Şi conclusia : ,, 1. P. S. S. trebuie să laude cente.
*
* *
Primim de la d. A. Bărcăcilă : carul moştenit in veghea lui. Şi mi se nazareşte

Jn aşteptarea Invierii Domnului gândul mă că datoria aceasta mi-o cere im plinită, nu singur
poartă la sprijinitoni Severinu1ui cultural şi mă Severinul, dar ţ:1ra care îşi are aici un nepreţuit
î ndeamnă să vă adresez creştinescul şi îmboldito tesaur de n bleţă a trecutului, de chezăşie a vii
rul salut : H ristos a inviat ! torului.
Dar, cum I nvierea Dom nului nu ne iartă să ră E rară aşa frumuspţă de natură, c u maiestoasa
mănem adoruliţi, imi ' fac datoria de a vă arăta cingătoare a Dunării prelingând ostroave, holde
că, in năzuinţile de înviere şi înălţare a Severi şi margeni de sate, supt poale d e dealuri blânde
nului la conştiinţa de demnitate n aţională din şi totuşi aşa de tari, că o silesc să se zvărcolească,
punct d e vedere cultural, vă socotim de azi înainte întinzând-o până mai sus de Porţile-de-Fier, de
şi mai indispen�abil ajutător. unde iarăşi să-şi croiască drumul spre marea ce i-a
Scriindu-vă, am in faţă stâlpii de veşnică strajă fost ursită.
ai podului lui Traian ; pe Dunărea liniştită bărci Dar iarăşi mai rar ţinut care, pe o palma de
de pescari aşteaptă câştigul zilei ; pe mine turnul pământ, să păstreze urmele vădite şi maiestoase
lui Iustinian, ce am la stânga, basilica medievală, ale tuturor zvârcolelilor întregului trecut, de la
de la dreap';), mă poană la o datorie d e viaţă vremurile cu n eam uri fără de nume până la
l bid. p . 77 şi
pe care o simt cu aceiaşi tărie şi nădejde ca pes- 1 urm.
P. 92 ş i
, P. 9 1 .
1 P. 44. • ulm.
CRONICĂ 95
păşirea in 1 866 a Principelui Carol de Hohenzol arheologi austrieci . Dar să nu răscolim ce i nginer
lern în portul Severin, - eveniment însemnat prin sau arhitect a avut comuna când s'a construit
monumentul ridicat de Severineni în al o sutălea calea ferată în plină zonă arheologică a oraşului,
an de nouă viaţă a oraşului lor. tăindu-se zidării antice chiar din podul l ui Traiau
De cele romane, mai cunoscute şi aproape zilnic şi altele în legătură cu castrul, cu portul Drubetei,
ieşind l a iveală cu câte ceva nou, ni mărturisesc cu cetăţuia medievală, etc., fără să lase n icio
atâtea monumente, unele supt cerul l iber, de l a î nsemnare de studii sau de constatări, cât de ele
impunătoarelc zidării a l e castrului Drubeta până mentare. otă puţi 1 măgulitoare pentru înţelege
la blocurile de piatră cioplită di n curtea şantie rea valorilor culturale ale pământului nostru.
rului naval şi până Ia castrul de pământ de Ia Pentru ca viitorul să nu tragă aceiaşi conclusie
părăsitul abatoriu de export ; altele rânduite in Mu asupra generaţiei noastre, iată ce socotim că trebuie
seul Regiunii Porţilor de Fier ; altele mijind cu să se bcă in şi pentru Severin :
câte un capăt de supt pămân t, ca marele a nsam 1 . Realisarea exproprierilor cerute prin planul
blu de construcţii dintre podul l ui Traian şi localul V. Pârvan, aprobat de Consiliul Comunal şi de
prefecturii. De aici au căzut crucile cioplite pe Ministeriul de I nterne în 192 5/26, - exproprieri
blocuri de piatră din primele vremi ale creştinării hotărâte prin l egea din 21 Martie 1 926.
noastre ; aici par a se intinde şi hambarele por 2. Adăugirea, pentru expropriere, la acest plan
tului roman. a terenurilor virane şi clădirilor cupri nse între
Supt şi alături de monumentele romane ni se calea ferată şi Str. Se';er, de la Parcul Roman
arată uneltele vieţii Dacilor, casele lor de lemn Drubeta până în Str. Deşteptării. Clădirile vor
lipite cu pământ ; iar de -asupra se ridică Severi servi secţiunilor de arheologie şi etnografie ale
nul medieval, cu bisericile din Parcul Roman şi Museului Porţilor de Fier ; in partea ce se va
de la scara liceului "Traian", cu i n treaga cetăţuie găsi liberă de monumente antice se va adăuga
din mijlocul grădinii publice, "Castrum Zeurinense, " construcţia proprie a acestui m useu. Secţiunea de
ce a durat din prima jumătate a veacului la Ştiinţi Naturale va rămânea în localul Internatului
X I I I-lea pană ce l-au doborât ghiulelele de piatră Liceului "Traian", unde sânt instalate acum toate
turceşti, spre toamna anului 1 524. cele trei secţiuni.
Cu aşa monumente Severinul nu deţine numai 3. Dintre măsurile locale de ingrijire a monu
o avuţie a sa, ci u n patrimoniu naţional, care mentelor antice să n u l ipsească :
trebuie sprijinit şi îngrijit ca atare. a. Prevederile n ecesare in bugetele comunei şi
Sant Severineni cari par a trăi încă numai in judeţului.
concepţia oraşul ui cu totul nou, aşa cum a fost b. Arhitectul comunei să fie şi diplomatul uneI
croit după normele lui Chiselev, după care se pre şcoli de practică in istoria arhitecturii, cum este
văzuse un bulevard chiar peste castrul Drubeta. Academia Română din Roma :
S ' ar păre:t că însăşi municipalitatea nu e de aj uns c. Directorul Museului Porţilor-de-Fier să fie
·de pătrunsă de această nobilă notă particulară, de membru de drept al Consiliului Comunal d i n
a respira din plin viaţa celor mai însemnate mo Turnul-Severin ş i al celui judeţean din Mehedinţi.
mente ale trecutului nostru trimilenar (dacă nu
eliminăm trunchiul chiar pe care sântem altoiţi) ; Socotesc că nu veţi lua)n nume de rău apelul
căci până acum comuna n u are, - de altfel ca şi ce vă adresez de ziua Invierii Domnului, de a
judeţul-, prevăzut în bugetul său nimic din mij vă însuşi, între ţelUrIle ce vă sunt scumpe, şi
loacele de îngrijire a scumpului patrimoniu ce asigurarea rarului patrimoniu naţional ce are ţara
. deţine. în Turnul Severin, şi care iese 111 calea tuturor
Este adevărat că la 1 859 Severi nul a avut un străinilor şi multor conaţionali ce ne cercetează.
inginer, T. A. Popovici, care într'un calendar al fn această nădejde vă rog să pri miţi încredin
acestui an publică descrierea podului lui Traian ţarea recunoştinţei şi devotamentului mieu.
·d upă observaţiile făcute a lături de ingineri şi Turn ul Severin, 20 April 1 935" .
*
În cărticica harnicului invătător Ioan Albescu, Boiţa, cu u n adaus de faţadă de pridvor cu firi ::le
Insemnari despre şcoala mea şi.' despre şcoala ţerii, patrate şi rotunde in două şiruri, alipit l a o mare
�Sibiiu � 934), vederea interesantei bisericuţe din biserică îndreptată în sens contrariu (şi acolo firide).
N. 1.
R E S U M E F R A N <;: A I S
-- 0--
VICTOR BRĂ TULESCU, EIements profanes dans N. IORGA, L'Evangeliaire du prince A lexandre
la peinture religieuse. Examen des eIements d'ori�
- Mircea au Mont Sinai. Alexandre, prince de Va
-
ginalite populaire q ui creent par-dessus la tradi� lachie, pendant la seconde moitie du XVI�e sie
tion byzantine ce folklore d'ic6nes et de fresques, cle, fonde une chapelle au Mont Sin!li et y fait
dans leque! il y a aussi des transmissions venant don d'un EvangeIiaire avec san portrait, ceux de
de l'antiquite. Surtout analyse minutieuse des sa femme et de son enfant.
representations des saints militaires, St. Georges
en premiere ligne. N'. ORGA, Deux Evangeliaires des fils de PieTre
N . IORGA, L'eglise de Măteşti. - Fondation d u Rareş, decou'Verts par M. Marc Beza. - A u Mont
XVII-e siecle e n Valachie. Sinai on vient de decouvrir deux E vangeIiaires
dus il la piete des fils de Pierre Rareş, prince de
MARIE GOLESCU, Une fable d'Esope entnie dans
Moldavie au XVI-e siecle.
l'iconographie religieuse.- Il s'agit de la Mort et d u
vieillard, q u i apparait dans d e s peintures valaques
du XVIII-e siecle. Dans la chronique, maisons de campagne
du XIX-e siecle dans la vallee du Teleajen et
D. BERCIU, Une collection d'antiquites du district
une discussion a u St. Synode rou main, en 189 1 ,
de Romanaţi (Georges Georgescu de Corabia). Re
sur l'art byzantin .
sume par l'auteur.
R E o A C T 1 Â:
,
SECRETARI ATU L COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE

BUCUREŞTI - STRADA GENERAL BERTHELOT No. '26.
Secretar-Director : VIRGILIU N. DR Ă GHICEANU
Buletinul se găseşte de vânzare la principalele librării din ţară.

Studenţii, profesorii şi preoţii au 45� � reducere, adresându-se Secretariatului.

Ediţia pe hârtie chromo, Lei 1 20. - Ediţia pe hârtie velină, Lei 90.

fără text frances Lei 1 .000. Exemplar pe hârtie velină cu text frances Lei 600,
fără text frances lei 500.-
PR EŢU L
L E I 9 0
ANUL xxvn. - F ASe. 8 1 . IULIE-SEPTEMBRE 1 934. '
;l1i ffil 00 mtKt'WI

. ! c; �.� t-:; o R-
B illLlOTECA
Cata _--1
BULETINUL
C O M I S I UN I I
PUBLICAŢIUNE TRIMESTRIALĂ
1 9 :5 4
Aşezământul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ .. Vălenii-de-Munte

,
MINISTERIUL lN STttUCTlUNII
, PU BLICE SI AL CULTELOR
MINISTRU : C. A l GELESCU
COMISIUNEA MONUMEN1 ELOR ISTORICE

PREŞEDINTE : N. IORGA
Membri : IOAN ANDRIEŞESCU, PETRU ANTONESCU, A LEXANDRU LĂPEDATU, CONST. MOlSIL,

PR. NIC. POPESCU, VICTO,{ G. STEF ĂNESCU, Al�.TUR VERONA.
Secretar-Director : VIRGILIU N. DR Ă GHICEA r.m .
,
Arhitect-Sef .
: N. GHIKA-BUDESTI.
C U P R I N S U L
T E XT:
N. IORGA : t George Balş . 97
99
DI<. BOSKOVIC : Le narthex de Cozia avait-il un etage su pcrieur ? (a la memoire de Georges
YIRG. N . DRĂGHI CEANU : MonuffiE:: n tele Olteniei (al lII-lea raport)
Bals) . . . . . 121
N. GHICA-B U DESTI : Biserica din Rebegesti . . 1 26
ARHITECTUL S TEFAN BALS' : Biserica si.' Elefterie din Bucureşti (c1ădită la 1 743, reparată
1 86i restaurată la 1930) 1 33
Cronică, trad. de A. Ivanovschi 1 43
Resumat frances. 1 44
,
ILUSTRAnUNI :
f George Balş. Biserica din Rebegeşti.
t George Balş Fig. 1 . - Biserica din Creţuleşti-Rebegeşti . Vedere
.
97
generală . • • • • . 126
Fig. 2� - Bise! ica din C retuleşti-Rebegeşti. Planul
Monumentele Olteniei.
orizontal • 126
Fig. 3. - Fatada l aterală
Fig. 2. - Mănăstirea Sadova. Dolj .
Fig. 1 . - Biserica O bedeanu. Craiova 100 . 127
Fig. 3. - Mănăstirea Sadova-Dolj. Pridvorul stă-
• . • 101 Fig. 4. - Fereastră de piatră . • • • • 127
. . Fig. 6. - Secţie longitudinală

Fig. 5. - Vedere din spre N ord, cu turnul scării . 128
Fig. -i. - Mănăstirea Sadova. Dolj. B olnita

retiei . • • . 102 128
fig. 5. -. Mănăstirea jitianul ui. Dolj

1 03 Fig. 7. - Vedere în interior . . • . • . 129
1 03 Fig 8� - Zugrăveli În naos. SI. Mucenicii Macarie,
Fig. 6. - Mănăstirea j itianu. Dolj 1 04 Proccpie şi Teodor . . • • 1 30
fig. 7. - Biserica Mofleni-Dolj . . . . 1 \ ·4 Fig. 9. - C o borârea de pe Cruce. Depunerea In
Fig. 9. - M ănăstirea Gura Motrului, Mehedinti

fig. 8. - Pici,� rul p odului l ui Traian, Severin 1 05 mormânt al lui Isus Hristos . 1 30
fig. 1 ''. - Mănăstirea Strehaia, Mehedinti

1 06 Fig� 10. - Tâmpla . 131
. 1 07
Fig. 1 1 . - M ănăstirea Strehaia, Mehedinti . . 1 08 Biserica Sf. Ele[terie din Bucureşti.
fig. 2. - Biserica Sf. Elefterie înainte de restau-

Fig. 1 2. - Mănăstirea Strehaia, Mehedinti. Vederea Fig. 1 . - Biserica Sf. Elt.fterie după restaurare • 1 33
clopotniţei .
Fig. 13. - Mănăstir ea Hotă. ani, Romandi
• 1 09
. . Turnul
. . .
Fig. 3. - Biserica Si. Elefterie. Plan .

rare • . .
• • 1 34
clopotniţei . 1 10 . 134
. Fig. 4. - i ,is e r ica SI. Elefterie. Secţiune . 1 35
fig. 1 5 . - Biserica din comuna Balş, Romanaţ i .
Fig. 14. - C a pitel din Reşca . . • • 1 10
Fig. 5. - Biserica SI. Elefterie . Faţadă . • 1 3G
11�
111
.
Fig. 6 - Biserica SI. Elefterie inainte de restau-
Fig. 17. - Mănăstirea Căluiul, Romanaţi. Turnul
Fig. 16. - Mănăstirea Căluiul, R omanaţi . •
rare . • . . • 136
.
Fig. 7. - Biserica Si. Elefterie înainte de restau-
.
c1opotniţei • . • 1 13
Fig. 1 8 . - Mănăstirea Tismana, Gorj • . 1 16 rare . • .. . • • 137
Fig. 19. - Biserica Sfântul Nicolae, Târgul-Jiiului. 1 19 Fig. 8. - Biserica SI. Elefterie in cursul restaurăriI. 137
.
Fig. 20. - Biserica din Vădelti, Gorj . 1 19 Fig. 9. - Biser ica Si. Elefterie, faţa da Est după
Fig. 1 0. - Biserica Sf. Elefterie. C o rnişa bisericii.

Fig. 2 1 . - Cula din Şiiacu, Mehedinti 1 20 restaurare . .• . . • 138
Le narthex de Cozia avait·il

. ] 39
Fig. 1 1 . - Biserica Sf. Elefterie, faţada Sud, după
IW etage superieur ? restaurare . . . • • •
fig. 1. -
Sisojl'vac ; plan e t coupe principale 1 22 Fig. 1 2. - Biserica Si. Elefterie, faţada Nord, urm a
Si:;ojevac ; modele de I'eglise . .

fig. 2. -
Sisojevac ; coupes transve� sales 1 23 ferestrei astupate, cu pragul de piatră
fig. 13. - Biserica Si. Elefterie. Fatada Nord, cu

Fig. 3. - 123 sculptată . .• • • • 139
f ig� 4.Sisojevac ; vue du Sud-Oues� .
- 1 24
Fig. 5. -
Sisojevac ; abside meridiona'e . .. 1 24 ferea�tra astupată restaurată . • • 1 40
. Fig. 1 5. - Biserica SI. E l efter ie. Proiect pentrll

Fig. 6. -
Sisojevac ; arcades ele I'abside septen- Fig. 1 4. - Biserica Si. Elefterie, fereastra altarului. 1 40
trionale • . • • • . . 125
Fig. 7. - S isojevac ; par tie sl1pedeure du mur oc- amenajarea terenului • . . 141
cidental du naos, cote Ouest . 125 Fig. 16. - Biser ica SI. Elefterie. Uşa restaurată 1 42
t GE O R GE BALŞ
Prin neaşteptata dispariţie a lui George Balş Comisiunea Monu�
mentelor Istorice a pierdut pe acela din membrii ei căruia�i era mai
bine cunoscută tehnica arhitecturii, la care inginerul de profesie
adăusese o cunoaştere adâncă a istoriei.
Nu se poate spune cât de caldă a fost râvna acestui cercetător,
al cărui merit era ajuns numai de o modestie aristocratică, de om
larg cult, care nu�şi poate afla părechea.
Pentru noi a fost un colaborator, un sfătuitor ŞI un învăţător
în domenii unde el a avut iniţiativa.
Cărţile sale despre arta moldovenească în secolele al XVI�lea
pănă la al XVIII�lea, adecă despre întreaga artă moldovenească, îi
vor veşnici numele.
Moartea lui ne împiedecă de a avea pe acelaşi plan, cu aceiaşi
măsură şi siguranţă, o tot aşa de definitivă operă despre arhitectura
munteană.
N. IORGA.
Bul. Corn. Mom. /şC. - Fasc. 81, 19J�.
Născut la 25 April 1 �6, George Balş a făcut liceul la Lausanne ŞI a
trecut la studii superioare de politehnică la Ziirich. Întrând în serviciul
Căilor Ferate ale Statului, a fost de la 1 907 pănă la 1 91 1 directorul tehnic
al Serviciului Sanitar, şi de aici pasiunea lui nobilă pentru a ajuta pana 1D
clipa din urmă pe tuberculoşi, mai ales copiii, şi rolul pe care l,a jucat la
Crucea Roşie, organisând şi spitalurile de campame înainte de întrarea
noastră în războiu. El a păstrat conducerea acestei Asociaţii de caritate şi
după încheiarea ostilităţilor, fiind de la 1 927 şi preşedintele ei, însărcinare pe
care a îndeplinit-o cu acel nesfârşit devotament, cu acea onestitate ŞI acea
discreţie pe care le introducea în toate acţiunile sale.
De la 1 927 era ŞI membru al Academiei Române.
N. 1.
BIBLIOGRAFIE :
" Biserica din Filipeştii de Pădure" (cu al doilea congres de studii bizantine. Belgrad
Tzigara,Samurcaş şi N . Ghica), B ucureşti 1 908. 1 927.
" Mănăstirea Probota" (cu N. Ghica), Bucu " L'influence de l'art gothique sur I'archi
reşti 1 909. tecture roumaine", comunic;tţie presintatâ la al
V l,lea congres i n ternaţional al ştiinţelor isto
,,0 visită la câteva biserici din Serbia" rice, Oslo 1 928 ; publicată în Bul/etin de la
(traducţie francesă : "Une visite a q uelques Section historique de l'Academie Roumaine, 1929.
eglises de Serbie"), Bucureşti 1 91 1 .
"Bisericile moldoveneşti din veacul al XVI,
" Ruinele bisericilor bizantine d i n Messem lea", Bucureşti 1928.
bria" (cu N. Ghica), Bucureşti 1 912.
" Influences georgiennes et armeniennes sur
" Arhitectura Sfântului Munte", Bucureşti I'architecture roumaine", comunicaţie presin
1 91 3. tată la al I I I,lea congres internaţional d e
" L'architecture religieuse moldave", in vo, studii bizantine, Atena 1 930 ; publicată în
lumul " L'art roumain" , publicat de N. Iorga Bulletin de la Commission des monuments his
la Paris in 1 922. toriques, Bucureşti 1 93 1 .
"Sur une particulari te des voutes molda " Pietre uitate", î n volumul "Închinare lui
ves", comunicaţie presintatâ la primul con N. Iorga" , Cluj 1 93 1 .
gres d e studii bizantine, Bucureşti 1 924, "Bisericile moldoveneşti d i n veacurile al
în Bulletin de la section historique de l'Academie XVII,lea şi al X V I I I-lea", Bucureşti 1 933.
Roumaine, 1 924.
"Contribution ă la question des eglises
" Bisericile lui Ştefan,cel-Mare", Bucureşti superposees dans le domaine byzantin", co
1 926. municaţie presintată la al I V-lea congrel! d e
" I nfluence d u plan serbe sur le plan d es studii bizantine, Sofia 1 934. Se v a publica
eglises roumaines", comunicaţie presintatâ la î n Actele congresului.
li M O N U M E N T E L E O L T E N I E I
AL III-lea RAPORT
DE VIRG. N. DR Ă GHICEANU.
-- 0--
La 23 Iulie 1 909, am pornit spre cetatea Banilor, biserici ale noastre şi care nu se asamănă Întm
C raiova, spre a visita bisericile ale căror turnuri nimic cu forma altarelor bisericilor de mai tărziu_
se ridică peste grandioasele ziduri ale caselor din Iar, dacă restauraţia de azi reproduce fidel modul
epoca 1 830-1 840, ce se mai văd încă în mijlocul de zidire al vechii clădiri, atunci avem o bună
'
grădinilor vaste, îmbrăcate în floarea soarelui ş i icoană a felului cum se presi nta vechea clă
î n fire de porumb. Greutatea însă de a pătrunde dire, care samănă, formând acelaşi tip, cu
în b iserici m'a impiedecat două zile, fără a le fi biserica domnească din Curtea-de-Argeş. In
putut vedea pe toate şi fără a mă putea pronunţa ori c e cas părerile că ar d ata de pe vremea lui>
care trebuiesc menţinute şi care declarate ca mo 10niţă şi Assan sânt de domeniul fantasiei.
numente istorice. Astăzi altarul e boltit În cul-de-four, sprijinită
• fiind bolta de un arc doubleau .- cele două mici
* *
absidiole ce-I flanchează sânt boltite cu calote
Biserica SI. Dimitrie a fost singura biserică sferice, ce se Înnalţă cam la jumătatea înălţimii
veche a Craiovei , înainte de a se începe restau bolţii absidei, astfel că neutralisează împingeril e
rarea actuală, făcută într'un chip atât de nenorocit. laterale a l e acestei a ; calotele se sprijină pe arcuri
Dacă judecăm după o veche fotografie, turnul c10- ce se razimă pe pilastrii altarului şi stâlpii naosului.
potniţei, ce se ridică falni c la intrare, era o lucrare Pe cei opt stâlpi ai naosului se ridică tamburul
din veacul al XVI-lea ; nu se poate spune cu si turlei, prin n" ijlocirea pendentivelor şi a celor două
guranţă acelaşi lucru şi despre zidurile bisericii, mari arcuri (N-S), ce se racordează prin enCOr
ce se presintau în brâie de cărămidă aparentă, bellement cu pilaştrii . Pronaosul e boltit cilindric, cu
perpendiculare şi orizontale, formând ocniţe in două mici nave laterale corespunzătoare absidelor,
trânde ; căci, dacă acest mod de zidire este foarte boltite ca şi acestea cu calote, susţinute de tam
răspândit în secolul al XVI-lea, şi începutul secolul burele celor două mici turnuleţe.
al XVII-lea, nu e mai puţin adevărat că şi Matei Ca exterior are forma unui dreptunghiu cu prid
B c..:iarab la începutul Domniei sale �ucrează biserici vor deschis, format de stâlpi octogonali, iar în
cu aceiaşi înfăţişare. Cele trei turl� însă ce se partea de Est cu absida altarului pentagonală.
înălţau : una mare pe pantocrator şi alte două mai flancată de alte două mici absidiole. Are firide
mici pe pronaos, cu siguranţă �ânt din epoca lui mici de-asupra, brâu cu zimţuri, frontoane arcuite
Matei B asarab, de când avea şi o pisanie a bi la Vest, la Nord şi Sud, Închipuind crucea. Turlele
sericii, care vorbeşte despre zidirea ei " din te au ferestre ci ntrate, şi se susţin pe base octo
melie, de "iznoavă" În 1 65 1 "pentru Craiova, fosta .gonale care, la rândul lor, se sprijină pe altele pă-·
moşie den strămoşie a Mării Sale", dar care, după trate. Treizeci şi şase de paşi lungul, şaisprezece
cum am văzut şi în alte casuri (biserica Sf. Nicolae latul.
din Târgovişte), poate foarte bine să se rapoarte la Pe coasta aceasta pe care e aşezată biserica
o înoi re. nu chiar la fundarea din temelie. De altfel, Sf. Dimitrie trebuie căutat şi partea cea mai'
şi planul fundamental al bisericii, respectat şi în veche a acestui oraş. Intre biserica Sf. Dimitrie
restauraţia de azi, denotă planul unei biserici ma i şi locul zis " Bărăţie" am văzut şi urmele caselor
vechi decât veacul al XVII-lea. Forma specială a Ban iei, care în limbagiul de azi se numesc zidurile
altarului, cu o absidă flancată de două mici absi Băniei sau ale baraţilor.
*
diole, e una care se întâlneşte la cele mai vechi • *
1 00 B ULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
Biserica Obedeanu e singura b iserică ce mi s'a doi laterali, doi angajaţi, toţi octogonali, sus ţi
părut că mai păstrează un interes arhitectonic şi nând pe cusinetele lor arcurile. Pronaosul susţine
artistic , întru cât nu a fost radical prefăcută. Zi pe cele două mari arcuri N ord-Sud calota sferică
dită în forma crucii cu abside pentagonale, ocniţe ce-l acopere ; un zid gros cu uşă mică separă
frumoase o decorează în exterior. naosul de pronaos. Naosul e acoperit de o calotă
•
.. ..
prin m ijlocirea tamburului. Racordarea marilor ar
La 26 Iulie am pornit spre Şegarcea. Nu are cade se face prin encortellement. Sânurile sânt
pisanie, dar pe o carte am găsit scris : acoperite de semi-calote. Altarul in cul-de-four
boltit. Lungă douăzeci şi şapte paşi, Iată zece paşi.
rici 1547 ani de la Hs., şi am scris eu, robul lui
t Să să ştie când s'au găsit leatu sfintei bi�ea
Zugrăveli noi. Partea interesantă e clopotnita,
D umnezeu dascălu Pătru sin Mitică, cu măna de care e caracteristică pentru toate bisericile oltene.
ţărână. La Şegarcea, înălţându-se de-asupra pridvorului,
în două caturi, Iasă în catul de jos o
colonadă deschisă ca un al doilea prid
vor. fn cele două caturi sunt amenajate
camere, astfel că în vremuri de grea
cumpănă se putea trăi foarte bine aici.
fn etajul cel de sus disposiţia lor e
următoarea :
scara
IIIII cameră
cameră
Etajul de jos are şi o ascunzătoare în

fund.
Prin îngrIjIrea Administraţiei Dome
niilor Coroanei s'au făcut bune lucrări
de conservare. La o viitoare lucrare de
restaurare va fi nevoie de studii archeo
logice preliminare, spre a se decide
înfăţişarea ce o avea biserica, cum şi
spre a se putea determina cu preci
siune epoca de când datează.
*
* *
In drum spre Sadova, am visitat bi

Fig. 1 . - Biserica ObedeJI1u. Craiova. serica Sf. Dimitrie din Bârza. Zidită
după normele bisericilor brâncoveneşti ,
Pe un clopot : . dar fără pridvor, are pisania următoare :
'.-\JI>IEPQhlA E I L 1'0 :-II A � A �Tl P JO .\f L E r A P t Acastă sfântă şi dumnezeiască biserică este
Tl A � H A P .\. T O r 1\1. 8 1 1 B A lUO� 180-1 META zidită dinu temelie şi înfrumuseţată după cum se
KO[IlNOI� A PX. POi\I A � Or. (Dar la mânăstirea Se vede cu toată osteneala i cheltuiala dumnealui
garcea de .. , către Mitropolitul Tebaidei, cu chel Dumitru Săndulachi Vei Crucar, Stana, soţia d-lui,
tuiala arhimandritului chir Roman.) Dumitru, Preada, ajutori ; leat. .. Oct. 3 zile.
Ctitori : CIucer Dumitru Sandulachi, coconul
Mănăstirea, foarte imposantă, azi cu totul trans dumnealui Iancu Săndulescu.
'formată, cuprindea În mijlocul ei o biserică în *
,. *
forma crucii, destul de mare, cu turlă pe panto
Greceşti. B iserică pe jumătate mâncafă d e apa
crator şi mare turn-clopotniţă patrunghiular ce
.are două caturi pe pridvor. Ca exterior, trebuie să ce trece în apropiere, Jiiul ; zidită pe locul unde
ii fost tencuită În brâie de cărămidă aparentă odinioară se afla şi satul, În zilele lui Alexandru
care astăzi au dispărut în grosimea tencuielilor. Ipsiianti-Vodă, episcop fiind Chesarie, în 1 796.
*
Pridvorul este deschis, având patru stâlpi, În faţă, .. ..
MONUMENTELE OL TENlEI 101
De aici am trecut spre Sadova, zidită, i n mij Râmnicului, Noului Severin, şi s'au zugrăvit de
dumnealor Gheorghe. v. portar şi stegar din Olea.
Anul de la Hs. 1 792, Sept. 1 .
locul nisipurilor zburătoare, de Vodă Matei Basarab
în urma unei lupte date la Bechetul de azi (formă
conruptă a pichetului austriac) sau Schela Cio Pe un clopot :
banului de odinioară. S'au făcut prin zelul arhimandritului D ionisie
Pisanie zugrăvită în pronaos : Romano, egum. sf. mri Sadova, 1 803.
Ctitori, în pronaos, păretele sudic : chir Nectarie
t Cu ajutorul Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
D uh, Troiţa cea de o fiinţă şi nedespărţită , îndem episcop Râmnicului, chir Samuil, egumen Sadovei,
natu-sau de la Duhul Sfânt M atei Basarab Voevod, Jupan Preda Velichi Spătar : blond, mustaţă gal
Domnu a toată Ţara-Rom[ă]nească şi de spre Ţara benă, dulamă roşie pe umeri, cu margeni de blană
Armaşului (sic) şi Făgăraşului , de au
zidit şi această sfântă dumnezeiască
monastire ce se numescea Sadova şi
unde se prăznueşte h ramul sfântului
erarh Nicolae de la Miralichie, făcă
torul de minuni, după ce au biruit pe
Turci la schela Ciobanului, unde având
mare strâmtorare de către dânşii, în
două rânduri, şi scăpând cu . toată
oastea într'acest sfânt lăcaş ce era fă
cutU uă biserică de lemn, unde locuia
vre-o câţiva părinţi călugări, după să
vârşirea războiului au zidit această ,
sfântă şi dumnezeiască monastire, după

cum se �vede, la anii de la Zidirea
Lumii 7 1 41 - 1 633, şi au înfrumuseţat-o
şi au întărit-o cu mari venituri, pentru
vecinica pomenire, şi părinţilor călu
gări pentru hrană şi îmbrăcăminte,
1 633, Avg. 26.
Preda Brâncoveanul, moştenitorul şi
reparatorul tutulor Iăcaşelor basarabeşti,
îi face o reparaţie, după cum mărtu
riseşte următoarea confusă inscripţi e
d e pe o piatră ce se află în pronaos,
în care se dă pe nedrept ca ziditor
din temelie, - după cum am văzut şi
c asul de la Arnota, când Brâncoveanul
face acelaşi lucru :
t H 3 KOI\ HI ) f ,\\ O Lţd H Ch n O C n E l U H H i iE <\\
'C H Hd H C h K jl h W ' H H E <\\ C'T'. 'T'jlOHLţb Şi a
Ţării-Rumâneşti 10 Matheiu Voevod,

văzut pă bun creştin şi luminat Domn
.gsjda ego Elina, nep0tul răposatului şi

bunului Basarab Voevod acastă pomană Fig. 2. - Mănăstirea Sadova. Dolj.
.[a] moşilor şi a strămoşilor dumnealui,

bisearica vechie, şi s'a milostivit şi început a zidi albă ; are brandenburguri de fir de aur, dedesupt
h ramul Stăi Nicolae, m sţa luI. 1 9 dni . . . i jupan antiriu verde, brâu roşu, mânece cu rucaviţe.
Preda VeI Spătar i jupani1a ego Păuna i cedi . . . , Păretele vestic : jupan Danciul Vei Vornic ; are barbă,
săvărşind . . . .
capul gol, dulamă pe umăr, cu margeni de blană
Inscripţie pe altar : neagră, antiriu galben, i brat ego j upan Radul
t Acestu sfîntU altar fiind tare de tot stricatU Post., cu barbă, dulamă pe umeri, antiriu verde ;
i dărăpănat, zidirea cât şi zugrăveala, cu îndem jupan Datco post., dulamă roşie cu găitane.
narea Preasfinţii Sale părintelui chir Iosif episcop N aos : p ăretele vestic : j upan Barbul Velichi Ban
Sevasthie, cuviosul eromonah Paisie, egumen sf.
mri, s'au Înoit şi s'a Înfrumuseţat, precum se cralevschi : are barbă aibă, dulamă purpurie, guler
vede într'a două Domnie a prea-înălţatului Domn . . . , de blană şi margenile hainelor cafenii, anteriu
păstorind turma lui Hs. chir Filaret, episcop galben, brâu albastru, în stânga ţine un toia2.-
1 02 E ULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
simbolul Băniei, " i suprujnica ego" Neagoslava : Domnul întru dânsa pănă În urma răzmiriţei eam-
tânără, o coafă- calpac pe cap, albă, haină de-a ţului . . . ce de mult . . . alte judeţe . . . când s'au
supra purpurie fără mâneci, dedesupt rochie de luat ţara supt biruinţa Otom anilor . . . , au rămas
biserica dărăpănată şi pustie pănă În zilele Mării,
atlaz albă cu flori, cu · bordură roşie. î n dreapta
sale Alexandru M oruzi Voevod.
bisericii : 10 Matei Basarab Voevod : mantie de
aur cu margini de purpură, guler mare de blană, Î n ce priveşte arhitectonica .ş i pi ctura manas
dedesupt antiriu roşu, coroană pe cap, ce o ţine tirea Sadova, restaurată de ÂdÎninistraţia bo
un înger : el ţine biserica cu "gsjda ego" Elina : meniului Coroanei, rămâne u� � din cele ' m a i
tânără, haină de-asupra de purpură cu mâneci frumoase monumente istori,:e, care trebuie să
scurte, cu margini înblănite cu negru şi şiret de atragă speciala atenţiune a Comisiunii Monumen
aur, rochie dedesupt de atlas albă brodată. telor Istorice, cu atât mai mult, că este o zidire
Şi Constantin Brâncoveanu fu Înoitor aci, la ve- din însişi primij ani ai Domniei lui Matei Basarab,
având multe influenţe din stilul clădi-
rilor veacului precedent epocei lui lY\<'l:
tei. Are formă de cruce !ăr� pri�vo�>
_
pronaosul e boltit în. berceau, . naosa!.
ce e despărţit de pronaos prfntr'�n ziP
masiv cu uşă mică, e acoperit de o '
calotă prin mijlocirea tamburului, ce .s�
·
sprijină prin pendentivi pe arcuri şi ca
lot ele sânurilor. Ca exterior, avea m are
asămănare cu biserica Arnotei , fiin.d
însă mai mare ca acea�ta ; două rân
duri de ocniţe întrânde se ridică de
asupra şi împodobesc şi dedesuptul
ciubucului de la mijloc ; păreţii erau
de cărămidă aparentă, formând brâie
orizontale şi perpendiculare. Paramentul
exterior a fost compleet refăcut În
restauraţia întreprinsă, dând destul de
bine vechea înfăţişare a bisericii, atât
pe cât s'a putu t într'un timp când şi
felul de zidire al cărămizilor şi mă
rir.lea lor puteau permite aceasta.
Mai greu a fost l ucrul cu restau
rarea picturii, care aci la Sadova e una
din comorile de pictură ce le avem .
Restauraţia întreprinsă de pictorul Mar
chetti (dacă nu mă Înşel) nu s'a mărgi
nit n umai la spălarea sfinţilor, dar s'a
fig. 3.- Manastirea Sadova-Dolj . Pridvorul stareţiei. Încercat o retuşare totală, stricându-se
vechile tonuri şi dând un ton general
chea mănăstire. Tot lui, pe lângă alte zidiri, de cenuşiu şi alb, dar şi aceste colori noi au Înce
care vom vorbi, se datoreşte zidirea bisericuţii put a se coji. La o viitoare restaurare vor trebui
din apropiere,. odin ioară biserica satului, astăzi spălate retuş urile restauraţiei actuale, lucrare ce
m utată Într'altă parte, -, şi care mai apoi fu trans este cu atâta mai imperioasă , cu cât naosul şi
formată In bolniţă ; este ceva mai târzie. altarul au o admirabilă pictură, făcută după tipicu l
slavonesc, Încă din zilele lui Matei Basarab. De
Inscripţie zugFăvită :
asemenea se va restaura clopotniţa.
-r Acastă sf. biserică ce se cinsteşte şi să prăz Şi tâmpla, de şi restaurată În secolul al XVII I- lea,
nueşte hramul Intrărei În biserică a preasfintei trebui e să atragă atenţia, Întru cât, fiind de zid, a
de D umnezeu Născătoare, fost-a din temelie [zi
reprodus toate veLhile motive ce decorau şi tâmpla
.dită] de răposatul D ionisie eromonah sf. mănăstiri,
1n zilele răposatului Constantin Voevod " '1 leat pe care a Înlocuit-o. Sânt admirabile rinceau-urile
7230 (?) , călugărilor i lăcuitorilor, şi s'a proslăvit făcute În stuc, ce decorează diferitele registre,
MONUMEI TELE OL TEN IE[ 1 03
*
'cum admirabile sânt şi decoraţiunile de supt poa * *
lele icoanelor, unde sânt represintaţi vulturii bi La l -i u August am visitat Mănăstirea Jitianul, la
zantini, veşnicul simbol al puterii împărăteşti, care 12 km. de Craiova.
Inscripţie :
t Această sf. monastire jitian, hram Sf. D imi
trie, s'a făcut din temelie de Doamna B ălaşa a
lui Constantin Vv. cel bătrân, însă după trecere de
timp s'a surpat şi, neavând călugării unde să
m eargă, s'au apucat popa Luca (?), egn. de l a Sf.
Agora de au dres şi, rămâind ne isprăvită, P etru
Obedeanu VeI Armaş s'au apucat şi au săvârşit-o,
înfrumuseţând-o cu zugrăveli, adăogând şi ch ilii,
în zilele Domnului 10 Constantin Basarab Brân
coveanu, 1 6 5 1 (sic), iar, la anul 1 8 1 2, a rhimandritul
Dorotei Craioveanul o repară cu zugrăveli, în zilele
�i& 4 .- t'Jiinăstire!l Sadova. Dolj . Bolniţa.
.. .
[lui Vodă] Ştirbei, episcop Calinic ; 1 85 3 .
�ăgu leşte . pţ to fi D o�ni {orii noştri, începând
' Pe o Evanghelie din 1 795 : '1'0 TCl.pOV y. Cl. l 0rov
de
Y.E lEpov EOCl.n€J LOV (J.'(LOV EO�PETd"hl Y.E EVZOCJ[.t.Y,&t Ot'
� Mirc�a- ş i până . Ia Constantin Brâncoveanu. EţOOCV '"CoD �Cl.voCJLO'"Cchou 'itpOIrOUflSvou '"CcD (A'( iou IICl.u),ou,
*
*
* y.up Ave� fl0'J ZE 1rouflSVou, Y.E &cytEpO'"Ct'"C[Cl.t] &v-i 110U.
:: La 28 I ulîe am trecut spre Cârna, înscrisă în Pe o piatră :

Tandul munumentelor istorice. Negăsind decât o t Aceste rânduri de case ce sântll din temel (e
biserică de ţară, foarte i nteresantă p entru comună cu toată cheltuiala .ş i osteneala s'au făcut d e Prea
din causa costumelor vechi ţe.răneşti ale ctitorilor, sfinţia Sa p ărintele arhimandrit chir Anthimu a
s ânt de părere a se declasa din rândul monu Sf. Pavel de la Sf. Agora şi egumen jitianului
m entelor istorice.
Ctitori : Radu lonete, cu cojoc până
la pământ, guler negru, margllli de
blană neagră, flori p e cojoc roşu şi
verzi.
*
� *
La 29 am pornit spre a poposi la

Calafat, unde am luat estampe de pe
crucile din Basarabi.
* *
La 30 am visitat Vidinul, cu care am

avut atâtea legături în trecutul cel mai
depărtat ca şi cel mai apropiat, ş i ale
cărui ziduri ge cetate (cea mai puter
nică de pe toată Dunărea) m eritau să
fie studiate pentru înţelegerea cetăţilor
noastre. Am avut norocul de a da de
i nscripţiuni noi, necunoscute până azi , Fig. 5. - Mănăstirea Jitianului. Dolj.
pe care le voiu publica, cu un mic
studiu asupra Vidinului, în "Buletinul Comisiunii". spre vecnica pomenire ; 1 8 1 3.
*
* * Este o adevărată jale priveliştea grandioasei
La 3 1 am fost la Gradel, IGl.alitate aflată la 3 0 biserici, de care Doamna Bălaşa era aşa de mândră,
d e cbilometri departe de Calafat, fără a găsi nimic încât punea să scrie pe piatra de mormânt că e
d e samă, de şi se află înscrisă ca un monument "ziditoare jitianului " : trei blăni bătute de vânturi
istoric. Ca artă naţională însă, şi pentru etnograf, izbesc zidurile turnului şi ale bisericii rămase
sânt de cel mai mare i nteres căsuţele de bârne, desvelite, de şi se slujeşte până astăzi în biserica
ridicate după obiceiul muntenilor într'acest sat de acoperită numai de bolţi. Zidită în forma crucii,
moşneni, aflat în plaiurile ce se întind spre Dunăre. după u n plan foarte mare, ea avea numai la mică
1 04 BULETINUL COMISlUNlI MONUMENTELOR ISTORlCE
distanţă de uşa de întrare turnul clopotniţii pă bine decât al nostru, cu totul deteriorat. Este zidit,
trat şi foarte înalt. Reparaţiile ulterioare i-au după cum am arătat ş i în altă parte, prin tehnica
distrus numai basele, înlocuindu-Ie, restul clădirii blocajului. fntre doi păreţi de cărămidă mare, le-
gaţi prin grinzi transversale şi orizon�
tale, s'a grămădit mortarul, amestecat
cu p ietre, colţuri, ţigle şi orice rămă
şiţe consistente, totul fiind bătut cu
maiul. Piatra lucrată nu s'a întrebuinţat
decât ca coronament al zidului şi cous
sinet pentru grinzile de lemn din care
era lucrat podul. Din solidul picior nu
a rămas decât paramentul din spre ţer
mul nostru, c u o parte din blocaj, cea�
laltă jumătate fiind distrusă de ape,
cum şi pietrele "de tailie " , ce sânt că
zute la picioarele lui.
Şi în partea superioară piciorul s'a
scobit înlăuntru, ameninţând a fi scur
tat pe jumătate.
Trebuiesc luate grabnice măsuri d e
conservare a acestei preţioase rămăşiţe
de o mie opt sute de ani, mărturie a
latinităţii poporului nostru. Chiar În
Fig. 6. - Mănăstirea Jitia n u . Dolj. primăvara aceasta trebuie consoli dat
, " --
fiind tot cel vechiu. Tot cu ocasia re
I
paraţiei s'a unit şi clopotniţa cu cor 1-
pul bisericii. . !
Socotesc că, dacă e de prisos a se

face o lucrare de restaurare, cel puţin
trebuie făcută una de conservare,
Învelindu-se cel puţin biserica spre a
sluji locuitorilor d e lăcaş şi spre a per
petua şi amintirea fundatoarei Jitianului.
In calitate de ctitor e zugrăvit Brân
coveanu, cu cucă cu surguciu, mantie
pe umăr, cu margeni de blană neagră ;
dedesupt antiriu roşu, cu zibelină.
*
* *
Bucovăful, zidit cu temelii de cara

m izi romane, aflat tot intr'acelaşi hal de
ruină, are o aşa de mare Însemnătate
în evoluţia noastră <l rhitedonică, Încât
va forma obiectul unui raport special,
p entru a atrage deosebita luare aminte
asupra acestui lăcaş, ameninţat cu com�
pleda ruină.
*
* *
La 2 August am pornit spre Severin .

Am visitat antichităţile romane, Înce
pând cu piciorul podului lui Traian ce
se ridică în faţa celui sârbesc de la
Cladova, care se păstrează cu mult mai Fig. 7. - Biserica �Iofleni-Dolj.
MONUMENTELE OLTENIEI 1 05-
prin umplerea golului ce s'a scobit la partea su destul de importante. Î n timpul visitei mele, am
perioară ; această restauraţie treb uie făcută prin observat că, surpându-se malul, dase la iveală
cărămizi moderne, a căror aşezare (rostuire) e un superb capitel trapezoidal, cu o cruce pe el :
a se face pe dungă, astfel ca să se poată lesne e un tip de capitel bizantin, cum nu se mai gă
deosebi restauraţia de partea veche. Pentru a seşte decât în cele mai vechi biserici bizantine
evita deteriorarea p iciorului prin intemperiile at din Ravena şi care ne face a ne gândi şi la ci
m osferice este nevoie de a-l proteja printr'un în vilisaţia bizantină, ce va fi înflorit odată acolo
veliş de beton cu ciment în partea superioară, unde odată strălucia cea romană.
peste care se va aşterne un strat de asfalt. Va *
* *
trebui şi legat cu fier.
Pe şoseaua îngustă, tăiată în râpa Dunării, ce La 5 am pornit spre Gruia, pentru ca de acolo
urcă de la podul de jos spre cetatea de sus, să merg la Ostrovul-Mare, unde tabelul monu
parcă vedem şi azi viind şirul legiunilor, din spre mentelor istorice indica o mănăstire_ Nam găsit
Cladova. Şoseaua aceasta e străjuită de două cas în frumoasa insulă decât o imposantă biserică
tele. Unul, în stânga, mai mic, altul, în dreapta, de bârne cu un acoperiş ţuguiat, de două ori
mai mare. Şi unul şi altul au puternice turnuri mai înalt ca b iserica şi având mare asămănare
formând scos uri spre Dunăre şi la colţuri. fntra cu biseric ile scandinave. 1n schimb, preţioase a n
rea în castelul din dreapta se face printr'o mare tichităţi romane am aflat în colţul sud�vestic al
poartă, flancată de două turnuri pă-
trate, admirabil scoase în evidenţă prin
lucrările regretatului profewr Tocilescu ;
un pasagiu foarte drept, mărginit de o
parte şi de alta de camere mici ca
nişte chilii, duce la poarta cealaltă din
spre i eşire, flancată ş i ea de două
turnuri. Tot în această cetate, a m re
marcat spre colţul de Sud- Vest o ad
m irabilă construcţie poligonală, prea
mare pentru a o socoti numai ca un
simplu turn de ce tate. Va fi fost un
baptisteri u ? î n orice cas, trebuie atrasă
atenţia pentru conservarea pietrelor de
m ormânt zidite pe temeliile acestei
construcţii, care cuprind toate inscrip
ţiuni latine, nume de legionari, văduve, fig. 8. - Piciorul podului lui Traian, Severin.
etc.
Turnul lui Sever, aşezat pe un colţ de stâncă, i nsulei, unde a fost o dată şi o cetate, care, îm
odinioară chiar în Dunăre, poate să fie o zidire preună cu cetatea, şi mai importantă, de pe malu�
din vremea Romanilor ; dar înclin mai mult, din vecin al Praovei sârbeşti apărau D unărea. Săpături
causa asămănării ce o are cu turnul din partea au fost făcute şi aici de oricine a voit. Nu ni-a
nord-vestică a cetăţii Braşovului, că ar fi rămăşiţă fost îngăduit a visita malul sârbesc de la Praova
a foştilor Bani de Severin sau, mai probabil, a şi Craguievaţ, unde am zărit la fântânile de p e
însişi Cavalerilor Ioaniţi. ţărm importante metope, i nscripţii, c u m ş i puter
Nu pot încheia cu rămăşiţele arheologice ro nicul zid de cetate ce se ridică până azi la doi
mane din Severin fără a atrage atenţiunea asupra m etri înălţime.
*
antichităţilor ce se păstrează aici lângă Turnul * *
lui Sever, într'un chioşc. Admirabile lucrări de La 7 August am visitat Gura-Motrului, Me
sculptură, capete de boi cu ghirlande, inscripţii , hedinţi.
p ietre funerare, altare, statui sânt asvârlite una
Pisanie :
peste alta, fiind chiar zilnic sfărâmate de pietrele
copiilor ce se joacă aici, nesupăraţi. Şi într'alte t Acastă sfântâ ş i dumnezăiască m ănăstire d e
la Motru, a căriea hramul s ă prăznueşte preapodobna
părţi ale oraşului antichităţile se găsesc şi se Paraschieva, den temeliea ei este zidită de jupan
pierd cu aceia şi uşurinţă. Malul Dunării, ce se Preda Brâncoveanul, VeI Vornic, la anul de la Zi
surpă în fiece an, scoate la iveală diferite lucruri direa Lumii 7 1 6 1 ( 1 653), carea de la acea vreame
Bul. Ca m . ltfom. IsI. - F..c. 1 , t9J!1.
2
W6 B ULETINUL COMISIUNII M ONUMENTELOR I STORICE
luminatul şi înălţatul 10 Constantin Brâncoveanul

până acuma stătu nezugrăvită, iară dupre aceaea slabe, dar cu rugăciuni[le] părintelui nostru [nu m i
s'a întâmplat nimic]. Chesarie ierom.
B asarabu Voevod, nepotul lui de fecor, într'al
şaptesprezecelea anu al Domniei Sale o au zugrăvit Pe clopot :
şi o au înfrumuseţat cumu să veade, la leatu t CONSTANTINUS BASSARABA D E BRAN
7 2 1 3 ( 1 705), săvârşind-o în bună pomenire şi slava COVAN, D [ei] G[ratia] S[acri] R[omani] I[mperii]
veadnică. Measeaţa Septemvrie, vă 30 dni. ET VALACHIAE TRANSALPINAE PRINCEPS,
Pisanie zugrăvită la întrare, în pridvor : M E fECIT. M ORITZ LAN G, HERMANSTADI.
t Acastă reparaţie a zugrăvelei, după stilul (Ca marcă, vulturul cu crucea în plisc, coroană
'Original, s'a făcut cu bunăvoinţa lnălţimei Sale pe cap, şi doi sori.)
Barbu D. Ştirbei, prinţul stăpânitor a toată Ţara Pe o poartă de la întrare :
Românească, slobozind chieltuiala din Casa Centrală,
-şi prin osârdia Cuvioşii Sale arhimandrit Efrosin Acastă poartă s'au ferecatu cu toată cheltuiala
Poteca, egumenul acestei sf. mănăstiri de la Gura cuviosului chir Stefanu , nastavnic alU acestei sf[inJ
Motrului, la anul 1 852. Zugrav Niţă Stoenescu. nlIte mânâstiri, luI. 1 5 dni. leat 7221 - 1 7 1 2 .
Pe un pomelnic : Pe turlă zugrăvit : 1 841 Efr. , arh. Motreanu.
Matei-Vodă, Păuna Doamna, Preda, N iţa, Papa, Pe o piatră afară :
Stanca, Constantin Vv., Maria, Basarab Vv., Radul Aci cu trupulu zace Efrosin cuviosul,
Vv., Mihail Vv., Horvat, Şerban Sv. Duca Vv., Cu sufletul în ceruri, cu mintea'n cele scrise,
Cu numele în şcoală, în inima j unimei.
Te bucură, Efrosin, potecele virtuţii,
Inguste şi spinoase, ştiuşi a le străbate.
Ai onorat viaţa de preot, de profesoru,
D'apostolU al lui Hrist.
Arhimandritul E frosin Poteca, născut
la 1 786, încetat din viaţă la 1 858, fi
indu egumen acestei mănăstiri de la
O ura-Motrului. t 1 868, Dech. 1 0.
Ctitori :
Matei Basarab V. : cu mantie p e
u meri, de fir de aur, cu guler mare
negru, m argini de blană neagră ; de
desupt alltiriu albastru cu brâu roşu,
ciacşiri roşii, rucaviţe roşii la mâni, co-
Fig. 9.
- Mănăstirea Gura Motrului, Mehedinţi. roana pe cap.
rn faţă, Constantin Basarab : mantie
Grigorie Vv., S carlat Vv., Alexandru Vv., Leon albă cu guler şi m argini negre, dedesupt haină de
Vv., Duca Vv., Mihnea Vv., Radul Vv., Constantin, mătasă galbenă, brâu de şal, rucaviţe, o batistă
Arvat, Gheorghe. fină, de zefir, atârnă de brâu, coroana pe cap.
" Gsjda ego Mariea", cu haină de atlaz galben în
Pe un Mineiu :
florat cu crăci albe, colan cu perle la gât, coroană
Acastă carte s'au legat acum din nou la anul pe cap.
1 842, în zilele egumenului arh. Efrosin Poteca, Tn dreapta, Preda Vei Vornic : cu mantie p e
Motreanu, în luna lui Martie 30 de zile . . . . umeri, cafenie, antiriu albastru, c u ape albui, ru
Pe o carte : caviţe. Păuna, "jupaniţa ego" : haină roşie, margin i
t In anul 1 838, în luna lui I anuarie 1 1 spre 1 2,
mari de blană , dedesupt altă rochie cafenie ; p e
cap giulgiu alb.
la patru ceasuri turceşti din noapte, s'au cutre
murat pământul foarte grozav ; căzut-au mănăstiri Păretele nordic, Papa Post. sin Preda Vornic,
mari în B ucureşti, cari ziduri omorât-au mulţi oa tatăl lui Constantin Brâncoveanul : pe umăr are o
meni şi pe alţii i-au rănit, iar eu, cel mai jos iscălit, haină mantie roşie, cu mâneci atârnând de bor
mă aflam aicea în sf. mănăstire Motru cu slujbă dura de zibelină ; este tânăr ; o şuviţă de păr
d e duhovnic, dată de stariţul meu, înţeleptul pă are pe frunte.
rinte arch. Efrosin, egumen acestei sf. m ănăstiri
M otru, şi Sfinţia Sa în vremea acestui cutremur Obiecte de artă. Anaforniţă : are represintată
se afla la Bucureşti, iar eu mă aflam cu şederea, pe Sf. Paraschiva, într'un medalion, cu cruce în
în casele, apoi , cu toate că aceste case erau foarte mână, încunjurată de rinceau-uri, la mijloc un vu\-
tur cu crucea în plisc, coroană pe cap. Marca : m i da s'a umezit ; dacă nu se vor înveli aceste con
D . G. (Cifra.) 1[0) K[onstantin] E [asarab] E [rânco traforturi cu lespezi de piatră (aduse din vecinătate �
veanu]. Un potir. Vârciorova), igrasia lor va năpădi întreaga con
Istoric. Mănăstirea Motrului, în întăi a sa zidire, strucţie a cJopotniţei.
se crede a fi cea mai veche mănăstire din ţară. *
In Slujba sfântului Nicodim sjinţitul, tipărită de

Partenie episcopul Râmnicului, după originalul sla La 8 am visitat Strehaia.
von, se cuprinde cea mai veche tradiţie despre pă Pisanie :
t Acastă svântq bisearică după voia şi ajutoriul.
rintele Nicodim, despre care spune că, viind la noi
în ţară, "jerfelnice dumnezeieşti au făcut, pre lu Dumnezeu ziditu-se'u de în temeiu cu porunca
cum să povesteşte pănă în ziua de astăzi, pe apa cheltuiala prea-luminatului şi milostivului Domnii
Motrului, unde acum este zidită mănăstirea ce să
numeşte Motrul".
De altfel este i nteresant de ştiut că o vie pă
răsită pănă azi, în susul mănăstirii, tradiţia popu
ară o atrihuie Sfântului : Via Sfântului .
Brâncoveanul, reparând clădirea l u i Preda, avu
de gând a-şi face aici puternică cetate, în care
să resiste, cu ajutorul I mperialilor, contra Turcilor :
ferecătura în fier a interesantei porţi, ca şi osten
tativul titlu de pe clopot, de Principe al Impe
riului Roman, învederează aceasta. Tudor se bate
aici cu boierii Viişoreni din Craiova.
Arhitectonica. E una din cele mai frumoase ti
puri de mănăstiri din epoca lui Matei Basarab. Are
forma crucii, cu un pridvor cu coloane octogonale ,
în faţă cu un pronaos peste care se înaltă două
turle, cu un naos cu sinuri pentagonale în exte
rior, semicirculare în i nterior, care naos e acoperit
de semi-calotele sânurilor şi calota turlei celei mari.
I ntrarea în pridvor se făcea şi lateral, sămănând
în această privinţă cu Curtea Domnească din Târ
govişte. Poarta bisericii e încadrată într'o frumoasă
încadratură de piatră, ca ş i aceia a Stelei din Târ
govişte, după cum şi cadrel e ferestrelor au vădite
influenţe moldoveneşti, în felul cum se îmbină şi
se ciselează arcaturile pietrei.
Clopotniţa se află în partea de Vest, având supt
ea întrarea mănăstirii. E o monumentală zidire
p atrunghiulară, ca şi zidurile ce încunjurau mănăs
tirea. - astăzi, cu ocasia reparaţiei din 1 904, pe ju
m ătate distruse.
Nu pot a nu i nsista asupra tendinţilor ar fig. 10. - Mănăstirea Strehaia, Mehedinţi.
hitecţilor de a dărâma ruinele vechilor mănăstiri,
cum s'a făcut şi la Sadova şi a ici, punându-ne în
nească, împreună [cu] D oamnă-sa gospo] a Hena, întru
10 Matei B asarabă Voevodu a toată Teara Rumă
i mposibilitate de a urmări desvoltarea arhitectonică
a lor în decursul veacurilor. O înoire şi o cură prea-înaltul şi de toţi închinatu nume al prea
svitei şi de viaţă făcătoarei Troiţe, într'alU treispră
ţire totală, departe de a-şi atinge scopul ce se
zeacile anu de Domnia loru, vă leato bâtiia mira
urmăreşte, nu produce decât întristare pentru 7 1 53, i sper se ]ni mira 1 645, şi s'a săvărşit în luna lur
pagubele ce le aduce. AvgustU 4 dnî.
Trebuie să atrag atenţi unea asupra contraforfurilor
Pe uşă : G iura meaşterul.
puternice ale clopotniţei, care, din causă că s'a fă
cut o învelitoare prea scurtă, sânt supuse picăturii
Acastî (:;� D S'aU [rădicat în zilele] luminatulut
Pe o piatră' în curte, de-asupra unei uşi :
apelor straşinei : tencuiala a căzut toată, iar cără-
1 08 BULETINUL COMISIUNII MO TUM ENTE LOR IS TO RICE
D omnu 10 Costandinu Bâsrabii Voivod s i cu toatâ zibelină ; în stânga 1 0 Matei Basarab, în mantie
osteneala egu[menului] Silvestru, 720 1 (� 1 693). purpurie cu zibelină, cu brâu de şal, dedesupt
La intrare ; zugrăvit, pe din lăuntru : brocard, coroană pe cap. "Osjda ego" Elina, în
t Cu ajutorul sfintei şi de vieaţă făcătoarei Troiţă haină roşie cu flori, cu guler cu zibelină. Matei
.acum iarăşi de iznoavă s'eu zugrăvitii sfânta mă beizadea, mic, cu mantie pe umăr. In tindă, Neofit
năstire atât înăuntru, din începutu pănă în sfârşit, episcop de Râmnic, jupan Preda, căpitan, D dnciul
precum şi pă din afară s'au zugrăvit de Sfinţi ea Sa Logofăt, Necolaie eromonah ; în dreapta jupaniţa
părintele protosinghelul chir Axintie , egumen sfintei lui Barbu, Negoslava , jupaniţa Marga şi Călina,
mănăstiri Bistriţa şi al acestei sfinte mănăstiri ce are o bonetă albă pe cap, rotundă.
Strahaia : atâta s'au nevoit cu zugrăveala, cât şi cu
învelişu, făcând de iznoavă grajdu, cuni, m ere Pe o candelă : "La anul 1 857, Iulie 29, la icoana
metisind şi învă1ind toate casele şi chiliile dără- Sf. N iculaie din măn. Streahaia, Constantin şi D.
Ciocazan şi consoarta dumisale Elena ; dăruită de
Sărdar M. Ciocazan".
Arhitectonica. E un tip foarte interesant de bi
serică olteană, căci bisericile olteneşti formează
un tip aparte, împreună cu cele din Banat şi
Transilvania, faţă de bisericile m unteneşti, bine
înţeles judecând după formele mai c aracteristice.
Are formă dreptunghiul ară, cu un altar pentagonal,
cu un puternic turn-clopotniţă dreptunghiular, zidit
pe pronaos. Original se compunea numai din pro
naos şi naos şi cu altarul, pridvorul din faţă fiind
adaos posterior. Nici turnul poligonal din dreapta
nu credem a fi fost în vechime, urcarea în clo
potniţă făcându-se prin galeria din naos, de care
vom vorbi. Naosul e despărţit de pronaos prin
zid cu uşă mică j de-asupra uşii naosului se vede
o firidă (destupată de curând), care nu este d e
cât locul î n care se află scaunul Doamnei, tot c a
la Curtea Domnească d i n Târgovişte, î n grosimea
zidului fiind practicată o galerie ce unia palatul
din apropiere cu parciclisul, printr'o altă galerie
'
de lemn. Foarte curioasă este bolta pronaosului ,
resultată prin diformarea u nei calote sferice. C a
exterior, ocniţe rotunde ş i dreptunghiulare împo
dobesc păreţii d e-asupra şi dedesuptul brâului
ce o încinge.
Turnul incintei mănăstiri se ridică pe laturea d e
Nord, î n proporţii strivitor de mari. Ocniţe foarte
frumoase, geminate în rândul de sus, patrunghiu
Iare în cel de jos, îi împodobesc păreţii. Este de
Fig. 1 1. - Mănăstirea Strehaia, Mehedinţi. regretat şi aici dărâmarea pănă la pământ a rămă
şiţilor chiliilor, cum şi scurtarea cu mai m ult d e
p ănate şi foişorul cel de la fântână, şindilind şi trei şferturi din zidurile încunjurătoare. Câte ele
dregând fântâna. Aceste mai sus arătate s'au făcut mente preţioase s'ar fi putut deduce din cerce
c u toată cheltuiala Preasfinţiei Sale, în zilele prea
înălţatului nostru Domnu 10 Origore D. Voivod, tarea unor astfel de lucruri, rămase de pe vremile
1 826, A vg. 1 . trecute, şi câte probleme, încă nedeslegate, nu ar
fi ajutat ele spre a fi lămurite !
Ctitori: î n dreapta : Jupan Pârvu biv-Vel-Vornic, La Strehaia şi O ura M otrului se păstrează încă
c u m antie mare pe umăr, înblănită c u zibelină, cel mai mare deposit de haine preoţeşti (odăjdii)
dedesupt antiriu vărgat în lung ; Jupan Barbu din epoca lui Brâncoveanu, judecând dupa bo
Craiovescu biv-Vel Ban, cu blană cu guler şi mar găţia ţesutului. Ele zac, în igrasia bisericei, în lăzi.
gini de zibelină, dedesupt antiriu roşu cu flori ; Sânt de părere a se lăsa pentru usul preoţilor
Jupan Danciul Vei Vornic, cu mantie de purpură cu câte două părechi, iar restul în întregime să fie
MO UMENTELE O LTENIEI 1 b9
adus într'unul din Museele Bucureştilor. Ele vor Socot că e bine ca, pe lângă biserică, să fie
servi odată pentru întocmirea istoricului îmbră- trecut şi turnul ca monument, de oare ce, aşa cum
căminţii la noi. "
a rămas azi, isolat de biserică, în mijlocul unui
*
câmp de cultură, va cădea supt barbaria oricărui
La 27 Ianuar 1 9 1 0 am pornit spre Caracal, arendaş rapace ce ar voi să cultive şi locul ocupat
pentru ca a doua zi să visitez Hotăranii, ce se de turn. Pe lângă aceasta, modul cum e organisat
ridica odată în splendidă mănăstire la 1 2 chilome şi ornamentat, cu doi mari lei de piatră, imitând
tri spre Nord-Est de Caracal : medievalele grinzi de ridicare ale pont-Ievis-urilor,
Pisanie : îi dă o deosebită importanţă.
t Acastă sf[â]nt[ă] şi d[u]mnezeiască bi
searic[ă] ce se chiamă Otăranii, hramul so
borul îngerilor, din temeliea ei for st ]-a făcut[ă]
de jupan Mitrea Vornic i ju[pă]niţa ego
Nea;;a, la cursul anilor 7096 ( 1 588) ; trecând
multă vreame şi stricându-se, îndemnatu-s'au
cu ajutorul lui D[u]mnezeu jupan M atei fâl
coieanu biv Vei Căpi[tan], snâ Ohiorghie Vor
ni cui, de au dres-o şi au înfrumus 7 ţat-o cu
zugrăveală şi au făcut clopotniţa ŞI slomnul,
ca să fie veaşnic[ă] pomenire, în zilele pre
luminatului Domnu 10 Constandinu B .B. V"
vleat 72 1 6 ( 1 708).
Arhitectonica. Nu e grozavă, ci sărăcă
cioasă, cum era şi pe vremea lui Paul de
Alep, care a visitat-o ; astăzi nu se mai păs
·trează din mănăstire decât bisericuţa din
vale, cu un puternic turn de clopotniţă, ca
'şi cel de la Strehaia, care se înălţa odată la
intrarea mănăstirii. Zidit în felul cuielor, el
face o i mpresie dintre cele mai puternice
prin masivitatea zidurilor, înălţimea şi pus
tietatea peste care domină ca o bătrână
strajă.
Biserica fiind zidită în secolul al XVI-lea,
nefiind decât dreasă în epoca lui B rânco
veanu, trebuie trecută între monumente, de
şi nu i-am putut visita interiorul, din causa
lipsei preotului şi cântăreţului, domiciliaţi
în alt sat. Este dreptunghiulară, la temelii
renovată : de la mijloc în sus este zidirea
cea veche, care are cu atât m ai multă im
portanţă, cu cât pare a fi făcută din cără
m izi romane , care se găsesc destule în rui
nele foastei cetăţi, ce se întinde pe o su
prafaţă de mai multe zeci de hectare, de la Fig. 12. - Mănăstirea Strehaia, Mehed inţi. Vederea clopotniţei.
Romula. Are un pridvor din cele ce nu
existau în �ecolul al XVI-lea şi un altar în retra *
* *
. gere pentagonal. Cintrele ferestrelor şi uşilor, ad D e aici am trecut în partea opusă râului Tăsluiu,
mirabile. Lungă de 20 m. ; Iată de 6 m. ce încinge Hotăranii de jur înprejur, pentru a vi
Ca exterior: cornişe de o cărămidă în zimţi dis sita Reşca de odinioară, Romula de azi, lo
puşi în două trepte, brâu de trei rânduri de cără calitatea pe care, acum o mie opt sute de ani,
mizi în zimţi. Cărămizile erau aparente, prin văpsea. se ridica marea cetate romană, pe întindere d e
Am visitat şi cetatea, ce se întindea pănă în a zeci de pogoane, învecinându-se spre Răsărit
c eastă parte, admirând un mare sarcofagiu de piatră, chiar cu Hotăranii, - care e denumită de locui
.găsit d E'. un sătean. tori cu numele de "cetate" sau " antină" . In mij-
110 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTOR ICE
locul atâtor denumiri topice ale unei şi a celeiaşi mai bine de o sută de pogoane, se întinde suprafaţa,
comune am crezut că voiu descurca lucrul visi pe care s'a desvoltat odată viaţa romană în -ce
tând biserica. Şi într'adevăr am dat de o foarte tatea Antina, cum Îi spun locuitorii. Pământul pe
bună biserică veche, care pomeneşte şi numele toată această Întindere este scobit palmă cu palmă,
satului în pisanie : de căutătorii de antichităţi : unele găuri sânt cu
totul recente, astfel că, privită din distanţă, câmpia
t Acastă sfântă şi dumnezeiască besearică, unde
să prăznu�şte hramu Sfinţilor Apostoli Petre şi face impresia de a fi presărată pe toată întinderea
Pavel şi sf[â]ntului erarh Nicolae, ieaste zidită din cu cuiburi de cârtiţă.
temelie şi Înfrumuseţată precum să veade cu toată De sute de ani, locuitorii cari se află pe pă
mântuI aceasta trăiesc numai din rămăşiţele splen
didei civilisaţii de odinioară. Săpăturile făcute
au dat de diferite urme de construcţii : unele
curat romane, făcute cu cimentul şi blocajul cu
noscut, altele numai cu pământ, făcute cu cioburile
şi resturile celor d'intăiu. Şi azi întreg satul ramă
nesc de aici e zidit În Întregime cu cărămidă de
Anfina. Oricine voieşte a face o casă sapă că
rămidă : această c ărămidă ' fiind foarte resistentă
şi mare, tot aşa de tare ca şi lespedea de piatră,
e căutată şi în satele d'imprejur. Este şi un curs
al cărămizilor, ce variază an cu an. Anul acesta,
s'au vândut cărămizi de Antina cu preţul de cinzeci
de bani bucata, pentru construcţii de case săteşti.
Un burlan de apeducf se vinde cu acelaşi preţ �
e întrebuinţat la sobe, pentru fum, ca olane.
Fig. 1 3. - Mănăstirea Hotărani, Romanaţi.

Turnul c1opotniţei.
osârdiea şi cheltuiala a dumneaei Şetrăreasă I1incâi

Dobrosloveancăi În moşiea dumneaei ce să cheiamă
Reacca, în zilele prea-înălţatului Domnu 10 Ale
xandru loanu Ipsilantll Voevodu, cu blagosloveniea
. Preasfinţii Sale părintelui chirio chir filaret, e
p iscopul Râmnicului, şi am închinat-o prea-cuvio
sului părintelui nostru Grigorie Decapolitul la
Fig. 14.
sfânta mănăstire Bistriţa, ca în veaci să să pome
- Capitel din Reşca.
nească, la anii de la Adam 7289 ( 1 7 8 1 ), Octomvrie
din 5 zile. Aceste săpături nu pot fi oprite, făcându-se în
Când m'am decis a visita Reşca, fiind aproape curţile şi locurile de cultură ale locuitorilor. Sânt
de Hotărani, am făcut-o mai mult din curiositate locuitori cari au săpat toată curtea la adâncime
de a vedea localitatea de care se făcuse mult zgo de un stânjen pentru a găsi antichităţi. Un 10-'
mot, şi aveam convingerea că totul se reduce la cuitor sărman şi-a făcut cu câştigul realisat din
reclama ce şi·au făcut-o toţi săpătorii de aici, de săpături şi din materialul ce i l-au procurat ele o·
la Începutul veacului până azi. Am rămas însă casă de 3.000 de lei. Paguba cea mai mare este pier
uimit de grandiositatea spectacolului ce se des derea acestor antichităţi, ce-şi iau drumul străină
făşoară ochilor, cur.! şi de barbaria ce se urmează tăţii prin misiţi hine organisaţi. Se găsesc monede
în mod sistematic până azi. Pe o Întindere de de aur, argint, aramă, romane. Se numesc În lim-'
MONUMENTELE OLTENIEI 111
bagiul satesc bladane;i, mangali ; se vinde bucata care-şi păstrează până azi urme de zugrăveală cu
de la 5 lei pănă la 20 de bani. Se găsesc antice roşu ş i albastru.
de i nele : camee (se vând cu 1 5, 20 de lei b ucata). Calea Traianului trece de la Celeiu pe lângă
S'au găsit urme de statui, statuete de bronz re zidurile Antinei, astăzi sfărâmate.
presintând divinităţi. Eu Însumi am văzut la un *
* *
Ţigan un superb cap de statuie, m utilat, găsit În
albia Tăzluiului, care furnisează şi el mult mate La 29 am pornit spre Balş, pentru a visita mă
rial arheologic. năstirea Căluiul.
Prin Bulgarii cari umblă călări, aducând lucruri Pisania bisericii din Balş :
de podoabe proaste, cercei, brăţări, etc., se adună Acastă sf[ân]tă besiarică, unde să prăznu�şte
toate monedele pentru a fi returnate. Evreii a hramul Sf[ân]tului Întâiu m[uce]nic şi arhidiacon şte
dună antichităţile. Un Rus, Pavlov, ceasornicar În fan şi a S[fâ]ntului marelui [mucenic] D imitrie, zi
Craiova, nu lipseşte de a aduna tot materialul ditu-s'au din temeliea ei de protopopul Radul Că-
descoperit.
Se impun energice măsuri pentru Încetarea bar
bariei, de care vom fi răspunzători faţă de gene
raţiile viitoare. Antina, aflându-se În vatra satului,
servind de păşune , trebuie răscumpărată de Stat
şi a se da În schimb un alt loc mai bun de pă
şune. Pe de altă parte, trebuie impus patrulelor
de jandarmi locali Îndatorirea visitării În orice
timp a câmpului, având şi putinţa de a amenda
ş i Încarcera pe contravenienţi. Î n fine, pentru că
multe lucruri se găsesc la întâmplare, în timpul
lucrului sau al ploilor ce le desgroapă şi fiindcă
nu se pot opri locuitorii de a vinde ceia ce
3U găsit, socot că e bine a se trimete din când
în când, primăvara, vara şi toamna, câte un spe
cialist, care să cumpere pentru instituţia care va
fi pătrunsă de nevoile acestor cumpărături tot
ceia ce s'a descoperit în acest timp. El, aflându-se
în relaţii cu locuitorii, vor aduna tot ceia ce pănă
acum, în lipsă de orice organisaţie întreprinsă d e
Stat, merge peste hotare, spre museele străine.
Cele mai frumoase lucruri le-am găsit în curtea
locuitorului Dumitru Ilie Stan florea. Aici, pro
babil că se va fi aflat templul cetăţii, judecând
-după admirabilele resturi de coloane corintiene ce
se desgroapă. Săpături sistematice vor da de sub
strucţiunile splendidului templu şi poate ş i de Fig. 1 5 . - Biserica din Comuna 8alş, Rornana\i.
z[ăn]escul până s'au boltit şi ferestrile ceale de

i nscripţiile lui, care vor lumina istoria localităţii.
Trebuie să adaog însă că, în locul unde ele au
jos, deci, nemai putând Sfinţiea Sa, din dum nezeiască
fost găsite azi, zidite cu cărămizi lipite cu pământ, râvnă s'a îndemnat dumnealui Ştefan VeI Vameş (?)
trebuie să fi fost transportate d intr'un alt loc de prin şi au zidit-o, săvârşind-o cu turla şi cu zugrăveala
.apropiere, poate de Slavi, cari le-au sfărâmat, uti pe din afară şi pe din lăuntru, precum să veade,
l isându-le pentru locuinţile lor ordinare. Locul în zilele luminatului Domn 10 Matheiu Grigorie
templului trebuie însă căutat în aceiaşi curte, căci Voevod, N oem. 23, 7261 1 7 53. =
tot aici s'au găsit şi colosalele base de p iatră pe Arhitecfonica. De ş i biserica nu are un trecut
<:are repausau coloanele. TfI�buie să adaog că istoric, totuşi prin frumuseţa şi proporţiile sale
exemplarele cele mai frumoas e găsite s'au vândut, arhitectonice, str" ct bizantine, cred că e bine a fi
rămâind numai cioburile, azi. fixată ca tip de biserică pentru comunele mai
Pe lângă antichităţile de care am vorbit, nu Înstărite ce voiesc a-şi ridica biserici : de aceia
cred că e de prisos a insista ş i asupra fragmen este bine a fi înscrisă ca monument, Întru cât are
telor de tencuieli ce se găsesc în ruinele Antinei, valoare arhitectonică.
11. 2 BULETI UL COMISIU II MONUME TELOR ISTORICE
Nu are podoabă ornamentală, dar plan frumos tandin Gh ... , ş i s'au prestăvit în luna. .. , v leat 7 1 3 5,
şi bune proporţii. Are forma crucii, cu altar pen (?) ( 1 627 sau 1 727).
tagonal şi fără de pridvor. Planul este aşa făcut, Ctitorii.
încât pronaosul, ca şi absidele sinurilor naosului,
Î n pronaos, la întra re în dreapta :
se pot înscrie toate într'un dreptunghiu, rândurile
PdAS Kfi\HKH e n d1'.
nedepăşind limita prelungirii laturilor naosului , care
este pătrat. Frumoase ocniţe cu arcade sus, drep Barbă blondă, păr scurt, caftan galben cu flori,
tunghi ulare spre b asă, o ornamţntează de-asupra maron, mâneci largi, scurte, până la cot ; după
şi dedesuptul ciubucului de la mijloc. scurtimea mânecilor se ghiceşte cum era antiriul
Do�ă turle se sprijină foarte frumos pe basele dedesupt : roşietec cu benzi negre. El ţine bise
pătrate ale lor. Cadrele uşilor, ferestrelor de piatră rica, ce are şi pridvor cu uşă în laturea sudică ..
mSnMIHlI,d Mld.
cu rinceau-uri de floarea soarelui. Ca i nterior, naosul
e despărţit de pronaos prin doi stâlpi bine tăiaţi, Tânără, păr cu cărare la mijloc : are o coafă ro
cu capitele ornamentate. tundă ca un disc, pusă pe ceafă ; podoabe
de aur ş i perle ; haină lungă până jos tot ca a
Spătarului ; dedesupt, talie şi fustă verde cu dungi,
negre orizontale.
În stânga :
mSndH npfAd Kfi\HKH C nd1'.
Blond, haină lungă ca a lui Radu, cu mari flori şi,
de coloare verde.
m S n d H C1'pOf noc1'.
fn acelaşi fel de port şi îngrijire a părului şi băr
bii ca şi fraţii săi.
Păreiele nordic :
mSndHHlI,d O P f A H Kd1'''i\ H H '' .
Cu o coafă-disc, haină lungă de-asupra, dedesupt
fustă verde cu dungi negre orizontale, talie neagră
cu bordură ; la p iept pasmanterie de aur ŞI măr
găritare.
m�O" H H lI," C1'pOH C H I\\" .
Aceiasi
' coafă-disc, haină lungă de-asupra, gal
benă cu flori ; dedesupt, talie neagră cu borduri ;
fustă neagră cu dungi roşii orizontale.
Păretele sudic :
Fig. 16. - Mănăstirea CăluiuI, Romanaţi.

Adolescent. ·
rc m A" ;j; i\OPHK".
* Are coroană pe cap, domnească.
* *
rcmA" 10 I\\HX"Hi\ KOfKOA" C1'''HK''.
Pe o ploie torenţială, am pornit spre manas Coroană pe cap, cercei d e mărgăritar ; are haină,
tirea Buzeştilor, Că/uiu/, care se înfundă într'o de-asupra de purpură cu flori albe, margeni de
vălcea în stânga apei OIteţului, pe care o urmăm blană cenuşie ; dedesupt, fustă galbenă cu dungi
de la Balş. După o oară de drum în noroiul până orizontale negre, talie cu mâneci albe. Ea pune·
Ia osie, am sosit la poarta bătrânei mănăstirÎ. mâna pe un copil cu coroană pe cap, care ţine,
Fără a avea cunoştinţă din lecturile lui O dobescu, prin ajutorul unei batiste, o cruce.
am descifrat inscripţiile ce le-am publicat în această Supt arcada triumfală din naos, la locul destinat
revistă (înlăturând lecturi greşite ale acestuia şi ctitorilor domneşti în toate bisericile secolului al
chiar înţelesuri cu totul altele decât le dă adevă X V I -lea , în Moldova, ca şi în Ţara-Românească :
ratul lor cuprins).
10 i\\ H XdH KOfKOA C H I>. Kfi\ H KdN ti n p 'k Ao G p"ro I W'
Pe o piatră :
Ieu Mihai Voevod, fiu marelui şi prea-bunului 1 0.
n"1'p" W KO KOfKoA, Ki\-k1' f 3pK.
Aicea [ supt acastă] peatră odihnescu-se osele
răposatului robului lui Dumnezeu [jupan] Cons- Pătraşcu Voevod, anul 1 5 94. flHc I\\ H H " 3 \,, "'.
Această inscripţie am găsit-o �pălând capul cti · Apoi vine pomelnicul d-nei Stolnicesi Dumitrana
forului, supt inscripţia pusă l a 1833 cu ocasia Ştirboaica. Pomelnicu lui Constilntin monahu
retuşării picturii. Are coroană pe cap cu cinci col Buzescul şi Constantin Buzeseu.
ţuri. Mihai-Vodă e represintat în puterea vârstei ; Descriere arhitectonică, pi cturală.
barba şi părul sânt retuşate după felul cum s'au
retuşat ctitorii, cu galben : spălându·se însă bine De Căluiu se leagă numele celor rrai mari oamenÎ'
figura, se va da de adevăratele trăsături ale feţei ai neamului, cari ştiură să facă aici una din cele
nemuritorului Domn. Coroana e ţinută de un mai vrednice mănăstiri din ţară, dupi! cum se vede
înger. f re mantie pe umăr, cu margeni de blană şi din impresiile lui Paul de Alep.
aibă, caftan strâns pe talie, gal ben ; el ţine mânile Bisericuta se Înalţă în mijlocul zidurilor chiliilor
la brâu , lângă o batistă fină, ceei atârnă de brâu. ce se aflau de jur în prejur. Din ea a rămas
numai o jumătate pănă În ziua de azi , căci ce alaltă
Păretele nordic :
jumătate, ce represin1a pri dvorul, a căzut, răm ânând
1 ,,) n E T p S GOECOA C B " C E ,I H lI.ll l · H n p 'k &/I C ll l'O I \.V nun,ai naosul şi pi Onaosul cu altarul. Are forma
nETiJlllUKO C ,.) E C O A : I I E n p ,.)/I H KdETE Bd 3E "' 11 I-1 K P " C
II E n O C H I IE B , li S C S A IITE n o n pll c A S H & Ş A I T E ,\\/I C p
crucii. Ca exterior, are brâie de cărămizi aparente
A H K IIKO E e T Ii H /I )'; H r" li " I\I /\ C T C k u tl A utle)';, ti
orizontale şi perpendiculare, formând ocniţe in-
B I I -k ECT u d A C tl C " .
Şi această in scripţie, găsită prin spălare, dă că
totul alt înţeles decât cea dată de Odobescu :
Eu, Petru Voevod, fiul marelui şi prea-blago
cestivului eu Pătraşco Voevod : nu vărsaţi în Ţară
sânge nevinovat, dar judecaţi după lege şi fiţi
miloşi după cum a fost şi Domnul Dumnezeu
milos faţă de ei, şi acum este faţă de voi.
Ar e acelaşi v eşmânt ca Mihai-Vodă ; e t�năr şi
are cap pletos. În dreptul coroanei capului cetim,
parcă pentru a stabili -o oposiţie între Petru şi Mihai :
Cd"' '' & � IE 1\Ii\ C 'r -k u H E .
Deci însaşi milostenia dumnezeiască (poate re
lativ la bunătatea celui represintat în zugl ăveaIă).
Pe un pomelnic, tripti c :
Tnceputul cu Dumnezeu al pomelnicului ctitorilor
sfintei mânăstiri Căluiu, din sud Romanaţi, ce �'au
găsit vechi şi de cei noi egumeni şi alţi ostenitori ,
pe cari i-am scos din condica moşiilor, la leatul
cel văzut, 1 825, Ghen.
Şărban V. Gheorghe V. Mihai V. Mihnea V.
Fig. 1 7 .
Radu V. ConsLntin Şerban V. Antonie V. Grigorie _. Mănăstirea Căluiul, Romanaţi.
Gh. V. Duca V. Grigorie AI. Ghica V. Petraşcu Turnul clopotniţei.
V. Vladul V. Pătru V. Matei Basarab V . Gavril
Movilă V. lIiaş V. Ştefan V. Radul V. S:meon
Moghilă V. Grigorie Gh. V. trânde. Cornişa e formată dintr'un strat de cără
mizi in zimţi, puse pe lat, apoi alte două rân
Ctitorii ce au zidit mânăstirea : duri dispuse mai j os. Supt aceste rânduri un tor
Radu, Preda, Stroie, Caplea, Vladu, Stoia, Mara, gros, apoi ocniţe geminate, brâu la mijloc, format
Chera, Maria, Ilina, Barbu, Constandin, Matei , din cărămizi în zimţi, şi un şir de ocniţe pătrate.
Toader, Voica, Ioan monahu, Rada, Catalina, D a Turla se înalţă p� pantocrator, pe o basă pătrată �
oiil monahu, Roman monahu, Rafail monah, Ne
goiţă, D ragomir, Radu, Badea, Stana, Calotă, Ca ea e străbătută de ferestre lunguieţe cintrate, ale
talina, D UOJitru, Gheorghie, Rada. Dragomir, Iu iita, căror arcade se retrag una înapoia alteia în trei
Mihai, Caplea, Dumitru, Nicolaie, Matei, Leontie, rânduri.
M ihai, Crăciun, Matei, Danciul, Radu, Tudosie, Interiorul, lung de 1 2,80 m. şi lat de 7,20 m.,
Paraschiva, Radu, Preda, Vasile. cuprinde altarul semicircular, luminat de trei f�
Aceste nume toate ce s'au scris pănă acu ne
găsindu·le scrise nicăieri la cel pomelnic, ctitori restre şi ventiJaţii ; ca proscomidie şi diaconicoll
vechi şi adevăraţi fiind, i -am scos din condica servesc două scobituri în zid. Altarul e boltit în
moşiilor şi daniilor, şi i-am pus la proscomidie. cul-de-four şi se sprijină pe marea arcadă N-S.
Bu,t. CU ti i . Mo ;;� . /sl. - F'�I �C. 8 1 . 't!),r a. 3
1 14 BULETINUL COMISlUNII MO UMENTELOR IST O R ICE
făcând scos faţă de ea . Naosul e acoperit de turlă din veacul al XIX-lea, foarte solide, dar ruinate.
prin m ijlocul pandantivelor şi a semi-calotelor sâ Nu pot termina fără a atrage deosebita aten
nurilor. Naosul e despărţit de pronaos cu zid ţie asupra câtorva lucruri aruncate, asupra cărora,
masiv cu uşă. Pronaosul e boltit cilindric, ca ş i În ceia ce e mai trist, chiar arhitectul însărcinat cu
cele mai vechi b iserici ; are două ferestre ş i două reparaţiile făcute, neinspirându-se din sfinţenia ş i
venti laţii. valoarea ce o are fiecare lucru rămas d i n vremu
Ca pictură, biserica de la Căluiu merită cea mai rile trecute, le-a aruncat şi nu li-a dat nicio în�
mare atenţie, nu numai fiind una din p icturile ce s e trebuinţare în reparaţia ce a făcut bisericii.
poate dovedi documentat că e din veacul al XVI-lea, O splendidă arcadă de marmoră, cu margenile
dar şi prin faptul că ea conţine p ictura ce represi ntă tăiate în mici foi trilobate, lucrare i nspirată din
pe Mihai-Vodă. Aici va trebui cândva Întreprinsă sculpturile Curţii-de-Argeş şi întru nimic mai pre
o sp�lare radi cală a vechii picturi pentru a o des jos de lucrările de acolo, - care mai Înnainte se
p I inde din retuşările anoste ce s'au făcut la 1 830. afla supt p isania de la întrarea pridvorului sau a
Am avut bucuria ca suposiţia ce am făcut-o cu pronaosului şi de-asupra uşii, - aruncate cu vre·
privire la caracterisarea picturii în epoca mai mea, a fost luată de actualul stareţ şi întrebuinţată
veche, - ce am făcut-o În alte rapoarte, - să se ca treaptă la fântâna de din dos. Neapărat trebuie
întărească, observând picturile Căluiului, unde am aşezată de-asupra chenarului uşii, supt pisanie,
găsit, pe lângă alte asămănări În p ictura făcută pentru a nu se strica. Altă arcadă de piatră,
după tipicul siavon, şi caracte�isticele Îmbrăcăminţii cu fragmente din cadrul unei vechi uşi, ce repre
sfinţilor din altar : mantii cu cruci. Aşa C K . sintă bumbi de piatră, pe cari se încrestau odată
n n' p " dI\ H � d H A P HCK"i are o mantie cu cruci roşii ; cărămizi s mălţui te, trebuie aşezată pe din lăun
C1'H H O J H 31\ <11'.:I0rc1''' are cruci mărgenite În cercuri tru uşii pronaosului, sau a naosului , sau într'o
represintate pe h aină ; K tl K . Ii d C ' '' ' d KE/\ H K H are cruci cameră a mănăstirii.
roş i i ; C K. d I ' A p E H K P H u.KH are de asemenea o Îm Evident că lucrările de reparaţie făcute aici sânt
binare de cruci ce formează p ătrate pe haina acceptabile, de şi turnul naosului are crucea aşe
sfântului. zată strâmb, cu toate că s'a mai mandatat o
Incinta. Biserica era Încunj urată de jur împrejur sumă pentru îndreptarea ei ; ele Însă nu pot să
de zidurile chiliilor. Laturea vestică d e 40 m. cu fie privite decât ca începutul restauraţiei ce ţara
prindea un şir în treg de chilii, din care azi nu datoreşte bisericii legate de cele mai mari glorii
a mai rămas decât un zid la spate. Ş i a cest zid , ale neamului.
*
din causa ignoranţei stareţului ş i neîngrijirii monu * *
m entelor, este dărâmat chiar din iarna aceasta, fiind La 3 1 Ianuarie am pornit, pe aceiaşi lapoviţă
Înlocuit cu uluci. şi pe acelaşi noroiu, spre Ştirbei, vechea Ceptu
Laturea nordică cuprindea p uternicul şi caracte roaie, aşezată pe un mal. Nu mai are pisanie, dar
risticul turn-clopotniţă, cum şi restul chiliilor pe pe o piatră a m cetit :
pivniţă aş =zate, de-asupra fiind o sală colosală ,
trapeza, boltită cu lunete şi luminată de mici t n p -K C1'd R H C E p J lid _ liiK l E iK tl n dJ.1 H u.d j\\dPHEd KY.
A H H i w dI\ H � d H A P Ş KoiKOA K 1\ -K1'0 , 31 K , l\\ c u.d I\l p. AI.
ferestre, ca la toate clădirile secolului al XVI-lea
(1 m. X 1 m). Ele se păstrează În starea cea mai rui
(Răposata roaba lui Dumnezeu jupăneasa Maria,
În zilele lui Alexandru Voevod, anul 7 0 1 2 , M artie
nată, ş i este bine a se pune sub speciala ocrotire 1 9.)
a legii monumentelor pentru că, oricât de fărâmate Piatră simplă cu rotogoale cu flori.
sânt aceste ziduri, dau bune indicii p entru un
s pecialist, care, în casul când se vor dărâma toate Pe alta, aflată tot În pronaos, În stânga :
rămăşiţile noastre vechi, va fi mărgenit numai la [ n p E C1'd K H CE] p d liOr li iK H IO iK tl n d H " A '-' r.\\ H 1' p 0 1(
s uposiţii şi ipotese fără nicio valoare. n <l pKdll d li " K f. u.P1' KO H Ii HOE, f r A d Ii' C1' K " A H H
Turnul-clopotniţă se ridică pe laturea N ord-Vest. !\\OrCH K O E K O A ; n o r H Ii O W E iK S n !l H " A Ş l\\ H1' p tl IV
Cd lil\f, K " l\\ u.d 1\\ d i E .
Pe o basă p.ftrată, acoperită în berceau ş i având
un gang de trecere, se ridică turla, rotunjită la (Răpost-a robul l u i D umnezeu jupan D umitru
colţuri şi decorată cu superbe ocniţe arcuite. pârcălab în împărăţia cerească, când fu în zilele
lui Moise Voevod peri jupan Dumitru de sabie,
în luna Maiu 5.)
frumoasă impresie face şi arcada gangu lui, împo
dobită cu un arc de cărămizi în zimţi rosii
care se re1iefează foarte bine pe fondul alb al Aceste două lespezi sânt pietrele de mormânt al
ZLlgrăvelii. Toată laturea nordic ă avea 5 3 m. Pe lui Dumitru pârcălabul cu soţia sa Maria. Dumitru
laturea sudică sânt încă o pereche de case moderne pârcălab ul, fundatorul din temelie al bisericii Ştir-
MONUl'l'lENTELE OLTENIEI 1 1 S.
b elu, este şi ctitorul mănăstirei Căluiului, frate cu îngrijirea unui arhitect necontrolat, la ruinarea în
Vlad Ba.lUl, întemeietorul mănăstirii ş i văr de tregilor ziduri, ce au putut resista până azi.
soră cu Radul Buzescu şi ceilalţi Buzeşti cari ter *
* *
mină mănăstirea, rămasă neisprăvită, din care causă
el nici nu se înmormântează acolo, ci la bisel ica La 1 februar am p ornit înapoi spre Popân
Ştirbei. ză/eşti.
Scurta inscripţie de pe rece a-i piatră evocă Pisanie :
groaznicek intrigi şi lupte ce se încing în ţară Î ntru slava �fintei şi d .:! via ţ ă făcătoare Treim i
după moartea lui Neagoe Basarab. EI muri de s'au ridicat di:1 temelie ac� astă sf. biserică cu
sabie în luptele cu Moise în 1 530, părtaş fiind hramul Sf. erarh Nicolae şi a prea- cuviosului
l u i Pârvu, Banul Craiovei, acversarul Domniei lui părintelui nostru Grigorie Decapolitul şi Grigorie
Vladislav şi fiului său Moise. Bogoslovul, în locul cărie s'au stric<-f de neîngrijire
după vremi, care fiind mai dina inte clădită d e
Pe o cruce : Sfinţia Sa părintele Metodie, arhimandritul s. ep.
Râmnicul, la anul 1 799, Noemvrie 1 3, i ar acum, În
t C H d K P KCTK I W R d H O K K ldHO OT H H K o n O A , AET
.ţ 3 p l:ir, ti WT XPCTd 'Il H I'.
zilele Domnului nostru Barbu D. Ştirbei Voevod
şi a preasfinţitului şi a iubitorului de Dumnezeu
ep. al Râmnicului d . d. Calinic, i-au dat voie şi
anul 1 653 de la Hs.
Această cruce a lui Iovan Hano ot Nicopol,
blagoslovenie S. S. părintelui Lavrentie, eclisiarhului
Ctitorii . Foarte sterşi, a u nevoie de spălături.
S. Episcopii Râmnic ca prin osârdia şi ostenelile
S. Sale, cu ajutoarele ce s'au mai agonisit de iu
Va trebui interzis, la o viitoare reparaţie interioară, bitorii de sf. Iăcaşe, să facă din nou acest sL
a se atinge cineva de pictura pronaosului, per schit de călugări ce se numeşte Popânzăleşti.
miţându-se numai în naos lucrări de pictură, care, metoh S. Episcopii Râmnicul, unde s'au făcut şi
de altfel, astăzi sânt cu totul noi. Totuşi am des s'au Înpodobit cu odoare şi altele, precum se vede,
la toate acest-:a fiind părtaş şi d- Iui G . Dimitriu
luşit pe câţiva : şi făcător de bine, ce s'a trecut zugrăvit de Zere
m :S n d H KOHCTtl H A H H 1i:S3ECK:S, govicz ; 1 853, Iulie 1 5.
cu soţia şi două fete, Mari a şi Ancuţa, *
* *
m :S n tl H JU E P li d H REI' R O jl H E K H qJ H jl li -t H ,
ginere, apoi Radu, feciorul lui Constantin Buzescu, La 2 februar am pornit spre filiaş, pentru a
ş i Barbu, fecior cu fiul C0nstantin_ vedea mănăstirea Ţânţăreni.
Din strălucita mănăstire de odinioară nu a rămas
Biserica are paşi 30 lungul, 8 latul ; e dreptun
decât biserica, cu totul renovată ca pictură i ca
ghiulară , naosul d espărţit de p ronaos prin stâlpi cu
exterior. N u are p i sanie.
arcuri în acoladă ; în arcada cea m are dintre naos şi
p ronaos, pe coloanele ei sânt două nişe ca la Pe o carte :
toate bisericile vechi. Calota sferică acopere naosul, Acestll crugu de 12 Minee sânt dăruite sfântului
cea cilindrică, pronaosul. fn vechime, ca exterior, erarh Nicolae, hramul sfintei biserici a oraşului
avea parament de cărămizi aparente. Clavourile Mehadii ; s'au dăruit de dumnealui jupan Iona
arcelor ferestrelor (destul de mari) sânt de că Petrovic pentru pomenirea sufletelor şi ertarea
rămidă smălţuită. Ca p roporţii , este foarte mare, păcatelor a tot neamul ; şi am scris a ceste c uvinte
eu, Gheorghe Radoviceanu, fiind calfă la dugheana
grandioasă chiar, pentru o epocă în care înfloriau (?) d-Iui ; 1 807.
numa i biserici mici. Trebuie înscrisă Între monu
mentele istorice şi a se atrage atenţiunea asupra Pe un Mineiu :
ei mai d e aproape. ACEst M inei l-am cumpărat eu, Bogdan log. ot
fn adevăr, cu ocasia ultimelor reparaţii, un ar Calafat, din mâna Turcilor, cu bani gata, iarăşi
h itect, necontrolat de nimeni, ş i-a bătut aşa de rău într'acei bani , şi ce va mai treace, să fie pentru
j oc de bi serică, încât, dacă nu se vor lua măsuri pomenire. Eftimie Dascălul, 1 79 1 .
din vreme, ea se va ruina. Prin veacul al XVIII Alta :
lea i s'au adaus puternice contraforturi de că La \. 1 820, Sept. 1 3, am venit eu la oraş Ţân
rămidă pentru a o susţinea, şi ele erau ferite de ţărenii, unde am văzut o bună rânduială;
p icătura straşinei prin scosul cel mare al înveli Alta :
torii ; în reparaţia recentă, pentru economie de
material, s'au tăiat straşinile, aşa că picătura curge Intr'acest an fevr. am scris eu, robul lui Dum
pe ziduri şi pe contraforturi. Contra forfurile au prins nezeu , după venirea de la B ucureşti, când eream
pămătufar de cerneală la tipografia Bucureştilor,
egrasie, ce s'a transmis asupra întregului zid, din în Ceşmeaua lui Mavrogheni, iar acuma sânt dascăl
care causă tencuielile cad. S'a ajuns a�tfel , prin la m-rea Ţânţăreni, unde se cinsteşte şi să prăz-
î 16 BULETI NUL COMISIUNII MOI UMENTELOR ISTe RICE
nueşte hramul Marelui Voevod Mihai şi Gavril ; duioasă a Hurezilor, asămănându-se ş i posi ţ iunea
1 825. locurilor, în formă de căldări, - dar o întrece ca
Arlziteclonica. forma crucii, cu sân uri şi altare pitoresc. Într'o gură de vale a Tismanei, pe o
pentagonale. Avea şi un pridvor cu colonadă ale stâncă în stânga, la 38 metri înălţime, de pe
cării coloane aveau capetele-cusinete : ele zac az care ţâşnesc apele ce se prăvălesc din munte în
vârlite. Interiorul are un altar cu boltă cul-de-four, cascade vijelioase, prefăcute într'un c or de stropi
i eşindă faţă de arcada pe care se sprijină ; turn ş i spumă, se împlântă bătrâna mănăstire supt
cu pandantive în naos. Pilastrii arcadei de Vest dreptul părete, în care sus este o peşteră, unde
din naos au, ca la cele mai vechi biserici, două nişe. a t�ăit Sfântul Ni codim. O peşteră deci, ca şi la
cele mai vechi mănăstiri, este începutul mănăstirii.
Naosul e despărţit de pronaos cu zid tnasiv cu Visitând Tismana, aveam convingerea după cele
uşă. Pronaosul în berceau boltit.
cetite că voiu găsi o mănăstire complect stricată,
Un mare turn-culă, de care vorbeşte şi Pavel dacă nu zi dită chiar din temelie, din nou, în urma
de Alep, a fost dărâmat. reparaţiei Bibescului.
Am avut însă plăcerea de a constata că restau
rarea s'a făcut destul de bine, comparând-o cu
restaurările ce s'au mai făcut apoi în ţară la noi
şi având în vedere că de abia atunci se năştea
ştiinţa restaurărilor arheologice în Apusul Europei.
Arhitecţii străini s'au comportat cu destul simţ
de pietate şi destulă înţelegere cu monumentele
_
noastre, pe atât cât a putut să li perm ită starea

de ruină în care ele zăceau_ Schlafter, Beniş, etc.
oameni cu merite, mai ales în ceia ce priveşte
conştiinţiositatea, tăria şi soliditatea cu care au
lucrat. Nu voiu uita niciodată frumuseţa acoperi
şului şi arta cu care e lucrat la arestul Arnotei
şi temeinicia zi dirilor de la Bistriţa. E o conşti
i nţiositate care ar putea servi de model astăzi.
Avem însă un v :!chiu m onument în . toată splen
doarea lui odinioară, suferind numai mici trans
formări în mult criticata restaurare a unui patriot
Domn , cum a fost Bibescu.
Ctitorii în naos la intrare, păretele sudic :
Gherasim ş i Parthenie ; Ioan arh. igum. ; Jupan
Theodor VeI Ban ; Jupăneasa Anca (cu mantie lungă
cu mâneci, roşiatecă, cu blană aIbă pe margeni ;
dedesupt rochie verde cu flori, margeni roşii).
fig. 18. - Mănăstirea Tismana, Gorj .

Stânga uşii :
m tl n d H H f A f i\KO I H /\ K O p H H K . Cu barbă, mantie
*
* * roşie cu blană la gât, margeni galbene cu bran
Răcarii. Mare staţie romană zidită în apropi ere. deburguri ; dedesupt verde închis, cu flori, încheiat
CII m ici nasturi pe piept ; brâu roşu cu flori, la
G raţie complectei nepăsări din partea Statului, a
ajuns locul de explorare al tuturor funcţion:lrilor mijloc ; mâneci strâmte. EI ţine biserica ce se pre
căii ferate_ Am văzut funcţionari de la gările i1pro� sintă astfel : forma crucii , cu sân uri pentagonale
piate ocupându-se mult de obiecte antice, pe care ornate sus sub straşină cu ocniţe mari ca la Cozi a :
caută a le găsi cu orice p reţ. M ulţi sânt în (0- are turlă pe Pantocrator, pe pronaos şi pe pridvor.
respondenţă cu străinătatea. Absidele sânurilor, acoperite ca la vechea Mitro
polie târgo'lişteană. Acoperişul fa ce două rânduri
*
* * de straşine, pridvorul fiind acoperit cu o straşină
La 3 am pornit spre TârguI- Jiului , pentru ca a la înălţim�a celei de jos.
doua zi să merg spre Tismana. u are farmecul Dreapta :
sălbatec al Arnotei, căţărată în stânci, c i priveliştea 1 \1) PdA$/\ K � f K O A . Tânăr cu plete, cor03na cu
MONUM ENTELE OLTENIEI 1 17
.�inci colţuri pe cap, mantie de purpură cu hermină arhondărie, graj dul spaţios, trapeza, care s'au
pe umeri ; dedesupt brocard albastru, cu flori roşii descoperit de învelişuri şi care, lăsate în voia în
şi albe ; brâu roşu. tâmplărilor, vor aduce complecta ruină a a cestor
1 \\1 i\\ H Il 4 'k K O f KOA. ziduri, făcute cu atâta greutate pe un vârf de munte�
T ot cu plete, mantie albastră, dedesupt roşu Amintesc cu plăcere de stareţul mănăstirii, Sna
cu brandenburguri. Ţine cu Radu o biserică l a fel goveanu, care, pătruns de obiceiurile străvechi ale
cu a lui Nedelco Vornicul. mănăstirilor, primeşte cu I�rgimea şi demnitatea
Î n scobiturile pilastrilor arcadei : de care erau i nsuflaţi numai vechii stare ţi şi care
Mihai Ologoveanu, cu mantie roşie, dedesupt se trudeşte ' în zădar a înfiripa o viaţă monas
albastră. tică în seusul vechiu, în mijlocul unor călugări
Ca odoare, se mai a flă l ipide de pe vremea lui lipsiţi cu totul şi de înţelesul acestei vechi vieţi
B râncoveanu, un omofor de fir cu vulturul ţerii, ş i de orice alt ideal.
ţesut în cercuri de flori, o bederniţă şi u n felon, * *
atribuite Sfântului Nicodim, primite dar de la Matei Dar Tismana nu se reducea numai la mănăstirea
Corvinul ; un sfeşnic din 1 653, dăruit de Radu Ma Tismana : o lavră ade\'ărată, o colonie de călugări,
rele Comis. mişuna în schiturile de pe munte, ca şi la mun
Istoric, arhitectonică. tele Atosului, ca şi la Putna lui Ştefan-cel-Mare.
B iserica de azi, supt învelişul tencuielilor noi ce Cu gândul de a le visita pe toate, am început
datează din timpul restaurării B ibescului, cuprinde urcuşul CiocJovinei ; greutatea drumului alunecos
a treia biserică veche din ţară, operă a lui Radu din ce urcam mai in sus, cum şi frigul pătrunzător
şi Mircea-Vodă şi contemporană cu B iserica m'au făcut a nu putea visita decât schitul Cioclo
Domnească din Argeş, Cozia, Vadiţa. E acelaşi tip vina, foarte interesant, cu u n pridvor În coastă,
de biserică mare ce înflori pe vremea acestor Domni,
Pisanie :
şi importanţa ei nu va reieşi decât printr'un stu
diu amănunţit şi comparativ cu aceste vechi bi Acaste sfinte bisearice (sic) făcut-a-o Nicodimu
serici. Are mari asămănări în special cu Cozia, egumenul ot Tismana în zilele pr[ea]-milostivului
fiind tot aşa de grandioasă ca şi aceasta. Turnuri 1 5, lat (sic) 7223 1 7 1 5.
Domn Ion Ştefan Cantacuzino Voivod, m-ţa Iun.
=
cu tambururi mici, scunde, atonice ; acoperişul

dispus în două rânduri ; obiceiul de a zugrăvi Ctitori : Athanasie proeg. ot Tismana, Nicodim
eromonah ot Tismana.
ctitori domneşti în naos, nu în pronaos, cum s'a
făcut mai târziu ; asămănarea ce o are cu chivotul Pe o rotogoală de lemn în pridvor :
din 1 67 1 , care-i reproduce formele ; desemnarea Spiridon arhimandritul sfintei mânăstiri Tismana.
ei întocmai în mânile ctitorilor ; constatarea supt foişorul s'au făcut de prea-cuviosul şi cinstitul
frescele de azi a altor rânduri de fresce mai (urmează : Spiri don).
vechi, dintre care cel mai profund trebuie să fie Pe o carte :
al lui Nedelcu Vornicul ; inscripţia din tocul de Acum , într'acest următor an 1 845, când am venit
piatră al uşii, de pe vremea lui Paisie, cum şi pentru tipărirea Sfântului N icodim sfinţitul, carele
i nscripţia din interiorul bisericii a lui Nedelcu, întru început au lăcuit sfânta mânăstire a noastră
sânt atâtea indicii hotărâtoare pentru întărirea Tismana, d i n sud Oorijiu (sic) din Valahia Mică,
de peste Oltu, însă mai înnainte de anii de la
convingerii că biserica nu poate să fie decât cea Adamu 6894 = 1476 (sic), precum în hrisovul cu
-veche. Studiul stilului particular fiecării Domnii acest an a lui Dan Voevod, fiul lui Radu V. (ce
\'a Întări cele ce afirmăm aci. Reparaţia Bibescului i zice Negru). Şi mi s'au dat deslegată şi lipsă.
nu a stricat decât pridvorul. La o viitoare reparaţi e Ştefan ieromonah. *
v a trebui a s e desface c u băgare de samă ten :;: *
cuielile exterioare şi a se spăla cu îngrijire sfinţii, La 5 am pornit spre Baia-de-Aramă. D incolo

pentru a se scoate la iveală picturile cele vechi, de Motru se văd perspectivele plaiurilor p'leşuve,
care sânt foarte interesante şi de o aşa bogăţie pline de pietre mari albe-roşcate, unde odinioară,
i varietate cum nu-şi află perechea decât la mă sub Vodă Matei Basarab, înflori a una din cele
năstirea Hurezilor. Bine înţeles că se conservă mai mai mari exploarări de aramă. Trecem mai întâiu
bine în părţile superioare decât în cele inferioare prin Padeş, unde sus, pe o coamă de deal, se văd
ale zidurilor. Restaurarea B i bescului priveşte nu până azi întăririle taberei lui Tudor Vladimirescu,
mai chiliile. care-şi aşezase aici cartierul, pe tot timpul cât şi-a
iU pot termina c u Tismana fără a atrage strâns oştile. Privirea e largă şi spre Sud şi spre
atenţia asupra c.onstrucţiilor de la întra re : vechea Nord, pe apa Motrului.
Intrăm în Tarniţa, (ungureşte Tarna), care pe al arhitecturii oltene şi m erită o mai mare Îngrijire
vremea exploatării minei de către Unguri, cum din partea Statului decât de a fi lăsată pe sama
spune tradiţia, ar fi fost locul pe care se i nsta unei comune foarte sărace . Lângă biserică se vede
laseră cazanele de topit, tarniţa însemnând pe urmele caselor Paşei care a făcut represiunea dup ă
ungureşte chiar topitorie. Din Tarniţa, care se revolta lui Tudor ; aci s'au găsit şi corpurile de
a rată În tradiţie a fi fost şi începutul orăşelului capitaţilor creştini vinovaţi.
Baia, Întrăm în Baia-de-Aramă.
..
La poalele dealului se ridică biseri c a fostei mă·
năstiri de odinioară : Glogova se află spre Sud la Baia cam vre-o 1 2
m . O visităi u după c e văzuiu îniăiu Cracul-Muntelui,
Pisanie zugrăvită în pronaos : spre Vest de Baia. Cracul-Muntelui, Înscris ca monu
t Cu vrerea Tatălui ş i cu îndemnarea fiilui şi ment, nu cuprinde decât o mică biseri c ă : nu e
c u săvârşirea Duhului Sf[ â]ntu au făcutu acastă interesantă decât prin legenda legată de ea ş i
sf[ân]tă bisearic (sic) dum nealui jupanuli1 Corn ea de Nicodim, Întemeietorul mănăstirilor noastre.
De la V odiţa
Brăiloiuli1 Ban, dinpreună cu dumnealui jupanuJu
Mileo Băiaşul, nepotu de frate Poznanu căpitanu , icodim sfântul plecă în căutarea
c u toată cheltuiala dumnealoru ş i fiind igumenu unui loc cu cascade , cu "pişători", pentru a zidi
chirll V asile arhimandritu, în zilele pre-luminatului o nouă mănăstire. Î n trecere prin Cracul-Muntelui
şi bunului creşti nu Domnu 10 Constandinu Bâsâ spre Tismana, el poposi aici. De dimineaţă, ple
rabu Voevodu. Tnceputu· s-au a se zidi acastă sf[â]ntă când, un om, pentru a-şi râde de el, Îi pune o
biserică la M a i 22, leat 7207 1 694, şi au săvâr
=
şitu cu toată podoaba ei la Mai 7, 7 2 1 1 1 7 1 3. =

găină În traistă, şi, când fu aproap e d e a părăsi
d 3 K P �KO rp -k lu H i K u, p K K o n H C HI, wk rof H ndp.� Hl l f satul, lângă un pârău, îi făcu ruşinea de a-I de
f P ,\\ OHdX W1' A i c l\\ c H l d . (Eu, mâna păcătoasă, p ictorul nunţa ca hoţ. Nicodim plecă bkstemând. De a
bisericii, Neagoe, şi Parthenie eromonah de la tunci valea se numeşte Valea Găinei, şi pe ea nu
Tismana.) trăieşte nicio vietate, nici pe malurile ei vre-o
Ctitorii : plantă din causa blestemului Sfântului.
1 . î n naos ; peretele sudi c : la Constandin Brân Glogova e paraclisul curţii boiereşti a Glogo
coveanul Voevod, gpjda ego Maria. venilor, consilieri Împărăteşti.
2. jup:Jn Milca Bâiaş, jupâneasa Mara a lui Pisani e pe o piatră, afară :
Milca, Milca şi Gheorghe, copii. t Acastă sf[â]ntă şi dumneză e ască bisear[i]că
Mileu e represintat bătrân, cu dulamă roşie c u unde să prăznue şte Sfetnicul N i colae i aste fă
blană dedesupt, antiriu verde cu flori, brâu roşu ; cută de dumnealui Matei consileriu Glogoveanu
el ţine biserica în mâni, Înpreună cu "jupanu Cor şi jupâneasa dumnealui Stanca, fata Staicului Ben
cescu, consiliar. Şi, întâmplându· se de au m ur itu,
nea Vei Ban, jupâniţa ego Stanca, Pătru şi Cons
şi neputându-să isprăvind, şi rămâind fii dum
tandinu, fii". nealui Ionll O logovean biv Vei Sulger, şi după ce
Peretele sudic : s'au înălţat şi s'au Însurat s'au Îndemnat dinpreună
C I I jupâneasa dumnealui Mariea, fata Radului Cre
Paharnicul Semenu sin Milco, paharnicul Nicolia ţulescu Velll Clucer, şi au isprăvit-o în Domnia
snî Milcov. Mării Sale Constandinu Vodă ; 7 270 1 762.
=
Pe un potir : Are un plan dreptunghiular, cu pridvor şi turn

pătrat de clopotniţă.
d <j; i f P W '\\d 'N � 1\\ d K d P H 1' $ n p o.) H ro l(l\\HI� X i l\ d H A d P I S,
Dar cei a ce este interesant în Glogova sânt
1 787.
casele Glogovenilor. Compuse dintr'o pivniţă de
Descriere. Forma crucii, cu un altar pentagonal, desupt şi etajul de de-asupra, au formă de cruce ,·
sânuri pentagonale, pridvor cu şase stâlp i ce susţin coada fiind represintată prin foişorul c u stâlp i În
arcuri cintrate. fără podoabă. Interior : naosul faţă, iar capul cu sacnasiul din spate. Casă foarte
despărţit de pronaos printr'un zid cu uşă. Tâmplă mare (ca 20 m. X 30 m.) cu foişor larg, cate
frumoasă brâncovenească cu motive din ramuri duce într'un antreu lung, la capătul căruia se
de viţă. Caracteristic este turnul c1opotniţei pătrat, află sacnasiul. Tn dreapta, două camere mari (ca
de pe pronaos, ca la toate bisericile oltene. 8 m. X 7 m.) ; în stânga , alte două camere, cu un
De şi biserica nu are ca zidărie nimic de artă, coridor ce duce la latri nă. Tăvăneala nu e cu
sânt de părere a se declara monument istoric, ca bolţi , ci cu grinzi, pe care se aştern scândurile
una de care se legă numele celei d'intâiu băi din dispuse în zigzag. Interesul caselor îl formează
ţară şi ca una care a avut multe Înzesfrări din patriarhalele uşi de stejar, groase de zece centimetri,
partea fondatorilor. De altfel e interesantă ca tip ce se aflau jos la uşa foişorului şi sus la antreu.
MONUMEI TELE OLTENIE I 1 19
D bârnă groasă de lemn o închide p e din lă trunghiulare jos, turn pătrat al c1opotniţei. fru
untru, printr'un complicat sistem de zăvoare de moase picturi cu figurile calfelor de zugravi, copii,
îmbrăcaţi ţărăneşte.
:::
Jemn, cu cheie tot de lemn, iar găuri prin uşă
permit trageri de focuri cu puştile, după cum şi * *
prin meterezele pivniţei se putea face apărarea. De aici am trecut la Vădeni.

Ascunzătoarea se află în pivniţă.
Casa va trece în curând pe sama Statului. Pisanie aruncată şi spartă.
Socot că e bine a se face interveniri pentru con t In numele Tatălui şi al fiului şi al Sf[ântului]
servarea ei. Propri etar actual : Vernescu.
*
* *
Oe aici am trecut la Curtişoara pentru a vedea

<Cllla. Observaţiile culese vor forma un raport spe
cial asupra cuIelor.
*
* *
La 7 m'am întors în Târgul-Jiiului, visitând bise

rica Sf. Nicolae, afară din oraş.
Pisanie afară :
Acastă sf[â]ntă şi cl umnezeeasd i beserică este
.zidită şi înfrumuseţată precum să vede din temelie
cu toată osteneala şi cheltuiala cucernicului pro
topopului Andrei scheofiro.laxo. i cu a dumneei
cocoana Stanca Sulgereasa Crăsnăreasa şi cu fii
săi, i dumneaei cucoana Stanca Măldăreasa , Ioniţă
Fig. 20. - Biserica din Vădeni, Gorj.
O[u]lIo. ziditu-se-a acastă sf[â]ntă şi dumnezeiască

b iserică, hramul I Adormir]ei preasfintei N ăscătoarei
de Dumnezeu, din temelie făcută de [dumnea]lui
răposatul Cornea Brăiloiul Veli1 Banu şi, rămâind
de [dumnealui] nezugrăvită, s'a nevoitll în urmă
fiiul dumnealui Sfinţiea Sa [ Oosithei sin Cornei ?] .... .
lonn Brăil oiul consilieriu de au înfrumuseţat-o ş i
au înpo[dobit-o c u ] zugrăveala, precum să vede,
veacinică pomenire, sfârşindu-se în luna lui . . . . 4 . .. . ;

pentru ca să aibă Sfinţi e a Sa [şi neamul Sfinţii Sale]
Fig. 1 J - Biserica Sfântul Nicolae, Târgul-Ji iului. 724 1 = 1 7 1 3.

Ctitori : jupan Cornea Brăiloiu Velichi Ban, bătrân,
Cămărăşescu i dumnealui biftori (sic) armaş Şer mantie roşie cu guler şi margini de hermină, de
ban Măgheriu i 10gofătu Răducanu i 10gofătu
Constandino.. La acesto. Iăcas au fost ostenitor i desupt autiriu albastru cu flori albe, brâu roşu,
dascăli:'! Sandu din ceputo. pă � ă în sfârşi t, şi a u mai rucaviţe roşii. jupâneasa Stanca, cu maramă pe
ajutorat şi alţi, cari să arată pe pomelnicul Sfintei cap, haină lungă cu margeni negre de stofă verzuie,
hramu! sfântului arh. Nicolae şi sf[â]ntul ui apostol

biserici. Ci acastă sfântă biserică ci să prăznueşti cu flori albe ; dedesupt talie şi fustă mauve cu
bordură verde. Dosithei monah Brăiloiu snă Corn ea
AndreI, cel întâi chemat, s'au făcut în zile prea
sfinţitului părintelu i episcop Râmnicu lui chiriu chir Vei-Ban. Vasilco monah Brăiloiu.
N ectarie, 1 8 1 0. Păretele nordic : ]upan Cornea Br:.liloiu snă
frumoasă biserică cu ocniţe rotunde sus, pa- Corn ea, Constantin B răiloiu Vornic, j upan Matei
1 20 BULETINUL COMISlUNII MONUMENTELOR ISTORICE
Vornic, jupan Barbu VeI Sărdar, jupaniţa ego zidită şi făcută cu m ultă osârdie sufletească de
Stanca, Constandin Obedeanu, zet Dosithei, MaJÎca jupan Pătru din Obeadini, M arele Armaş, în zilele
Cantacuzino, Vornic Toma, Stanc a : are c a copii pe prea-Iuminatului Domnu Ioan Cot:lstandinu Băsă
rabu Voevod, întru pom ' uire şi i ertare.a păcatelor
Marira, Dumitraşcu ; Constandin Obedeanu are de până în veac, şi s'au zidit cându era leatul 72 1 4 =
copil pe Constandin ; Mari ca are pe joiţa, Toma 1 706.
pe Şerban. Ctitori : ]upan Pătru, cu Mihai, fiu, jupăneasa
Păretele sudi c : Despa, soţie. G heorghie Vei Căpitan din Obedeni,.
Constandin Brâncoveanul ; jupăneasa Maria Bă jupaniţa ego Vilaea.
n easa, a Banului Barbu Milescu, soacra dumnealui Descriere. Exterior. Dreptunghiulară , cu tura
Dumitraşcu Brăiloiu, vară premară lui Constandin octogonal pe naos şi altul clopotniţă, pătrat. Cor
Voevod. nişe cu zimţi, brâu de ciubuce între două rândt.Tri
]upan Dumitraşcu Brăiloiu sin Cornea, VeI Ban de cărămizi în zimţi. Pridvorul din faţă cu stâlpi
za Cerneţi, are ca fiu pe Constandin. jupaniţa rotunzi , susţinând mari arcade.
ego Marica (a lui Dumitraşco) cu mâna pe fiul Interior. Naosul despărţit de pronaos prin zid
Barbu. Coronul Constandin Brăiloiul snă Con masiv.
standin 8răiloiul. Bi ata biserică , în care se află zugrăvit şi Brân
Inscripţie în altar: coveanul pe păretele sudic, cu cuca în cap, mantia
n O ,\\ f H H pc n A H X P <l H HTf, P P H P O P I E , PfOPPlf, & d C H .\ l E pe umăr, cu margeni de h ermină ş i brâu roşu�
3SPP<l & H ; .ţ 3 C'\\ d , I W<l H SlI E H HK.
(Pomeneşte, Doamne, păzeşte pe Grigorie, Che
orghie, Grigorie, Vasile, zugravi ; 724 Ion ucenic.)
D escriere. Are formă dreptunghiulară, pridvor cu
arcade în arc rupt, pe stâlpi de zid, feţele păre
ţilar simple, decorate numai de un brâu la mijloc,
format de cărămizi în zimţi. Ferestrele au o
încadratură de piatră frumoasă, moldoveneşti. Un
turn mare , pătrat, serveşte de clopotniţă, ca la
toate bisericile oltene. fn i nterior, are u n altar
boltit în cuI-de four, cu diaconicon ş i proscomidie
în formă de nişe. Pronaosul despărţit de naos
cu zid formând doi stâlpi, pronaosul boltit mai
jos, cu calotă.
Picturile, destul de bune, se păstrează de mi
nune în pronaos : vor trebui însă refăcute pe pă
retele nordic al naosului din causa deteriorării
lor. D-na Pleniceanu, proprietara moşiei, care a
făcut şi o frumoasă şcoală, ţine să repare biserica,
destul de interesantă ca istoric ş i cu caracteristice
d e biserică olteană.
S cara ce duce la clopotniţă se a dăposteşte într'o hg. 2 1 . - C ula din Şiiacu, Mehedinti.
clădire curioasă, alăturată, care trebuie să fie un
adaos posterior, urcarea făcându-se sus în clopot a suferit mult de pe urma Turcilor, cari au mutilat
niţă cu o scară exterioară de lemn, ca şi la biserica toate feţele sfirţilor şi ctitorilor. Ea se află într'un
'\ Ludeşti (Dâmboviţa), în planul primitiv. mare hal de ruină, de şi satul este foarte mare ş i,
destul de bogat după aparenţă.
* :;:
*
/şalniţa se ridică la ord de Craiova, cu un * *
puternic turn la întrare. Şiiaeu, Mehedinţi, intr'o regiune de munte cu

cele mai patriarhale biserici de lemne ce există î n
Pisanie de piatră la uşe :
ţal ă, aflate în comuna Sura. A m descoperit cula
t A(';astă sfântă şi dumnezeiască bisearic[ă], ce
într'însa se cinsteaşte şi să preaznueşte Adormirea din Şiiacu, asămănătoare celei din Groşera. Capela
preasfi ntei şi d e Dumnezeu Născătoarei şi pururea ei, biserică de lemn, dărămându'se, nu am putut
fecioarei l" ' ari ei, care bise:-ică easte din temeliea ei afla nimic relativ la istoria ei.
V
LE NARTHEX DE COZIA AV AlT -IL U N ETi\GE SUPERIEUR ?
Â LA ME MOIRE DE GEORGES B ALS
DR. BOSKOV IC.
,
PAR
-- 0--
#
Si nous examinons le narthex d e Cozia tel qu'il voir quel aurait pU etre alors l'a pect original de
est auj ourd'hui, nous trollverons quelques faits la partie superieure el u narthex, et surtout s'il
qui pourraient bien m ettre en doute I'originalite aurait ete possible de songer a I'existence d'un
de sa partie superieure. Ell eHet, comme M . Ghika etage superieur au-dessus de celui-ci .
Budeşti l'a tres bien remarque 1, le trace el e la Au point de vue esthetique, la reponse est ne
corn iche qui termine la b<;ade occidentale est gative sans contredit. Vne p.iece quelconque au
tout a la it exceptionnel et par sa lourdeur n e dessus du narthex, qui aurait eu la largeu r d e
concorde n u llement avec l e s lignes si elegantes cel u i-ci, aurait ecrase I'avant d u bâtiment e t m i s
et si elancees, qui sont tellement caracteristiques l e desordre dans I'equilibre d e s m asses.
pour l e style dans lequel l'egl ise est elevee. Et pourtant, au poin .t de vue con structii, la
D 'ailleurs, M . Ghika Budeşti a constate aussi qUf' question n e p resente plus des d ifiicuItes si serieu
la ma<;on nerie ele cette partie est ele qualite i nfe ses. II- est vrai qu il etait tres d ifîicile d'edilier,
rieure. On aurait, dans la recherche, pu aller en au m oyen-âge, au- dessus de ce narthex si large
core plus loin. Est-il vraiment possible que cette et si spacieux, avec les m u rs relativement assez
granele lenetre du tympan occidental, si large et m inces, quelle construction qu'il soit, mais, en
si simple, soit originale ? Comparons la richesse fin d u compte, l e probleme n'est pas i n soluble.
de l'ornementatio n des arcades laterales 2 a ce Examinons enfin la question au point ele vue
Ironton, qui ordinairement permettait a l 'architecte archeologique.
de m ontrer toute la lecondite de sa fantaisie et Dans Ies etudes parues tout recemment, la place
d e son savoir et dont la simplicite paraît ici se de I'eglise de Cozi a dans I'architecture post-by
coudoyer avec la pauvrete. Aucune bordure n'en zantine a ete nettement determinee. Bâtie sous
richit cette fenetre d ont les archivoltes, - q ui I'influence directe de I'ecole de l a Morava, par u n
p artout ailleurs, sur toutes les autres fenetres, sont m o i n e serbe et peut-etre p a r des ma<;ons que
b orcIees el e poteries etoilees, - sont si simples. celui· ci a amenes avec lui, Cozia appartient au
Le Ironton lui-meme est bâti en briques, contrai type d'eglises cree en Serbie vers la lin du
rement aux parties inferieures, bâties en p ierres XlV-e siecle.
entre les assises de briques. Et pourtant I 'ar M. G. Millet, par une analyse tres approfondie 1
chivolte de la fenetre s'adapte a la volite 3, qui et avec u n e exactitude merveilleusement precise, a
semble etre marquee sur la fac;ade occidentale meme restreint le cercle des analogies c\i rectes
par la ligne semi -circulaire de la corniche. Tout a quatre eglises de la Morava : a Lazarica, Neu
cela nous force a nous demaneler si vraiment para, Veluce· et KaleniC. C'est donc d'abord l a
volite, corniche, fronton et fenetre n e sont les que nous elevons chercher la reponse a l a q ues
resuItats de quelque remaniement posterieur ·1• tion posee.
En meme temps nous serons intere2ses a sa- Or, au -dessus des narthex el e Lazarica et d e
Neupara n o u s voyons encore auj ourc\'h u i u n
J G. Millet, dans l es Milanges Io rga Paris 1 933, p. 838.
, etage superieu r : a Lazarica u n clocher, a Neupara
2 Ghika Budeşti, Evolu ţia a rhileclll rii î/l M unlenia, pl. u n e lourc\e p iece, relativem ent assez basse, pos
XXV-XXVI.
3 G. Miile!, ouvr. cite, p . 853. terieurement remaniee. La partie superieure de

• A l'in!erieur, sur l'exlrados de la voMe, on voit des cette construction a elli recevoir son parement en
fresques qui, divisees par des bandeaux rouges, en pe!ites pierres au XVI- e ou bien au XVII-e siecl e ; la
surfaces rectangu laires, sont si ressemblantes a celles volite en berceau elate de la meme epoque. II
de Tismana qu'il me semble qu'el les doivent etre re
faites au cours de la seconde moi tie du XVI-e siecle. 1 G. Millet, ouvr. cite., p . 827 .
Bul. Co m . Mo m . I.t. - Fase. 81. 103'1. 4
1 22 BULETINUL COMISIUNll MONUMENTELOR ISTORICE
est d onc tres possible gue nous ayons devant basse que ceHe du naos. Pourtant on ne peut
nou la partie i nierieure d'un clocher, semblable pas savoir si la aussi il y avait quelque etage
a celui de Lazarica ' . Le narthex de Veluce est supeneur, ou bien si le narthex etait seulement
maintenant voute en berceau. C�tte construction, sembtable a celui de Kalenic, dont l'interieur,
vu l a d isposition d u plan, est evidemment pos elance en hauteur, est termine par une console
terieure, sur le m odele de l'eglise entre l es matns basse et aveugle. La seconde hypothese est tout
..
S I S � J �Vd �.
t
,
.....
/ ,
1
I
- - "" - ......
� - - - - - ....'......
" ,
-�
��- ��.
__ \ -1 i --
,
� - '-� �_-, .�;

\ �:
.. d
(/1
<
':
",,'
... - _'!.. - .....
'''''' �
/' ,/ \\''-T
.....1.
; ; I 1J
I
:: •
�-, I
' "
l i·
:'
t i :,
- -"
.. " - ""T
,
J ' "
' "
• �
, 1 "" I , "
1.
, "
(
! : ...l�}===�--=--=--=--= ::==�'il.r
1 •_ ; I 1 � .J" 7
_ _ _ _1 ,_ _ _ _ _ �
_ _ _ _ ____
,.1 ,_ -
I - ... .... I 1,
_
," ,- - ,..... ,
/ '
_
,
I l I
,/l ' , /
1 - - - - - - - - - - -- - _ I
" ..... __
, -- - - - - - - . .
I 1 "
I I "" \\ �
' �
I I ,'
I I '
I 1
1 I
I I
I I
1, -_1,
, ,
,
I .x.6
;3J
L� "
Fig. 1. - S isojevac ; plan et coupe princi pale.

" La
,
1.i l SIr,
de l a iondatrice du m o n astere ; on peut meme de meme plus attrayante. Eniin a Rudenica 2, q u i

distinguer au dessus d u narthex une console plus appartient au m e m e type d'eglises, le narthex,
1 Pour !'evolution d u clocher au -dessus du narthex 2 Bâtie au commencement du XV-e siecle, au temps du
voir " Une note sur les rapports entre l'architecture despote Etienne Lazarevic et de son frere Vouk, par le
bulgare e t l'architeclure serbe au moyen-âge", dans les Iloble Vukasin el sa femme Voukosava ; Vlad. Petkovic,
»Actes d u I V -e congres d'etudes byzantines", sous presse. Prilozi, 1, p. 1 66.
LE Nr\ RTHEX DE COZI A A V AlT-IL UN ETAGE SUPERIEU R ? 1 23
q u oique relativemement bien p l u s - bas, est bâti Manasij a, dont le premier est p osterieur a I'eglise,
d 'apres celui de Kalenic. tandis que tous les deux sont beaucoup plus
Pourtant, comme M. Millet l'a deja demontre, grands que celui de Cozia et ont chac,-!n une
aucune analogie ne peut etre etablie entre le nar console reposant ur quatre piliers centraux.
thex de Cozia) si simple et relativement si gran d,- II y a p ourtant deux autres eglises de la meme
+
,..
l-
�,--- - - -',
"'
/
-
/
...
�-
/ ...
�
('
: J
I
: I
'1
J
1
",
I
,
I
I
s " l S ""
F ig. 2. - isojevac ; cou pes transversales.
6 m. 20 de longueur, sur 6 m. 33 cle largeur, epoque, assez d ifferentes de Cozi a, car leurs
et les narthex, au plan cIej a p l u s complique, des consoles reposent aussi s u r les colonne et le
eglises citees, dont les cl imensions sont bien p l u s piliers, mais avec des narthex q u i ont les dimen-.
restreintes, - a Lazarica 3. m 20 s u r 5 m . 20 ; sions tres proches d e celui d u m o n ument valaque
â Neupara 4 111 . 70 sur 3 111 . 40 ; â Veluce 5 m . Ce sont, cI'une parti, la Nouvelle Pavl ica, bâtie par
05, sur 4 111 . 10 ; â Kalenic 5 111 . 20, s u r 3 111 . 40
�//.?
le celnik E tienne Music, pro-
et eniin â Rudenica 3 m. 80 sur 2 111 . 90. - Il
I J.J::.:
-k.\_1(, �
�\lil
\ \�/�
'��.:.-'l�
17
bablement entre 1 397 et
est vrai que les p lans cles narthex de Kalenic et 1 398 ., don� le nart hex, _
de Ruclenica sont rectangulaires aussi, et ce n 'est el e 6 m. 00 de longueur -
q u'aux voutes que com l11 ence le cleveloppel11 ent sur 6 111 . 65 de largeur, - / '-' �,/ "QJ
qu i sel11ble p osterieur â l'e- tv..... O }lI, <
\u\�
an:hitectural, mais il est p r : squ'impossible de
J LJ \ L Il
croire qu'on aurait pu cle la mel11e fayOIl re glise, est vOLIte par une
souclre le problel11e des voute clu narthex ele voCite d'arete sur des arcs L _
Cozia, sous les supports libres, qui auraient du formerets ; cI'autre part : Lj u-
Fig. 3 - S i sojeva c ;
partir e1es fondel11 ents meme. bostin ia, bâtie par la prin-
m odele d e I'eglise
E l argissons l11aintenant l e rayon des analogies. cesse Mil ica, ali commen-
Demanelons-nous si icoeleme, en elevant une cement elu XV-eme siecle 5 , avec le narthex, -
eglise relativement si vaste, n'aurait pas pu s'ins 7 111 . 1 0 de l ongueur, sur 7 m. 30 el e largeur, -
,
p i rer, pour la conception e1u narthex, ele quelque c O llvert el'lIne calotte sur pendentifs, q u i s'appuie
--- ---
type q u i au rait, e1 u moins par sa grandeur, re
4 Prilozi, I V , p. 226.
V l a d . Petkovic,
pondu pour le mieux â son eglise. Laissons tout 5 G. L' ancien a rt serbe, p. 1 76 ;
M i l l et, M. Vasic,
de suite de câte les narthex d e Ravan ica et de Zica et L aza rica, fig. 1 1 2, 1 1 3.
1 24 B U LE TI UL COMISIU NII MONUME TE L O R ISTORICE
sur les arcs formerets. 1 1 est im possible de savoir plan tre!Je (fig. 1 ) se eleveloppe eI'une fayon
main!enant comment etait traitee la partie supe tout-a-Iait n ormale, quoique les niches laterales,
rieure du narthex de Pavlica, car l e toit a ete eleterminees par le arcs lateraux, sont relative
p oslerieuremenl reman ie. On peu! y m o nler par meni peu proîondes. Remarquons pourtanl l e
la tour, qui se tr,Juve accolee a la fac;ade occi- manque d u tambour carre e t d e s arcs formerels
sous la coupole, elevee au-elessus d'un rectangle
ele 4 m. 90 de l ongueur sur 5 m. 08 de large.
Le passage e ntre ce rectangle et le cerele d u
tambour est execute p a r u n e sorte d'anneau cylin
drique aux p oints O LI il touche les b erceaux ele
la n ef (!ig 1 ), et en tronc ele cane sur les ilancs
(fig 2). 1 'oublions pas que la structure de la
coupole de Cozi a en est assez semblable 4. Pour
tan! nous trouverons aussi quelques dilferences
assez prononcees enlre les eglises du typ e de
Lazarica et Sisoj evac. Ainsi les facades, sans
aucu n orn e m enl, sont bâties en tuf (fig 4-7), au
l ieu el etre elevees en pierres en!re les assises
de briqu es. Les colonn eltes aux angles eles absides
n'exislent p as, et ce n'esl que tout a fait en ' haut,
sous la corn iche me m e, qui a disparu, qu'on
Fig. 4. - S i sojeva c ; vue d u S u d - O uest.
voit les arcaeles aveugles, profondes ele quelques
-
centimetres seulement, qui ont chacu ne la lar
den!ale. A Ljubostinia l'origi nal ite de la construc- geur eles flancs d es absides. Ces arcades sont
tion superieure esl mise en doute par l'existence souten ues aux angles des absides par des con�
d'i:n escalier qui s'engage dans le mur septen soles et sur les fayaeles lalerales ele l'cglise par
trional et continue a l'interieur du mur oriental, des pilastres (fig. 1, 4, 6).
ou il est brusquemen! coupe, ne m enan! nuJJe Mais c'est surtout le narthex, bâti en m e m e
part, a l a hauteur des somme!s des arcs forme
rets. D'ail leurs, meme a l'exterieur, l'aspect de la
par!ie superieure, avec ses lignes seches et bri
sees, ne concorde nullerr. en! avec le reste de
I'eglise. La aussi nous aurons p u songer a un
etage superieuf.
En fi n, term i n o n s les an a l ogies par u n e eglise
qui j u sq u'auj o u rd'hui a ete tres peu co n n u e a
I'archeologie byzantine. C'est Sisoj evac 1. Ruvarac :!
s e demande si ce m o nastere n'est pas l ie au n o m
d e l'igoumene Sisoe, q u i etail en 1 38 1 a Chilan
dar, el, peut- etre, c'est le m e m e personnage o o nt
l e corps repose des 1 509 a Sisoj evac. M. Petkovic3,
q u i a fail les fouilles dans l'eglise en 1 <j3 1 , altribue
aussi l a fondalion d u m o n astere au m o i n e Sisoe,
qui a reyu e n 1 398 d e la princesse Mill ica les
t erres sur les m onts de ParaCin.
L'analyse architecturale confirmera b ie n I'hypo
these que I'eglise a du etre elevee vers la fin
d u XIV-e o u bien au commencement du XV-e
s iecle. Fig. 5. - Sisojevac ; abside m�ri d i onale.
En effet, par son type, l'eglise appartient en
general au groupe forme autour de Lazarica. Son temps que l'eglise, qui eloit n Oll s i nteresser. Ici,
comme a Cozi a, c'est un rectangle de 6 m. 22
1 Starinar, 1 933-34, p . 284. de longueur sur 6 m. 1 0 de largeur, avec les
2 Ibid., L 89, p. 35 .
S Narodna enciklopedija, Sisojevac. • O. Millet, dans l e s Melanges Io rga, p . 846.
LE :'\ , \ RTH E X DE <..: O Z[1\ A V A I T-I L UN ETA G E S U P ER l r: U R ? 1 25
m u rs de 9': m. d'epaisseur ; - a Cozia l e n arthex doit plus etre definitivement excl Ll e sans ele re
a 6 m. 20 de 10nguC'ur sur 6 m. 33 de largeur, cherches min utieuses, q u'on a u rait du entreprendre
tandis que les murs ont 1 rn. 25 d'epaisseur. A sur I eglise mel11 e.
la hauteur de .ţ m. 30 on voit le com ll1encement Il est vrai, on peut se demander encore com
d'une voute en berceau, qui devait e mbrasser ment alors pouvait- o n attei n el re a cet etage su
toute l a largeu r du n a rthex (lig. 1 2). Sur l e ll1 u r peri e u r. La reponse n e paraît pas trop dinicile :
q u i separe l e narthex d u n aos o n voit trois ar ou bien par quelque escalier cache dans l e m ur,
cad es, profondes de quelques centi metres, qui comme par exemple a Lubosti n i a et a I' E glise
J1'ont aucul1 sens co nstructiI (fig. 7). Leur partie
i nferieure se perd dans la surface du mur (fig. 2).
A l'i nterieur du naos o n voit encore deux
couches de peintu res. Sur l a couche i nh�rieure i l
n 'y a que des ornell1ents, tres rudi mentaires d'a i l
leurs, peints en rouge. La couche su perieure a
C!U etre posee peu de tel11 p s apres. O n y voit
des figures et des scenes c!'un style caracleristi
que pour la seconc!e moitie du XIV-e siecle, ou l e
commencel11ent d u XV-e. Sur la parlie septentrio
nale du mur occidental d u naos on peut dis
i nguer u n personnage ecclesiastique, probable-
ment l e fondateur, portant cla n s ses bras l e m o
dele d e l'eglise. L a partie superi eure du cor ps,
avec l a tete et l'i nscription, a disparu. Et voila ce Fig. 7. Sisojevac ; parlie sup�rieure du m u r occidental
-
q u i est i nteressant : sur l e modele (fig. 3) on peut du naos, - câte O uest.

res bien c o n stater, au dessus du narthex, I'exis
rence:d'une sorte de c1 ocher, de l a meme l a rgeur Princiere de Curtea-ele-Argeş, et posteriellre
et de la m e me longueur que celui·ci. ment detru it, ou recouvert par des peintures,
l o rs de la restauration de la p a rtie superieure d u
narth ex, o u b i e n par q uelques ouvertures prati
q uees d a n s l a voute meme, c o m m e a Poganovo,
ou bien enfin par quelque baie, portee p l u s haut
el a n s le m u r, comme a Lazarica o u a Teupara.
Loin enlin d'aHirmer i n d i scutablement I'existence
de cet etage superieur, n o u s n'avons ici que l'in
e n t i o n ele de,non trer une possi b i l i te que les savants
rou mains sauront bien, par des recherches menees
sur place, aHermi r o u bien defin itivement rej eter.
Notons en tout cas q u e l e gra n d byz antin o l ogue
rou main, auquel ces l i gn e sant consacrees,
Georges Balş, -dans u n petit compte-re n d u d'une
note que j 'ai publiee dans l e Starinar a propos
Fig. 6. - S isojevac ; arcades d e I'a bside septentrionale. de l'article de M. Millet sur I'eglise de Cozia,
accepte l 'hypothese de I'existence el'une construc
Revenons maintenant a Cozia. Nous avons deja tion au-elessus du narthex, sans en d o n n e r des
emis quel ques doutes sur I'original ite de sa voute argu ments 1 . A Sofia, lors de n otre elern iere en
en berceau, dont le sommet est porte a la meme trevue, penelant le l V-e Congres el'etudes byzan
hauteur que celu i de la voute elu n aos. Abaissons tines, i l m'a parle d'un e ancienne gravure qu'il a
d e quelque peu ceUe voute et nous obtiendrons trouvee quelque part et sur l aquelle 011 voit l'etage
une construction ielentique a celle ele Sisoj evac. su peri e u r du narthex. II est parti m alheureusement,
Mais, meme si nous laissons le narthex de Cozia sans avoir eu le temps de se prononcer definiti
tel qu'il est, I'existence c!'un etage superieul' n e vement sur ceHe q u estion.
1 Bnletinlll Comisi/lnii M onllmentelor Isto rice, avril-juin 1 933.
i BISERICA DIN REBEGESTI ,
DE N . OHICA-BUDEŞTt
-
-- 0--
Biserica din Creţuleşti-Mănăstirea, zisă şi Rebe şi de alta, în faţada principală, iar turla din faţă,.
geşti (fig. 1 ) , este situată in judeţul Ilfov, spre Nord care era o clopotniţă, a fost înlocuită, după dărâ-·
de comuna Buftea şi în apropierea apei Colentina ; marea celei de la origine, cu o altă clopotniţă,
ea se află intr'o pădurice de salcâmi, care o as de lemn, acoperită cu tinichea, care este datorit,,·
cunde v ederii trecătorilor, şi in apropierea ei se veacului al XIX-lea.
găseşte şi vechiul cimitir al satului. Acest inte Dacă examinăm mai de aproape diferitele părţi
resant monument fiind ameninţat de lucrările ce ale bisericii, trebuie să constatăm intre ele oare-o
se proiectau pentru asanarea imprejurimilor Ca cari nepotriviri şi contraste care ni dau de bă
pitalei, el a atras atenţia Comisiunii Monumen- nuit că biserica nu este zidită dintr'odată, ci cei
avem a face aici cu cel puţin două epoci, afară,
fo - - - - --��5_ - - - - --i
T . - - - - -.
ti-
, ,
'"
4-
I
,
�1-
I
,
I
I I I
I
I
I
I I
I
I
I
�
I I
I
1
I
1
I
":
001 �
"'-.
�
<.o., \1
1
Fig L
I I
- Biserica din Cre luleşli-R ebegeşti. Vedere generală. 1 r
1 I
1 I
, I
I
telor Istorice , care căută a-l conserva prin toate
mijloacele legale ce-i stau la îndemână. I
Horia bisericii Cretulescu
,
din Bucuresti,
, care I
este proprietara moşiei de lângă biserică, ni-a dat
tot concursul pentru a-l scăpa de la distru
gere, iar d. Nicolae E. Kreţulescu ni-a pus la
disposiţie notele istorice ce urmează, care sânt cu
lese din arhivele Eforiei. o �A�'�d;'t
� -\ g'-;;!;5�
;;i ±;:;±::;±±�lO
: I I I I I LI !
''"'\. -
h'î
�1 !
Planul bisericii (fig. 2) este de tipul dreptunghiular
Fig. 2. - Biserica din Creţuleşti-Rebegeşli.
feţră abside laterale. D imensiunile ei sânt de şap
P lanul orizontal.
tesprezece metri lungime pe şapte metri lărgime
in exterior. Arhitectura ei este simplă şi corectă j bine inţeles, de cârpelelile din veacul al XIX-lea
din nenorocire, ea pare a fi suferit multe strică care nu pot fi luate in consideraţie din punctul
ciuni. Într'adevăr tabloul ctitoricesc din pronaosul de vedere arheologic.
bisericii o arată cu un pridvor şi cu o turlă pe Arhitectura exterioară (fig. 3) compusă din două
partea din faţă j pridvorul nu mai există astăzi, registre suprapuse, de panouri despărţite printr'un
dar urmele temeliilor sale se văd încă, de o parte brâu orizontal larg, compus dintr'un ciubuc rotunjitr
BISERICA DIN REBEGEŞT I 1 27
'incadrat de-asu pra şi dedesupt cu cărămizi aşe o dovadă că biserica e zidită in veacul a l XVII
zate in formă de dinţi de fierăstrău şi incoronată lea , când se introduce în arhitectura muntenească
cu o comisă in acelasi gen, este caracteristică
, .
procedeul tencuielii uniforme in faţade.
primei jumătăţi a veacului al XVII-lea ; elemen- Alte biserici asămănătoare ca arhitectură cu
-tele din faţadă sânt cele pe care le găsim încă cea de la Rebegeşti mai găsim la Săcuieni, în
din veacul al XVI-lea la bisericile din "vechiul Dâmboviţa, la Sf. Nicolae din Târgovişte, care
'Stil", cum le vedem, de exe m plu, la biserica mă este datorită lui Matei Basarab, la bisericile Sf.
năstirii Călwu ( 1 588), unde avem exact aceiasi A rhangheli şi Sf. Împăraţi din Târgovişte, care
,
-
composiţie, cu cele două registre suprapuse, cu- sânt cam din aceiasi epocă. ,
brâul intermediar, conformat la fel, şi cu panou Ferestrele (vezi fig. 4) sânt mici şi inguste în formă
File şi arcaturile identice, cele de jos in formă de arc cu vârf ; ele au chenare de piatră cu un
dreptunghiulară, iar cele de sus în semicerc ; aceste profil simplu săpat pe muchie ; după forma lor
-�� t--
Hr-
-
F-!ro
,' ,
" .....
FIF
"
,
"
- ,
..... -
I �J=
11 rr V -a' 1"
� ==
CJLJ[JY"'DDCr
��
�>=
�
-
�JDmDDDD� -� DO
."----- --
�L·· -.. � === ��=--.?-..,.,.
-.. ,,,,- ', _<L � �
- . �.:
� ."-. (
.
�
- :...'""?'�
�� -
-- -�-�-
1-1---------''--.,....-1
- -
o M. _
o � f. 5
I I
1 I
2 J
ţ"d",,1ild",,1 I I I
Fig. 3. - Fatada laterală. fjg_ 4. - Fereastră de piatră.
din urmă sânt impărechiate două câte două şi ele trebuie să fie anterioare anului 1 615, când, cu
răzimate la mijloc pe o mică consolă. Singura zidirea bisericii Stelea in Targovişte, se introduc
deosebire intre cele două arhitecturi este că la în bisericile din Tara-Românească ferestrel e În
•
Căluiu avem cărămidă aparentă după stilul vechiu genul celor moldovene�ti, cu chenare de piatră
şi făşiile alternate de cărămizi aparente şi de ten având profile cu relief puternic, inspirate după
cuială, despărţite prin alte cărămizi aparente aşe.... formele gotice şi în genere sus o cormşa
zate în picioare, pe când la Rebegeşti totul este si jos un pra�, ambele in piatră şi profilate ; asa
acoperit cu un strat uniform de tencuială. Îe găsim la Biserica Doamnei din Bucureşti (1683),
Cercetările ce s'au făcut ni dovedesc că supt la Sf. Nicolae din Targovişte, la biserica Mănăs
această tencuială nu se găseşte arhitectura "ve tirii Dintr'un Lemn, la Cojeni-Mironeşti (1668) şi
chiului stil " cu cărămizile aparente, ceia ce este până la bisericile lui Constantin-Vodă Brânco-
1 28 BULE TI UL COMISIUNII MOI U MENTELOR ISTORICE
veanu , la mănăstirea Hurezi, l a Surpatele, etc. putea fi din prima jumătate a veacului al XVII-lea,
Unele din acestea sân t cu cornişă şi cu prag ca aşa cum am presupus mai sus, iar in 1669 ea
la Stelea , iar altele sânt lipsite d e aceste adausuri. ar fi fost restau rată.
Uşa bisericii se presintă într'un mod puţin obiş
nuit : intr'adevăr ea este mică şi joasă, n ivelul
pragului este mai sus decât pardoseala din inte
riorul bisericii, ceia ce e în genere un sem n
d e vechime mare, căci arată c a nivelul exterior
al terenului s'a ridicat cu timpul ; forma chenarului
pare mai veche decât epoca lui Matei Basarab,
cân d de obiceiu pietrele de chenar de la uşi sânt
largi, frumos sculptate şi cu pisania săpată chiar
pe arhitravu l care acopere golul usii : Căldărusani
(1638), Gherghiţa (164 1), C1ococio � (1645),� � t c. ,
etc. L a Rebegesti pisania este isolată d e chenarul
usii si asezată �1Ult mai sus ; ea este mai largă
dacât Ilşa şi disproporţionată faţă de e a : nu este
, , ,
niciun fel de l egatură intre ambele e l e m E- nte.
ig, 5, - Vedere din spre Nord,

c u turnul scări i .
"
�-
1
I I
I I 1
I I I
I I I
I
I I
I I
I
I
�I
t;l �I
� (,gl
�
I
I
� : [[]j ,
I
I
1\')1
<:>1
l'.il
I
I
I
I
/ '
o .-1 2
1111.1,",1"1'11101
3
I
� 5"
I 1 I I I
: OM. -
I I î 1 1 1 1. I .I ::J
Fig, 6. - Secti a lon gitudinală,
Cum a observat�foarte bine d. � profesor Iorga, Turnul latera l , î n care se găseşte scara ce duce'
u şa pare mai veche decât pisania ; aceasta din la clopotniţă , pare dintr'o epocă diferită şi adău
urmă având data 1669 , ar resulta că biserica ar git după clădirea bisericii ; aceasta reiese atât diTh
BI5ERICA D I N REBEGEŞTI 1 29
felul zidăriei, care e făcută din cărămidă de altă fără de zim ţii cari il încad" ează pe păreţii
calitate� ca aceia a păreţilor bisericii, cât şi din bisericii .
spărtura în zid , care este v isibilă, şi scara e făcută Cornişa t u rnului scării este de asemenea alta
în păretele din pronaos pen tru a pune acesta în decât aceia de la biserică, căci ea este profilată
comunicaţie cu scara ; confj�uraţia exterioară a şi trasă la şab10n într'un mod destul de stângaciu.
OI
...
OI
U
<:)
>
lipsită de pan our ile şi arcaturile ce

acesteia este Acest procedeu s'a intrebuinţat în genere în vea
se văd pe păreţii bi seri ci i, ceia ce este de ase cul al XVIII-lea, când au dispărut comişele cu
menea o dovadă că scara nu este contemporană căr ă m i zil e aşezate in dinţi de fierăstrău din epo
cu biserica ; numai brâul se vede desemnat in cile anterioare (Sinaia, 1 699), Fundenii Doamnei
mod rudimentar pe păreţii turnului scării, dar ( 1 699), Stavropoleos (1 724) (fig . 4).
Bul. Com . },fOIn. I,r. - Fase. 81, 19J�.

5
1 30 BT L E T I I U L C O M 1 S I U ' l I M O N U M l:: N T E L O R I S T O R 1 C E
Dacă e x a mi n ă m acum arhitectura şi structura zid ite d e m eş terii l u i Va s i l e Lupu la biserica Stelea
interioară, vedem că a tât n a osul , cât şi pronaosul din Târgovişte, când l e ve d e m pentru prima oară
sânt de form ă pătrată sau a proape pătrată şi că in Ţara-Românească. Aceste bolţi ar p utea fi
amândouă s â nt b oltile cu câte o c:l1otă skrică p ri n urmare eXE'cuta t� la 1 699, dar a r fi foarte
pe� pa nd an ti vi , proptîtă intre arcuri lar g i răz i m a t e
, puţi n probabil ca e l e să fie din p ri m a jumătate
Fig. 8. - Zugrăveli in na us. Sf. �lucen:ci Macarie, P ro c o p i e şi Teodor.
Fig. 9. - Coborârea de pe CrUCe. Depu nerea in mormânt a lui I sus Hristos.
pe consol e ; acest sistem de bolţi face parte din j u m ătat e a veacului a l X V I I le a cu care cores
p u n d e arhitectura e x te r ioară a bisericii (fig. 5).
- ,
" noul stil" al veacului a l XVlII-lea , dar el incepe

a fi întrebuinţat î ncă d e pe la m ij l ocul veacului Naosul este com(1lect de s p ărţit d e altar prin
al XVII-lea, în ti m pul Domniei lui Mat e i Basarab tr'o tâm plă de zi d care urcă până în boltă, iar
şi pare a- ş�avpa ori g inea in bol ţ ile moldoveneşti spre pronaos găsim un alt zid despărţitor, care
BISERICA DIN REBEGEŞTI 131
este sprijinit p e doi stâlpi groşi octogonali, pe figuri de dim ensiuni relativ mici, frumos desem
cari se razimă trei arcade în semicerc. Această nate, cu atitudini gingaşe, cu mişcări pline de sen
disposiţie începe a fi întrebuinţată în mod mai timent si de viată si cu expresiuni delicate ; ele
, , .
curent tot în tim pul D omniei lui Matei Basarab : sânt executate cu u n colorit fin şi cam şters, care
('ii poate fi prin urmare tet din 1 669, dar mai dovedeste vechimpa lor.
,
ci
-
puţin probabil din prima jumătate a veacu l u i A ceastă zugrăveală se apropie mai mult de
al XVII-lea. caracteristica zugrăveli10r din " vechiul stil", din
Zugrăveala interioara (fig. 7) pare a arăta şi ea veacurile al XVI-lea şi al XVII-lea (fig. 9).
două ep0ci ; prima mai veche, bine conservată, A doua epocă este aceia din pronaos, u nde mai
mai ales în naos (fig. 8) ; ea este caracterisată prin ales figurile ctitorilor lor sânt de dimensiuni m �
1-32 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTE LOR ISTO:zrCE
mari şi de calitate mult inferioară celor din naos. veche, în genul bisericilor d'inainte de Matei Ba
, clopotnita
, ,
Ele par, de altfel, a fi fost retuşate, poate chiar sarab, si si scara să fi fost adăugite
de mai multe ori. Trebuie să mai observăm si , la o restaurare mai târzie, făcută de către un
zugrăveala de pe tâmplă (fig. 1 0) , care este foarte mester de modă nouă, cum o arată cornisa trasă
fin executată, cu frumoase m otive decorative şi la ablon, care poate fi cel mai de vrem� de pe
ş
cu un rând de figuri foarte expresive ca atitudini la 1 700, când acestea incep a fi întrebuinţate.
,
si foarte frumos desemnate, care sânt probabil Portretele ctitorilor ar fi fost refăcute tot atunci,
contimporane cu celelalte zugrăveli mai vechi aşa cum le vedem astăzi, de către un meşter mai
din naos. puţin iscusit, care a refăcut şi desemnul .bisericii pe
Ce putem deduce din observaţiile de mai sus ? care îl ţin ctitorii în mânile lor.
O primă ipotesă ar fi că biserica propriu-zisă Pentru a ajunge la ° certitudine , ar trebui fă
este mai veche decât o arată pisania : ea este la cute cercetări supt actualele zugrăveli din pro
început fără clopotniţă şi prin urmare fără scară. naos, ca să se caute dacă nu se găsesc urmele al
La 1 669 ea este restaurată, i se adaugă atunci t or portrete de ctitori supt cei de astăzi şi poate
clopotniţa peste pronaos, cu turnul care conţine un alt desemn al bisericii de la origine, care poate
scara şi pridvorul ; tot atunci se reconstituiesc bol să fi avut alte forme ; de asemeni ar trebui să
ţile care probabil căzuseră în urma accidentului se caute supt tencuieli in faţada principală, la te
care a m otivat r estaurarea bisericii. meliile fostului pridvor, etc., ceia ce ni-ar da
O a doua ipotesă ar fi că biserica este zidită poat� indicalii mai precise care ni-ar permite
l 1 669 de către un meşter bătrân de modă
a o reconstituire a bisericii de la început.
BISERICA SF. 'ELEFTERIE DIN BUCURESTI I 1
- C1ădită la 1 743, reparată la 1 867, restaurată la 1930 -
DE A RHITECTUL Ş TEFA
-- 0
BALS.
,
--
·
Acastă sfântă si dumnezeiască biserică care bine trasat 5. Cursul D âmhovi ţei s'a mai schim
să prăznueste p r'e numele marelui mucenic bat, insula nu mai există, aspectul general însă
'
Gheorg hie si a sfăntului sfesteno-mucenic rămâne probabil acelaşi m u ltă vreme, ju decând
Elefterie s'a � ridicatu si s 'au � iditu dăn te
meliia iei si s'au înfr� musetat precum să după planul maiorului Boroczin, făcut supt Vodă
vede cu cheltuiala răposatul� i jupăn Cos Ştirbei în 1852, care ni arată biserica încă
tandin sin Macsin cupeţ, prin osteneala pres aproape isolată.
finţitului Mitropolitu al U n�rovla h iei ch ir F iind mult vis'tată de credinciosi pentru icoa
Neofit şi a dumisale jup. Andrei Z araf, un nele sale făcătoare de minuni, la �are se închinau
chiul răposatului, pre carele l-au fostu lă
sa tu epitrop la moarte dumnelui şi s'au să
vârsitu
' acastă dumnezeiască biserică în zi
' pre·înnăltatului D omnu
1 0 Mihai Racovi ţă Voevod î �tt'o pomenire
lele pre-Iuminatului si
vecnică ctitoriloru si ostenitori ce mai sus

pomenit .. Lea[t] [7]252. M. D . 2. (fig. n.
Exam inând] planul Bucureştilor ridicat de Fr.·Iosif
S ulzer în 1 780, adecă treizeci şi şapte de ani după
fundarea ei 1 se constată că bi3erica este c1ădită
în afara oraşului, pe o mică insulă cuprinsă în
, 3.
:serpuiturile Dâmbovitei
,
A şezată la umbra pomilor c e acoperiau insula,

lângă heleşteul format acolo de apele, pe atunci
"leggiere e salubri" , ale Dâmboviţei, era bine
cunoscută de B ucureşteni, cari veniau in zilele
călduroase de vară, atraşi de pitorescul locului.
Până si D oamna lui A lexandru-Vodă Ipsilanti,
,
"o natură, pare-se, poetică şi languroasă, . se

simţi a mai mult atrasă de păduricea şi heleşteul
de la Sfântul Elefterie, unde adese ori sta oare
întregi noptea să mediteze 4 " .
Cercetând mai departe diversele planuri ale
oraşului, ridicate la câţiva ani interval de Marel e Fig. 1 . - Biserica Sf. Elefterie după restaurare.
Stat Major austriac prin locotenentul P urcel î n
1 789 şi locotenentul Erost î n 1 79 1 , vedem că Î n bolnavi şi îndrăgostiţi, a avut destulă faimă pen
jurul bisericii erau acum câteva case ş i un parc tru a-şi impune numele cartierului care i s'a des
voltat cu încetul împrejur.
1 Datele relative la biserică sânt luate din "Istoria Bucu Cu toate acestea este lăsată fără ingrijire (de şiapar
reştilor" de G. 1. Ionnescu-Gion, pp. 1 3 1 , 1 55, 187, (;94. ţinând Mitropoliei, căreia îi slujia de schit) şi în urma
2 Maxin Cupeţul a mai lăsat venituri şi bisericii Colţea ,
unde d fost i"gropat. Pisania a fost publicată de d. . Iorga,

cutremurelor din acea epocă îşi pierde cele două
in Inscripţii din Bisericile Romăniei, fasc. II, no. 766 . � Parcul se găsia in faţa casei boierului Filipescu. Din in
8 Toate planurile citate se găsesc la Museul Municipal. scripţiile săpate pe coloanele pridvorului se poate presu
• Ionnescu Gion, o. c., p. 131 . pune că a mai existat acolo şi o şcoală de cântăreţi.
1 34 BULETINUL COMISIUNH M ONUMENTELOR UTORICE
turle si rămâne dărăpănată până in 1 867, când a fost "Anul 1 867, Octomvrie, ziua-o Reparaţia aces�
repar�tă, pe vremea MitropoJitului ifon (fig. 2). tei Sf. Bis. s'a făcut în zilele Preîn. Domn Ca
Atunci i s'a dat infăţi�area pe care şi a păstrat o
- - rolu şi Mitropolitu Nifon din venitul Sf. Bis. şi
până în ajunul restaurării actuale, săpându-se urmă- ajutorul făcătorilor de bine prin osârdia O: Epi
toarea inscripţie pe un bloc de piatră , care nu este tropilor ... Poenaru, Preotul I. Catihit : N. Cristescu,
decât partea superioară a cadrului uneiCl din ferestre : Preo ţ ii Lazăr N icolae, şi reparată de ... " (fig. 3)r
I.�! 1, 2, � 4, 1M.
Fig. 3 . - iserica SI. Elefrel ie. Plan
DESCRIEREA BISERICII.
Biserica este construită din cărămidă şi are ziduri 1 . Naos trilobat, cu abside circulare in interior,
de 65 cm. grosime. Planul ei se compune din : poligonale in exterior.
BISERICA SF. ELEFTERIE DIN BUCUREŞ TI 1 35
II. Pronao.s, cu scară aHpită de păretele ord, Alipită de păretele Nord, scara exterioară suind
supra-lărg it în raport cu naosul şi despărţit de la clopotniţ ă, circulară În interior şi poligonală în
acesta prin trei arcade pe coloane de piatră. exterior (cu cinci laturi), are trepte masive de
I II. Pridvor deschis, cu coloane de piatră (fig. 3). lemn.
PRIDVORUL , un dreptunghiu prelungit perpen Cele patru coloane de piatră sculptată, din care
dicular pe axa bisericii, are patru coloane simple două angajate in păreţii laterali, care susţin păre
de piatră în faţadă şi câte o coloană de zid an tele dintre naos şi pronaos, sânt aşezate pe un
gajată în faţadele laterale. Este boltit in modul postament inalt de zidărie.
obisnuit,
,
cu caIotă sferică ş i pandantivi, asezată
,
NAOSUL este o încăpere dreptunghiulară, măr.....
pe patru arcuri în plin centru. Pentru a obţinea genită spre latura Est de absida altarului (foarte
pătratul central, in care se înscrie calota, pridvorul adâncă, având două nişe : proscomidia ş i diaco.....
fiind dreptunghiular, arcurile Nord şi Sud sânt niconul), şi spre laturile Nord ş i Sud de cele două
,•..0' -1, 2, ..3, 4, 5, M.
Fig. 4. - Biserica Sf. Elefterie. Secţiune.
lărgite , m ult. Tot sistemul pe arcuri este în " porte abside laterale. Către pronaos, alte două niş e for.....
.â-faux", picioarele arcurilor recăzând pe console mează replica celor din altar 1 .
profilate. Ca şi la pronaos, ferestrele mari care sânt aşe .....
Trecerea din pridvor in pronaos se face prin zate în axul absidelor au un al doilea rând de
tr'o uşă in ax, având un cadru de piatră sculp ferestre mai mici de-asupra.
tată, cu pisania aşezată de- asupra. Spaţiul este boltit, cu patru arcuri mari în plin
PRONAOSUL, luminat prin două ferestre desa.....
xate mai mari şi alte două mai mici de-asupra, 1 Aceste nişe şi faptul că biserica aparţine tipului de plan
»simplu' o leagă de seria monumentelor in care se regă
·este boltit ca şi pridvorul, arcurile Nord ş i Sud
sesc urmele influenţei sârbeşti. Vezi G. Balş, Influence du
plan serbe Sll T le plan des eglises roumaines, în .l'Art
fiind destul de late pentru a obl,inea pătratul cen
tral. Şi aici partea de jos a arcurilor se termină Byzantio chez les Slaves. Les Balcaos c , voI. II, col. .Orient
tot pe console. et Byzance", p. 278.
1 36 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORICE
centru. Cele Nord ş i Sud sânt înguste şi proptite Partea superioară este decorată cu medalioane
de bolţile în jumătate de calotă sferică al absi... circulare, întra te în grosimea zidului. D e ...asupra
delor laterale. Celelalte, E-W, sânt largi şi se lor mai e încă un brâu, o frisă şi corni ş a.
opresc, unul în păretele spre pronaos, celălalt Basa turlei, pătrată, abia ie şind de-asupra aco
direct în bolta altarului m a i joasă şi terminată la perisului, este decorată si ea cu medalioane.
capăt cu jumCitate de calotă sferică (fig. 4). Turia este nouă. T ot asa ;i acoperisul cu olane.
F erestrele actuale nu �ân t cele originale, care erau
'
Pătratul central do-asupra căruia se înălţa turla
Pantocratorului prin i ntermediul pand�mtivelor este încadrate cu un chenar de piatră sculptată, din care
ilcum acoperit cu o boltă de scân duri. s'a regăsit un singur fragment în fatada Nord.
În sfârsit sO"lul cel vechiu, complect deteriorat,
,
este ascuns de un placaj de cărămidă modernă.

Decorul arhitectonic al faţadelor era complectat
cu o decoraţie în frescă cu motive ornamentale,
abia visibi le actualmente, ce acoperia profilele
corniş ei, frisa, brâul ş i câmpul medalioanelor.
Fig. 6. - Biserica Sf. Elefterie inaime de restaurare,
Dacă , acum, compa răm planul descris mai sus:

cu planurile bisericilor contimporane si ' chiar ante....
rioare, observăm că, afară de mici diferente ' în
detalii, este identic cu mare parte dintre ele
Acest plan cu caracteristicile sale : naos trilobat..
pronaos uş or supra-lărgit, cu scară exterioară,
l\,j&' "1 2., .:l, <;, 5,M
pri dvor pe stâlpi ş i turlă pe naos şi pronaos,
Fig. 5. - Biserica Sf. Elefterie. Faţadă.
apare acum fixat la sfârş itul secolului prec edent
,IN EXTERlOR , hiserica presintă decorul carac... şi nu mai variază pănă în zilele noastre.
teristic al monumentelor din epoca fanariotă. Fa ... Decoraţia exterioară însă, nelegată organic, simplU'
ţada este împărţită in două părţi inegale printr'un veş mânt aplicat pe faţadele bisericii, variază mai
brâu, simplu ciubuc rotund , înca drat de două făşii uş or. Cu apariţia D omnilor fanarioţi este supusă
plate, puţin, e �ite în afara zidului (fig. 5). din ce în ce mai mult influentelor orientale.
,
Partea inferioară, mai înaltă, este decorată cu SI. Elefterie, cu arcaturile polilobate în acoladă,
pilaş tri ş i medalioane , represintă tipul noului stil,
care se răspândeş te răpede in toată Muntenia şi.
o serie de arcaturi oarbe trilobate ş i in acoladă,
sprijinite pe pilaştri, mergând jur împrejurul bi...
senCll până în dreptul pridvorului, care este un devine stilul caracteristic al secolului al XVIII-lea 1 •.
portic deschis pe coloane simple de piatră. J Grigore Ionescu, in Istoria ar/âteclu rii romăneşti.
BISERICA SF. ELEF TERIE DIN BUCUREŞTI 1 37
RESTAURARE A BISERICII.
La începutul restaurării, monumentul

nu se presinta aşa cum este azi. Se
poate vedea pe fotografia luată atunci
ce înfăţişare avea, cu mica turlă de
lemn, cu arcadele pridvorului înfun
date, cu un al doilea pridvor de lemn
în fată, cu acoperisul de tablă văpsită
'
ţ
ş i cu păreţii găuri i în intregime. În
primăvara anului 193J, Consiliul paro
hial hotărând să restaureze biserica,
s'au început cercetările preliminare
(fig. 6 şi 7).
Cunoscându-se caracteristicile tipului
de biserici din secolul al XVllI-lea,
se putea presupune de la început că
existase un pridvor deschis pe stâlpi
şi foarte probabil o turlă pe naos.
Din interior se vedea îndată că biserica
fusese prelungită, deschizându-se o
largă arcadă în păretele intrării şi mu
tându-se uşa cu cadrul ei de piatră în
dreptul arcadei centrale a fostului prid
vor. La primul sondaj făcut la colţul
Sud-Vest al bisericii au apărut capite le
si
,
fusul unei coloane de piatră (fig.
8). Cojindu-se apoi cu grijă o făşie de
tencuială de la corni şă pănă în soclu,
s'au găsit urme de frescă la profilele
cornişei, la frisa superioară, la ciubuce
medalioane si ,
brâu. Cu această ocasie
s'a mai constatat că păreţii bisericii
Fig. 8. � Biserica Sf. Elefterie in cursul restaurării.
fusese ră supra-înălţaţi cu EO cm., că actualul nivel,

al solului este mai sus cu 30 cm. faţă de cel ve
chiu şi că soclul existent ascunde pe cel vechiu.
Urmele celei de-a doua turle nu s'au mai
găsit, de oare ce la reparaţi a făcută după prăbuşirea
ei a fost dărâmată toată zidăria palatului pănă la
partea superioi:lră a pandantivelor. În urma re
sultatului obţinut prin cercetările descrise mar
sus, programul restaurării era următorul :
1 ) Redeschiderea arcadelor pridvorului, mutatul
uşii pe zidul pronaosului şi desfiinţarea pridvo
rului de lemn.
2) Cojitul tencuielii pe toată suprafaţa bisericii,
. pentru a scoate la iveală resturile din vec h ea
zugrăveală.
3) Refăcutul invelitorii.
4) Desfiinţatul turlei de lemn, refăcutul unei
turle de zid la pronaos şi e ventual la naos.
Fig . 7. - Biserica Sf. El : fterie i n a i n te d e resta urare. 5) Coborâtul solului la nivelul celui vechiu, şi
B " l. Com. )lon IsI. - Face. "1, 1 � l:l'l. 6
1 38 BULETIMUL COMISIUNII M O NUMENTE LOR ISTORICE
TURLA. Din toate acestea, problema principală 2) R efacerea turIei fără considerente arheolo...
era restaurarea turlelor. gice, in spiritul vremii moderne.
De la inceput s'a renunţat la reinălţarea turIei 3) Reconstituirea turIei pe basa elementelor
naosu!ui din causa lipsei datelor necesare pentru cunoscute şi a studiului monumentelor contim...
reconstituire şi din causa proastei stări a arcu... porane bisericii.
rilor crăpate la cheie, necesitând, în O Z /DARlE VEC HE
casul unei supraîncărcări, costisitoare m1 ADAO&A TĂ ÎN 186 7
lucrări de consolidare. � . MODERNA .,
VECHE O/IV
Pentru cea de-asupra pronaosului -.f8(J7
insă, se aveau unele indicii, obţinute
in urma dărâmării turlei de lemn , ş i
anume :
înălţimea patului turlei, determinată
printr'un fragment din cornişa origi
nală găsită supt coama acoperişului ; dia
Z IDACUE NOUĂ (-f9X»
COMPLECTÂND coţmişA
metru! interior ; faptul că turla fusese oc
togonală, cunoscut din urmele găsite în
Z/DA.Q/A
zidărie la partea superioară a patului.
VECHE
O reconstituire precisă nefiind po
sibilă din causa insuficienţii acestor
date, rămânea de ales una din urmă
toarele soluţii :
1 ) Menţinerea aspectului actual al
bisericii, acoperindu-se patul ş i renun
ţându...se la turlă.
Fig. 1 0. - Biserica Sf. Eldterie. Cornişa bisericii.
Prima soluţie este indicată în casul unui mo

nument de o importanţă istorică sau artistică atât
de mare, încât orice încercare de a-i modifica
înfăţiş area să apară ca o lipsă de gust.
Nimic însă in casul de fată nu indreptătia
, ,
tratarea in obiect de museu a unui monument

încă "viu " , deschis cultului şi deservind un car
tier intreg, ai cărui credincioş i nu ar fi în ţ.e les ca
biserica să rămână ciuntită.
lipsa unui stil modern bine fixat a fost causa
Înlăturării soluţiei a doua, soluţie aplicată a dese ori .
cu succes in epocile trecute, când nu exista acest
respect al monumentului istoric, care ni interzice
azi astfel de experienţe cu resultat incert.
De aceia· s'a rămas la ultima soluţie, ca fiind
cea mai favorabilă monumentului si cea mai ,
conformă cu tradiţia şi cu cerinţile credincioşilor.

Din cercetările făcute printre bisericile contim
porane cu Sf. Elefterie , s'a constatat că, dintre
toate, biserica Sf. Ştefan din Bucureşti, clădită in
1 768, care şi-a păstrat încă vechea turlă, era cea
mai indicată pentru a da indicaţiile necesare.
De si clădită cu douăzeci si cinci de ani mai
, ,
tărziu, bisericile sânt aproape identice.

După acest model şi cu elementele cunoscute,
Fig. 9. - Biserica SI. Elefterie, fatada Est, după restaurare. s'a făcut proiectul de reconstituire a turlei.
BISERICA SF. ELEFTERIE DIN B C CUREŞ TI 1 39
Fig. I l . - Biserica Sf. Eleftf'rie, faţada Sud. d u pă restaurare.
Construită în cărămidă, a fost întărită cu

colace de beton armat. Tot în beton armat
a fost făcuţă ş i bolta. Crucea a fost refăcută.
dIn nou.
ACOPERIŞ UL bisericii") trebuia coborât,
dărâmându-se din păreţii exteriori cei 60
em. de zidărie nouă. Pentru a nu răzima
însă şarpanta acoperişului pe bolta de scân
duri a naosului, nu s'a putut suprima com
plect acest adaos de zidărie.
S'a înălţat pu ţin coama acoperişului, s'a
coborît nivelul streşinei cu 30 cm. în loc de
60 şi, făcând--o de 90 cm. lărgime, s'a ob-
ţinut panta necesară de acoperiş pentru a
nu atinge extra-dosul cupolei (fig. �).
Neexistând nicio indicaţie în privinţa ve
chiului material întrebuinţat la învelitoare,
s'a înlocuit tabla de fier cu olane 8.
Este probabil, de altfel, că vechea înve
litoare era tot de olane, mult întrebuinţate
în acea vreme, plumbul şi arama fiind ma
t eriale scumpe, iar şiţa rară în Bucure ş ti.
CORNIŞ A . Observându-se fresca la profilul
superior al cornişei, s'a văzut că făşia neagră
mă.rgenind motivul decorativ de pe ultimul
profil, era scoasă în afară, ca ş i când ar fi
aparţinut altui profiI în continuarea celui
existent. Din cercetările făcute a reiesit că ,
există într'adevăr dou� rânduri rupte de

cărămizi vechi, cuprinse în adaosul de zi-
Tabla de fier nu e x ista lncă pe vremea aceia.
Fig. 12. - Biserica Sf. Elefterie, faţada Nord, urma ferestrei
8 astupate, cu prabul de piatră sculptată.
1 40 B U LETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR JSTORICE
·dărie nouă peste cornişă. D in felul cum sânt menţionat mai sus, din blocul de piatră cu ins
a şezate, perpendicular pe faţadă, se poate presu cripţia reparaţiei din 1 8 :7 (fig_ 1 '2).
pune C'ă aceste cărămizi făcuseră parte dintr'un Pe lângă aceasta s'a mai găsit la toate feres
profil superior terminând cornişa. N ecunoscându-se trele, în partea lor superioară, o scândură înecată
insă forma părţii dispărute, complectarea s'a făcut în zidărie, servind ca boiandruc provisoriu pentru
prelungindu-se acele două rânduri până la di susţinerea cărămizilor până la a şezarea cadrului
TIlensiunea unei cărămizi întregi (fig. 1 0). de piatră.
PARAMEi\T. După ce s'a îndepărtat toată ten Cunoscându-se astfel dimensiunile şi forma
cuiala la păre ţii bisericei, păstrându-se însă absolut cadrului, se putea face uşor o restaurare com
10ate urmele din vechea zugrăveală în frescă, plectă. Din lipsă de fonduri însă s'a renunţat la
.abia visibilă acum, s'a curăţat zidăria, adâncin....
d ll-se rosturile, şi s'a re tencuit din nou. Faţadele
ieşind petecite din causa contrastului între supra
-feţele nou-tencuite şi numeroasele porţiuni cu
zugrăveală veche, s'a trecut o spoială de coloare
·gălbuie (fig. 1 1 ).
Legătura de fier incercuind biserica supt cor
ni şă, a şezată probabil în 1 867, a fost lăsată pe l oc.
Crăpăturile din zidărie, formate probabil în urma
Fig. 1 4. - Biserica Si. Elefterie, fereastra altarului.
readucerea lor în starea primitivă, a şezându-se în

locul cadrelor nişte foi de plumb încastrate in
zidărie, care să li fixeze conturul.
Î n fa ţada de Nord a fost conservată bucata de
piatră a cadrului a şa cum s'a găsit, indicându-se
Biserica Sf. Elefterie. Fatada Nurd,
forma vechii ferestre înfundate printr'o ni şă să
Fig. 13. -
cu fereastra astupată restaurată. pată în zid (fig. 1 3).

La altar, fereastra superioară, ce fusese şi ea
·cutremurului C'e a dărâmat turlele, sânt toate vechi înfundată, a fost redeschisă, liberându-se fresca,
-şi n'au mai progresat. Au fost cură ţite şi umplute rămasă intactă pe glafuri. Celelalte ferestre supe
cu zeamă de ciment. rioare la naos şi pronaos s'au conservat, mutân
FERESTRE. Odată cu scosul tencuieJii s'a des du-se doar spre interior tocul aşezat la faţa zidului.
·coperit existenţa a două ferestre înfundate in Î n sfârsit cadrele de piatră sculptate la prosco-
,
dreptul nişelor laterale ale naosului. Acea din spre midie si diaconicon au fost curătite si liberate de •
1 ord mai avea încă la partea inferioară cadrul

, J ,
tencuială (fig. 1 4).

de piatră sculptată C'are de sigur existase şi la toate PRIDVOR. Arcadele prid vorului au fost des
celelalte ferestre. Partea superioară a ferestrelor, pe fundate. Coloanele de piatră şi tiran ţii de lemn
.de altă parte, era şi ea cunoscută, după cum s'a rămaşi îngropaţi în zidărie au rea părut. D emon-
1 -4 1
DIN BU CU RE ŞTI
BIS ER ICA SF. ELE FTE RI E
des fiin ţân du- se arca da
prid vor ş i pro nao s, refăcut,
n i a platformei de zid
1:area pav ilio nul ui de lem ş ce- i ţine a loc ul.
scos la ive ală urm ele prim itiv al bise rici i.
aşe zat ă in faţa intr ării au Astfel s'a rev eni t la pla nul
e au fost refăcute.
-unor trep te circulare, car
ro
r
I
I
\
I
I
I
I :::;
"3
c:
u
....
B
'"
8
'"
'"
c::
'"
E
'"
2
C
ce "
0-
4:
u
.S:!
4: �
o-
.�
..-
'-.!
]
.u
,)
'"
Iii
Vi
"
u
....
1;l
ce
Lr)
-
.�
w...
�'"'\.�
�-�=cJ '
nec esit ate de ne ....

piat ră, înca strale LU CR ĂR I SUP LEM ENT AR E,
Uşa cu pisa nia şi cad rul de voi le mo der ne, s'au făcu t
: la păr ete le ord al
, au fost desf ăcu te
in arca da cen trală a prid vor ului pro nao sul ui lân gă scară,
săp ând u-s e un coş în
în păre tele dint re
�i mon tate din nou la locu l lor
1 42 BULETINUL COMISIUNII MONUMENTELOR ISTORlCE
zidărie, ş i la altar, unde s'a deschis o uşă scene în colori delicate desfă şurându-se pe toată
in dreptul unei niş e existente, lipsită de zu suprafata păreţilor.
grăveală. Complectarea o perei de restaurare ar trebui
Lucrările de restaurare descrise mai sus s'au dusă până la capăt, transformându-se astfel aceasti'l.
terminat în toamna anl!lui 1 930, amânându-se,
din lipsă de fonduri, rEstul lucrărilor necesare
pentru terminarea restaurării, adecă :
1 . Curăţirea picturii in frescă, acoperind păreţi i
ş bolţile în interior, ascunsă supt stratul de zu
i
grăveală adăogat probabil in 1 8b7.
2. Curăţirea coloanelor sculptate între naos şi
pronaos, îndepărtându-se stratul de coloare în
uleiu cu care au fost văpsite .
3. I ncastratul in păretele pridvorului a inscrip
ţiei menţionând reparaţia din 1 867.
4. Restaurarea soclului.
5. Punerea in valoare a bisericii, amenajându-se
terenul d'imprejur, conform planului făcut, în
care se ţine sa ma de diferenţa de nivel Între solul
vechiu si ,
cel de azi si
,
de viitoarea isolare a bi-
sericii în mijlocul unei pieţi, prevăzută în planul
de sistematisare a cartierului 9.
În soluţia adoptată se creiază, la un nivel mai
jos decât strada, o zonă de verdeaţă în jurul
bisericii (fig. 1 5).
Lucrările de curăţire a picturii au fost începutel0� Fig. 1 6. - Biserica Sf. Elefterie. Uşa restaurată.
însă proasta stare a frescei a descurajat pe eno
riaşi, cari n'au înţeles că lipsurl1e ce s'au găsit biserică într'unul din rr.onumentele cele mai re
n'aveau aici nicio importanţă, frumuseţa constând presentative ale secolului el XVIII-lea din Bu....
în ansamblul decorativ format de multimea ,
acelor cureşti (fig. 1 6).
9 S'au inceput in vara anului 1 934 lucrări pentru reali plectarea scenelor lipsă pe zidăria nouă în jurul uşiL) In
sarea acestui plan, t are au fost in să intrerupte. interior sânI curăţite portretele ctHorilor şi scenele absidei
1}
umai pictura d i n pridvor a fost până acum curăfită Nord şi Sud. Cu ocasia curăţirii portretelor ctitorilor s'a
complect, in condiţii satisfăcătodre (Se poate regreta com- confirmat ipotesa exislenţei a două t urle.
C R O N I C Ă
--0--
D. A. N. Grabar publică, în Seminarium Kon înregistrate, descrise şi cercetate toate bisericile

<lakovianum, VII, acest articol despre regretatuL din Moldova din timpul înfloririi artei ei, cu ane
O. Balş : xarea de frumoase planuri şi fotografii. Până în
" Î n Septembre anul trecut, imediat după al IV-lea present, nicio ţară ortodoxă încă nu se poate
Congres Internaţional d e Bizantinologie, la care lăuda cu un astfel de corpus de m ateriale arhi
-el presida delegaţia română, a încetat din viaţă tecturale.
George Balş, membru al Academiei Române, vice Î ntr'o serie de articole şi de dări de samă, Balş
preşedinte al "Comisiunii Momumentelor Istorice" a căutat să stabilească originile d iferitelor parti
din Romănia. cularităţi ale arhitecturii romăneşti şi a aplicat
Răposatul a fost un om de o · rară puritate su metoda istorică comparată la studiul ei, în mod
iletească, câştigându-şi simpatiile prin bunăvoinţa reuşit, une ori cu mult curaj (a se vedea în spe
lui permanentă şi prin modestia lui sinceră. Năs cial " Influences armeniennes et georgiennes sur
-cut dintr'o veche familie boierească şi având stu l'architecture roumaine", Bucureşti 1931 ). Î n cău
diile de inginer, el şi-a îndreptat privirile spre tarea de material comparativ, el a făcut o s�rie
studiul antichităţii ca un amator luminat, ocu întreagă de călătorii în Bulgaria, Serbia, la Con
pându-se însă cu cercetarea ei ca un p rofesionist stantinopol, în Palestina, la Athos, la Moscova şi
conştiincios şi consecvent. S e interesa în special la lugoslavi, în diferite ţeri din E uropa occidentală.
de vechea arhitectură romănească şi a fost primul Unele din dările lui de samă asupra acestor
care a pus studiul ei pe base ştiinţifice. Cea mai călătorii au şi o importanţă mai generală : planuri,
Însemnată contribuţie ştiinţifică a răposatului sânt schiţe şi fotografii şi descrieri ale bisericilor din
c ele trei volume ale operei sale : " Bisericile din M esembria şi din Serbia-de-Nord ( 1 9 1 1 , 1 9 1 2),
Moldova" , din secolele XV, XVI, XVII şi XVIII care dau de obiceiu un material din cele mai si
{în româneşte, cu un resumat frances), editate de gure în mânile cercetătorului. Balş trebuie pus î n
" Comisiunea Monumentelor Istorice" din Romănia rândurile p ionierilor istoriei arhitecturii balcanice
şi de "Fondul Regelui Ferdinand 1 " , în 1 926, şi·şi va păstra întotdeauna renumele de primul
1 928 şi 1 933. î n această operă monumentală sânt istoric al arhitecturii române". (Trad. A. Ivanovschi.)
R E S U M E F R A N ( A I S
-- 0--
N. IORGA. Georges Balş. Notice. fice pres de Bucarest, �leve pendant la seconde
moitie du XVII-e . siecle. Peinture d'un grand.
VlRGILE N. DRĂ GHICEANU. Rapport pr�sente caractere.
ETIENNE BALŞ . L 'eglise de St. Eleuthere ci

jadis au president de la Commission des monu ....
menls historiques sur l 'inspection des eglises et
couvents de l'Oltenie. Bucarest. Edifice bucarestois, bâti en 1 743. Forme'
c1assique pour cette epoque. Details sur la r �s
DR. BOS KOVI C . Le narthex de Cozia avait-i/ un tauration conduite par l'auteur.
itage superieur ? (texte franc;ais).
CHRONIQUE. Necrologe. de Georges Bal ş J'ar
N. GHICA-BUDEŞ TI. L'eglise de Rebegeşti. Edi- M. Grabar.
I� E D A C T I Â :
.
SECRETARI AT U L COMISIUNlI MONU MENTELOR ISTORICE
IS11CU�ŞTI. - STRADA GENERAL BERTHELOT No. 26.
Secretar-Director : VIRGILlU N. DR Ă GHICEANU

Studenţii, profesorii şi preoţii au 45% reducere, adresându-se Secretariatului.

Ediţia pe hârtie chromo, Lei 1 20. - Ediţia pe hârtie velină, Lei 90.
La Secretariatul Comisiunii se poate procura Bu l e tinu l Comisiunii pe anul 1 923,
consacrat Curţii Domneşti din Argeş. Exemplar de lux cu text frances lei 1 . 1 00j
f�ră text frances lei 1 .000. Exemplar pe hârtie velină cu text frances lei 6001
PREŢUL
L E I 9 0
ANUL XXVII. - F ASe. 82. O CTOMBRE-DECEMBRE 1 934.
BULETINUL
C O M I S I UN I I
,
1 Q 3 4
Aşezământul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ .:. Vălenii-de-Munte
MINISTE RIUL INSTRUCTIUNII PUBLICE SI , .
AL CU LTELOR
M IJ\11S TRU : C. A GELESCU
COMISIUNEA MONIJMENT ELOR ISTORICE

P REŞEDINTE : N. IORGA
Membri : I O A N ANDRIEŞESCU, P ETRU A TTOKESCU, ALEX ANDRU L Ă PEDATU, CONST. MOISIL,
PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. ŞTEFĂNE CU, ARTUR VERONA.
Secretar..... Director : VIRGILI N. DRĂGHICEANU.
Arhitect..... Sef : N. GHIK A-BUDESTI.
, ,
C U P R I N S LI L ·
T E X T:
G. DE JERPHANION : Les eglises rupestres de Cappadoce et la place de leurs peintures dans
le developpement de l'i onographie chretienne
DOCTEUR DJ. BOSKO VrC : Quelques observations sur j'architecture de l'egUse de Tismana.
1 45
1 85
.
Ei'vI. KRETZU LESCU :- Istoricul bisericii din Creluleşti-Mănăstirea 1 90
Resumat frances. 1 92
ILUSTRATIU 1 : ,
Pagina
L es ef{lises mpesires de Cappadoce ei la place de Fig. 30. - Voute il la premiere partle de Toqale KI-
leu rs peintures dans le developpement lisse : cote ganche • • • '
.
' • • 161
31 . - Sainte-Barbe d e Soghanle : Epreuve de
I'eau et Reproches d e Joseph il Marie .
de l' iconographie c/zretienne. "
• 1 62
Fig. 1 . - La reglon d'Urgub : environs d e Matchan " 32. - Saint Sakerdon dans le seconde partie de
et Gueureme . Toqale Kilisse
Roches ruiniformes, a Gueureme.
. . • . • 146 • • • • • • • 163
2. - 33. - Presentation, dans la seconde partie de
Aiguilles a G ueureme
1 46 •
3. - . 146 Toqale Kilisse . • • . • • • 1 64

4. - Tour pres de Tchaouch-b . . 147 34. - Benedictlon des apotres, dans la seconde
5. -
»
Cones en formation, pres de Zilve 1 47 partie d e Toqale Kllisse . • • • • 1 64

6. - Matchan • • . • • 148 " 35. - Ordination des premiers dia cres (fragment),
7. - Cone au centre de Matchan. 148 dans la seconde par tie de Toqale . 1 64
8. - Vallee de Soghanie.
. •
1 48 36. - Adorati n des Mages (fragment), dans la

9. - Le grand pigeonnier de Soghanle
. • • •
" 1 49 seconde partie de Toqale Kilisse • • • 1 64

10. - Tchaouch-In • • . . • • . 1 50 • 37. - Annonciatiol1, dans la seconde partle de
saint Mich . l (3 Qarabacn Kilisse de Soghanl.;).

"
- 1 1 . - Deux donateurs prosternes aux pieds de Toqale Kilisse
38. - Annonciation, sur un omophorion brode
• • . • • • 1 65
151 •
1 2 . - Monastere d'A'ineli Kilisse, pres d e Gueu- du treşor de Putna • • . . . • 1 65

reme 39. - Cycle du Bapteme (fragmtnt), dans la
13. - Meule de cloture a Qezlar Qalessi (Gueu-
. • . • , • • • • 1 52
seconde partle de Toqale Kilisse • . • 1 65
reme) 40. - Peintures au puurtour de I'abside nord,
14. - Refectoire monastique 3 Gueureme •
• • . . • • . • 153 "
dans l a tl'iconque de Taghar
15. - Cone d e Betii Kilise a Soghanle 4 1 . - Nat;vite a Qaranleq Kilisse .
• 153 . 1 66
.
42. - Crucifixion , il Qaranleq Kilisse .
" . • 1 54 " 1 66
16. - Fd<;:ade de l'eglise de Saint-J ean-Ba ptistl:,
a Tchaouch In
" n
• • 1 66
43. - Asc nsion, dans le narlhex de Qaranleq
17. - Decor sculpte dans une chapelle il Zilve .
. • . - . . • 154 "
Kilisse
44. - Transfiguratiou, il Qaranleq Kilisse .
1 55 • • • . . • • 1 66
18. - Eglise triconque d<! Tagh ar (abside orien-
45. - Transfiguration: il Tchareqle IGlisse (Gueu-
" " • 1 67
tale) .
1 9. - Toqale Kilisse il Gueureme .
• • . . • • 1 55 •
reme) .
46. - Saint Bacchos, il Qaranleq Kilisse .
. , . 1 56 • • • • • . 1 68
n
20. - La partle 2.nterieure de Toqale KiJisse " 1 68
( vue prise du sanctuaire) . . • 1 56 " 47. - L'archange Ouriel, a Elmale Kilis!le . . 168
21. - La s conde partie de Toqale Kilisse : cote " 48. - Sacrifice d'Abraham, au cimetiere de Calliste 1 69
des absides 49. - Peinture de Doura-Europos : le Chrlst
22. - La seconde partle de Toqale Kilisse : cote
. • • • • . , • 1 56 •
n marchant sur les eaux . • • . . • 1 69

nord . 50. - Fragment d'ampoule de Bobbio, awc
23. - Qaranieq Kiiisse fi Gueureme (plan et
• . • • • • . . 1 57 "
l'image du Christ marchant sur les eaux . 1 70
coupe) • • . • • • 1 57 5 1 . - Sacrific!-! d'Abraham : miniature du Cosma
24. - Qaranleq Kilisse : les absldl's 1 57 Indicopleustes du Vatican . . • • • 171
" 25. - vue sur le fond et le " 52. - Colonne du clburium d e Saiflt-Marc de
narthex Venise (fragmept), avec scenes de la Passion.
26. - Elmale Kilisse il Gueureme : vue sur le
. . • . . . 1 57 171
" 53. - La Fuite d'Elisabeth a u desert, s u r une
fond . • • • • • . • 1 58 eulogic d : Terre Sainte conservee au tresor
" 27, - Elmale Kilisse I le p rophete Daniel . , 1 58 d e Bobbio . . . . . • • , 1 72
28. - Le Christ en gloire, dans une chapelle de 54. - Ascension : m niatUie du Codex Rabnlen__
sis il la Bibliotheque Laurentienne de Florence
" •
Gueureme
55. - Apotres assistant il I'Ascenslon, il Tcha-
1 73
29. - Voîtte il la premiere pactie de Toqale Ki-
• • . • • • • • 1 60
"
iisse : coie droit 161 reqle Kilisse • 1 73
' /.
BULETINUL
C OMISIUNII
MONUMENTELOR · ISTORICE
,
A N UL XXVr f
1 9 3 4
TABLA DE - MATERII
1 9 3 4
M INISTERI U l iNSTRUCŢIUNII PUBLICE Ş I AL CUlTţLOR
MINISTRU : C. ANGELESCU
-
0 --
C O M I S I U N E A M O N U M E N T EL O R I S T O R I C E
PREŞEDJ, TE : N. IORGA
Membri :
'
IOA ANDRIESESCU , PETRU ANTO ESCU, i\ LE X ANDRU LĂ PEDATU, CONST. MOISIL,
,
PR. NIC. POPESCU, VICTOR G. ŞTEFĂNESCU, ARTUR VERONA.
Secretar.... Director : VIRGlLI U N . DRĂGHICE ANU .
Arhitect .... Şef : 1. GHIKA-BUDEŞTl.
---- o
H E O A C T I A:
.
.
SEC R ETARI ATU L COMIS I U NlT M O N U M ENTELQR ISTORICE
BUCUREŞTI - S T R A D A GENERAL B E IU I I ELOT No. :26.
TABLA DE MA TERn
PE
A N U L A L DOUĂZEC I ŞI - Ş A PT ELEA
1 9 3 4
-0---
T E X T :
1 Articole.
-Vidor ,' l1iserica d i n Stoiceni-Ar-
_
-
. . . . . . . . . . .
Brtil::lesCl1
Balş Ştefan Arhitect : Bise rica Sf. Elefterie
din Bu cureşti. . . . . . . . . . 1 33 BrăfulesL'U Victor Schitu l flămânda-Argeş
g eş 39
39
40
ŞI a n gre na re a e i în p roble mel e
Bercia D. · G � neralităţi asupra p rC'is to r i e i
" 1J B is e r i c a
- Olteniei: . din Cocoru "
Brăt� [escu Victor Bisericile d i n C â ine n i
Europei centrale şi sud- estice . . . 30
" 40
Ben ia D . ,' O cole ţie d e antichităţi din ju-
" C âine n i V âlc ea .
" B i serica d i n O r ib l eş t i
/1 " . 41
" " " 41
deţul Romanaţi . . . . . . . . . 74
Boskovic Dj. : Le narth ex de Cozia avait·il " " " 11 Pro i e ni (Căii-
un etage sup e ri e u r ? . . . . . . 121
n eşti ) Vâlcea . . . . . . . • . 42
B i s er i c a din Călineşti Vâl-
Bosko vic Dj. : Q u e l q u e s obsefvations sur
Brătuleseu Vic!or ,'
l'architecture d e l'eglise d e T i s m an a . 1 8 5 Brmt:leSCll Vicior : Mănăstirea C or n e t- Vâl cea

cea . . . . . . . . . . • . 42
43
Brătulescu Victor ,' E le m e n t e profane în pic-
" " Biserica din B r e zoi u 11 43
tura religioasă . . . . . . . . . 49 " Troita si Cula din Lotru
"
Drăglziceanu Virg. " Consi deraţiuni asupra ve
Vâlc � a
cr imii bisericii M ănăst i n i Tisma n a . .
. 43
" " Biserica din V oi neasa 43
Drăghiceanu Virg. : Monumentele Olteniei (a
veche d i n Călimăneşti
44
1J
"
Ohika-BlJdeşti N. : B i s e r i c a din H âr ti eşt i -
I II-lea raport). . . . . . . . . . 99 Vâlcea.
Muscel . . . . . . . . . . . .
" " din Robeşti II 45
19
Ghika-Budeşti N. : Biserica d i n R eb e g e şti
" " d i n Râuren i " 46
[lfov . . . . . . . . . . . . . 1 26 3. Cronică.
Bărcăcilă A l. : Propun e ri în legătură cu

Goleseu Maria : O fabulă a lui Esop trecută
în iconografia rel i g i o as ă . . . . . . 70 an
Iorga N. ,' Biserica din A l bota (Arge.ş). 17
şi m;)numentele dela Tumu
ti chit ăţile
" " Biserica d i n Tisău (Buzău) . S everin . . . . . . . . . . .
Grabar A. N. : O . B a l ş ( S e m i na r iu m Konda
94
28
" B iserica d in M ăteşti (Buzău) . . 1 43
kovianum) V I I (Trad. A. I vano vs e h i )
n 68
•
lo: ga N. : Tot despre ve chile case pra h o \' e ne

" " Evangheliariu l lui Ale x a n d r u- Vodă 91
Mircea la Muntele Sin a i '
Iorga N. : Două Evangheliare a le . fiiior ' lui
85
" ,, : M a i vechi apăriHori a i s ti lu l ui m o
numentelor bisericeşti 91
Jerphanion Pere G. de ,' Les e gl i s es rupes
Petru Rareş 87
4. Necrolog.
. . . . . . . • .
tres de C a p pa d o c e e t la place de leurs

pei .tures dans le de\'eloppe m e nt de Iorga N.: G eo rge Balş 97
I'iccnog-raphie ch ret i e l f n e . . . . 1 45 5. Text francez.
I\refules li Em. ,' I s t o r i cu l bisericii din Cre-
Balş Etienne : L' egl is e de St. E leuthere a
. . . . . . . . 144
tuleşti-Mănăstirea . 1 90
B u c a re5 t
2. Comunicări. Ber: iu D. : Oen eralites sur la p r e hisf o i re d e
Brl1tll.l ?SClI Victor : Biserici din Argeş şi problemes d u ce n t re et du Sud· Est

)'O l t rn i e e i son engrenage dans les
Vâ)-
�ea 39 de l'Europe 37
IV
�aglna
Bucia D . : Une col1ection d'antiquites du dis- Mircea a u Mont S inai·
Iorga N. :
96
triet de Romanaţi (G eorges G e orgescu Deux Evangeliaires des fils de
de Corabia) . 83 P ierre Rareş , decouverts par M. Marc
Boskovic Dj. : Le narthex d e Cozi a avait-il Beza 96
un etage superieur ? (a la memoire de " G eorges Balş . .
Jerplzanion Pere G. de : Les eglises rupestres

" 1 44
G eorges Balş) 121
Bosko viC Dj. : Quelques observations sur
.
de Cappadoce et la place de leurs
I'architecture de I'eglise · de Tismana peintures dans le developpement de
(en franc;ais)· . 1 85 l'iconographie chretienne 1 45
Brătllles ca Victor : Elements profanes dans . Krefzalescu Em. : Histbire de l'eglise de Cre-
l a peinture religieu,; � . 96 . . ţuleşti-Mă năstirea . 1 92
Drăghiceana Virgil : . Cons i d erations sur I'age .
de I'eglise du couvent de Tisman? 48 5. Communications.
.
» ,, : Rapport sur l'inspection
des eglises et couvents de I'Oltenie 1 44 Eglises . des di stricts Argeş
Ghika-Blldeşti N. : L'eglise d e H ârti eşti
. Brătalesca Victor :
et Vâl cea 48
(Muscel) , 25
" " " . L'eglise . de Rebegeşti 144 ·Chronique.
Golesca Maria : Une fa bie d'Esop entree dans
l'i conographie religieuse . 96 Iorga N. : Maisons d.e carnpagne du XIX·e
Iorga N. : L'eglise d' Albota 48 siecle 96
. . ,;. " Une c1 iscussion au St. Synode rou-
" " L'eglise de Ti său 48
" " L'eglise d e Măteşti 96 main en 1 89 1 96
" " L'Evangeliaire du prince Alexandre Grabar A. : N�crologe de George B alş 1 44
I L USTRA Ţ I I :
Articole. Biserica din Albota.

COflsidera(iufli asupra verlzimii bisericii Măn ăs tirii
Tismana.
Fig. 1 . Biserica din Albota 17
" 2. Inscripţia 17
] . Biseric a în starea actuală. după res-
fig. " 3. Pictura tetrapodului 18
taurarea lui Schlatter 1 fig. 4. fruntea tetrapodului 18
" 2. Biserica înainte de restaurare. După " 5. Pictură pe un părete exterior 18
u n pomelnic din 1 840 1
" 3. Planul b iseri cii de Em. Costescu 2 Biserica din Hârfieşti-Mascel.
" 4 . P la nul b i sericii de Weiss, d i n anul
1 733 2 Fig. 1. Bise rica din Hârtieşti : Faţada d e Sud 19
" 5. Vedere spre Sud�Est. 3 2. " " " fa.ţada de Nord 20
" 6. Vedere asupra turlelor şi a frontoane- 3. Plan III orizontal 21
"
lor triunghiulare la basa celei de pe naos 3 " 4 . Secţia longitudin ală A. B. 22
'! 7 . Detaliul . soclului. In 1 3 cărămidă 5. D etaliu spre N ord-Est 23
4
"
zmăltuită
8. U ş a găsită pe l aturea n ordică
6. Detaliu spre Sud-Est 23
" .
a p ro- " 7 . faţada principală. Secţie tiansversală
lIaosului 4 E. f. 24
" 9. Sondagiu l în zidul pronao ului 5 8. D etaliu din zidărie la fronton . 24
9. Secţia transversală C. D .
"
" 1 0. Mormânt supt strane în colţul Sud- 26
"
Est al pronaosului 6 " 1 0. Planul bolţilor şi a l turlei 27
1 1 . Craniu găsit în m ormântul d e supt " 1 1 . Faţada laterală 27
sfrane 6
" 1 2 . Mormânt în m ijlocul pronaosului
" 1 3. Laturea de· Sud a bisericii
7
9 Biserica din Tisău.
1 . Biserica din Tisău

" 1 4. Laturea de Nord a biseri cii 10
1 5 . D etaliu din pronaos. 'L aturea de Sud I I Fig. 28
" 1 6. D etaliu d i n sânul de Sud 12 " 2. Detaliu de pivniţă de la Schitu. Barbu 28
" 1 7 . Vedere s pre Sud-Est 13 " 3. Zi durile de la Tisău 28
1 8. Ved ere spre altar 14 " 4. " " 29
1 9. D etaliu din altar, după cojire ş i îna-
"
" J. " " " 29
b.
»
inte de coj i rea paramentelor 15 " Biserica· de la Starl-Chiojd

. 29
" 20. Detaliu din faţa d a d e Nord-Est 16 " 7. C1opotniţa bis ericii de la Stari-Chioj d 29
y
Generalităţi a s upra preistoriei Olteniei O fa bulă. a lui Esop (rdută î n iconografia
şi angrenarea ei în proble inele Europei centrale religioasă.
şi sud-estice. Fig. 1 . Moartea şi Unchiaşul . ' 70

" 2. Biserica din D răgăneşti-Olt 70
Fig. 1 . Civilisaţia de tip Turdaş : nr . 1 -4, " 3� Moartea şi U nchiaşul . 71
" 4. Pridvorul bisericii din Zăvoeni (Vâlc ea) 71
Ostrovul Corbului ; nr. 1 -3, re d slipped
" 5. Zăvoieni. Ducipal ş i semnătura zu-
w'are 31
gravului . 72
" 2. Ceramică hallstatfiană l o cală, daco
geti că (Vâdop şi Plopşor-Oolj). . 33
O colectie de antichităţi din judeţul Roma;zaţi . .
" 3. Bronzuri găsite în turnuluI 2 (Hallstat
O) de la Balta Verde . 35 Fig. 1. 1-14 75
" 6. Un mormânt celtic în situ şi fibula 2. 1 · 1 8 77
"
"
d e fier găsită în urna funerară (La 3., ' 1 -6 . 79
Tene) Ostrovul Corbului ( 1 933 ) 36 4. 1 - 1 2 81
5. Or1ea. Civilisaţia de tip Vădastra Il ci J
»
"
E vanglteLiariuL lui A lexandru- Vodâ Mircea La

Elemente prol ane în pictura religioasă.
Fig. 1 . Sf. i eolae, Sf. Paraschiva şi Sf. Ha- M un/ele Sinai.

ralambi e .
2. Sf. · Marin
:� . Fig. 1 : Paraclisul romănesc de la Muntele
" Sinai 85
" 3. Sf. Constantin şi Elena, Sf. Haralam-
" 2. Legătura în argint a E vaJlgheliariului
bie şi Sf. E c aterina 50 de la Muntele Sinai 86
" 4, Sf. Gheorghe Înţeapă balaurul 51
" 3 . Alexandru Mircea, Doamna ,E cateri na
" 5. Cavalerul Trac 51 şi fiul Mihnea, p e ' Evangheliarul
" 6. Cavalerul Trac 52 de la Muntele Sinai 86
" 7. rn dreapta : Sf. Teodor Tiron u cizând
balaurul. În stânga : Sf: D imitrie Două E vangheliare ale fiilor lai Petru Rareş
ucizând pe " S căluian" 52
" 8. Piatra de mormânt a lui Radu de la Fig. 1 . Legătura . Evangheliariullii moldove
Afumaţi . 53 nesc al fiilor lui Petru· Vodă Rareş 87
" 9 . Inscripţia fântânii de la Oaia . 54 " 2. O faţă din îmbrăcămintea E vanghe
" 1 0. Sf. Gheorghe înţeapă balaurul . . 54 " liariullii fiilor lui Petru-Vodă Rare.ş 88
" 1 1 . S.f, Gheo, ghe scapă din robie pe fiill » 3. Altă faţă din îmbrăCămintea E van
lui Leon 55 gheliarului 88
" 1 2. Frescă la biserica episcopală din 4. Îmbrăcămintea Evangheliarului .din
Roman 55 1 55 1 89
" 1 3. Frescă la Dobrovăţ 56 " 5. Început de Evanghelie în ms. din 1 5 5 1 89
" 1 4. Frescă de la Voroneţ 56 " 6. Alt început de E vanghf lie în ms. d i n
" 1 5. Frescă de la H ârlău 56 " 7. Bula l u i Constantin-Vodă Racoviţă 90
" 1 6. Sf. Qheorghe în luptă cu balaurul 57
" 1 7. Botezul lui Isus 58 Monumentele Olteniei.
" 1 8. Coborârea la Ia d . "
Fig. 1 . Biserica Obedeal)u Craiova .
59
" 1 9. Frescă de la Suceviţa 59 1 00
20. Izgonirea din Raiu 101
.
" 60 " '2. Mănăstirea Sadova D olj .
" 2 1 . Sf. Eusta die Plachida 61 . ,, 3. ", " » Prid'vorul stă-
" 22. Stema de la Slati na 02 reţiei ' 1 02
. 4. "
'
" 2:1. Sf. Marina 63 » " " Bolniţa 103
24. Ieşirea din Egipt . 64 " 5. Mănăstirea ]itianu Dolj 103
" 25. Pilda' Inorogului 64 " 6. " " n 1 04
" 26. Naşterea lui Isus . 65 " 7. Biseri c a Mofleni, D olj 1 04
" 27. Naşterea lui Isus 65 " 8. P icioru l podului lui Traian, S everin 1 05
" 28. I coană 'p răznicar din secolul al " 9. Mănăstirea G ura Motrului. Mehedinţi 1 06
XVIII-lea 65 " 1 0. Mănăstirea Shehaia, M ehedinţi 1 07
29. Sf. Stelian " 1 1. ,, 1 08
" 1 2. "
" 66 » "
" 30. Sf. Procopie 66 " " Vederea

clo potniţei 1 09
" 1 3. Mănăstirea Hotărani. Romanaţi. Tur-
Biserica din Măteşti. nul clopotniţei 1 10
" 1 4. Capitel din Reşca 110
Fi �. 1 . B'i serica d e l a ' Măteşti 68 1 5. Biserica din comuna B 31ş. Romanaţi 111
" 1 6. Mănăstirea Căluiul, Romanaţi
"
" 2. I ntrarea b iseÎ'iCii de la Măteşti 68 1 12
f i g. 1 7. Mănăstirea Căluiul, Ro m a n aţi . Tu rn u l F ig . 1 5 . B i s er i c a Sf. EJefterie. Proiect pentru
l' 4 1
1 16 1 6. Bi seri c a Sf. E lefte rie . Uşa restaurată t 42
c!op ot n iţe i . 1 13 amenajarea terenului
» l8. Mănăstire a Tismana, G orj "
" 1 9. B i seri c a Sf. Ni colae Tâ rg ui J i u l u i 1 19
L es eglis es rupestres de
" 20. B i s e ri c a d i n Vădeni, Gorj 1 19
Cappattoce el place de
[eurs peintures dans le developpemellt
" 2 l . Cula d i n S ii a cu , Mehedinti . 1 20
Le narthex de Cozia a I/aU-il un etage superieur�;; 'de l'iconographie chretienne.
Fig. 1 . Sisojevac ; p l an et coupe p ri n c i p a l e 122 fig. 1 . Lare g i o n d'Urgub ; e n v i rons de

" 2. Sisojevac ; coupes t ransversale s 1 23 Matchan G u euf(:!me 1 -l6
" 2. Roc h e s r u i n i form es, il
4. S i s oje v a c ; Vue d e Sud-Ouest .
" 3. Sisojevac ; modele de I'eglise . 1 23
3 . Aiguilles a Gu eurem�
Gueureme 1 46
1 24 1 46
Tour pres de Tchaouch. I n
"
5. S i s oje v a c ; a b s i d e mer i d i o n a! e . 1 24 " 4. 1 47
6. Si soje v a c ; arca d e s d e I'abside sep 1 47
6. M at c h a n [ 48
" 5. Cones en formation, pres d e Z ilve
. "
7. Si s oj e v a c ; partie superi e ure du mur
tentrionale 1 25
" 7 . C6ne au c e n t re de J'v\ atch an . ' 48
o c c i d e n tale d u n a o s cote d' Ouest 1 2 5 1 48
"
" 8. Vallee de Soghanle
" 9. Le grand p igeon n i er de Sogh anle l49
Biserica din Rebegeşti. " 1 0. Tch a o u ch . I n 1 50
de Saint M i c h e l (a Qarabach Ki

" 1 1. Deux donateurs prosternes aux p i e d s
1 . Biserica din Creţuleşti-Rebegeşti. Ve
1 26
Fig.
151
1 2. Mo- n a s t a re d ' A lneJ i k i sse, pres d e
liss� de Soghanle
"
d e r e ge n e ra l ă .
2.
Guere m e 1 52
" Bi serica din Creţuleşti-Rebeşti. Planul
" 1 3. c 1 â t u re a
orizontal 1 26
3. Fa t ad a iatera ' ă 1 27
M e nle de Qezlar Q a lessi
1 53
'ire m o n a t i q u e a Gueu r e m e
(Gu eureme)
" 4. Fereastră d e p ia t r ă . 127
1 53
1 5. C 6 n e d e Belli Kilisse â Soghanlt:
" ) 4. Refe ct .
5.
1 54
" Vedere d i n spre Nord, c u t u rn u l scării 1 28
"
" 6. Sectie l on g i tud i nală 1 28
ti s te , a Tchaouch I n
7. 1 6. Facya d e d e l'egli s e de Sai nt-Jean-Bap
1 54
" Vedere în i nterior 1 29
1 7 . a
" 8. Zugrăveli în n aos. Sf.. Mucenici Ma
"
Zilve .
Decor s culpte d a n s une c h a p e l l e
1 5.5
carie, Procop i e şi Teo dor 1 30
C o b o r â r ea de pe cruce. Depunerea î n
" 1 8. E gl i se
" 9.
m o rmâ n t a l u i I s u s H r i st o s 1 30 triconque de Taghar (a b si d e
Toqale Kilisse. ă G ueun!m�

orientale) 1 55
" 1 0. Tâmpla 1 31
.. 20.
" 1 9. t 56
Sf.
La p arti e anterieure de Toqale Ki
Biserica Elefterie din Bucureşti. J isse (vue prise d u s a n c t u ai re) f 56
1 . Bi s e r i c a Sf. E i e ft eri e l i s se : cote d es absides

,. 2 1 . L a seca de p a rt i e de Toqale Ki
2.
după restaurare 1 33
La s e co n d e p a d i e d e To q al e Ki
Fig. . 56
22.
taurare
" " " " Înai nte d e res
3. Biserica Sf. El efterie.

1 34 l i sse : câte nord . 1 57
Plan
"
1 34
"
" 23. Qaranleq Kilisse a O ueure m e (plan
" -4 .
5.
Secţiunea e t · coupe}
" 24. Qaranleq KiJisse a G ueurem� (les
1 35
"
" 1 57
" " Faţada 1 36
6. Bis erica Sf. E l e f t e r ie înainte de res-
Q ar anle q K i l i ss e a G ueureme : vue
" absi d e s 157
" 2 5.
B i s e ri c a Sf. E l efte rie îna i n ' e
taurare
s u r le fo n d et le narthex
1 36
7. de res
Elmale K i li s s e , a G ueureme : vue sur
157
taurare 1 37 " 26.
" 8. B i s e ri ca Sf. E lefterie În cursul r es 1 58
27.
l e fond .
t a u rării 1 37 • E l m ale Ki1iss�, ă. G u eu -eme : le p ro p
" 9. Bi serica Sf. E lefterie, faţa Est după h ete Da niel
restaurare 1 38 " 28 . Le Christ en gloire. dans une cha,
" 1 0. B i seri ca Sf. E lefterie, cornişa b i sericii 1 60
VoCile ă. I a p r e m i e re p artie d e To q a l e
1 38 p elle de Gue l l feme
" I l.
K i l isse : câte d ro i t .
., ,, faţa da Sud, d u p ă " 29.
161
" 1 2. B i s e r ic a Sr. E l e f t e ri e faţa da N ord,
re s ta u rare
VoMe a la p re m i e r e p:ntie de Toqale
139
" 30.
urma . f erestrei a s t u p at e , cu pragul Kilisse : cOte g au ch e . 161
de p i a tră s c u l p t a ! ă 1 39 " 31. Saint BarJe de Soghanle ; I:: preuve
" 1 3. Bi serica Sf. Elefterie. Fatada Nord.
a M arie .
de I'eim et Reproches 'd e Jo s e ph
cu fereastra a s t u p a tă restaurată 1 62
" 1 4. B i s e ri c a Sf. Elefterie. fereastra al
140
" 32. S a i n t S akerdon,
tie de Toqale Kilisse .
d a n s la seconde par
tarului 1 40 1 63
\fU
P.sr,I!u.
f'ig. 33. Presentation, dans la seconde partie F i g . 65. Oescenfe de croix, dans un vitrail d e
de Toqale K i J isse . Chartres (Xn-e si e c l e) 1 76
Notre-Dame du Port a
1 64
" 34. Benedietion. d a n s la se co n d e partie " 66. Tympan de
de Toqale KiJisse . . CJerment·Ferrand 1 77
E n tree a Jerusalem, d ans le C odex
1 04
., 3 5 . Ordination d e s premi er s d ia eres ( frag .. 67.
ment), dans la seconde partie de Rosanensis 1 77
Toq ale K i l i sse . . . . 1 64 " 68. Entree ă jer u s a Je m , a Q el edj l ar Ki-
.. 36. A d o rat ion des Mages (fragment), dans lisse . 1 77
la secon d e parti e d e Toqale K ili s s e Entn!e â ] erusalem, a la Cathedrale
" 37. A n no n ci a tio n , dans la secon d e partie d e Ourk (Carinthie) . 1 L8
1 64 " 69.
de Toqaie Kilisse . 1 65 " 70. Bapte m e d e J e s u (fragment), s u r l a

. ." 38. Annonciation, sur un o mop h o rio n chaire d ' j voir.: d e Ravenne . 1 78
brode du tresor de P ut n a . " 71. Cu ve bapt i s m al e . â Saint-Barth�lemy
., 39. Cycle du Bapteme (fragment), dans t 79
. 165
de Liege
l a seconde partie de Toqale K i li sse 1 65 " 72. Bapteme d e Jesus, dans un v i trail
" 4 0 . P e i n tu re au pourtour de l'abside d e C hart re s 179
n ord , dans l e triconque d e Taghar B a pteme d e ]esus, sur u n e dalie d e
4 1 . · Nativite, li Qara nl e q K i l isse 179
1 66 " 73.
M aredsous ,
. ., 42. Crucifixion, â Q ar2 n J e q K i l i sse
.,. 1 66
L'eglise d e Q eledjlar, p res d e Oueu-
." 43. A sc e ns i on , dans l e n a rthex d e Qa
1 66 " 74.
Epre uve de l'eau, a Pe-

re:r.e 1 80
1 66 " 7 5 . V i sit at i o n ,
] 80
ranleq Kilisse
" 44. Transfiguration, de Qar an le q K ilisse glise de Q eledjlar . .
a Tchareqle K i li s e "Epreuve d e l'e-au, sur la c h aire d'i-
1 67 . .
" 45.
•
)J
voire d e Rav e nn e . . 1 80
" 76.
( O ueureme) . .
-" 46. Saint Bachos il Q aranleq Kilisse . N a ti vi t� , â l'egiise de Qel e dj l ar
. . 1 68
-., 4 7 . L'arch ange O u r i e l a Elmale K ilisse sur la chaire d'ivo i re d e Ra-

1 68 " 77. 181
1 68
-" 48. Sa c ri fi c e d' A b ra h am , au cimdi ere de
,, 78.
181
"
venne
C a l l i ste . " 79.
f
Bai n d e l'Enfant, dan un vitrail d u

" 49. Pe i ntu r e de D oura-Europo : le Ch rist
1 69
ma r c h a n d sur les eaux . Travee cenrale d e la p a roi droite a

Mans 181
" 80.
-., 50. Fra g m e n t d'ampoule de Bobbio, avee l'egl i se de Q e l e d j l ar (scenes d e
1 69
I ' i mage . du Chrisl m archant sur les la v i e publique d e Jesus) . . . 1 82

eaux . . 1 70 8L Resurrecti o n d e Lazare dans I'Evan-
� l . Sa crifice d' A brah a m : m i n i ature du
"
geli aire de Rossano

'Cos ma s Indi copleu a�s d u Va t i can
-� 1 82
82. Travee centrale de l a paroi gauche
52 . C o l o n n e d u ci boriu m d e Saint Mare a I 'egii s e de Q eledjlar (s c e n e s d e
171
de Venise (fra gm e n t), a v e c scenes 183

�• .
l a P assion)
d e la Passion J ugem e nt d' r\ n n e et Ca'iph e et Der-
.
-11 5 3 . La Fuite n i ere cene a Q eledjla r Kilisse .

. . 171' n 83.
d'Elisabeth au d esert, sur
" 84.
1 83
!lne eulogie d e Terre Sainte con Juge m e n t de Pilate et Reni em ent d e
serve e au tr e sor d e Bobbio ) 72 Pierre a Q eledjlar Kilisse 183
1')4 . Ascension : minia ture eu Codex Ra " 85. Ju ge m e nt de P i late e t D esespoir d e
bulensi a l a Bi bliotheque Lauren·
..,
Judas dans I' Evangel i aire d e Ros�

ti enne de F lo re n c e . . sano . 1 83
55. A p6tres a ss i s fa n t a l' A s censi o n ă
. . . . 1 73
Qllelques o bs!rvations sur l'architedure de

"
Tc ha re ql e K i l i s se. . • 1 73
56. Multipliration d e s pain s : m i niafure.
l'eglise de T;smana.
de I't:van gelia ire de S i n o p e , a la
..,
Bi bliofheque Nationale d e Par i s . Fig. 1 . Tismana. Plan de l'eglise 1 85

. 1 8 ';
1 73
57. C ruc i f ixi o n , a la chapelle 6 de O u e u m eri d io n a l
. r� m e 1 74 · 3.
-.,
" 2. cOte
n
., 4. " " 1 86
" du narth ex
58. Cru cifixion .
" » 1 86
59. sur la reliure d u n e va n -

1 74
" 5.
" "
"
ge l i a ire de M u n i ch . " " " 187

..,
" ' ., " ,, 1 7
" 6.
vi tr ail de
1 75
60 . Ann onciatio n , da n s un ,, 7.
"
angle Sud O uest de l'absid e

1 75
"
."
Chartres du XI·e siecl e . 1 88

0 1 . Annonciation il l a chapelle de la
meri dionale .
8. T i s m a n a entree septenfrio nale du
Th�otokos ( O ueurem e) . . . . 1 75 1 88
- ".
b2 . Tran sfiguration, dans un vitra i l d e

narthex
."
Ch artres . . . . 1 75 Necrolog,
63. Cru c i fi xi o n , d a n s un vit ra i l de Charfres 1 76
M. " a Q a rab a ch Kilisse (Sog- George
"
Balş.
1. G eorge Balş . 97
-,
hanle) . . . . 1 76 Fig. . . •
V i II
Pa�illa Pagina-
Comunicări. l'
1 3. Troiţă din Lotru-Vâlcea 45
45
39 1 5. Biserica veche din Călimăneşti-Vâlcea
" 1 4. B iserica din Voineasa-Vâlcea
Fig 1 . Biserica din Stoiceni
2. Schitul FIămânda " 46
(
" 39 1 6. Biser: ca din Robesti-V âlcea
40 " 46
3.
40
" " "
1 7. 47
1 8. Biserica din Râureni-Vâlcea 41'
" " " " "
4. B iserica Mare din Câineni-Argeş .
? Biserica Cimitirului din Câineni-Argeş
"
"
. 44 11
;, 6. " ., " 71 "
42
Cronică.
7. B iserica din Gribleştl-Argeş
91
"
F ig. ş. B Iserica din Câineni-Vâlcea 42 Fig. 1 . Casă de p e Valea Teleajen.ului (Ogretin)
9. 43 2. Biserica veche din Ogretin . 91
l a ..
" B iserica din Proieni-Vâlcea "
B iserica din Călineşti-V âIcea . 43 3. Casa de pe Valea Teleajenului 91
" "
4. - 92
1 2.
" 1 1. B iserica de lemn din Brezoiu-Vâlcea. 44 " ,j » " "
" Cu lă din Lotru-Vâlcea 44 " 5. " " " " " 92
I N D I C E
Albata : Biserica din Albota (Argeş) 17 Măteşti B iserica din Măteşti (jud. B uzău)
A1exandru Vodă Mircea: E varigheliarul lui A.
68
Obedeanu v. Oltenia.
V. M. Ia Muntele Sinai 85 Oltenia : G eneralităţi asupra . preistoriei O l-
A ntichităţi din R o m anaţi . teniei
Alltina v. Oltenia.
74 30
M onume'n tele Olteniei . 99
A rgeş : B i serici din Argeş . 93 Antina 1 07
1 . C âineni 40 Baia de Aramă 115
2 . Cocoru 40 Balş II I
3. FIămânda (Schitul) 39 Bârza . 101
4. Griblesti B as arabi 1 03
1 43
· 40
'Balş G . . ' . 97 Bechet (Schela Ciobanul ui) ' 101
Baia de Aramă v. Oltenia. Buc ovăţ 1 04
Balş (Comuna) v. Oltenia. Calafat 1 03
Bărza v. Oltenia. Căluiul 1 12
Basarabi v. Oltenia. Cârna . 1 03
Brez o iu v. Vâlcea 41 Cepturoaia 1 14
Bucureşti B iserica Sf. Elefterie 1 33 Cracul Muntelui 118
Bucovăţ v. O l teni a. Craiova (Sf. D umitru 99
Buzău v. Măteşti şi Tisău. C raiova (Obedeanu) 1 00
Câineni v. Argeş şi Vâlcea 42 . Curtişoara (cula 1 19
Calafat v. Oltenia. Glogova 1 18
-Călimăn eşti v. Vâlcea. G receşti . 1 00
Călin eşti " " G ura Motrului . 1 05
C ălinul " Oltenia. Hotă rani 1 09
'C apadoci a , Les eglises rupestres de Cappa- lşalniţa 1 20
do ce etc . . 1 45 Jiti anul 1 09
-C ârna : v. Oltenia. Orodel 1 03
Cepturoai a : " "
Ostrovul Mare 1 05
-Cocoru v. A rg· e· ş. Padeş 1 1 7-
C olecţie de A ntichităţi în jud. Romanaţi v. Popânzăleşti ·1 1 5
An tichităţi. Aăcari 1 16
-Cornetu v. Vâlcea . 43 Reşca (Romula) 1 07
Cozia 121 Sadova 101
Crac·u l Muntelui v. Oltenia. Schela Ciobanului (Sechet)
1 04
101
'C raiova v. Olte'n ia. S everin
Curtişoara (eula) v. Oltenia. Strehaia 1 07
Elefterie Sf. Bis Sf. E lefterie v. B ucureşti. 'egarcea . 1 00
'Elemente profane in p: ctura religioasă . 49 Şiiacu (cula) 1 20
Esop v. Fabulă. . Tarniţa 1 18
'Evanghel iar v. Alexandru Vodă Mircea şi Pe- Târgu-Jiu 1 10
tru Rareş . Turnul lui Sever 105
'Fabulă : O fabulă a lui Esop în iconografia Tântăreni 1 15
religioasă V�d � ni
Glogova v. Oltenia.
70 1 19
V i d in . 1 03
G ura Motrului · v. Oltenia .

G receşti " O rodel .v. Oltenia.
O strovul Mare v. O ltenia..
"
Hârtieşti - Muscel 19 Padeş v, O ltenia.

liotărani v. Oltenia. Popânzăleşti v. Oltenia.
Iconografie v . Fabulă. Pictura religioasă v. Elemente profane.
lşalniţa v. Oltenia. Prei storie v. Oltenia.
.J i tianul v . O ltenia. Proieni v. Vâlcea.
&.otru v. Vâlcea 43 Aăcâri v. Oltenia.
x
Pagina
Rareş : Două Eva ngheJiare ale fiilor lui Petru Tânţăren i. v. Oltenia.
Rare ş . 87 Vădeni. v. Olteni a.

Reşca (Romula). v. Oltenia.
4 1'
Vidin. v. Oltenia.
Romanaţi v. A niichităţi. Vâlcea. Biserici d i n Vâlcea.
ladova v. Oltenia. Brezoi 4 3·
Schela Ciobanului. v. Oltenia Călimăneş ti 44
42.
Sinai (Muntele). v. Alexandru-Vodă Mircea.
Severin. v. Oltenia. Călin eşti
Cor netu 43
'egarcea. v. Oltenia. Câine ni . 4\
Şiiacu (l:u l a) v. Oltenia.
. Lotru (troiţ a) . 43
Tarniţa. v. Oltenia. Proieni . 44
46-
91
Târgu-Jiiu. v. Oltenia. Râur en i .
45,
28
Teleajen. Case vechi de pe Valea Teleajenului Rob eşti .
4
. . . . 1 55
Tisău-Buzău . Voine asa
Oltenia.
Tismana . Vid in. v. Olteni a.
Turnul lui Sever. v. Voineasa. v. Vâlcea.
Ti pogra f ia
,Datina Romănească�
Vălenii-de- Munte
J
LES EGLISES RUPESTRES DE CAPPADOCE ET LA PLACE
DE LEURS PEINTURES DA NS LE DEVELOPPEMENT DE
L'ICONOGRAPHIE CHRETIENNE 1 ,
PAR LE PERE G. D E jERPHA ION.
-- 0--
Les eglises rupestres - c'est-a-dire, n o n point h o mmes ont laisse subsister de ces remarqua
souterrai nes, mais taillees dans le roc - sont nom bles monll ments \ les ont fait connaître d'un p u
breuses dans tOllte la Cappadoce. Toutefois, nous blic assez etendll. Neanmoins, il est encore bien
n e voulons parler ici que de celles qui presen des personnes cllltivees chez qui le nom de la
tent des restes plus ou moins importants de Cappadoce n'eveille que des idees confuses, et
decorations peintes. Elles se trouvent presque tou celui d ' " eglises rllpestres" je n e sais qllel sen
tes dans une region situee a une soixantaine d e timent de surprise tt, peut-etre, de malai se ; elles
kilometres au Sud-Ouest d e Cesaree, autour de se sentent en presence 6le l'inco n n ll et, si elles
l a petite viile d'Urgub (autrefoi.s Hagios Proko sont puristes, soup<;onnent qllelque offense a la
p ios), - d'ou le n o m de " region d'Urgub " qui langue. Qu'elles n ous pardonnent : l e neologisme
l u i est souvent donne. si c'en est un - sera j llstifie p ar ce q u i suit; et
D u seul point d e vue p ittoresque, ce pays n Olls n'avons pas ete le premier a I'employer.
meriterait assurement le voyage. Et nous pouvons Mais, pllisque les noms de " region d'Urgub " et
constater, par les j ournaux et les revues illus d'" eglises rupestres" ont encore pOllr beaucoup
trees, qu'il commence a etre visite des touristes. I'attrait de la nOllveallte, qu'on n ou s permette de
Depuis que la viile de Cesaree est d evenue ac n Olls y arreter u n peu, en depit d e tout ce que
cessible en chemin de fer ( 1 927), il ne se passe n o u s avons dej a dit ou ecrit a ce suj et.
guere d'annee que n o u s ne voyons paraître quel� Nous commencerons par p resenter une vue
ques descriptions et quelq u es . p h otographies du d'ensemble d u pays, puis de ses monuments.
p ays et d e ses m o n uments, principalement dans Apres quoi, n ou s aborderons I'etude des peintu
les " magazines " d e l angue anglaise. Ces publi ca res q u i les decorent. Nous terminero n s eniin en
tions, j oi ntes a ceHe que n ou s avons entreprise, tâchant de montrer l a place que tiennent ces
il y a d ej a dix ans, et q u i doit con server le sou peintures dans le developpement de I'iconogra
venir de tout ce que le temps et la barbarie des phie chretienne.
1.
LA REGION D'U RGUB.
Lorsque l e voyageur, venant de Cesaree, aborde est tapisse par de frais j ardins, des vignes, des
la region d'Urgub p ar le col du Topouz-Dagh, prairies. Les sinuosites des ruisseaux se devinent
a une altitude de pres de 1 500 m etres, il lui est aux rangees de saules et de peupliers qui les
i m possible d'echapper a une sorte de saisisse bordent. C;a et l a, d u sein des m asses vertes
ment ; car i l voit se produire devant l u i le plus
extraordinai re des l evers de rideau. A ses pieds, 1 G. de jerphanion, Vne nouvelle province de Part
tres bas, se creuse u n e large vaII ee. Le iond en byzantin. L es eglises mpestres de Cappadoce. Paris,
Geuthner, 1 925- 1 935. Deux volumes de texte, in 40 carr�,
1 Conf�rences faites a Bucaresţ, les 9, 1 1, 1 3 mai 1 935, chacun d'environ 700 pages, en deux parties. Trois al
sous les auspices de l a Commission des MonulIlents Izis bums de planches in-folio, en phototypie, heliogravure,
toriqu es. De l'abondante illustration presentee en ces con photolithographie et en cou leurs (en tout 208 p lanches).
ferences, nous ne donnons ici qu'une faible partie : ce Parus , Tel'Je, tome I. le et 2e partie ; trois albums de
qui est necessaire pour �clairer notre texte. p lanches. Sous presse : Texte, tO'lle I I .
8111. Ca m . Mam. I.t. - Fase. 81, 19J4.
1 46 BULLETIN DE LA COMMISSION DES MONUM ENTS H ISTORIQUES
emerge une pyramide, u n cone, u n e tour, que sie. A travers ce chaos, de ' grandes tral nees d e
I 'on croi rait en mayonnerie, tant elle est regu liere, blanc, qui sont l e l i t de larges torrents ....
mais q u i n'est que rocher 1 . Plus l oin, des cirques sauvages dans u n cadre
E n face, la viile d'Urgub est plaquee contre desole. Hautes falaises abruptes, fouillis de ro
u n e falaise. Viile aux . maisons blanches, dont la ches ou mainte ouverture atteste l e travail de
couleur se confond avec cell e de l a roche. Viile I'homme ... Mais cel ui-ci a disparu. Des parois
a d e m i souterraine, car on aperyoit par endroits taillees ă pic comme si la roche, d'une blancheur
des ouvertures beantes au ilanc de l a m ontagne. d e n eige, etait tranchee au couteau, ou de sin
gulieres clecoup u res ; files ele cotes et de goclrons
coiffes de chapeaux pointLis, enormes q u i l les
serrees les unes co ntre les autres.
Puis, nous voici transportes au milieu d'une
viile m orte - dans l a partie l a pius accidentee
de Gueureme (fig. 2), m u rs croulants, perces de
portes et ele lenetres, eelilices elecouron nes, mon
ceaux ele debris envahis par l a lolle vegetation
eles' ruines, roches pleines d'excavations, pareil
les ă des maisons eventrees ; domes, c1ocheton s
e t campan i l es qui lont penser ă j e ne sais quel
Krem li n, ou quelle Byzance petrifiee. Des aiguil
les hautes et p o i ::tues comme des c10ch ers (fig .
Fig. 1 . - La n�gion d'Urgu b : environs de Matchan 3 : Vhomme accroupi e n avant elonne I'echell e).
et Gueureme.
Des tours armees ele p uissants creneaux ; de s
châteaux forts q u i semblent garder l a voie d'ac-
Et, par d erriere, com mence u n e reglOn incroya
blement tourmentee. Vastes compart i ments isoles, - - - - - �-----
vestiges d'un antiqu e plateau, dont la plus grande

partie a disparu sous l'eHet de l'erosion. Sol ra
vine, dechiquete, herisse de pointes aux formes
les p l u s capricieuses (Iig. 1).
Ici, une serie de boursouflu res et de p rotube
rances faites d'une roche eblouissante de blan-
Fig. 2. - Roches ruiniformes, a Gueureme.
cheu r, ou teintees parfois de reflets j a u n es, ou

roses, ou bleus, d'une admirable harmo n ie.
La, de grosses masses, imposantes et solides
d r essees au milieu d e la verdure - ou l e s bancs
stratifies su p erposent des teintes va riees, ou les F i g. 3. - Aiguilles a Gueureme.
prolils se diversilient avec une inepuisable fantai-.
ces ă Gueureme (fig. 4): Leur architecture est
1 Des cartes de la region d'Urgub, des districts de
si . parlaite qu'on la dirait ele mai n d'homme. Eh .
Matchan et Gueureme et de Soghanle, levees et dessi
nees par nous, sont donnees aux planches 2, 3, 180 Sde n o n : saul I'ouverture ă m i-hauteur tout est I'oeu
l'ouvragp cite a la note precedente. vre d e';la nature.
LES EGLISES R UPESTRES DE CAPP ADOCE ET L E U RS P E I N T U R ES 1 47
Pariois la roche, dans ses bizarres decoupu res, se p resente des difierences dans la texture, et
ne prend plus qu'une forme : le cane. Ce n'est le reliel devient plus heurte.
Pres de Tchaouch-In , un banc puissant cI'une
roche dure repose sur des lits tres epais d u tui :
i l les a proteges de I'erosion. La ou il s'arrete,
le travail de I'eau a pu suivre son cou rs, et la
m asse a ete tranchee net. Le châ[eau-fort q u i
n ous etonnait est u n iragment d e cet ensemble.
A câte, tout le tu! a ete em porte, a la reserve
de quelques aiguilles. Car des blocs, de di men
sions d iverses, n oyes dans le tu! tendre, I'ont
preserve, par en droits ; et, tan d i s que le sol, to!.!t
alentour, s'en allait, lave par l e ruissellemen t, les
blocs, conservant leur n iveau, se trouvaient per
ches au sommet de supports de plus en plus h auts.
Qu'ils soient ronges a leur tour ou preci pites en bas,
les pointes s'eHileront, les contours se regulari
seront pour donner naissance a des cânes pariaits.
On peut voir ce travail en train de s'accompli r.
Entre Tchouch-I n et Zilve, q uantite de blocs son
encore poses sur le pilier qu'ils ont contribue ă.
ormer. Celui-ci, au s o m m et d'une colonne verti
cale, apparaît comme un champignon. Ceux-Ia
groupes deux a deux, ou troi s ă. trois, mais de
profils et donc de formation identique, donnent
Fig. 4. - Tour pres de Tchaouch-In.
aux roches qu'ils couronnent I'aspect d e maisons
ă. tourelles ou ă. cheminees multiples.
plus une -viile, c'est un camp. Sur les eminences Aupres, u n b loc semblable coiHait en 1 9 1 2 une
o u dans l e fond des vallees, les tentes s'alignent,
blanches ou roses, regul ieres et denses. Il en est
de petites ; il en est de h autes comme des mai
sons a six etages. Et leur n o mbre confond, car
en -.� certaines parties, autour de Matchan, par
exem ple, on les voit surgir de toutes parts, iso
lees ou grou pees, j usqu'a I'horizon.
*
*' *
Si I'on cherche a s'expliquer ce reliel etrange,

la chose est, en somme, tres facile.
ous sommes ici dans le cl omaine clu mont
Argee, voIcan eteint, d e pres de 4000 metres.
Tout le sol, j u squ'ă. plus de cent kilometres a la
ronde, est lait de matieres rej etees par l u i : cen
dres , lapilli, coulees d e l aves. Autour d'Urgub,
ce sont des epaisseurs enormes d'une cendre
fine, agglomeree en un tuf tendre et friable. La
couleur est presque partout un blanc eblouis
sant, mais elle se teinte par endroits... O'Oll les
plus admi rables j eux de l u miere. Nulle palette
Fig. 5. - C6nes en formation, p res de Zilv�.
de peintre ne vaut celle de la nature !
Sous l'eHort d u ruissellement, dont on devine haute masse de tuf. Par accident, le chapeau
I'extraordinaire puissance, ces m asses ont ete at s'etait fendu. Une moitie tombee avait entraÎne
taquees. Sont-elles h o mogenes ?, l'aHouillement une partie du support. Le reste, soutenu par un
donne naissance a des formes regul ieres, des m i n ce pedoncule, _n e p ouvait manquer de ceder
coupes arrondies, des d eclivites uniformes. Qu'il â son tour (fig. 5). J'ai eu la curiosite de la . cher-
1 48 BULLETI DE L A COMMISSION DES MO U MENTS HISTORIQUES
cher a mon dernier voyage, en 1 927. Il avait moitie bâtie, moitie creusee dans la pierre. Parmi
disparu. Deja le pedoncu l e allait s'eHilant, comme elles, u n cane se d resse, plus i mposant, j u squ'a
une trentaine de metres. li porte â mi-hauteur
'
on le voit â la roche voisine. QlI e le travail se
poursuive avec l a patience infinie des forces une excavation qui fut une chapeJle ou un tom
naturelles : il aboutira, dans cette m atiere homo beau. La fac;:ade s'ornait de colonnes d oriques
gene, â u n e forme geometrique d'une regularite dont un ecroulement a tait d isparaître l a partie
Fig. 6. - Matchan.
parfaite. Le compas de la nature n'est pas m oins

ad mirable que sa palette !
Fig. 8. -
C'est dans la region de Matchan q u'il s'est Val lee de Soghanle.
appliqlle â tracer les profils les plus exacts. Le
interieure. Le reste tient par le haut, pendu dans
village est bâti - et partiellement creuse -, â l a
l e vide (fig. 7). Un phenomene qui etonnerait en
tete d'u n e large vallee dont le fond plat e t u n i
des edifices bâtis, m ai s qui - nous le verrons -
n'est qu'un l it de torrent. Un tapis de sabIe fin,
est d es plus com m u n s dans l a Cappadoce rupestre.
*
* *
Dans le sud de l a region, I'aspect est differen t,

Le plateau est coupe d e larges vaJlees aux f1ancs
regul i ers, dont les profils se repondent avec u n e
symetrie surpre n an te. Formation identiqu e ; car
de puissantes coulees de l ave ont recouvert les
masses de cendres et de debris, formant au-des
sus une carapace epaisse d e dix â vingt metres.
Puis, la carapace s'etant craqu elee, les eaux pre
cipitees dans les fissures l es ont affouiJlees â des
profondellrs i mmenses - j usqu'a plusieurs cen�
taines de metres -, en m em e temps qu'elles les
elargissaient.
Tel est le caractere de Soghanle, le plus i mpor
tant, apres Gueuneme, des centres d'eglises ru
pestres.
Dans ces failles, le sommet est toujours cou
ronn e d'une h aute m u raille b asaltique. En d es
Fig. 7 . - Cone au centre de Matchan. sous, u n e pente u n iforme partout ou la m atiere
est homogene, mais q u i se herisse de p itons ou d e
blanc comm e n eige, moelleux sous le pas des canes d e s q u e l a m asse presente d es d ifferences
chevaux : tel est l e chemin magnifique par o u 1'00 de structure (fig. 8). Parfois, les asperites se
y arrive. A d roite et a gauche, les c6nes se suc superposent aux flancs d e l a vallee, p resque j us
cedent avec u n e regularite obsedante. qu'au sommet, et leur n o mbre n e le cede pas a
Et voici le village q ui, du torrent, a fa it sa ce que I'on voit â Gueureme. Ailleurs, elles font
place publique. Autour, roches et coostructio n s se place a des escarpements en gradins, domines
m elent et se confondent (fig. 6). Tell e demeure toujours par l e formidable rempart d e basalte...
est simplement U l l cane travaille, telle autre est Aspects sauvages q u e vient egayer, par en-
LES ECLISES RUPESTRES DE CAPPADOCE ET LEURS PEINTlJRES 1 49
<:Iroits, un peu de verdure : quelqu es saules au En somme, toute cette contree paralt avoir ete
bord des ruisseaux courant au fond d es failles. autrefois la demeure d'un peuple ele troglodytes.
*
C'est, d'ailleurs, le n o m que donnait a ses habi
:):: *
tants u n historien d u X-e siecle, Leon le diacre.
Ce qui acheve d e donner a tous ces paysages Plus anciennement, au VI-e ou VII-e siecle, les
un aspect etrange, ce sont les excavations dant Actes de saint Hieron consignaient plusieurs
la roche est percee. O n l'a vu : dans la region details qui, auj ourd'hui encore, apparaissent
des cones, il n'y en a guere qui n 'ait ete creuse. d'une verite frappante. Le martyr etait originaire
Au Sud, dans les falaises qui bordent les vallees, de Matiana, n otre Matchan. II etait vigneron : la
·on a de vastes ensembles de chamb res disposees culture de la vigne est encore tres repandue dans
en etage, reu nies par des couloirs. En tel en le pays. Poursuivi par les soldats, au lieu dit
d roit de Soghanle, la paroi de rocher, s'etant Korama - n otre Gueureme, - le saint s'enluit a
ecroulee, laisse voir la distribution interieure, travers les vignes et se cache dans une caverne
comme dans une maison en demolition. Tandis artificielle, au sommet eI'une roche escarpee ... Tout
que, dans une roche voisine demeuree entiere, cela ne semble-t-il pas dit du Gueureme actuel ?
les ouvertures s'alignent sur une qumz8.me d'e Depuis le VII-e siecl e, les noms ont a peine
iages (fig. 9). A vrai d ire, la plupart n e sont change et les aspects sont les me mes.
Aujourd'hui les maisons entie

rement souterrai nes sont assez ra
res. ren ai vu cependant ou, sauf
aux portes et aux fenetres, on n'au
rait pas trouve une p iece de bois.
Escal iers, plafonds entre les etages,
c1oisons entre le:; chambres, tout
j usq u'aux armoires, aux d ivans et
aux l its etait reserve dans la masse
du rocher. Ces demeures, chaudes
I'hiver, sont fraÎches I'ete, mais sou
vent un peu h u m i des, et I 'aeration
s'y fait mal. Aussi prefere-t- on, le
plus souvent, n e creuser dans la
roche que les magasins, les gre
n iers, les etables. Les habitations
proprement d ites sont dans u n avant
corps mac;:onne. Et, pour faciliter
ceHe d isposition, villes et villages
Fig. 9.
- Le grand pigeon n ier de Soghanle. sont presque touj ours appliques
contre une pente plus ou m oi n s
-a uj ou rd'hu i gue des fenetres de pigeonniers ..., et abrupte. Rappelez-vous le site d'Urgub.
-c 'est pour etre mieux reconnues des oiseaux Pareil est celui de Tchaouch In, plaque au flanc
qu'elles sont entourees de blanc 1. Mais telle ne d e ces grandes masses ou nous avans recon n u
cIut pas etre la destinatio n p remiere de cette sorte tout a I'heure d e s profils si curieux d e tours et
<:le ruche ; car, il bon ne hauteur, j 'y ai trouve une de donj o n s creneles (fig. 1 0). Chacune de ses
<:hapelle. Peut-etre etait-ce une necropole, que maisons envoie dans le rocher, comme des ten
'
pouva ient accom pagner aussi g u elque pieces des tacules, de longues galeries q u i, en certains
iinees a l'habitation des vivants. endroits, le traversent de part en part. D u reste,
I Pour fertil iser l e sol aride, les paysans de ces regl gradees. Deux des plus i m portantes �glises de Gueureme,
{lns elevent des quantites de pigeons dont ils recueil lent EI�ale Kilissc' et Qara n l eq Kilisse, u n t et� recemment
.I e gOano. C'est le seul benefice qu'ils en tirent, car ils ne transformees en pigeonniers : leurs peintures doivent t'tre
les mangent pas. Mais la possession d'un pigeonnier est considerees comme perdues. Le pigeonnier de Soghanle
une grosse brtune... Par contre, I'archeologue maudira etait abandonne qua:Jd fut prise 1;;. phobgraphie n p ru
-souvent l e pigeonnier qu'i1 trouvera clos, ce qui lui inter duite ici : l a porte etait ouverte, I'acces etait libre ; aussi
dira I'acces aux monuments ; ou, s'i1 peut se le faire ou les pigeons, q ue ne defendait plus l e secret, I'avaient-ils
vrir, il ne verra plus que des peintures souillees et de- li peu pres deserte.
1 50 BULLETIN DE LA COMMISSION DES MONUMENTS HISTORIQUES
la partie construite de ces maisons, faite d'une Cette absence de bois est aussi une des rai
j olie pierre blanche, a s0 l!vent belle apparence. Et sons q u i ont pousse les anciens habitants de ces
I'emploi obligatoire de la voCite, en ces regions ou contrees a etablir de p reference l eurs habitations
a I 'i nterieur de la roche. Elle est tendre et s e
prete facilement au travail. Sans etre a I'abri des
infiItrations, elle est suffisamment seche. N'etait
ce point assez pour decider nos vieux Cappaelo
ciens a creuser plutât qu'a bâtir 1 ?
E n fait, a voir I'innombrable muItituele el'ouver
tures percees aux f1ancs des rochers, de p iece�
de toutes formes et de tciutes el i mensions, gue
Jes ecroulements montrent beantes, dans les cânes,
dans les masses rocheuses ou dans les falaises,.
on a l'impression qu'une i mmense population
Fig. 10. - Tch aouch-I n .
trogloelyte, bien superi eure en n ombre a celle
manque le bois de charpente, d o n n e aux plus d'auj ourd'hui, habitait autreloi s le pays.
m o destes con structions u n caractere architectural.
II.
MONASTERES ET EGLISES RUPESTRES.
De cette population une grande partie etait fid ele, â croix, illumine mon âme a moi, Philippe".
l a'ique, cela se devine. Et d'ailleurs les sepuItures Ailleurs une i nvocation a la Tri n ite 6�lOUcrW�
en temoignent, car elles sont de toutes les tail et iXl;)Ptcr'tO�.
les : tombes d'adultes, tombes d'enfants . Voici u n graHite rel1larquable a la fois par sa
.
Mais dans certains districts, a Gueureme, a teneur et parce qu'il est date. Je tradu i s exacte
Zilve, a Soghan le, i l semble q u e les habitants ment ce langage i ncorrect et heurte :
aient ete surtout des moines. II y eut la, au m o " Pour l e salut d e Georges, diacre, pecheur 1
yen-âge, des groupements semblables a ceux g u e Priez beaucoup pour l u i le Seigneur, alin : g u e
I'histoire mentionn e au m o nt Olympe pres de j'obtienne la remission ele m e s n o mbreux peches
Brousse, au mont Latros pres d e Milet ; a ceux au jour d u j ugement. L'an 6657, i n d iction 1 2 " .
gue n o u s voyons subsi ster j u sgu'a nos j ours au L a date est 1 1 48/ 1 1 49.
m ont Athos. Fait singulier : il ne semble pas I n n ombrables sont les demandes el e prieres,
·gue des centres mon astiq u e ;; de Cappaeloce la recIigees a peu pres dans les memes termes. A
l itterature ait conserve aucu n souvenir. Et nous Ia fin d'u ne i nvocation ou d'une autre formule on
ignorerions leur existence m eme, s i les monu aj oute : " Que celui ·g u i lira ceci prie pour m o i
ments n'etaient la pour nous la reveler ! le Seigneur" (ou : " Vous qui lirez, EUXEcr?) E 'Xlmp.
Parmi Ies centaines d'inscriptions gue I'on peut ala 'tOV Kup tov").
lire, peintes su r le rocher ou gravees a la pointe Certains ont j uge bon de faire connaître leur
d u couteau. le plus grand n o m bre sont l'oeuvre pays el'origi ne ou leur qualite eI'etranger : pelerins
des moines. ven us de loin, ou moi nes attires par l a reputa·
Ce sont des i nvocations de forme banale, tion ele m o nasteres auj ourel'hui bien oublies. Tel
com l1le celle�ci : " Seign eur, venez en aide il votre cet Athanase gui se dit : " m oi n e, etranger, pecheur".
serviteur Leon, 11l 0i n e, pretre, pecheur" . Ils signent quelguefois leurs oeuvres, mais ra
L e plus souvent, elles s'adressent a J esus rement. L'an onymat est Ia regie parmi les artis-
Christ. Parfois a la Vierge, a saint Basile, â saint
Theod ore, a saint Nicetas, a saint Sy:ueon Stylite, 1 En deh ors de l a C a p r ad oce, on t ro uve des h ab i ta
a sai nte Catherine, a d'autres saints. Hons ru pestl es � n u n grand n o m b r e de p a ys o u la ruche
Dans une l1le l1le chapelle, j 'ai l u toute u ne presente l es memes c o n d i t i o n s . En Italie, plus d e 200.000·
pers o n nes h a b itent, paraît- i l , 37.0:)0 demeu res s o u terrai
serie d'invocations a la croix, comme cette ar
nes. E n Espagne, la v i i l e de Gur. d i x possede u n laubourg
dente priere, que je cite pour sa forme - car
I'auteur ne se dit pas moine : ,, 0, croix elu Christ
de 3.000 h a b i t an l � , enlie-remenl s o ut e r rain. La France a
li
E m i l i a n.
p l usiellrs eglises rupeslres, d o n t une celebre, S a i nt
(repete deux fois : GtpE xo, XU crtpE), â croix
LES EGLlSES RUPESTRES DE CAPP ADOCE ET L EURS PEINTURES 151
ies de Cappadoce. Nous avons cependant la Et p uis, me separant de ma mere, je suis venu
signature d'un peintre Maris, qui etait moine. au j our.
Leurs epitaphes se retrouvent n ombreuses, les J'ai appris a connaître la creation et l e createur'
J'ai ete i n struit aux Ecritures i n spirees de Dieu ·
unes redigees sous la forme la plus simple (seule
mention d u nom et J' our du deces, sans I'annee,
J'ai con sidere tous ceux qui m'etaient envo es
,
y
d'en haut
helas !) ; les autres plus o u moins developpees. - tous lils d'Adam, fils du prem i er h o m m e
Voici celle de I'"abbe" Bathystrokos que nous j 'ai vu qu'ils etaient 111 0rts, et tous l es prophete �
rangerions dans la categorie des bâtisseurs, si le aussi.
Alors, ele mon vivant, je m e suis creuse un tom
ierme pouvait s'employer ici. beau dans la pierre.
" Moi Bathystrokos, I'abbe, qui ai beaucoup Re<;ois-m oi donc, o tombe, coml11e tu as re<;u l e,
p eine pour cette eglise, apres cela etant venu a stylite".
mourir, j e repose ici. M ort au m ois d e " . Le " Est decede le serviteur de Dieu, Simeon
mois est eHace ; l'annee etait o m i se. m o i n e, le 9 j ui n de I'annee ... "
Autre epitaphe pres d'Urgub. L'adj u ration qu'elle Le chiffre etait marque. Mais impossible de
contient i ndique une date ancien n e : le lire !
" Lieu d u repos de J ean, mfline. J e vous adj ure, AHirmons neanmoins que Simeon vivait au
a mes freres tres chers, au n o m elu Seigneur et X-e siecle.
d es archanges, n 'ouvrez pas mon tombeau jus
q u'a la parousie de n olre Seigneur et de n otre
Maitre. Car il viendra, avec des myriades d 'ar
-c h an ges et d'anges, avec Michel et Gabriel q u i
sonneront de la trompetfe pour le reveil d e ceux
q u i dormen t " .
Pres de Zi lve, parmi l e s roches coiHees q u i
nous ont servi a expliquer la formation d e s c a n es,
j 'ai retrouve I'ermitage d'un m o i n e Simeon. L'en
droit est sol itaire et recueilli, propre au sej o u r
d'un anachorete. L e s canes l'entourent exadement
et l'isolent de toutes parts. Dans l'un d'eux,
Simeon avait sa cellule avec un l it, d es n iches
tenant I i eu d'armoires - peut-etre de bibliotheque,
-c ar i l etait plus lettre q u e beaucoup d e ses con
heres. U n bassin creuse dans l e sol gardait sa
F i g. I l .
provision d'eau. I l avait couvert les parois d'ins
- Deux donateurs prosternes aux pieds de
criptions q u i se peuvent l i re encore. I nspirees de saint Michel (ii Q a rabach Kil i sse de SoghH nle).
t extes scripturaires o u l iturgiques, elles sont en
vers dodecasyllabiques. Simeon etait poete ; mais Le hasard nous a conserve le portrait de q uel�
sa poesie, il faut I'avouer, est assez pauvre. Elle qu es-uns de ces moines ou de ces moniales.
s'essaie a d ire la vanite du m onde, l'egalite ele Dans u n e eglise de Soghanle, ornee de pein
tous devant la mort, le bonheur du m o m e qui tures au XI-e siecle, plusieurs donateurs se fOllt
met son esperance dans le Christ. connaître. D eux suppliants, aux pieds de saint Mi
Dans le cane d'en face, Simeon avait u n e chel (fig. I I ) : lisez les i n scri ptio n s, vous aurez
-chapelle, et, d a n s l e vestibule, i l creusa de sa leurs n oms. A droite : " Priere du serviteur de
propre main son tombeau, et tra<;a son epi D ieu, lyphon, m o i n e " . Le meme est designe
taphe - a la reserve naturellement des derniers comme donateur dans la eledicace ele I'eglise. A
m ots. L'ecriture est de l u i. gauch e : " Pr iere de la servante d e Dieu Eudokia".
Voici ce curieux m orceau, reclige e n vers, Oll Cette derniere n e se el it pas m o n iale ; mais
l 'on reconnaÎtra des reminiscences d u Livre de La o n peut croire qu'elle l'etait si I'on regarde la
Sagesse et de L'EccLesiaste : q uelques 1110tS sont peinture voisine OLI dans le meme costu me u n e
elouteux, le sens general est sur. authentique m o n i a l e t e n d l es l11ains vers Ste
Catheri n e, sa patron n e : Priere de la servante de
,,, Enîant, j'ai ete forme dans le sein de m a mere '
n euî mois durant, sans prend re l e manger d e�
D ieu, E catherin a, 1110niale" . Celle-Ia aussi est
n o m mee comme donatrice dans la ded icace.
, humai n s,
*
j e 'm el. nourrissais aux sources m aternelles. * *
1 5'2 BULLETIN DE LA COMMISSION DES MONUMENTS HISTORIQUES
'aurait-on pas les i n scriptions, la seule vue Les m urs sont ornes de croix et d'inscriptions..
des m onu ments suffirait il taire connaÎtre l e de Par les tenetres, la vue s'etend sur le plus eton
veloppement qu'avait pris en ces regions la vie n ant des paysages. Sejour admirable pour des
monastique. Car, parmi les habitations troglody âmes meditatives.
tes, il est aise de reconnaître que beaucoup ont
appartenu il des moines. D'autres habitatio n s sont des m o nasteres ou
Elles sont de deux sortes : les erm itages et vivaient des cenobites par groupes en general
les monasteres. peu n ombreux : vin gt, cinquante personnes, une
Un des meilleurs exemples d'ermitage est tourni centaine tout au plus. On ne trouve pas ici d'im
par le c6ne il triple cheminee que n ous regar menses couvents, comme en E gypte ou il I'Athos.
dions il y a u n i n stant. II servit de retuge il u n Par contre, les groupements sont muItiplies et.
- e t peut-etre simuItanement il plusieurs - soli souvent tres rapproches. Il est probable que plusi
taires, auxquels nous pouvons d o n n er l e n o m de eurs groupes voisin s constituaient un monastere
stylites. C'est un c6ne il trois etages. u nique, sous la cond uite d'un seu l higoumene.
Aineli Kilisse, pres
d e Gueureme, peut
servir d'exemple (fig.
1 2). Ici encore, plu
sieurs etages. Au rez
de-chaussee, u n e eglise
de plan basilical,
donc ancienne. Double
entree : l'un e de cote,
avec vestibule, sans
doute pour le public ;
l'autre d o nnant dans l e
monastere, pour l e s
moines.
Au tond, un escali er
mene il l'etage supe
rieur. D evant l a porte
d u vestibule d'ou i l
partait, u n e meule d e
pierre pouvait etre
roulee pour en i n ter
d ire l'entree. Qu'on l u i
tasse faire u n demi
� 9 10 tour, elle vient s'en
Fig. 12. - M onastere d' Aineli Kilisse, pres de Gueureme. gager entre la paroi et
deux piliers reserves
En bas, u n e chapelle dediee il saint Simeon dans l e roc.
Stylite. En haut, l'habitation ou l'on accede par A l'etage, n n e seconde mtule pouvait i n tercep
une cheminee verticale creusee au som met d'un ter meme u n couloir menant il u n reduit pro
court escalier. Des entailles pratiquees sur les tond : grande rotonde dont le voute est portee
cotes permetten t de s'y elever, en s'aidan! . des par un pilier central.
coudes et des;genoux, il la maniere des ramoneurs. Les fermetures de ce gen re sont n o mbreuses. Ce
Au premier etage, un reduit etroit et bas, peu sont des meu les hautes de 2 m. il 2 m. 50, epaisses
eciaire, servait de vesti bule, peut-etre d e magasin. de 60 il 80 centimetres, q u i, une tois en place,
Au second, une piece assez grande, il trois fene ne peuvent etre renversees du dehors (fig. 1 3).
tres : la cellule, OLI purent vivre deux ermites, D etenses extremement tortes q u i nous reporten t
car on voit le long de la paroi u n e d o uble cou aux temps ou les Arabes, maîtres de la Cilici e,
chette. Les oreillers, u n peu d u rs, sont reserves lan <;aient irequemment leurs raids, violents, mais
dans le roc. A câte, le tourneau, la table. Les rapicIes, il travers l'Asie Mineure. L'invasion etait
deux etages commun iquent par u n escalier raide. elle signalee, an roulait la meule. Derriere leUL
LES EGLISES RUPESTRES DE CAPP ADOCE ET LE URS PEINTURES 1 53
porte ele pierre, m o i n es et m oniales attenelaient c1'un vestibule a demi ecroule, a Qeleelj lar. La
en paix gue le Hot se fOt ecoule. paroi elu vestibule etait decoree ele trois grandes
Ce regime elura elepuis la fin elu VIl-e siecle arcades formant porche. La salle i nterieure avait
j usqu'a la seconele m o itie elu IX-e, ou Basile I-er un decor sobre et austere, un peu lourd, mais
com men<;a d e tenir en respect les Arabes. Au robuste. Des demi-colonne s portaient, par I'in
iecle su ivant, Nicephore Phocas les rej ette hors termediaire d'une forte console, u n e voOte cintree.
ele Cilicie et, pour un temps, l a Cappadoce n'a L absence el'absiele et I'orie ntation vers le n ord
plus a craindre. Nous avons la un critere chro prouvent que ceHe piece n'eiait pas u n e chapelle.
n ologique important p o ur l a clatation de mo Vne autre, plus gran de, a Matchan (I'ancienn e
n asteres. Matiana), appelee aujourd'hui Bezir Khane (moulin
a huile) a cause ele sa destir.ation actuelle, paraît,
On devi ne la destination� de quelques pieces : a premiere vue, u n e eglise. Trois nefs, separees
es dortoirs, O ll les couchettes se su perposent par des colonnes et des arcades rappelant I'ar
chitecture syrien ne des VI-e et VII-e siecles. Le
plan est basilical ; mais encore une lois ce n'est
pas une eglise, car les m emes raisons s'y oppo
sent. La chapelle d u monastere, aux lignes n et
tement accusees, est creusee a câte, orientee
diflerem ment.
*
• *
Veno!1 s-en aux eglises, q u i sont les m o n uments

les plus i mportants. Elles sont extremement n o m
breuses, de toutes dimensions et d e toutes formes.
A l'exterieur, pas ou presque pas de decor.
Les portes s'ouvrent a meme la roche, ou d a n s
u n champ rectangulaire, abattu en retrait p o u r
Meule d e cl ature il.
i m iter u n e paroi verticale.
Fig. 13. -
Qez!ar Qalessi (Gueureme).
comme dans une cabine de paquebot, ou comme

des loculi dans une catacombe. A vrai dire, elles
ressemblent souvent a des tombeaux.
Les relectoi res se reco n naissent a leurs l ongues
tables reservees dans le roc. Vne banquette, elle
aussi monolithe, s'etend de part et d'autre, ou
sur u n seul câte. La place de I'higou mene est au
fonel, dans une n iche en forme el'absiele (fig. 1 4).
A vrai elire, I'ameu blement n e paraît pas des Fig. 1 4. - Reiectoire monastiq !le a Gueureme.
plus conlortables : la banquette est etroite ; la table
basse et m assive. Peut-Ctre etait-eJle completee Assez souvent, u n e arcature aveugle l e3 sur
par en plat2au ele bois auquel ce bloc monolithe monte, simple ou triple, o u u n e croix en me
servait de support. Mais, meme ainsi amenagee, daillon s'encaelre dans un arc o utrepasse (impro
elle etait faik pour u n e populati o n mon astique prement appele arabe : I'architecture chretie n n e
absolument i n el iHerente it nos preoccupations mo d'Orient l ' a c o n n u b i e n avant l a periode m usul
dernes de bif!n-etre. mane).
Le plus grand des re!ectoires que j 'ai trouves Tres rarement, le rocher est taille de maniere
etait a Dj ernil. II se composait ele deux vais a i miter des lormes architectural es. Tel ce cane
eaux paralleles, separes par des arcades : longs ele Soghanle qui se termine en tour ornee d'ar
de 1 9 m. 50, ils avaient chacun sa table. En tout, . catures a vec un toit con ique, ou se reconnaît I'in
u n e celltaine de places. fluence de l'architecture armenienne (fig. 1 5). Nous
De grandes salles, dont la d estin atio n n 'appa avons la un souvenir des m igrations qui, au X-e
raît pas, servaient peut-etre a des reunions de siecle, portaient vers le sud et I'ouest les popu
cenobites. Telle une salle assez vaste, preceelee l atio n s d'Armenie. On en trouve d'autres preuves
BitI. Corn. Mom . J.t. - Fasc. 8'2, 1934. 2
.
1 54 BULL E T l r D E LA COMMISSION DES MONUMENTS HISTORIQUES
dans le style de certaines peintures et dans le A l'interieur, les eglises presentent une grande
signatuers des donateurs. diversite de iormes. Strictement monolithes, sans
Au sommet de Tchaouch In, une fac;ade d'e une once de mac;onnerie, elles ont ele creusees
glise a ete decoree de fac;on exception nelle (fig. au pic, et les lignes s'en ressentent. Ne vous
1 6). Son porche enorme a grand air, bien qu'il ollensez pas si les monuments ont parfois des
soit aux trois quarts ecroule. Entier, i l devait apparences b o iteuses.
Dans le plus grar]d nombre des cas, les parois
sont demeurees n ues, ou bien elles cnt rec;u u n
decor tres simple applique sur le roc. Parfois
elles ont ete couvertes d'un enduit et de pein
tures. Natu rellement, ce sont la les m o n u ments
qui meritent surtout d e retenir notre attention.
Mais il ne iaut pas oublier que les eglises
pei ntes sont l'exception : si considerable est le
nombre des sanctuaires cle toutes tailles creuses
dans les tuis de Cappadoce ! Au d i re cles pay
sans, Soghanle seul en compterait 365 ce q u i-
est u n chiiire symbolîque. Pour les Turcs, Gueu

reme est " Binbir Kilisse ", c'est-a-dire les Miile
et une eglises. Autre mani ere de designer l'in
nombrable.
Tout le mobilier de ces eglises a ete reserve
dans la masse : les banqueUes ou les sieges le
long des parois, les chancels q u i ferment le sanc
tuaire ; l'iconostase, quancl i l s'en presente.
L'autel est un bloc prismatique. De petites
pimensi ons, oiirant une surlace carree de 60 a 80
Fig. 1 5. - Cone ele Belli Ki lisse 11 Soghanle.
centimetres de cate, tantat il est applique a la
produire le plus bel ellet, car il est pbce haut paroi du fond, tantât il en est detache. Souvent,
dans la roche, qui lui lait un majestueux soubas deux sieges l'accompagnent de part et d'autre,
sement. Ici, c'est I'a rchitectu re syrienne qui est m o nolithes eux aussi.
evoquee par les fortes colon nes, les arcades en
plein cintre, les bandeaux contournant portes et A considerer les iormes interieures, on etablira
fenetres. et les reunissan t a mi-hauteu r. CeHe eglise un groupement qui repond a peu pres au c1as
est u ne des plus anciennes d e Cappadoce et, a sement chronologique des mon uments et des
I'interieur, sa' forme meme la raHache aux monu
ments syriens e1u V-e au VII-e siecle.
Veritable basilique il trois nefs et a colonnes
- en dep it des m u rs de pierre seche qui, au
j o urd'h ui, la divisent en trois parties, - son plan
est quelque peu anormal. Le vaisseau est court,
par ra pport a sa largeur. C'etait peut· etre com
manele par e1es ra isons pratiques, car plus on
allait prolond, plus on iaisait obscur. La theorie
a d u cecler clevant I'utile. II y a aussi, entre le
n eis laterales, une dissymetrie qui nous surprend. 16.
La rigueur geom etrique a laquelle se plaisent
Fig. - Fayade de I'egli se de S a i n t-jean-Baptiste,
â Tchaouch I n .
certains architectes n'a ja mais paru c\iJose essentielle
aux Byzantins, ni a bie'1 cI:autrcs constructeu rs. peintures -, bien qu'il n'y ait pas, a vrai dire,
Au fonei cle la nef, a d roite, une p i ece carree de synchronisme rigoureux entre I'architecture et
rappelle les pastophoria e1es egli ses syriennes. la decoration.
Ces traits, j o ints a ceux du decor, nous ieront Nous distinguerons quatre types principaux.
e1ater I'eglise environ clu VI-e siecle. Le type le plus ancien est le vaisseau rectan
*
* :;; gulaire, voute en berceau ou couvert d'un plaiond
LES fGLlSES RUPESTRES DE CAPPADOCE ET LEURS PEINTURES 1 55
avec une ou trois absieles sur le câte est. Sanc De fait, dans tel decor de ce type, on ne voit
tuaire ferme par eles chancels a hauteur d'appui, pas el'autre symbole religieux que la croix.
ce qui est u n indice el'antiquite. Souvent eleux Autre type ancien et gui, comme le precedent,
vaisseaux paralleles sont accou ples, le plus im parait originaire d'Asie M ineure, car dej a saint
portant etant l'eglise proprement elite ; I'autre, Gregoire el e ysse le decrivait : l'eglise en forme
sans commun ication directe avcc I'exterieur, n 'est de croix, avec une calotte sur l a partie centrale.
qu'une chapelle funeraire. On trouve aussi, mais Forme freq uente dan les petites chapelles de
plus rarement, de veritables basiliques a trois Gueu reme. C'est aussi la forme d'un e eglise assez
nefs. ous en avons signale un exe mple ancien vaste, pres ele Mavroudj an, qui possede les pein
a Tchaouch In. V I I autre, plus recent, se voit au tures les plus archa'iques de toute la Cappad oce.
monastere d'Aineli Kilisse ( 1' . fig. 1 2). On a parfois deux croix d a l l s le pro l 0 n ge m e n t
Quelques vaisseaux de ce premier type, au l'une de I'autre. L a premiere est un vestibule, l a
lieu de chancels, ont une iconostase elevee, per seconde l 'eglise meme.
cee d'une porte et de fe n etres. C'est u n inelice Une variante beaucoup plus vaste, avec u n e
d e moindre antiquite. Toutefois, en Cappadoce, coupole mo ntee s u r u n tambour carre auquel la
j 'ai trouve l'iconostase en une chapelle gui por reliait u n tronc ele pyramide rectangulaire est
ta it des graHites du XI-e si ecle. oHede par I'eglise triconque de Taghar (fig. 1 8).
Fig. 1 8.
- Eglise triconque de
Taghar (abside orientale).
Fig. 17. - Dc'cor scul pte dans une chapel le ci Zilve.
Dans la region de Zilve, des chapelles de ce Elle a une absiele a I'extremite ele chacun eles
geme ont u n decor scul pte - non pas peint bras norei et suei, elisposition habituelle au mont
ou les croix j ouent u n râie preponderant : croix Athos et elans les Balkans, rare en Cappadoce.
au plafond, croix en meelaillons, croix aux pa Tres diHerent de ce plan " trefle" est cel u i que
rois, en des encad rements rectangulaires ou sous I'on trouve parfois, ou les absieles j o intes aux bras
des arcatures (fig. 1 7). Ces monu ments sont an lateraux sont paraJleles a I'abside centrale et s'ou
ciens. On peut les attribuer a l a periode icono vrent sur le câte oriental eles bras de la croix.
c laste ; car ces heretiques, tout en interdisant l es CeHe elisposition rappeJle, a certains egards, les
images du Christ et eles saints, autorisaient et transepts avec absieles paral leles des eglises cis
meme recommanelaient celle ele l a croix. L'un terciennes el'Occident ; mais eJle est el'origine locale,
eI'eux s'adressant a Dieu elisa it : }) vous nous avez car on l'a souvent rencontree dans les anciens
elonne comme regie ele ne representer que la eel ifices construits d e Cappadoce et ele Lycaonie.
croix 1 " . Deux autres types d'eglises semblent impories.
1 S u r cetle question, v o i r l'excellent memoire d e M.
Le plus ancien est originaire de Mesopotamie : le
vaisseau transversal, plus large g u e long, avec
co rrespondance hellfnique, t. XXXIV, 1 91 0, p p . 96-1 09).
Gabriel Millet, Les lcolloclasLes el la Croi.x (Bn lleLin de
trois absides sur le grancl câte et une voute e n
1 56 B U LLETI l DE LA COMMISSION DES MOKVMENTS HISTO RIQUES
berceau d'axe perpendiculaire a celui ele I'eglise. I'un compose el e croix, de filets, de damiers, ap
II est susceptible de plusieurs variante!'> dont la pliques d irectement sur roc, contemporain du
principale consiste a i n tercaler u n e colonnade creu ement de I'eglise. U n e inscri ption, sur un
entre l a nef et les absides. A Belli Kilisse (So des maitres piliers, tracee par l e meme p inceau
ghanle) la colonnade s'eten d meme sur les quatre que ce decor, n ous apprend que le " naos", c'est-
ccHes de la n et
C'est a ce type qu'appartient - pour sa partie
l a plus recente-Ia grande egl ise de Toqale Kilisse
(Gueureme), a laquelle nous nous arretero n s un
peu, car aucune autre ne I'egale en importance .
(fig. 1 9). Deux partie d'epoques d iHerentes. La
premiere, simple n ef rectangulaire, voCJtee en
berceau avec une abside a I'est (qui a d isparu elans
la suite). En avant, un vestibule, auj o u rel'hui
Fig. 20. - L a partie anterieure de Toqale Ki1iss�

(vue prise du sanctuaire).
a-di re cette n e!, lut termine le 1 5 juin. H e l as o n

n'a p a s juge bon de n o u s el ire I'an nee ! De meme,
la chapelle l aterale a ete li n i e un 20 fevrier.
Un autre decor, peint ensu ite sur plâtre, com
prend un grand n ombre de scenes et d e figures
de saints. ou� y trouvons un n ouveau cyele evan-
Fig. 19. - Toqale Kil isse, a�Gueun!me.
obstrue par les decombres. Plus tarel, v e rs l e

milieu elu X-e siecle, f u t aj oute un econ d vaisseau
plus vaste, transversal au premier. Le sanctuaire
fut reporte a I'est, et compose d'u n e triple abside
sur le granel câte elu:' redangle, d ont i l est separ�
par u n e forte colonn aele. Un� petite c h apelle late
rale etait creusee sur le câte n ord.
Cette eglise est remarquable a la fois par son
Fig. 2 1 . - La seconde p artie de Toqale Kil isse :
câte des absides.
caractere architec!ural et par les peintures q u i l a
decoren!. L a partie la plus ancienne (fig. 20) pre gelique, qui repete en partie le premier, de curi.
sente un cycle for! c1eveloppe q ui nous servlra euses histoires de l a vie el e saint Basile et toute
bientât de specimen pour faire connaître les de la serie des Quarante Martyrs ele Si vas.
corations archa'iques ele Cappacloce. Le seco n d Une frise fait tout le tour du vaisseau a ml
vaisseau (fig. 2 1 ) a rec;u cl eux decors successifs : h auteur : ce sont des scenes de l'Evangi l e. En
LES EGLlSES RUPESTRES DE CAPPA DOCE ET LEURS PEINTURES 1 57
·dessous, dans les medaillons, en dessLls, dans les formes trapues de I'ensemble et I'absence d'ico
niches, m artyrs de Si vas. Aux tympans et aux n ostase accusent u n e assez haute antiquite (v.
d ivers quartiers de la voute, ainsi que dans les fig. 74). La meme conclusion, nous le verron s,
absides, le reste elu cycle (v. fig. 22). se tire de I'examen du decor peint 1.
U n peu plus tardives sont les trois eglises
oeurs de Qaranleq Kilisse, Elmale Kilisse, Tcha
regie Kilisse, a Gueureme. J'v\eme type, saul gu'a
Tchareqle Kilisse, deux colo n n es seulement ont
F i g . 24. - Ql!ranleq Kilisse : l e s absides.
ete isolees de la masse. Qaranleg Kilisse (fig. 23)

a des proportions plus elancees qu'Elmale Kilisse
Fig. 22. - La seconde partie de Toqale Kilisse :
cOte nord. et p ossede encore son nartex (a part cela, tres peu
de difference). L'eglise, qui ne rec;oit le j ou r qu'a
Une derniere forme, elle aussi i m portee, est travers son vesti bule, par une petite lucarne, est
celle de I'eglise a q uatre colonnes, a coupole tres obscure ; d'ou son nom 2. Ce lait lui vaut
centrale, avec u n systeme ele berceaux et de ca au� si d'�voir conserve ses peintures plus intactes,
l ottes dessinant u n e croix i nscrite dans un carre. car les elestructions i ntenti o nnelles n'ont pu s')'
Ce plan, on le sait, est bYlanti n . C'est vraisem-
Fig. 25. - Qaranleq K i lisse : vue sur le

fond et le nar thex.
produire. Elles nous lourniront donc el'assez nom

Fig. 23. -:Qaranleq Kilisse â Gueureme,
breux specimen s, bien qu'elles ne soient pas les
( plan et coupe). meilleures d u groupe.
Donnons seulement ici une vue d'ensemble
blablement de Constantinople q u'il a ete intro prise d e I'entree (fig. 24) ou I'on remarguera les
duit en�Cappadoce, a la suite des victoires d e I 1 1 se ra eludiee el. la sec!ion V du present travail.
Nicephore Phocas. Un d e s p l u s anriens exemples 2 Qaranleq signifie , obscurite. L e nom equivaul el. .l'eglise
est l'eglise Ce Qeleclj l a r ( pres Gueureme), ou les obscu re " .
158 BULLETIN DE LA COMMISSION DES MONUMENTS HISTORIQUES
colonnes brisees, - sans detriment pour la soli sur le fond (fig. 26) : la lumiere entre a plein par
d ite de la voQte -, et une autre vue prise d u sanc- la porte, jouant, de la fac;on la plus j oyeuse,
dans les arcs et dans les voutes. Et, sur un arc
Fig. 26. - Elmale Kilisse, il Gueureme :

vue sur le fond. Fig. 27. - Elmale Kilisse : le prophete Daniel.
tuaire, avec une echappee sur le vestibule eclaire le prophete Daniel, reconnai ssable a son costum e
par son etroite l ucarne (fig. 25). perse (fig. 27) : figure elegante, n imbee d e j au n e
Pour finir,. donnons un coup d'oeil a I'eglise - une couleur q u i abonde e n c e decor e t con
plus eclairee et plus gaie d'Elmale Kilisse. Vue ' tribue a le rendn� particulierement l u mi neux.
III.
DATE ET GROUPEMENT CHRONOLOGIQUE
DES PEINTURES DE CAPP ADOCE.
La course rapide gue nous veno n s d e faire a En îait, un seul decor, celui d'une eglise eu
travers Ies eglises rupestres de Cappadoce n ou s forme d e croix libre, pres de Mavroudjan, n o u s.
a permis d e connaître, d e fac;on sommaire, les a paru anterieur a l a periode iconoclaste. I I com
peintures qui Ies decorentJ et nous a fourni quel porte u n cycle narratif el'un caractere tres ar
gues' points de repere pour le classement chro cha'i gue, ou plus d'un trait rappelle Ies m i n i atures
n ologigue des monuments. I I i mporte d'examiner des plus anciens malluscrits syriagues, et ou l e
ceHe question de plus pres 1 . Christ, a l a Cruciîixion, porte l e colobium (Iongue
Rappelo n s d'abord gu'il n'existe pas de syn tunique sans manches) comme dans l'iconographie
chronisme rigoureux entre m o numents et peintures. orientale des V I I-e et V I I I-e siecles. Telle doit etre
Des decors entiers ont ete refaits, en sorte gu'une la date de ce decor, en partie repeint et si en
eglise peut n e presenter gue des i mages beau d o mmage gu'il est diHicile d'en faire etat.
coup plus j eu n es qu'eIle. D'ailleurs, il n'est pas
sur gue toutes aient ete peintes des I'origine. Et, De la periode iconoclaste, outre les decors.
si tels cIetaiis d'architecture dans les eglises ou sculptes mentionnes plus haut, nous avons trois
les salles monastigues, tel amenagement pour . la decoratio n s peintes. La premiere, a Matchan, se
d efense des monasteres nous a paru remonter compose exclusivement d'elements l i neaires et
a une epoque eloignee, nous ne saurio n s en con î10raux et s'acco mpagne de textes l iturgigues. Les
dure que la Cappadoce presente des peintures deux autres oHrent ceHe particularite tres remar
d'egale antig uite. guable gu'elles contiennent aussi des i mages d e·
saints, e n retit n o m bre, plus o u moins dissimu
1 Nons I'avons amplement traitee dans une communi
Iees. L'une d'elles, p res d e Sinassos, paraît due
a u n donateur de tendance iconoclaste. Une ins
cation presentee, en 1 930, au troisieme Congres des Etudes
Byzanti nes, a Athenes, et publiee dans les Echos d' O rienl,
1. XXX, 1931, pp. 5-27. Nous resumons ici ce travai!, en cription mutilee, mals dont le sens est sur, pro
I'amendant sur q uelq ues points. clame gue la croix constitue I'ornement de I'eglise_
LES EGLISES RUPESTRES DE CAPPADOCE ET LEURS PEINTURES 1 59
Elle est en eHet partout, au plafond, dans I'abside, gligeable - aux premiers mois (27 janvier - 6
sur les parois. Des textes rappellent q u'elle est avril) d e 945. Ce sont en eHet les seul s m oments
.apparue a Constantin : une vision que les icono ou Constantin Porphyrogenete occupa seul l e
c1astes aimaient â invoquer. Enfin, par les noms trâne. Toutefois, l e texte n'ayant pas u n caractere
qui leur sont j o i nts, trois croix en medailIons, oHiciel, il ne faut pas trop en presser les termes.
ont rec;u mission d e representer - en l i eu et place Mais I 'absence d u n o m de Romain Lecapene,
de leur i mage reelle - les trois patriarches A dont l 'autorite prima celle de Constantin, paraît
braham, Isaac, J acob. RaHinements qui n e peuvent bien exclure les annees 9 1 9-944. B ref, il y a grand
etre le fait que d'un esprit deliberement iconoclaste. chance que ce decor appartienne â la premiere
Toutefois, ce meme esprit admet la figure de moitie du X-e siecle.
d eux docteurs-probablement Basile et Gregoi re U n autre, p res de Tchaouch In, est date du
encadrant I 'abside. Sans doute, une concession regne d e Nicephore Phocas (963-969) par une
aux m o ines iconodoules charges d e desservir le i n scription au r; o m de cet empereur et de Theo
sanctuaire, aujourd'hui encore designe sous le nom phano, et par u n e serie de portraits representant
d e Saint-Basile. l e couple imperial, l e Cesar B a rdas Phocas, pere
La d erniere decoration, pres de Dje m i l, apparaît de Nicephore (mort aussi en 969), l e couropa
au contraire comme I'oeuvre d'iconodoules ; mais late Leon Phocas, frere d u m � m e Nicephore (et
elle se conforme â peu pres au programme ico qui l u i survecut). Ces i mages rappellent sans
noclaste. II le falIa it appare m me n t de par la vo doute des largesses i m periales, faites par N ice
l onte i mperiale ! Cependant, les i m ages de saints, phore et Theophano au cOllrs de leurs sej ours en
discretement melees aux croix et autres ornements, Cappaeloce, dans l'intervalle des expediti ons d e
y sont plus nombreuses. Et une croix ornee de Cilicie, ce q ll i daterait l e elecor des. annees 964
feuillages rec;oit le n o m singulier de " croix de o u 965.
sainte Euphem i e " . AlIu sion a un episode du mar A Soghanle, les peintllres de Sainte-Barbe sont
tyre de l a sainte : u n e croix brille au-dessus de d u regne d e Constantin et Basile, les dellx fils
sa tete dans la prison. Et souvenir d'un evene ele Theophano. L'annee etait portee dans l'i nscrip
ment celebre dans les l uttes iconoclastes : Cons tion ; mais elle a peri et l'indiction IV, qll i sellie
tantin Copronyme ayant fait j eter â la mer la subsiste, n o u s oHre le choix entre les dates sui
châsse et les reliques de sainte Euphemie, vene vantes : 99 1 (tres peu p robable, cette annee mar
rees â ChalcedoineJ elles furent miraculeusement quant le debut d u regne personnel des d eux
portees par les !lots â Lesbos, ou elles furent re empereurs), 1 006, 1 02 1 . Bref, plac;ons le decor
cueillies et gardees j u squ'au j o u r ou l'imperatrice aux environs d e l'an 1 000.
I rene les ramena soiennellement â leur antique Celui ele Qarabach Kilisse, dans le meme groupe
sanctuaire. Seul, u n iconodoule pouvait rappeler d'eglises rupestres, est u n peu plus tarel if : 1 060-6 1
d e telles choses. Et, en meme temps, n o u s som sous Constantin Doucas.
mes avertis que le decor date de la deuxieme Au siecle suivant les deelicaces font d efaut.
crise iconoclaste, dans la premiere moitie d u IX-e Mais au XIII-e siecle, trois textes fort i mportants
siecle. *
fixent a l'an 1 2 1 2 l e decor d e Quarche Kilisse
:-;: . pres d'Arabsoun, â I'an 1 2 1 6- 1 7 celui des Q lIa
La maj eure partie des peintures d e Cappadoce rante-Martyrs, pres de Souvech, et aII regne d e
est posterieure â cette epoque. Elles s'€chelonnent J ean Vatatzes ( 1 222- 1 254), celui de Souvasa. Ces
de la fin du IX-e siecle j usqu'â l a fin d u XIII-e trois inscriptions n o mment les empereurs de Ni
ou au XlV-e. cee, Theodore Lascaris et Jean Vatatzes, comme
Pou r les dater, nous avons, dans l es inscrip regnant effectivement sur l a contree et elonnent
tions, u n certain n umbre de points de repere raison, semble-t-il, au temoignage d e Gregoras,
absolument surs. qui n ou s montre l'empire de Theodore s'etendant
Le plus ancien decor date (d'autres peuvent j usqu'â l a Cappadoce, - sujet que nous avons
lui etre anterieurs) est celui de Tavchan l e Kilisse, recemment traite ailleurs 1 .
pres de Sinassos, qui fut execute, nous d it l a de Outre ces i nscriptions, qui fixent les dates ele
d icace, sous le regne de Constantin Porphyro sept decors, d'autres, peintes o u tracees a l a poi nte,
genete (9 1 2-959). Comme l'e mpereur est nomme i nvocations ou epitaphes, fournissent un terminus
1 Dans les Orienlalia Christiana Periodica, 1, 1 935,
seul sans aucun autre co-empereur, i l est peut
etre permis de preciser davantage et d'aUribuer pp. 239-256 : Les inscriplions cappadociennes el l' his/oire
l e decor aux an nees 913-9 1 9, ou - periode ne- de l' empire grec de Nicee.
1 60 BULLETIN DE LA COM M I SSION DES MONUMENTS mSTORIQUES
ante quem, tantot pour l'eglise ou o n les lit, tantot Les scenes se su ivent, de gauche a d roite, dans
p o ur le decor qu'elles accompagnent. Nous en le sens de l'ecriture, sans separation, en longues
avons releve d es annees : 1 055, 1 05&, 1 065, 1 1 29, frises, qui com mencent en general du cote droit
1 1 48-49, 1 1 56-57, trois enii n de l'annee 1 2Q2-93. de I'eglise, pres du sanctuaire. Apres avoir suivi
Grâce a .ces poi nts de repere, on peut, par le premier registre de ce cote, en allant du sanc
des comparaisons de monument ă m o n u ment et tuaire vers le io ci , o n remonte l e premier registre
par I'etude des criteres internes, etabl i r u n e chro cote gauche, du iond jusqu'au sanctuaire, puis
nologie assez precise de peintures de Cappadoce. on passe au second registre de droite et au se
C'est ainsi que le decor de la partie la plus cond de gauche, et ainsi de suite. On a parfois
recente de Toqale Kilisse, q u i a maniîestement j u squ'ă trois et meme q u atre registres d e chaque
ete imite par celui de Tchaouch In, lui est an cote. Le tympan, au fond de I'eglise, peut ne
terieur, - p robablement de tres peu, et nous comporter qu'une scene q u i s'i nserera dans I'un
croyons pouvoir I attribuer aux environs de l'an ou I'autre des couples de registres. I I peut aussi
963, ce qui porte au milieu du X-e sieele le etre d ivise en plusieur bandes qui repondent
creusement de cette partie d e l'eglise. D'ou il aux d ivers registres.
suivra q u e la prem iere partie, le vaisseau unique II arrive q u e des cyeles de ce genre oment des
de forme rectangulaire, doit remonter au debut monu ments de formes difîerentes. A El Nazar ou
d u meme sieele ou, peut-etre, ă la fin d u IX- e. Mavroudjan, on les trouve en des eglises du
type de la croix libre. Qel2dj lar Kilisse presentc
ous ne saurions entrer ici dans le detail d'un meme u n cyele narratii dans un vaisseau d u type
e1assement chronologique complet. Disons seu
lement q u e, dans l'ensemble, les pei ntures de l a
Cappadoce rupestre se peuvent distribuer�en deux
gruupes distincts : le premier, plus ancien et plus
nombreux, proprement cappadocien et represen
tant, a beaucoup d'egards, une tradition indigene,
appartient a la fin du IX-e sieele et au X-e ; le
second, iniluence par la capitale, - ce qui fut
sans doute u n e consequence des victoires de
Nicephor� Phocas, Jean Tzi misces et Basile 11 -,
a partir du XI-e.
Fig. 28. - Le Christ en gloire. d a ns une
On sait en eHet que, par ces victoires, les
chapelle de Gueureme.
Arabes ayant ete rejetes bien au d ela d u Taurus
et meme de l'Amanus, l'Asie Mineure j ouit pen de la croix i nscrite dans un carre : n o u s sommes.
dant q u elque temps d'u n e securite qu'elle n'avait a la transition entre les deux periodes, vers l a
pas connue depuis de siecles. Cette paix, qui permit fin d u X-e sieele. Dans ces monuments, l e pein
aux ediîices religieux de se develo pper, - n os tre s'efforce, par des artifices divers, de plier le
m o n u m ents en temoignent, - accrut en ces re sisteme decoratif aux irregularites de la forme
gions eloignees la pu issance d e la double h ie architecturale. II reste fidele ali principe du cyele·
rarchie ecelesiastique et civile, et facilita les e narratif, deroule d'un mouvement continu, dans l e
changes avec le centre de I'empire. C'est a quoi sens de I'ecritu re.
I'on d oit de con stater, soit dans l a iorme d es En d essous des scenes qui constituent le cyele,.
eglises etablies a partir d e ceUe epoque, soit dans le bas des parois est occupe par des rangees d e
leurs decors des traces evidentes d'influences by saints d ebout, isoles ou groupes . D'autres appa
zantines. raissent en medaillo ns, a la clbuelle des arcs ou a
Caracterisons brievement chacu n de ces deux I'arete de la volite.
grollpes de decorations. Enlin dans I'ab side, un decor tout a lait ca
* racteristique paraît appartenir en propre aux sanc
* ..
tuaires archa"iques de Cappad oce (fig. 28). Le
Les pre miere� semblent avoir ete i maginees Christ, livre en main et benissant d e la droite,
pour omer des vaisseaux rectangu laires voutes trone sur un siege magnifique, au milieu d'un
en b erceaux ou couverts par un p lafond. Les aureole lumi neuse, en\oure de symboles apoca
peintures y forment des cyeles narratifs, disposes Iyptiques tels q u e les hexapteryges, les tetramor
en registres parallele8. phes les roues occllees et enflammees. Aux quatre-
LES EG LISES R U P ESTRES DE CAPPADOCE ET L EURS P E I N T U R ES 1 61
coin s d u trâne sont les quatre animaux, touj ours Comme specimen de cycle narratif cappado
-disposes dans l'ordre suivaut et portant les quatre cien n o u s presentons celui q u i q u i decore la
n o m s que voici : partie l a plus ancienne de Toqale Kilisse. Nous
l'avons dit : il date de la fin du IX-e siecle, o u
Homme Aigle
du debut du X-e. C'est u n d e s p l u s complets et,
K 6 11 6f O HT fl fJ J\ O H T tl a la fois, des m ieux conserves : deux raisons pour
Lion Boeuf le reproduire ici, bien que d'autres lui soient su
K 6 K P tl r O H T tl 1l 0Q H T tl perieurs e n merite atistique 2. Les deux figu res
Ces quatre m ots, qui ne sont autres que les

quatre participes i ntrodu isant, dans la liturgie by
zantine, le chant du Trisagios, sont devenu s des
n o m s propres. Et l a transformation s'est si bien
faite que la conj onction est restee soudee au d er
nier m ot, quand i l a passe en tete de la l iste·
Phenomene curieux, dont l a date et I'explication
n e sauraient etre don nees d e fa<;on precise 1 , mais
q u i doit sans aucun d oute etre considere comme
cappadocien. Or i l est singulier - et I'on nous
saura gre de le rappeler ici - que les m emes
n o m s, d o n nes aux memes symboles et distri Fig. 30. - Voftle il l a premiere pa riie de
Toqale Killisse : cote gauche.
bues de la meme fa<;on, reparaissent sur des mo
numents beaucoup plus tardifs, d o nt plusieurs
29, 30, representant chacun des câtes de la votite,
sont conserves e n Roumanie. Ce sont des " ipi
le m o ntrent tout entier.
taphioifl brodes, portant aux angles les figures
Voici I'enumeration des scenes :
des quatre animaux, avec les n o m s ci-dessus,
ecrits e n l ettres grecqu es ou slavon nes. Le m o Premier registre, cote droit : Annonciation,
m o n astere d e Neamţ e n pGssede u n, date de Visitation, Epreuve de t'eau, Voyage ti Bethteem,
1 437 ; celui de Putna, u n d e 1 489 /90, execute Nativite ,. cote gauche : Adoration des mages, Mas
dans le monastere meme ; celui de Suceviţa, u n sacre des Innocents, Fuite en Egypte, Meurlre de
de 1 592-93. 11 y e n a u n autre au m o nt Athos, Zacharie.
Deuxieme registre, câte droit : Fuite d'Etisa
beth au desert. Apparition de t'ange au Baptiste,
Predication de jean-Baptiste, Rencontre de lesus
et du Baptiste, Bapteme de jisus, Repas de Cana ;
câte gauche : L'eau changee en vin, Vocation de
Pierre et Andri au bord du lac, Multiplication
des pains, Guerison de l'aveugle, Risurrection
de Lazare.
Troisieme registre, câte droit : Entree ti jerusa
tem , Derniere cene, Trahison de judas, juge
ment de Pitate . cote gauche ; jesus conduit au
,
Fig. 29. - Voftte il l a premiere partie de Calvaire, Crucifixivn. Deposition de ta croix, Mise
Toqale Kilisse : cote droit. au tombeau, MyrophJres au tombeau, Descente
aux timbes.
au monastere de D i o nysiou, qui remonte a 1 545. La decoration etait completee par trois scenes
11 n'est pas douteux que, dans tous ces objets , h ors serie, placees en dehors d u cycle : l a Pn!-
nous n e devions reconnaître une influence i ndi
2 Nous donneron�, li : a section V (fig. 75 el suiv.), une
recte d e la Cappadoce. D'autres i nfluences ana
l ogues semnt signalees plus loin. partie du cycl e de Qeledjlar, ou les peinlur es sOnl meil
leures qu'ici. Leur reproduction i ntegrale exigerail, v u l a
., *
forme d e I'eglise, u n trop grand nombre d e figures. L e
1 II a l aisse des traces dans certaines redadions du cycle d e Toqale Kilissei, a u contraire, peul etre presente
commenta ire I i turgique altribue li sainl Germain de Con d'ensemble, en deux images : enC0re une raison pour le
stantinople (voir nolre Voix der MOlluments. pp. 25(1-259) . prele;er.
3
B••I. Com. Mom. 1.t. - Fasc. 82. 193�.
1 62 BULLETIN DE L A COMMISSION DES MONUMENTS H ISTORIQUES
sentation de jisus au temple, sur la paroi orien Le caractere n arratif de la decoration apparaît
tale, il d ro ite d e I'abside, la Transfiguration (voy. non seulement dans la composition d'ensemble
fig. 20) et l'Ascension sur les tympans des deux d u cyele, q u i n o u s offre u n recit continu d e la
extremites ouest et est. La derniere compositio n vie de jesus, mais par la fa90n d o nt sont trai
a ete presque entierement detruite p a r les remanie tes nombre d'evenements presentes en plusi eurs
ments posterieurs. Enfin, a la voQte d u vestibule, images, episode par episode. II est vrai q u'ici,
l a Pentec6te termi nait le cyele. pour gagner d e la place, l e peintre sem bIe avoir
simplifie quelques-un s de ses modeles. A Qele
Si n o u s considerons la composition de ce cyele, dj lar Kilisse, l a Guerison de l'aveugle est figuree
un trait nous lrappe d'abord : le frequent u sage en deux temps : jesus touche les yeux d e I'aveu
des sources apocryphes. Quatre scenes sont en gle ; I'aveugle se lave a la fontaine de Siloe (v.
tierement empruntees au Proievangile de jac fig. 80). Dans le cyele de Toqale Kilisse, ce der
ques : l'Epreuve de l'eau, le Voyage ti Bethleem, n ier episode est omis. Mais n o u s retrouvons
le Meurtre de Zacharie, la Fuite d'E.lisabeth au comme deux actes successifs en d'autres scenes :
desert; U D e autre, la Descente aux Limbes, est aux Noces de Cana, l e repas d'une part, le m ira
tiree de l'Evangile de Nicodeme. Et, dans les su ele ele I'autre, et, dans chacun e des i mages, l a
j ets qui appartiennent a I'evangile canonique, le figure d e jesus est repetee. A la Multiplication
peintre ne s'est lait faute de meler quantite d e des pains, nous voyons d'abord les pains et les
d etails apocryphes. C'est ainsi q u e toutes les poissons benis par jesus, puis la nourriture d is
scenes de l'Enfance ele jesus sont traitees plutat tribuee a la foule assise ; el les d ouze corbeilles
alignees dans l e haut du champ evoquent a
n otre esprit l e troisieme temps du drame, j e
veux d i re la recolte d e s restes apres que tous
furent rassasies. Au Massacre des Innocents, He
rode, flanque d'un n otai re, donne I'ordre, puis
u n soldat I 'execute. Dans I'image d � la Nativitt!,
q u i comporte l a creche avec l'Enfant couche, el
le bain de ce meme enfant et I'annonce laite par
I'ange aux bergers l , on a e ncore des episodes
multiples. Remarqu o ns entin com ment les scenes
qui accompagnent l e Bapte"me de jesus forment
un cyele partiei, insere dans le cyele ge neral.
Fig. 3 1 .
- Sainte-Barbe de Soghanle : E p reuve de Toute I'histoire du Bapliste, depuis sa vo ::ation
l'eau et Reproches d e Joseph il Marie. au desert j usqu'a I'instant solennel d u Bapteme
de jesus, est racontee par l e menu : ICI, cinq
s u ivant l e Prolevangile de jacques que suivant episodes. D'autres decorations en ont davantage 2.
Luc ou M atthieu. Par la est rendu manifeste le Autre caractere. Les scenes sont traitees d'une
caractere populaire de cette iconographie, beau fayon realiste et concrete ; ce qui apparaît d'abord
coup plus attachee aUX recits l egenelaires q u'aux dans les gestes, les attitudes, les mou�ements
speculations des docteurs. Un theologien eut Con des personnages empruntes a la vie reelle,
damne, it n 'en pas d outer, l'idee ele soumettre l a souvent •. a la vie lamiliere, - rendent exac
Vierge, l orsque eles soup90ns s e porterent sur tement les paroles du texte. Ainsi, a la Nativite,
elle, a ce tie Epreuve ele I'eau aulrefois recom l a Vierge couchee dans u n e pose languissante ;
mandee par la legislation mosaique (Nombres, V, au Massacre, Herode assis avec u n sans-gene
11-3 1 ). Le peuple, e n sa naive simplicite, n'y voyait hautain, les j amb;:s croisees ; au Voyage et a la
qu'un m oyen d'exprimer ele fayon tangible l e Fuiie, le 1l10uvement de jacques qui conduit I'âne
elogme de la perpetuelle virgin ite de Marie. Et, en portant un ballot sur l'epaule ; au BapieÎne le
pour rendre la scene plus i ntelligible, i l n e craint detail, sur lequel n ous reviendrons, de ]esus
pas d e I'accompagner ailleurs d'une autre, peut 1 Ces derniers, peints au tympan de l a paroi voisine,
elre encore plus parlante : les Reproches de jo ne se voient pas sur l a figure 30 ; mais le lecteur les
seph a Marie (fig. 3 1 ). C'est l a meme raison q u i devinera peut-et re, il la flgure 2 1 , il gauche de l a Trans
figu ratioll. dans le bas.
fait representer touj o u rs, a la Nativite, l e s deux • Voir deux autres cyc:es du Bapte;ne, plus reduits
femmes "d on nant leurs soins au n ouveau-ne : que celui-ci, aux ligures 4 1 (deuxieme partie de Toqale
elles sont les temoins de la naissance virginale. Kilisse) et 82 ( Qeledjlar).
LES ECLlSES RUPESTRES DE CAPPADOCE ET LEURS PEINTURES 1 63
couvrant sa nudite d'un geste n a'ii et contrz int. touches et teintes plates ; presque sans degrades.
A la Guerison de l'aveugle, il faut observer com Meme procede dans les visages et dans les chairs,
ment l e Sauveur tient, dans le creux de la main ou le modele est sommai re, mais les traits ac
gauche, l e melange de salive et de terre (voy. jean cuses. Souvent la gamme des couleu rs, ou aIter
IX, 6.), et comment, des trois d oigts reunis de la nent le rouge et le vert, et ou les tons d ivers
main d roite, il en applique un peu su r les yeux se balancent habilement, produit les eHets les
de I'aveugle qui s'entr'ouvrent : tout cela est rendu plus harmonieux.
avec une verite parfaite. Un des meilleurs exemples de cette maniere
Concrete, ceHe iconographie I'est encore par est Iourni par une petite chapelle de Gueureme
la fayon d e traduire, en images visibles, les pa dont nous reproduisons - regrettant de ne
roles ou les idees. Dans sa predication, jean- Bap pouvoir les clonner en couleurs - q uelques fi
tiste menac;ait : " Dej a la cognee est a la racin e gures d'apâtres assistant a l'Ascension.
de l'arbre. Tout arbre qui ne fait pas de b o n s Malgre les maladresses o u clessin ( l'apâtre Luc,
fruits sera coupe. . . " (Luc, III, 9). L'image n o u s a la main droite, a six d oigts), il y a dans ces
montre, a câte du Baptiste, d eux arbri sseaux, et tetes îortes, dans ces gestes mesures, mais ener
a terre, a lem pied, une cognee est posee que giques, dans ces poses graves, mais animees, j e
le p redieateur designe d u d oigt. Traduction con ne sais q u o i de sculptural qui convient a m er
crete d u verset que nous venons de citer. Plus veille ă cet art elecoratiI. D evant une telle image
loin n ous verrons comment, a la Resurrection de
Lazare, est exprimee l 'exclamation "jam foetet " .
U n dernier exemple : a la Fuite en Egypte on
voit une femme, debout sous' une porte d e viile,
accL;.eillir les voyageurs. C'est la persoll nification
de ,, 1' E gypte" ou de " la viile des E gyptiens". Or
elle tient dans la main d roite une torche allumee.
Pour q u o i cela ? C'est que, n o u s dit l'evangile, la
f» ite eut lieu de nuit (Mat., II, 1 4).
Non content d'etre concret et d'etre vrai, le
peintre n'hesitera pas a exagerer ce caractere ; il
accentuera les gestes, il forcera les atiitudes, au
point de tourner a la caricature. Peu lui importe :
ce qu'il veut avant tout, c'est d'etre compris.
Voyez comme, au Massacre des J n nocents, il ex Fig. 32. -Saint S a kerdon, dans le seconde
prime la brutalite du soldat qui coupe en deux partie de Toqale Kilisse.
u n enfant tenu en i'air par le pied, et la d ouleur

de la m ere qui s'arrache les cheveux a deux
on reste saisi. Quel air d'antiquite, et quelle IIl
tensite de vie !
mains. A Qeledj lar Kilisse, nous verron s l'indigna
tion d'Anne et Ca'i phe ren due avec n o n moins d e
force (voy. fig 83). D a n s l e s c\ecors ou figu rent les ous avons dit le decor el e la seconde partie
Reproches de Joseph ci Marie, J'attitude d e chacun ele Toqale Kilisse posterieur a celui que n o u s
des personnages est telle que nul ne peut se v e n o n s el'analyser, e t l'avons attribue a la deuxieme
meprendre sur le sens de la scene (voy. fig. 3 1 ). moitie du l X-e siecle, vers l'an 963.
Ces peintmes se rattachent encore aux d eco
Si nous considerons la factme, nous observe rations archa'iques par la composition d u cycle
rons, dans les d ecorations archa"iques de Cappa et par la presence des scenes empruntees aux
d oce, des differences qui tiennent au talent des apocryphes (notamment les Reproches de joseph
peintres. Toutefois, on reconnaît en general les et l' E preuve d e l'eau) 1 .
traits suivants qui, pom la plupart. se retrouvent Touteîois, dans I'execution p erce d ej a une cer-
e n cette premiere partie d e Toqale Kilisse : com
positions denses ; presque pas d'accessoires et 1 En dehors de notre grand ouvrage cite au debut de
'd e decors, hormis l'essentiel ; personnages serres la p resen!e etude, on pourra trouver la serie com plete
des scenes de ce cycle (ainsi gue d e la plupa I t des a utres
entre eux et trapu s, a la forte carru re, aux visa
cycles archa"iques d e Cappa doce) dans les !ableaux reca
ges larges, aux regards singu lierement expressifs pi!ulaliis inse res en notre l ivre La Voix des Monllments,
et vivants. D raperies simples, traitees par larges P'IJ is, 1 930, r p . 247-249.
1 64 B U LLETI DE LA COMMISSION DES MONUMENTS H ISTORIQUES
taine influence de Constantinople. Les personnages pas besoin d'etre soulignee, tant elle est evidente.
se font plus elances, les draperies plus souples ; Cet art n'est plus simplement narratii.
les plis se multip lient et se deploient en faisceaux Dans la Benediction des apâtres} avant I'Ascen
paralleles ou rayonnants, tels qu'on les voit sur sion (fig. 34), une belle symetrie courbe de part
les ivoires byzantins de cette epoque. La recher
che de la grâce et de l'elegance commence a se
manifester - du moins dans cette partie de I'oeu
vre. Car, dans les visages, le pein tre garde u n e
Fig. 33. - Pl esentation, dans l e seconde

r artie de Toqale Kilisse
maniere singulierement rude : temoin la tete d e Fig. 35.- Ordination des premiers diacres (fragment),
saint Sakerdon, u n d e s Q u arante Martyrs d e dans la seconde partie de Toqale Kilisse.
Sivas, que n o u s reproduisons i c i (fig. 3 2). Le
v isage est modele dans une tei nte brun fonce, avec et d'autre de Jesus les deux files des disciples
des touches de rot:ge e l de viis rehauts de lu qui s'inclinent sous les mains d u Maître. Il faut
m iere bleutes, q u i l u i don nent un relief saisissant. y remarquer aussi un singulier essai de perspec
Si dans les vetements le peintre vise a l'elegance, tive cavaliere. C'est encore un groupement a sy
dans le ren d u des visages il cherche avant tout metrie centrale que nous trouvons dans l'Ordi-
la force.
La composition est devenue plus savante. A
Fig. 34. - Benediction des ap6tres, dans la

s�conde partie d e Toqale Kilis,e.
l a Presentation de jesus au temple (fig. 33), la

Fig. 36. - Adoration des Magcs (fragment), dans la
figu re d e l'Enfant, malgre sa petite taille, attire secor,de partie de To:.;ale Kilisse.
l'attention, par sa position centrale, par la con
vergence d e tous les ff�gards, par le jeu enve nation des premiers diacres (fig. 35) : saint P ierre,
loppant des draperies. Il passe des m ai n s de suivi des ap6tres, i mpose l es mains aux diacres ;
Marie dans celles d e Simeon ; et, ce faisant, il se sa silhouette maj estueuse se ctetache e ntre les
trouve j u ste au· dessus d e l'autel abrite par u n deux groupes. La scene est empreinte d'un pro
ciboriu m : detail dont l a portee symbolique n'a fond sentiment religieux.
LES EGLlSES RUPESTRES DE CAPPADOCE ET LEURS PEINTURES 1 65
D'autres scenes sont faites de deux parties Dans l'iconographie d es scenes se voient aussi
qui s'opposent : a l' Adoration des Mages, le groupe quelques traits n ouveaux. Observons seulement
droit et i mmobile d e la sainte Familie, oppose le Bapieme eliHerent d u type cappadocien : ] esus
a u groupe incline et en mouvement des mages a perdu le geste naif et contraint qui l e caracte
risait auparavant. Posee de face, avec aisance,
les deux bras pendants, cette belle figure derive
de I'art hellenistique et rappelle les Apollons an
tiques (voy. fig. 39). Mais u n detail trahit l'esp ri t
subtil des Byzanti n s : la main droite se leve tres
l egerement pour beni r. C'est que - l'oHice nous
l e repete a satiete, lorsqup. ]esus fut baptise, i l
sanctifia les eaux (et donc les benit) pour q u'elles
puissent n ous sanctiiier a leur tour. On le voit,
c'est une consideration theologique que le �ein
tre a voulu exprimer, non pas u n detail du recit
sacre. Constatons-Ie encore u n e fois : dans la
seconde partie ele Toqalt Kilis� e, nous commen-
90ns a n o u s ecarter de la conception concrete,
narrative, realiste, q u i etait celle des peintres ar
chai'ques, et n ou s elevinons u n e tendance vers u n
Fig. 37. - Annonciation. dans la seconde partie

de Toqlae Kilisse.
(fig. 36) ; a l'Annonciation, la marche ra pide de

I'ange, ses vetements ellcore agites par l e vent,
en contraste avec la pose calme, meditative d e
la Vierge etroitement drapee d a n s son manteau
d'ou la main droite sort a peine pres de l'epaule,
tandis que la gauche tient les fuseaux (fig. 37).
Fig. 39. - Cycle du Bapteme (fragment), dans l a
seconde padie d e Toqale Kilisse.
art - de caractere plus symbolique, plus intellec

tueI et plus rafiine.
*
Cet art, on le sait, est celui des Byzantins. Il

est manifeste que son influence, deja visible a
la fin d u X-e siecle, s'est fait E' entir, et tres for
tement, au XI-e, dans nos eglises rupestres. Elle
apparaît, comme n ou s I'avons dit, dans la forme
des monuments, o u commence a prevaloir l e type
du vaisseau el q uatre colonnes et a coupoles, en
croix inscrite dans un carre. Elle se montre en
core plus dans I'iconographie.
Le decor des trois eglises a colon nes de Gueu
Fig. 38.
reme, Qaranleq Kilisse, Elmale Kilisse, Tchareql e
- Annonciation, SUt u n omophorion
brode du tresor de Putna.
Kilisse est tres caracteristique a cet egard. Les
scenes ne s'y deroulent plus en frises, mais for
Ici e ncore nous avo n s trouve en Roumanie u n ment autant de tableux isoles, ayant chacun leur
monument o u paraît I'influer.ce d u meme modele : cadre.
· ce fragment de broderie sur u n omophorion d u Ce n'est point la une n ecessite imposee par l a
'.tresor de Putna datant d u XV-e siecle (fig. 38). forme d u monument, puisque l'eglise de Qeledj-
1 66 BULLETIN DE LA C0MMISSION DES MONUMENTS HISTORIQUES
Iar, qui, des la seconde m o itie du siecle prece p lace a une representation de caractere plutat
dent, presentait le meme type architectural, a symbolique : la V ierge et saint Jean Baptiste d e
n ean moins r€(ţu comme decor u n cycle narratii bout, mais inclines et les mains tendues vers l e
archa"ique 1. D'ailleurs, en telles n efs rectangu lai Chri st tr6nant, intercedent p o u r I'humanite. C'est
res (Qarche Kilisse, pres d'Arabsoun, Archangelos I'image connue sous le nom de Dtisis, si fre
p res de Djemil), les scenes sont isolees de la q.uente - on le sa it - dans l'art byzantin.
meme fa(ţon. Qui veut etud ier ce n ouveau type de decora
En outre, elles n e forment plus des cycles nar- tions cappadociennes prendra comme exemples
les eglises a colonnes de Gueureme. C'est la qu'il
Fig. 40. - Pei ntures au pourtour de I'abside nord,

d a n s ld triconque de T agh .'J.f. Fig. 42. - Crucifixion, il Qaf3nleq Kilisse.
ratifs. Elles ne se suivent pas dans I'ordre chro trouvera les specimens les plus c1airs et les mieux
n o l ogique. Elles om ettent quantite d'evenements conserves 1 . Nous croyons ces eglises du XI-e
-
et se bornent aux pri ncipaux mysteres de la vie siecle, bien que les criteres certains fassent de
d e jesus, objets de commemoraisons liturgiques. faut. Aucune ne porte de dedicace. Pas de graf
Ceci apparalt non seulement dans les egl i ses a fites dates n o n plus. Mais certains decors, q u i
colonnes, mais en d'autres aussi, ou l'architecture paraissent avoir s u b i l'iniluence de leurs pein
ne saurait etre invoquee pour rendre raison de la tures, d oivent, en raison des graHites qui les ac
distribution des images. Ainsi, a la triconque de com pagnent, etre attribues au XI-e siecle.
Taghar, sur la paroi de l'abside du b ras n o rd. se Dans ces trois eglises, les mysteres principaux,
suivent, dans l'ordre que voici, les trois lmages :
Fig. 43. - A sc e n � i n n , dans le n a d h ex de
N a t i v i te, il Qaranl e q Kil isse.

Q a r anl� q K i l i sse.
Fig. 41 . -
mis aux places les plus en vue, sont la Naiiviie,

Naiivite, Crucifixion, Annonciaiion (fig. 40). Ma la Crucifixion et l'Ascension. Les deux premiers
n ifestement, le pei ntre n'a pas �:.; voulu presenter se repondent, a gauche et a d roite, aux travees
une suite h istoriqlle, mais un groupe de mysteres. · centrales des paroi" lah'irales dans les eglises de
Un detail merite d'etre n ote. Dans toutes ' ces Qaranleq Kilisse et Elmale Kilisse (fig. 4 1 , 42).
eglises, a la conque d u sanctuaire, la vision apo Dans la premiere, l'Ascension occup e la voÎite
calyptique, chere aux decorateurs archa"iques, fait 1 Dans notle ouvrage. s'entend, car. s'il se rend sur
place, il t l ouve ' " - nos j'avons dit - les deux p rincipales
1 V o i r le detail du cycle ci-dessous, il la seclion V. egli ses d u groupe closes el 1r2nsformees en pigeonniers .
LES EGLISES RUPESTRES DE CAPPADOCE ET LEURS PEINTURES 1 67
du narthex (fig. 43), et dans la seconde elle rem tie plus recente de Toqale K i lisse, Jesus leve d is
plit les tympans et la voute du bras occid ental crefement la main pour benir les eaux (voy. fig.
de la croix (voy. fig. 26). Tchareqle Kil isse, dont 27, a droite). Il lait le meme geste de bened ic
nous avons dit l a forme anormale, presente u n e tion (ou d'allocution), mais lranchement dessine
d istribution p l u s i rreguli ere, m a i s fondee s u r les a l'hauteur de la poitrine, dans l a scene de la
memes principes. Nativite, a l'episode d u bain (fig. 4 1 ). Singuliere
Autour de ces evenements maj e urs, se grou i mage que celle de ce nouveau-ne, assis dans l a
pent des episodes qui les completent, comme le vasque, mais ayant, a cet âge e t dans son i n n o
Voyagc aupres de la Nativite, la Trahison, l e cente n u dite, l e geste, l'attitude, le regard serieux
Chemin de croix, pres de l a Crucifixion. Il faut du Maître qui enseigne ses disciples o u preche
reconnaître la une survivance des h ab itudes cap aux foules 1 . Par la, est aHirmee la qual ite de Fils
pado�ienn es. La scene d u Voyage, accompagnee d e Dieu qui lui appartenait des sa naissance.
de legendes tirees du Protevangile de Jacques, l ntention theologique, par O ll nous sommes en
montre combien o n avait de peine a se detacher traînes bien loin des nalves representations des
d es vieilles images i n sp irees de l'Apocryphe. Mais, cycJes archa"iques, ou l e peintre donnait tout b o n
dans ce gro u pe d e decorations, des scenes comme nement a l'Enfant les gestes d'un j eune garyon
l' E preuve d e l'eau o u les Reproches de J oseph, (encore que ce ne soient guere ceux d'un nou
c ondamnees par l a delicatesse byzantine, ne pa veau n e !) pţonge dans son bain : au cycJe pri
raissent j amais, et les autres scenes accessoires mitif de ToqaJe K i lisse, i l leve j oyeusement les
fin i sent par disparaître. D e plus en plus, la de
coration tend a se limiter aux mysteres propre·
ment d its.
Voici, en dehors des trois principaux deja ci
tes, ceux que n o u s trouvons a Qaran leq Kilisse :
Annonciation, Bapieme, Transfiguration (fig. 44),
Resurrection de Lazare, Entree el Jerusalem (fig.
68), Cene, Descente au-x limbe (qui re presente
la Resurrection).
A Elmale, l'An nonciation lait defaut, - du moins
dans l'etat actuel d u decor. Les autres se retrou
vent traites de la meme fayon, mais d'un pinceau
plus h abile. Malheureusement, la peinture a beau Fig. 44. - Transfiguration, il
Qaranleq Kilisse.
coup souHert.
Si n o u s considerons chaque scene en particu deux mains (v. fig. 29 ) ; a celui de Qeledj ar (Iig.
lier, nous observons de n otables diHerences avec 77), il se couvre d'un m ouvement spontane.
les i mages des cycJes archaiques. l:'�. Dans tout ce que nous venons de 1. noter, c'est
Les compositi o n s sont plus vastes et plus ae I'esprit byzantin q u i se manileste, et presque par
rees. Le n ombre des personnages est accru, mais tout ce sont les modeles byzantins qui ont i n s
ils sont moins serres et, comme dans la deu pire l'artiste.
xieme partie d e Toqale K i l i sse, o n devine l e souci La maniere aussi est toute autre. Conduit par
d e les grouper de fayon harmonieuse. Chaque ses modeles, l e peintre veut don ner aux person
sujet forme un tableau qui doit se suHire a l u i n ages plus de souplesse et d'elegance : il y reus
meme. I l y a plus d e place pour le decor. Les sit assez mal â Qaranleq Kil isse, beaucoup mieux
accessoires sont rendus avec plus de verite, d'u ne a Tchareqle K i l i sse (comparer les deux Transfi-
fayon moins schematique.
Mais, a tout prendre, cette peinture est moins
1 A Qaranleq Kilisse (fig. 4 3 l , jesus se tourne l egere
ment de câte comme dans un a pa rie (c'est ainsi qu'il
realiste, car les poses, les gestes, les attitudes
des personnages s'inspirent moins directement par lerait aux apâtres su rvenant dans l e dialogue avec l a
de la vie reelle. Presque partout on sent l'influence Samari tdine) Mais a Elmale Kilisse, l a peinture - mal
.
des m odeles plus au moins d erives de l'art an heu reusement tres endommagee - l;,isse deviner une pose
tique ; et souvent, dans une i ntention theologique, ferme, d'une belle gravi te : Ce geste est fait droit devant
la poitrine. A Tchareqle Kilisse, pose de face, ainsi que
les gestes spontanes sont remplaces par d'autres, l e geste, ţouj:>urs l e meme, mais fait avec vehemence :
symboliques et conventionnels. A la scene du Bap l e coude se leve, le main detachee du corps s'avance vi
leme, comm e nous l'avons d ej a vu dans la par- vement : c'est \'orateur dans le feu du discou rs.
1 68 BULLETlN DE LA COMMISSION DES MONUMENTS I--I:STOR[QUES
gurations, fig. 44 et 45). Il allonge les proportions, et lointaine d u regard est d'un grand charme.
i l anime les plis de la draperie (en quoi, i l se Non moins remarquable est le buste de l'ar
laisse parfois entraÎner â l'exces). change Uriel â Elmale Kilisse, si decoratif, E t
Le modele est n ouveau. Dans les vetements dont le regarcl clair est d'une si belle expressioll
comme dans les nus, on voit des essais d e de (fig. 47).
grades et de demi-teintes. L'anatomie est ren d u e Nous n e nous arreterons pas davantage a t;es
souvent avec une maladresse extreme (Christ â cIecorations plus recentes, car ce qui fait l'obj et de
l� Crucifixio n de Qaranleq Kilisse), rr:ais l'inten n otre etud e ce sont les peintures proprement cap
tion est manifeste' de l'expri mer par le pinceau. padocienn es. Et celles-ci different des cIecorations-
Fig. 45. - Transliguration, fi Tchareqle Fig. 46.

--Saint Bacchos, fig. 47. L'archange Ouriel·
ă Qaranleq Kilisse.
-
Kilisse (Gueureme). ă Elmale Kilisse.
Les visages sont d'Ull type n ouveau : lins, â archâ'i ques dans la mesure meme ou elles sont,
I'ovale regulier, avec des yeux allonges en amande. non point cappadociennes, mais byzantin es. Toute
Le modele y est souvent d'un e grande douceur, lois, i l etait necessaire d e les signaler pour pre-
contrastant singulierement avec celui des pein senter u n tableau complet des monuments d e
tures archa'i ques ou de l a . partie p l u s recente d e Cappadoce.
Toqale Kilisse. En o utre nous serons amene quelque lois â
Que I'on compare, â saint Sakerdon, la tete l es invoquer, pour ce qu'elles contiennent d e
de Saint Bacchos peinte au revers d'un arc li cappadocien, dans la prochaine section d e n otre
Qaranleq Kilisse (Iig. 46). L'expression reveusf: etude.
IV.
LA PLACE DES PEINTURES CAPPADOCIENNES DANS LE DEVELOPPEMENT
DE L'ICONOGRAPHIE CHRETIENNE.
II nous reste, en cette derniere partie de notre â dedaigner dans leur production. On y remar
etude, â faire sentir I'importance des peintures que un reel sens du decor, le golit du trait ex
cappadociennes, en marquant la place qu'elles pressif, du detail concret et pittoresque, et il est
tiennent dans le developpement de I'iconographie impossible d'y meconnaître une cerţaine part d'in
chretienne. vention. Avouo n s neanmoins que, le plus souvent,
Qu'on nous comprenne bien ! Quand nous par nos decorateurs se montrent mediocres c opistes
l o ns de leur importance, o u de leur valeur, nous de m o deles qui avaient cours dans les milieux
ne pretendons pas leur attri buer un merite ex m onastiques cI·Orient. Les ressemblances entre
ceptionnel, ni, encore moins, en faire des oeuvres leurs pemtures et celles que 1'0n trouve, a la
originales et voir dans leurs auteurs des i nven meme epoque, en des lieux tres eloignes, comme
teurs aux initiatives hardies. Certes, on s'en est les grottes basiliennes de l'ltalie du Sud, prou
rendu compte par ce qui precede, tout n'est pas vent I'evidente parente de ces oeuvres inspirees.
LES EGLISES RUPESTRES DE CAPPA DOCE ET L E U R S PEI N T U R ES 169
des memes modeles. E t j e n'hesite p a s a r e con d'autres i nfluences se laisscnt aussi reconnaître).
naitre q u'en certains cas la peinture cappadocienne Veut-on fi gurer le sacrifice d' Abraham : on montre
n e gagne pas a etre mise a c âte de l'autre. un homme, un enfant, les b ra s leves pour rend re
Mais t e qui en fait le prix, c'est que la, et I�l grâce a Dieu. A cote, un fagot, un b uisson, un
seulement, nous avons, pour les I X· e, X-e siecle, 1l10uto n : c el a suffit p our rappeler a u specbteur
u n ensemble presque intact d e decorations eten- l e reci t d e l a Genese (fig. 4 8).
Un jeune homme, une frond e a la main ; un
ilutre tenant lin poisson : c'est assez pour figurer
I 'histoire de D avid et de O oliath , o u celle d e
T obie. Mais cette histoire est-elle vraiement re
presentee ? 'est-elle pa simplement evoquee �
Volontiers, cet art est symbolique. Sept con
v ives autour d'une table ; nous devinons que ce
nombre n e doit pas etre pris dans sa realite con
crete : nombre sacre, i l renferme quelque mystere·
Et voi ci, de part et d'autr'e , des corbeilles ali
gnees. Elles nous font p enser aux corbeilles d e la
multipli cation des pa ins. Celle-ci , nous l e s avons·
est u n symbole d e l'Eucharisti e. Dans c e repas
Fig. 18. - Sacrifice d' Abrahalll, au c i llle!iere nous verrons donc une i mage d e l a cene eucha
de Call is!e. ristique, et dans les sept convives l'universalite
d u peupl e chretien.
dues. E t ces decor Jtions, enfin connues, repre
sentent pour nous un anneau fort important dans L'autre tend::.nce est celle de 1'0rient. Tendance
l a longue chaîne que forme le developpement de p ri mitive et aussi ancienne, s'il est permis d'en
I'art c h retien. Un anneau dont I'existence p o uvait juger par les peintures rece11l11lent 11lises a u jour
etre soup<;onnee, mais qui, j usqu'a ces dernieres il Doura·Europos sur I'Euphrate, dans une eglise
a nnees, echappait aux recherches. Sa decouverte q u i est la plus antique de toutes celles dont nous
apporte la reponse a un probleme qui tounnentait possedions les ruines. Ces p eintures sont a nh!ri
les archeologues ei les historiens de l'art et dont eures au 11lilieu du I 1 I-e, siecle. On y voit n u
nous tâchons de po�er les termes aussi claire
ment que possible.
Pour ce faire, i l est n ecessaire de remonte r
aux origines. Qu'on nous pardonne c e qui -
en apparence seulement p o urra it etre juge
une d igression. '.'
L'art chretien a o b e i , dans ses debuts, a une

double tendance. L a tendance hellenistique,
h eritee d e la Orece classique, - mais i nflu
encee, au cour s des siecles, par le con1 act d e
1'0rient - qui garde le g o n t de l a b eaute
noble et s o b re, qui vise a I'elegance dans les
formes, p l <;ant a u premier rang, suivant les
circonstances et suivant les milieux, tant6t la
d ignite, ta ntot la grâce. Elle cree un art i de a
liste et d e caractere intellectuel, un art elegant, Fig. 49. - Peinture d e Doura-Euro p os : le Christ
m a rchant s u r les eaux.
mais abstrait, dont l a preoccupation est moins
de m ettre sous les yeux d u spectateur une realite' combat de David et O oliath ou le Philistin, un
concrete que d'en suggerer l'Jdee. C'est l'art chre geant enorme, est couche a terre tout de on
tien primitif d'Occi dent, tel qu'il apparaît d ans ] ong, tandis que D avid se jette sur lui, l e b ra s
les peintures des ca1acombes rom aines et dans leve, pour lui trancher l a tete. N o n loin, u n vaste
les s culptures des sarcophages d e Rome, d'Italie, tableau montre J esus 11larchant sur les eaux
de S i cile, d' Afrique, de Oaule meme (bien que la (fig. 49).
Btll. CO"' • .lro" . l</.. - Fasc. 82, 1�3i.
1 70 B ULLETJN DE L A COMMISSION DES MONUMENTS HIST ORIQUES
La barque 1 est un lourd vaisseau, fortement mes au tom beau de ]esus-Christ, le m atin de la
gree, ou se pressent les apatres ; la mer est agi Resurrection. Il est vrai que, de part et d'autre,
tee ; en avant, Pierre s'enfonce dans les eaux et l'image du tombeau est differente - ce qui s'ex
]esus lui tend la main. Tableaux aux tendances plique pat le fait que, dans l'intervalle, les travaux
realistes, absolument opposees a la maniere ab de Constantin avaiellt modifie l'aspect du Saint
straite et symbolique de la peinture romaine. De Sepulcre. Mais nous y trouvons une nouvelle
meme, dans la guerison du paralytique, figuree preuve d'esprit realiste ; car ce que montrent les
en deux episodes : ]esus s'avance, en parlant, monuments posterieurs, c'est l e Saint-Sepulcre
vers l'infirme e tendu sur sa couche ; ce dernier, constantinien.
gueri, emporte un grabat sur les epaules (seul Il y a donc continuite entre les peintures de
episode represente a Rome). Doura et l'iconographie syrienne et palestinienne
Or la meme teodance reparaît dans les monu des V-e et VI-e siecles. CeHe-ci peut etre consi
ments syriens du VI-e siecle. Le fait que plusi deree comme representant des tendances primi
eurs representations de Doura se retrouvent a tives qui remontent aux origines de l'art chretien.
'cette epoque, traitees dans le meme esprit ou de Or cette i conographie nous est connue par une
fayon presque identique, prouve que nous som tres nombreuse serie de monuments : marbres ou
mes en preseoce d'une tradition. Temoin deux ivoires sculpfes, tels que les colonnes de Saint
ampoules syriennes, conservees au tresor de B.obbio, M arc a Venise, la chaire episcopale de Ravenne,
qui portent sur la panse une image d u Christ mar- des reliures d'Evangeliaires ; petits objets mobi
Iiers comme des encensoirs, des ampoules (celles
surtout que possedent les tresors de Monza et de
Bobbio) ; manuscrits enfin, parmi lesquels il faut
citer l'evangeliaire syriaque de Rabula a la Lau
rentienne de Florence, les evangeliaires grecs de
Rossano et de Sinope (ce dernier actuellem ent a
Paris).
Malgre d'inevitables diversites, nous trouvons
dans tous ces objets un meme art realiste et con
cret, de caractere oppose a celui de I'art chretien
occidental. Il veut, non pas suggerer les evene
ments qu'il figure, mais les representer tels qu'ils
se sont passes ou tels que I'artiste s'imagine qu'ils
Fig. 50. - Fragment d'ampoule de Bobbio, avec ont dO. se passer, - car ce realisme est na'i f et
l'image du Christ marchant sur les eaux.
ne craint pas l'anachronisme. Plus soucieux d'ex
pression que d'el�gance, l'artiste cherche avant
chant sur les eaux, reduction exacte de ceHe de
tout a etre compris. Il exagere les mouvements
Doura (fig. 50).
ou il force les gestes afin de les rendre plus i n
Parmi les plats d'argent de la col lection Pier
telligibles au vulgaire.
A. Rome, Jonas endormi est un Endymion qui
pont Morgan se trouve une histoire de David
figuree par de nombreux episodes, dont les i ma
sommeille - au plutat qui pose -, a demi etendu,
ges, plus developpees que celle de Doura, ont le
le buste renverse en arriere sous la verdure. Il
meme realisme : lutles de David , contre l'ours et
est entierement devetu, les jambes croisees, un
l e lion, histoire de Salii et D avid, sacre de D avid
bras ramene, d'un mouvement gracieux, au-dessus
de la tete. I mage elegante, ou l'on devine l'influ
par Samuel, combat contre Goliath. Sur un meme
plat, nous avons trois moments de l'action : le
ence d'un modele antique. Dans le codex de Ra
defi lance par David ; l e combat, extremement
bula (ecrit et enlumine en 586), nous voyons un
anime ; G oliath frappe, etendu comme a Doura,
gros homme barbu, en longue chemi se, couche
mais deja David est occupe a lui trancher la tete.
a plat ventre, les mains sous le visage, dormant
Un autre sujet qui se voit a Doura (et que
d'un lourd et vrai sommeil, comme pouvait etre
Rome ignorait alors) est frequent dans les mo
celui de Rabula lui-meme ! Et il dort pres d'une
numents du V I-e siecle : la visite des saintes fem-
viile, Ninive, car le texte sacre le veut ainsi.
1 Dans le texte des synoptiques : "to "it/,ot')", qui designe
QueHe verite encore, quel realisme presque
proprement un vaisseau marchand, par opposition li "a;u�, cruel dans ce Sacrifice d'Isaac que nous montre
vaisseau de guerre : d'ou la maniere dont il est represente. un manuscrit de Vatican, replique un peu plus
LES EGLISES RUPESTRES DE CAPPADOCE ET LEURS PEI ITURES 171
tardive, d'un original du VI-e siecle (fig. S I )! Ob a utour de chaque fOt, se deroule toute I'histoire
servons e n meme temps comment, dans cette de la vie de jesus ' .
image, tout le recit de la O enese est rendu en *
* *
plusieurs episodes :.
Encore un trait : sans scrupule, l'artiste puise Or voici le probleme qui se pose a nous. L'art
chreti en d'Occident subit a partir du V-e du VI-e
siecle une eclipse a peu pres totale : ceci ne sur
aux sources populaires. S'il raconte la vie de la
Vierge ou de jesus, i l aura recours aux apocry
pren d pas, et s'explique par les invasions barba
phes, ces recits naHs, nes pour la plupart en
res ; mais, toutes les fois que, dans les s iecles
Orient, que les doctes meprisaient, "somnia
-
suivants, nous le voyons renaître, -- periode ca

apocryphorum", disait S. Jerâ m e , - mais auxquels
rolingienne, periode ottonienne, surtout periode
se plaisait le peuple, car i l y trouvait les details
concrets, f amiliers, expressifs, qui repondaient a ses
romane, - c e n'est pas I'antique tradition occi
dentale d ont les monuments, cependant, sont en
c uriosites enfantines. Or ces memes d etails etaient
patrie conserves et peuvent servir de modeles, qui
justement ce qui convenait le mieux aux i magiers.
est renouee. Les artistes semblent chercher leur
D e la, une faveur dont quelques-uns n'ont pu se
inspiration dans la Syrie ou l' Asie M ineure des
scandaliser que parce qu'ils n'en comprenaient pas
la raison. D e cette tendance nous fournirons bi
entât de nombreux exemples.
Fig. 5 1 . - Sacrifice d'Abraha m : m i n iature du

Cosma Indicopleustes du Vatican. fig. 52. - Colonne du ciborium de Saint-Marc de
Venise (fragmt.nt), avec scenes de la Passion.
V- e et VI-e si ecles. Lem inspiration 7. Je ne dis

Enfin cet art est narratif. Les doctes raisonnent.
..
Le peuple raconte. Tandis que l e peintre des ca
tacombes ou le s :ulpteur des sarcophages romains pas assez : souvent, ce sont les formes memes
etablit entre ses sujets u n lien logique, ou psy qu'ils paraissent reproduire.
chologique, ou esthetique - parfois, assez diffi C'est la un probleme qui a laisse bien des es
cile a discerner, - I'arti ste oriental disposera tout prits perplexes j usqu'au jour ou la decouverte des
bonnement ses i mages suivant I'ordre chronolo fresques de Cappadoce en a donne la solution,
en montrant comm ent I'antique tradition syrienne
s'est perpetuee a travers le moyen-âge dans les
gique. Nous en avons eu un exemple dans les
plats d'argent, figurant I'histoire d e David. Un
autre, non moins remarquable, est fourni par les m iIieux monastiques d'Orient.
colonnes de Saint-Marc (fig 52) o u, sous des Sans doute le fait n'etai t pas completement ig
rangees d'arcatures, formant comme neu f etages nore. Des specimens de cet art populaire oriental
avaient ete mis a u jour. Qu'iI suffise de nommer
les rech erches de M. Charles Diehl dans les grot-
1 L'original est egyptien, mais nous pouvons I'invoquer
1 Ne pas oublier que deux seulement de ces colonnes
remontent au V I -e siecle : ceHe de l'Enfance, ceHe de la

ici, car, sur ce point, Egypte et Syrie ont des traditions
communes. Pour la meme raison, nous utiliserons la
chaire de Ravenne que beaucoup tiennent pour alexan Passion. C e sont ceHes qui offrent les sujets les plus ca
drine. racteristiques.
nULLETIN DE LA Cm'll' vHSS l O N DES MO lUME TS HlSTORIQ UES
fes basilienncs de I'ltal ie meri d ionale. Mais nulle en Cappadoce soient celles-Ia memes qui v i en
pad n'avait paru en ensemble comparable a celui nent d e nous s ervi r a caracferiser l'i conographie
de la Cappadoce. Mai nfenanf seulement nous syro-palesti nienne, cela ressort d e ce que nous
comprenons combien vivace efaif I'ancienne tra avons dit plus haut et d es exemples apportes.
difion syri enne, - opposee sur fant de points non Mais il y a plus que sim ilitude de tendances.
s e u leme n f a l a fradifion ro maine, mais a celle de Dans beaucoup de cas, les sujets memes, ou la
Consfanti nople, plus i m p regnee d'i nfluence helle facon dont ils sont traites, trahi ssent une evidente
n i s t i q u e s , et nous de\'inons cornment elle a pu origine palesti nienne.
agir sur 1'arf occi dental. Les sujets. P renons, par exemple, la Fuite d'E
C'est ce q u e nous allol1s n011 S efforcer de ren lisabetlz, h istoire racontt�e par l e Protevangile de
clre s e n s i b l e par une friple serie d 'exemples, 01.1 Iacques. Lors d u massacre des i nnoce ts, nous
1 '0n verra d 'abord l'i conograph ie cappadocienne d it I'apo cryphe, E li<;abeth , e m p orta n f son enfant,
du llloyen-âge fn rclafion efroite avcc l'icono cherche un refuge dans la m ontagne. Mais, n e
graphie s yri e n n e du V [-e siecle ; - puis avec t rouvant point d e caehette c i p re s d '(�tre atteinte,
I'i conographie medievale e1'Occi dent ; - enfin une elle s'ecri e : " O m ontagne de D ieu, reyais u n e
derniere serie m o n f re ra la Cappadoce intermedi mere ave c son enfa nt". E t l a montagne s'ouvrit
aire entre la Syrie antique ef 1'O c c i d ent. et les reyut ; et une lumiere les eutourait, car
Nous avertissons que, pour simplifier, lorsque l 'ange d u Seigneur etait avec eux. Tout cela est
1 1 0 U S parl ero n s d u moyen-âge o ccidental, nous tres exactemenf re ndu dans l a p remiere partie de
Toqale KlIisse (v. fig. 29). Les paroles m emes d e
I'apocryphe sont ecrites aupres d e l a peinture, e n
sorte qu'on n e peut s e meprendre sur l a source.
Or le meme sujet s e trouv� sur une eulogi e,
ou petit pain de terre cuife; apportee par quel
que pelerin du VI·e siecle et conservee il Bobbio
( fig. 53). O n y reconnaît une traduction tres fi
dele du recit du Protevangile. Elisabefh, pour
suivie par un soldat et portant son enfant, bute
contre une roeh e dont l a p aroi s'incurve p ') ur la
recevoir. U n ange voIe dans les airs, p rotegeant
l a m ere. Autour on lit l a legen d e : eU),O'((1X I'.:JP:ou
0.,,0 "t.�.; -X'7.clXcpU·[Yj; 1; iJ';; &.( [IX; 'E),tv&oe r. C' esf u n
Fig. 53. - La F u i te d'Elisabeth a u de sert sur une
, s ouvenir provenant d u sanctuaire construit s u r l e
e u l ogi e d e Terre Sainte cons �rvce au tresor de Bobbio. lieu d u m i racle. O n n e saurait d outer que l 'i m3.ge
reproduise une peinture ou une mosa'i que d u meme
� m p ru n ferons n o s c x e m p l e s fi peu p res exclusi· san ctuaire, tout comme les souvenirs que nos p e
v e m e n f a l a p e r i o d c roma n e d a u x p ro d uits el e l erins rapportent d e Lourdes rcpresentent l a statue
fart roman ; m a i s i l sera it fa c i l e d ' c f e n dre l a de d e fabisch. D e la on devra con clure a J'origine
mon sfraf ion il d 'a u tre s ' poques c t d 'autres eco\es palesti nienne, a la fois d u recit a pocryphe e t de
artisti ques. Chacun sait, par e x e m p l e , ce que la l a peinture cappadocienne.
peinfure romaine d iJ I X-e a u X[-c siecle, b pein Nous m ontrerons plus loin tout ce que l a re
ture i talienne du X l I I - s iecle doivenf a 1'0rient. . . . presentation de la Nativite doit aux traditions
:\l a i il faut n o u s l i m i t c r '_
pop ulaires d e Palestine. Rappelons seulement que
le Voyage de Bethleem qui, e n Cappadoce, p re
cede regulierement la N ativite, a son profotype
Q u e les tendances d e I'i conographie archai"que
s u r les ivoires du V l - e siecle : chaire de Ravenne,
cviter 'n s e n genera l de
couverture de I'Evangeliaire d'Etchmiadzin, etc.
1 P o u r la meme raison, nous
par l e r de l'i Tlfi uence de

- ld oeinture cdp :Jadocienne sur le
-d evelo pement ulteri e u r de I'ar! ehretien
eu O rient en Veut-on des exemples de scenes traifees de l a
p a r t ic ulier su · ee 4 u u n a aope e »Ia Renaissanee byzan
'
l11 eme fayon e n Cappadoce e t d a n s I'art syro
line" et sur I a rt d s lays balkaniqu ;s, rou m .1i ns d ru s s�s .
'
palestinien ? L e Codex de Rabula en fournirait
C, \te i nflm'ne" du rest�, ne pos� pas de probleme, e !
�'!"xpIi4ue d'd e memp • Nous nous per meltrons eep�n d . n t
plus d'un. N ous y trouvons le Massacre des in
( l t nous I'ovons d , j a fai!) quelqu�s raproeht!m . nts plus nocents avec l'image d 'Herode assis qui com
1 rappl1nts aVee dt;!s monuments ro u mai o s . mande, et d u soldat qui s'apprete a couper e n
LES EGLISES RU PESTR I::S DE CAPPA DOCt: ET LE URS PEINTU RES 1 73
. deux un enfant. O'autres poi nts de rapprochement les lignes de la compos ition, on trouve un groupe
s-e trouveraient a la Nalivite, au Bapteme, a I'En d'apâtres, domine par des mains levees qui s'a
tree a Jeru salem, �l l a TrahiSOll , au J ugement de gite nt, exaclement de meme esprit que celui d u
Pilate. Bornons-Ilolls il signaler d e u x miniatures codex syrien (fig. 5 5)".
celebres, ă plei n e page : b Crucifixion avcc le
Christ en colobium, ă l aquel le se rattache evi- O ernier exemple emprunte ă un autre m an us
crit, - probablement anatolien, mais du VI-e
,-
siecle lui aussi, - le fragment de S i nope : l a
Multiplication des pains, tra itee avec u n accent
de verite remarquable (fig. 56). Tandis que Rom e
se borne ă representer le mystere par un geste
de jesus benissant les pain s, ou touchant les cor
beilles du bout de s a b aguette, nous avons i c i un
ample tableau m onlrant, outre la multi plication
proprement dite, la foule assise dans I'herbe, sui
vant le mot de I'evangile, par groupes distin cts,
d'une perspective cavaliere, et les c rbeilles deja
pretes pour recueillir les restes. Quelle vie dans
les regards de ces hommes affam es qui suivent
vaidement tous les details de I'action I !
Fig. 5!. - Ascension : miniat ure du Cortex Ra bnlensis

il la bibliotheyue Laurentien ne de Florence.
demment la p e inture tre,> arch:fique de Mavroudjan

e t l'Ascensio 'l ( fi g. 5 4). Dans cette dernihe, le
Christ, entoure d'une aureole, est emporte au ciel
par des anges ; ă terre, l a V i erge en orante est
au m ilieu des ap Otres d i vi ses en d eux groupes,
Fig. 55. - Mu·tiplication des paim : miniature de
auxq uels deux anges a pportent le m es sage celeste . l'Evangeliail e de Sino pe, il la Bibl iotheque
L e calme de la M ere de Dieu contraste avec I'a Nationale ele Pari s.
gitation des disciples : leurs corps se contourent,
C'est un � composi tion fort seillblab le, u n peu
plus complet e meme (le m inia turiste d u Sinopensis
a d a abreger son modele) 2 que J10US retrouvo ns
il Toqale K i l i sse (voy. fig. 30). A gauche, Jesus
benit deux poissons ; au centre, un ap âfre porte
la nourritur e ă la foule ; ă droile, un Daroupe assis
d evant des pains et des poissons de poses sur
l'herbe 3 . Celle-ci, j e le veux bien, est maladroi te-
I S u r 1 ,1 chai r<! de Rav�nne, on voit aussi la MlI ltipli
ca/ion des pains iigu ree I:: n dcux episod�s : benediction

des pai ns, dist ibutio.r a l a foule assise. Mais le c" ractere
de la com position e�t plus noble, la pose d - lesus benis
Fig. 55. - Anotres as�j"tant il l' Ascension,
il Tchareqle KilL >se.
sant est nlus g -ave et son ex ')ression p us serehe, et il
est i m b :rbe ; en arriere-pla 1, d�ux s �ect �t�urs temoignent
discreL m e nt I � ur a dmiration : aut dnt de trdits qui m on
l eurs tetes se dressent, des bra s se l event vers le trt!nt u n art plus ra[fjnc qUt! celui d u Codex Sillopellsis
c i el. . . Cette composition - qui, d'ailleurs, se re et pt!uvent etrt! i nvoques e l f jveur de l'atl r i bution d e la
trouve sur les am poules - est, ă tres peu de chaire a A lexandrk
chose pres, celie d e Q aranleq Kilisse (voy. fig. 43).
:1 Qui compo rtai! assurement la distribution il la foule
.Â T thareqle Kilisse, oll, par suite de I'irregularite

comme sur la chaire de Ravenee.
• C o m posi:ion de meme genre il I'eglise princiere de
-des surfaces �l decorer, le peintre a du rompre Curtea-de-Argeş. L a scene est plus etendue, p:us animee,
1 74 B U L LETI DE LA COMMISSION DES MONUMENTS H ISTORIQUES
ment indiquee, mais l'i ntention du peintre s'af nous, qu'eJle obeit aux memes tendances que l'i
firme : il ecrit au-dessus : f, &VO:X[�lcVU bt� ( = ol conographie cappadocienne. Meme recherche du
aVCl.ZctflcVO[ s"i) "t00 xop"to'J . Il n'y a qu'un seul concret, du trait sai liant et expressif ; meme golit
groupe ! Soit. Je crois que le peintre a ete gene pour les recits populaires et souvent apocryphes.
par l'etroitesse du registre ; mais la perspective Parcourez les sculptures qui decorent le portail
cavaliere est maintenue par la position des cor royal de la cathedrale de Chartres, vous y trOl..ţ
beilles. Et, salls doute, si nous avions d'autres verez un cyele tres complet de l'Enjance de la
pei ntures de la meme scene, trouverions-nous des Vierge traite suivant l'apocryphe ; un cyele de
compositions plus semblables a celles du Sino l'Enjance de jesus ou maints details font penser
pensis. Car ce trait de la foule assise dans l'herbe a ceux de Toqale Kilisse. C'est ainsi que Le Mas
paraît a\ oir beaucoup frappe nos artistes. Dans sacre des innocerits, bien que rendu de fa<;on dif
la deuxieme parti e de Toqale Kilisse, la scene ferente, montre, dans son animation dramatique,
etait figun�e une seconde fois : elle a peri , mais le meme esprit realiste 2 .
une inscription la designe ainsi : " Le Christ nourrit Mais ces analogies pourraient s'expli quer par
la foule sur J'herbe" T . la similitude des temperaments et des aspirations,
*
* * par le recours aux memes sources ecrites ... , bref
Fig. 57. - Crucifixion, il. Ia chapelle 6 de Ou: ur�me. Fig. 58. - Cruciiixion.
Tous ceux qui connaissent l'iconographie de par d'aut ! E s causes qu'une imitation directe des
I'art roman nous aecorderons sans peine, croyons- memes modeles.
Il est d'autres ressemblances, au contraire, qui
plus riche en details pittoresques (les gamins qui s'effor imposent l'hypothese d'une parente plus etroite.
cent d'arracher les pains aux ap6tres 1) ; elle se developpe Dans certains cas, ce ne sont pas seulement le
e n une belle prise epique. Mais, a u fond, l'esprit est le
meme qu'ici. Bien plus, les moments de l'action figures
memes sujets, que nous retrouvons ici et la, mais
par le peintre sont les memes ; la maniere est pareille : des formes identiques.
realiste, narrative, episodique. On peut affirmer la deri Un exemple. Dans les chapelles archai"ques de
vation d'une origine commune. Cappadoce, La Crucijixion est representee d'une
1 Nous avons une raison de sup poser que cette foule
maniere tres caracteristique (fig. 57 et 58). J�sus est
etai t repre�entee par deux groupes superposes en perspec
vivant, le corps ferme, les bras rai des. D e part
tive cavaliere. En effet cetle meme perspective se retrouve
aux deux barques de la Vocation des aptJtres. Le peintre et d'autre, le porte-eponge et le pode-lance, fi
de la premiere partie a simpliHe le theme et n'a m i s qu'une gures minuscules qui passent presque inaper<;ues,
barque il. cause de I'etroitesse d u registre. O'ou il est le puis Marie et Jean, en des poses symetriques,
gitime d'inferer qu'il a execute une simp l ification pareill\: pleurent, la main sur la joue. Dans le haut, le
s u r le theme de �a Mnltiplication des pains qui, dans l a
deuxieme partie d e l'eglise, a d Ci figurer entier, avec plu J N otons, en particulier, qu'Herode y paraît a sis les
donnee au moyen-âge e n Occident, il. l'imitation de 1'0-

sieurs groupes, com me sur le Sinopensis, comme sur le j ambes croisees ; une attitude qui lui est frequem ment
paliotto de S akrne, o e uvre campannienne du XI-e siecle,
o rtement influencee par l'Orient. rient, pour exprimer sa morgue hautaine.
LES EGLlSES RUPESTRES DE C A PPA DOCE ET L E U R S PEJNTU RES 1 75
soleil et la lune. Enfin, aux extr�m ites, les deux jean. La seule d ifferenee est que le Soleil et la
larrons sont crucifies d'une fayon singuliere ; leur Lune sont personnifies (mais suivant des moddes
croix n'a qu'une traverse tres courte et les bras orientaux) et qu'ils pleurent a I'unisson des au
sont ramenes derriere le dos et derriere cette tres personnages.
traverse 1 . L'interet de ce rapproehement est que nous
saisissons la un des moyens par lesquels les in
fluenees orientales ont pu atteindre I'Occident.
Il est manifeste que l'ivoirier allemand n'est pas
Fig. 61. - A nnonciation, â la chapelle de la

Theotokos (Gueureme).
F ig. 59. - Crucifixion, sur l a reliure d'un
Evangeliaire de M u nich. alle ehereher son modele il Gueureme. Il s'inspirait
d'un objet, vraisemblablement un ivoi re, deri\-ant du
Or c'est exactement la meme representation meme prototype que la peinture eappador.ienne .
que nous trouvons sur la reliure en ivoire d'un Ce qui rend presque certaine I'existence d'un
. E vangeliaire d' Augsbourg, aujourd'hui a la biblio modele sculpte c'est que cette plaque peut etre
theque de Munich (fig. 59). Meme pose de jesus ; rattachee â une serie d'autres, ou reparaissent les
memes traits avec d'autres traces d'influem:es
orientales.
Fig. 62. - Transfiguration, dans un vilrail de Chartres.
Revenons a Chartres. Parmi les verrieres du

Fig. 60. - Annonciation, dans un vitrail de XII-e siecle, nous trouverons une vie de jesus ou
Chartres du Xl I-e siecle.
les sujets paraissent empruntes â nos peintures
memes fayons de figurer la croix des larrons ; cappadociennes. En voiei quelques-uns ; d'autres
memes attitudes et memes gestes de Marie et seront cites plus tard.
A l'Annonciation, I'ange, a gauehe, s'avance la
1 La Crucifixion representee a la fig. 5� est peinte sous
main tendue ; la Vierge qui filait s'est levee de
son siege et repond par un geste reserve a la
une arcature. Les larrons sont au revers de l'arc. La
figure m o ntre, cote a cote, le fond de l'arcature et le
revers droit de l'arc. salutation de Gabriel (fig. 60). C'est presque
1 76 BULLETI DE LA COMMISSlON DES MONUMENTS H ISTORIQUES
exadement la composition que I'on rencontre plu ment, la figure archaIq ue des petites chapelles de
sieurs fois a G ueureme, notament a la chapelle G ueureme, mais c'est exactement ce que nous
de la Theotokos (fig. 6 1 ). voyons dans une peinture de Qarabach Kilisse ,
Passons la ativite et le Bapteme, sur lequel datee de 1 060- 61 (fig. 64). L'image du crucifi '
nous reviendrons. est identique et, pour elle au moins, on peut en
Dans la TransjigllratiolZ ( fig. 62), l'aureole core affirmer la communaute d'origine 1.
Plus etonnante peut-etre est la Descente de

Croix. Sentiment profond, grande beaute de li
gl1es : voila ce que le peintre verrier a su mettre
dans SOI1 oeuvre (fig. 65). Ce corps de Jesus qui
s'abat sur l'epaule de ]oseph d' Arimathie, tandi s
que la Vierge rec;oit e t soutiel1t s e s deux bras -
n'offre-t-il pas une image pathetique ? EJle se
complete par l a douleur de Jean qui voit en pleu
rant Nicodeme arracher les e1erniers clous. Mais
ceHe image, nous la reconnaissons. Nous i'avons
'
a d miree deja dans la partie la plus ancienne de
Toqafe Kilisse (voy. fig. 3 1 ). Le personnage de .Ieal1,
Fig. 63. - Crl ' ci f i x i o n , dans u n vitrail de Ch a rt r es .
traversee de rayons, la pose de Jesus, MOIse,

Elie, celle surtout des apotres terrasses et se re
toumant pour voir le prodige est la meme qu'a
Qaraoleq Kilisse (fig. 44).
Ici, je le reconnais, ce n'est pas la Cappadoce
archa'ique, mais la Cappadoce deja impregnee
d 'influences byzantines que nous retrouvons. Il Fig. 65.
sieclr).
- DesciO nte de croix, d a n s un vitrail
en . est de m eme pour la Crucijixion. d e Cha rtres (X I I - e
y manquait, c'est vrai. Omission accidentelle, car

il se retrouve en d'autres peintures cappadocien
nes. Et ici, remarquons-Ie , c'est le cyc\e archai'que
que nous rejoignons.
Ces exemples, empruntes aux vitraux de Char
tres, ont l'avantage de no US faire soupc;onner un
auhe vehi cule, par OLI les modeles orientaux pou
vaient atteindre I'Occident, je veux dire les e
maux. Car les verriers ont certainement etudie les
produits de l'emaillerie oriental e : c'est d'elle qu'ils
ont apprls les secrets de la couleuL
Fig. 64. - Cruciffxion, it Qa rabach K i l i sse (Soghanl e). *
* *
Nous reproduisons (fig. 63) l'image de Char 1
"A nl/ol/eialion
L'omop horion b rode de P u t na, dant nuus a v o n s re-
tres. Observons la pose douloureuse de Marie et produit p l us haut (fig. 40) en la rap
p r och a n t d e l a meme scene it Toqale K i l i sse, porte a ussÎ
Cmcifixion i d e n t i q u e ă cel l e de Qarabach
de Jean, et encore plus la figure de Jesus mort,
une presque
les yeux fermes, la H�te retombant sur l'epaule,
le corps fortement dehanche il droite et cependant la.
K i lisse : les person nages (le ]eslIs et de ]ean s o n t p a re i l s j
de meme la V i e rge, it I 'excep t i o n d u ll1 0 uvement de
les bras demeures fermes. Ce n'est pas, evidem· main gauche.
LES EGLISES RUPESTRES DE CAPPADOCE E T LEURS P EI NT URES 177
Certains sujets nous permettent d'etahlir une �t c'est de la sans doute qu'il se repandit dans
chaîne continue qui, passant par la Cappadoce, un grand nombre d'eglises benedictines. Cluny,
relie les monuments orientaux du VI-e siecle a dont les rapports avec le Mont-Cassin etaient
ceux du moyen-âge occidental. Et la, mieux que freq uents, le re<;ut il son tour et le propagea . I l
partout ailleurs, apparaît en pleine lumiere la re orna, nOlls le savons, l'abside de la grande eglise
ponse a la question que nous posions il y a un de Cluny, aujourd'hui detruite. Mais nous pou
instant. vons l e voir en d'autres monuments conserves
Nous avons parte du decor qui caracterise les jusqu'a nous jours, a Montoire 1, a Saint-Savin, a
otre-Dame la Grande de Poitiers 2.
Le meme sujet a ete repris peu apres par les
sculpteurs romans qui le placent au tym pan des
porches ; et nous le retrouvons en une multitude
d'eglises, parmi lesquelles il suffira de citer la
cathedrale de Chartres et Notre-Dame du Port a
Clermont-Ferrand (fig. 66).
Faut-il un exemple plus precis ? Considerons
l'Entree li JerusaLem dans l'Evangeliaire de Ros.
sano (VI-e siecle). Scene d'une grande animation
(fig. 67), O LI nous retiendrons les traits suivants :
Fig. 66. - Tympan de Notre-Dame du Port a

C l erment-Ferrand.
absides archa'iques de Cappadoce : le Christ en

gloire tronant ' au milieu des quatre animaux et
d'autres symboles apocalyptiques, au - dessus d'une
rangee de saints. Or ce decor! nous le voyons
presque identiq � e en des monuments du VI-e
siecle, non pas syriens, mais coptes. Peut-etre, un
jour, le retrouverons-nous aussi dans la Syrie ar-
Fig. 68. - Entree a ]erusalem, a Qeledjlar Kiliss�.
Jesus benissant, et assis sur l'âne (non a cheval,

comme le montre I'Occident). L a bete marche d'un
pas saccade. Des apotres suivent. Detix gamins.
sur un arbre : l'un grimpant au tronc, l'autre ins
talie au milieu du feuillage. Une foule sort de
Jerusalem ; au premier rang, des jeunes gens eten
dent leurs manteaux a terre ; a droite, la viile avec
des tetes aux fenetres.
Fig. 67. - Entree a ]erusalem, dans l e
Codex Ros,anensis. I L'infl uence d e l'ecole du Mont-Cassin, infl u e ncee
eli �-meme par l'Orient ( pu isyu'elle remonte a Desiderius
cha·ique. En attendant, on doit reconnaître une et a ses maîtres orientaux), vient d'etre m ise en l u m iere
dans le recent ouvrage de Rubert Gerard, S u r un prieltre
tres etroite parente entre les absides d e G ueu benedictin de la rOllte des pelerinages. Saint Ci/les
reme et celles de Baouit. de Montoire (Xl- e siecle). Pa ris, 1 935.
Or ce meme decor des absides, l'Occident 2 Sous la Vierge d� l'ab ,ide, p einte a la fin du X lI-e
siecle, on reconnait un Chri�t en majeste qui occupait la
meme place a l'origine. Peut-etre L !; Quatre animaux
I'adopte dans la se con de moitie du XI-e siecle .
manquaient-ils, c ,mme i ls manquent a Berze-Ia-Viile ;
A Sant' Angelo in Formis, i l fut probablement
i ntroduit par les ar tistes orientaux que Desiderius mais c'est la un acciden t : le moti! essentiel reste le meme
avait ramenes de Constantinople au Mont-Cassin. qu'en Cappadoce.
Btll. Com. llfon . Ist. - Fa.',. 82, 1 93 \.

5
1 78 BULLETIN DE LA COMMISSION DES MONUMENTS HISTORIQUES
Les memes elements se retrouvent en Cappadoce. gramme decoratif lui-meme. II ne suffit pas de
Prenons comme exemple la scene de Qaranleq supposer l'intermediaire d'un objet mobilier quel
Kilisse, une des mieux conservees, mais dont la conque. Le peintre a connu des decorations ana
composition est q uelque peu troublee, car elle est logues aux nâtres. Et c'est par la que, dans la
plac ee aux deux revers .d'une voo.te (fig. 68). Nous scene des Rameaux, il se rencontre si etrangement
y retrouverons : jesus assis, benissant ; I'âne a la avec le miniaturiste du Rossanensis.
Par une autre voie, la scene du Bapteme

nous conduira aux memes conclusions.
D ans l'iconographie syrienne du VI-e siecle,
que nous manifestent de nombreux ivoires (fig.
70), des miniatures, des ampoules, des encen
soirs, elle est caracterisee par l'attitude, le
costume, le geste realiste du Baptiste imposant
une main sur la tete de jesus ; p ar la nudite d u
Sauveur, par la prescnce d'un ou, plus ordinai
rement, des deux anges qui assistent, l es mains
couvertes en signe de respect ; par la p erson
n ification du jordain qui se retourne en ar
riere, "conversus est retrorsum", selon I'inter
pretation des pelerins 1.
Fig. 69. - Entree it jerusalem, it l a cathedrale de :Gurk Tout c ela se retrouve tres fidelement en Cap
(Carinthie). padoce. EI il nous suffit de rappeler la scene
peinte dans la premiere partie d e Toqale Kilisse
demarche saccadee, au cou baisse (le groupe des (voy. fig. 29). Toutefois le decorateur, pour gagner
apâtres est reduit â un seul personnage) ; les de la place, a simplifie ce sujet comme plusieurs
deux gamins sur l'ilrbre, l'un grimpant, l'autre cou autres. II ne figure qu'un seul ange et le dieu du
pant des rameaux ; les enfants etendant leurs man fleuve est absent. Mais deux details apparaissent
teaux. D e I'autre cate, la foule sortant de la viile. qui sont nouveaux et doivent etre consideres
II manque les gens aux fenefres ; mais en les y
retrouve a EI Nazar.
Et voiei dans la cathedrale de Gurk (fig. 69),
on Carinthie, au debut du XIII-e siecle, une de
coration strictement cappadocienne. Iei, l'imitation
est servile et le peintre a copie sans se permettre les
adaptations habituelles a l'Oceident. II represente
)esus assis, comme font les Orientaux, et non a
califourchon. Tous les details de la scene se re
trouvent comme a G u eureme : I'âne tete baissee
les apatres suivant jesus, les habitants de jerusa
lem sortant de la viile. d'autres aux fenefres, les
gamins sur l'arbre, l'un au milieu du feuillage
coupant des rameaux, l'autre grimpant au tronc.
Seules, leurs coiffures pointues trahissent l'Oc
cident.
O'ailleurs, le reste du decor accuse une influ Fig. 70. -Bapteme de jesus (fragment), sur la
ence directe. La Iigne sinueuse qui entoure la chaire d'ivoire de Ravenne.
lunette se retrouve en Cappadoce (voy. fig. 77). Et
la serie de bustes en medaillons, formant une comme proprement cappadoeiens : d'une part le
chaîne continue, qui se detache sur un fond a geste pudique de jesus qui couvre sa nudite, des
decor geometrique, est des plus frequentes parmi deux mains comme iei, ou parfois d'une seule
les chapelles archaIques de Gueureme. . t Nous avons trai te. amplement de l'iconographie du
Ici ce n'est pas seulement un detail d'icono Bapteme au chapi t re V I 1 I de notre l ivre : La Voix des
graphie qui derive de la Cap pa do ce, c'est le pro- Monllments, Paris 1930.
LES fGLISES RUPESTRES DE CAPP ADOCE ET LEURS PEINTURES 17:)
main ; et la cloche d'eau qui entoure le Sauveur geste de jesus, fait devant la poitrine, n'a pas
jusqu'â la poitrine, - peut-etre par inexperience , d'objet determine. Leghe infidelite dans I'imita
peut·etre pour exprimer cette idee, qui ava it cours tion, par ou justement nous sommes avertis qu'i1
parmi les pelerins du jourdain, que jesus n'aurait y a imitation.
pas eu a descen dre dans le fleuve, mais que le
·
Au reste, sur la cuve, comme â Toqale Kilisse,
fleuve vint a lui. le BapH�me est accompagne d'autres episodes qui
Quoi q u'il en soit, ces deux traits cappadociens forment un cycle et, dans la scene principale, la
se retrouvent souvent dans les oeuvres du XII-e pose des anges, le geste de jean-Baptiste, les textes
scripturaires sont les memes de part et d'autre.
Ce n'est pas la seule fois ou I'imitation se trahit
a une meprise. Le Bapteme figure aussi au vitrail
de Chartres (XII-e siecle). La cloche d'eau, la
colombe dans le ciel, la benediction nettement di
rigee vers I'eau sont conformes au modele. Mais
un detail s'en ecarte : I'ange tient avec respect la
tunique de Jesus. Car, sur le modele, il avait les
Fig. 71. - Cuve baptismalr, il Sai nt-Barthelemy

d e L i ege.
et du XIII-e siecle, en Occident, par exemple au

porche de Notre-Dame du Port â Clermont (fig.
66), ou la scene est identique, sau f que le sculp
teur a ete invite, par la forme du champ , â faire
agenouiller son ange - attitude familliere â 1'0c
cident, mais non a 1'0rient, qui prie debot1t.
La cloche d'eau seule apparaît dans 'une longue
serie de monuments, parmi lesquels nous citerons
Fig. 73. - Bapteme de ]esus, sur une dalie

de Maredsous.
mains voilees. Le peintre verrier, ne comprenant

pas ce geste, a cru voir les vetements du Sauveur.
Et, pour que personne n'en ignore, il les rend de
fayon que nul ne s'y puisse tromper (fig. 72).
La meme erreur a ete souvent repetee et nom
breux sont les monuments ocddentaux ou les
Fig. 72. - Bapteme de ]esus, dans un vitrail
de Chartres.
anges portent les vetements de Jegos.
Mais voici une autre interpretation : on a cru
la magnifique cuve baptismale de Saint-Barthelemy le voile des anges destine â essuyer le corps du
â Liege, oeuvre de I'orfevre Renier de Huy, au Sauveur. Sur une dalie conservee au couvent d e
debut du XII-e siecle (fig. 7 1 ). II est vrai que le Maredsous l'etroitesse du champ n'a pas permis
geste de jesus est autre ; mais ce detail a son de placer I'ange debout â droite. II descend d u
e quivalent en Cappadoce : dans la seconde partie ciel apportant, avec empressement, u n e magnifique
de Toqale Kilisse, nous avons vu jesus benir de serviette eponge aux bords franges (fig. 73). Ici
la main droite (fig. 39). Observons toutefois une encore, le contre-sens prouve que l'artiste inter
difference : le p eintre cappadocien, pour traduire pretait. Donc il imitait. Et la cloche d'eau montre
un texte Iiturgique, abaisse la main de jesus, car que le modele etait cappadocien. Une fois de . plus
ce sont les eaux qui furent benites. Cette nuance la Cappadoce nous a permis de ratta::her le moyen
a echappe au maître de Huy, et, sur la cuve, le âge occidental aux origines de I'art chretien oriental.
1 80 BULLE TIN DE L A COMMISSlO N DES MONUMENTS HISTORIQUES
v.
RESUME ET CONCLUSION. L'EGLISE DE QELEDJLAR.

Nous pourrions nous arreter la ; car la preuve raison de son ampleur et de I� regularite de sa
que nous avons promise semble faite. Toutefois distribution. I I sera it fâcheux de ne pas en pre
nous demandons a nos lecteurs encore un instant senter ici au moius les principaux elements.
d'attention. Nous regretterions de les guiHer sans Nous allons donc le parcourir rapidement, fai·
leur faire connaître un monument que nous avons sant, au passage, sur quelques scenes, de breves
presque laisse de cote jusgu'a present, et gui est,
-a coup sur, un des plus curieux de Cappadoce :
·l'eglise de Qeledjlar (fig. 74).
Placee, comme nous I'avons dit, a la limite enire
deux periodes, elle presente ce caractere singulier
d'etre byzantine par son architecture et cappado
cienne par sa decoration. Il est interessant d'exa
miner comment le peintre a su distribuer, sur une
surface irreguliere, un cycle narratif continu. Re
servant a l' Ascension et a la Pentecâte la coupole
·c entrale et les voGtes de la partie ouest, il a de-
:3 Fig. 75. - Vi.;itation, Epreuve de l'eau, il l'eglise
de Qeledjlar.
observations gui compleferont et confirmeront ce

gue nous avons dit jusqu'a present.
Cycle de f1Enjance. Annonciation, tout a fait
comparable a ceHe du vitrail de Chartres (fig. 60);
le geste de la Vierge est le meme, la figure de
l'ange fort semblable.
fig. 74. - L'6glise de Qeledjlar, pres de Gueurcm6.
roule l'Enjance dans les voUtes et les tympans des

bras est, sud et nord ; puis les Mirac[es sur les
deux premieres travees de la paroi sud ; la Pas
sion et la Resurrection sur le fond d e la meme
paroi et sur les parois ouest et nord. E trange
compromis, par leg uel ceHe d�coration se distingue
absolument de celles des autres eglises a colonnes,
ielles gue Qaranleg Kilisse 1.
En outre, du point de vue artistique, le cycle
·est bien superieur a l'ancien cycle de Toqale Ki fig. 76. - E preuve de l'eau, sur l a chaire d'ivoire
lisse, gue nous avons choisi comme specimen en de Ravenne.
1 Voir ci-dessus. Pratiquement, cette difh!rence se tra Visitation (fig. 75). La scene se passe non dans
<Iuit par le fait que les scenes de Qeledjlar sont il plus la maison, mais au dehors, selon le Protevangile
petile echelle que celle.> de Qaranleq Kilisse. Corn · de jacques. Defail familier et caracteristique : la
parer, par exemple, les travees centra l c s d e cette eglise,
servante d'Elisabeth, debout sur le pas de la porte,
comprenant chacune UDe seu le scene (fig. 43, 44), aux
espaces correspondants - el de moindre etendue - il ,
observe avec curiosite.
Qdedjlar (fig. 82, 84). Epreuve de ['wu (meme fig.). Traduction fi-
LES EGLlSES RUPESTRES DE CAPPADOCE E T LEURS PEI TTURES 181
deIe d e I'apocryphe : " Le p retre dit : j e vous ferai que par un n6uveau miracle. Ce dernier trait est
boire I'eau de conviction du Seigneur et votre figure souvent dans les monuments du VI-e et
faute sera reveh�e. Et le prNre ayant pris I'eau en du VII-e siecle (fig. 78). Il est omis en Cappadoce ;
fit boire â joseph ... Il en fit boire aussi â Marie..." , mais les femmes ne le sont pas et ce sont elles
et tout deux furent saufs. O n le voit, la seule li qui baignent. le nouveau-ne.
b erte que se permet le peintre - si c'en est Le meme trait paraît quelquefois en Occident,
une - consiste en ce que joseph, ayant re<;u la
coupe, la vide lui-m�me, tandis que Marie boit â
la coupe que lui tend l e pr�tre. La scene nous
ramene aux antiques monuments syriens, car elle
se voit sur les ivoires du VI-e siecle, rendue avec
non moins de verite, par exemple sur la chaire
de Ravenne (fig. 76) 1 .
joseph ref-oit Marie apres I'epreuve (scene as
sez endommagee peinte au tympan voisin). Nou
veau souvenir de l'apocryphe.
Nativite (fig. 77). La Vierge couchee et lan
guissante, joseph, songeur, I'annonce aux b ergers :
autant de traits connus. Signalons l'encadrement
sinueux, pareil â celui de Ourk ; il represente ici
,Ia grotte. Parmi les deux femmes qui baignent fig. 78. - Nativite, sur la chaire d'ivoire
de Ravenne.
par exemple sur un chapiteau du XII-e siecle,

dans le choeur de l a cathedrale de Lyon. L'em
prunt est fait directement aux sources anciennes.
Mais on represente plus souvent, comme en Cap
padoce, I'episode du bain 1 . Et la encore on peut
sai sir des imitations etrangemt'nt fideles. Si nous
observons la scene figuree dans un vitrail du
XIII-e siecle au Mans (fig. 79), nous voyons
fig. 77. - Nativite, ă l'eglise de Qeledjlar.
Q'Enfant, observons celle de gauche, as si se un

pied ramelle sous le genou : attitude familiere a
tous ceux qui ont pratique 1'0rient. Trait concret,
pris sur le vif. RappeJons :. ussi la pose naterelle
'et le geste spontane de I'Enfant, conforme aux
h abitudes archatques, mais contraire a ce que nous
avons vu a Qaranleq Kilisse.
Les drux femmes nous ramenent â I'apocryphe.
Le Protevangile les nomme : Zelemi (design ee en
Cappadoce par sa qualite de [lara) .et Salome.
-C elle-ci, racontait-il, n'ayant pas voulu croire il
la naissance virginale et cherche a verifier l e pro
·dige, vit sa main se dessecher, et ne fut guerie Fig. 79. - Bain de l'Enfant, dans u n vitrail du Mans.
1 Noter toutefois l a pn!sence de I'ange qui n'e�t pas l'Enfant assis dans une va� que circulaire montee
suggen!e par le texte, mais resulte d'une speculation de sur un pied ; il benit de la main droite ; la femme
rartiste. Ce meme ange paraît aussi, conduisant I'âne ă de gauche le soutient par I'epaule, tandis que
la place de Jacques, dans la scene du Voyage. Encore des
ceHe de droite verse I'eau. Ce sont tous les traits
-arguments pour I'origine alexandri .le de la chaire. L'ange
fait defaut, dans ces deux �cenes, sur les couvertures d'e 1 A Lyon, l e Bain est sur u n chapitt!au voi sin : on a
vangeliaires syr.iens. donc les d eux episodes reunis.
1 82 BULLETIN DE LA CO MMISSION DES MONUMENTS HISTORIQ UES
qui distinguent le B-,in de I'enfant, non pas a Arretons-nous seulement a. Ia derniere. ]esus.
Qeledjlar, mais dans la peinture de Qaranleq Ki- s'avance, suivi d'un ap6tre ; M arthe et Marie sont
. Iiss� (voy. fig. 4 1 ). Une seule difference, ou nous a ses pieds ; dans le tombeau qu'on vient d'ou
reconnaissons encore I'empreinte de 1'0ccident : vrir, le cadavre apparaît debout, soutenu par deux
une des femmes flechit le genou par respect. hommes qui se bouchent le nez. Traduction con
Pour tout le reste, l'imitation est manifeste. Et crete du mot que nous Iisons dans I' Evangile :
nous ne sommes pas surpris que le XIlI-e siecle, "jam loetet" !
dont les tendances sont bien connues, neglige ici Or tout cela est herite du Rossanensis, ou la
les modeles archa'iques pour suivre ceux, plus meme scene apparaît dans 'une composition plus.
reccnts, ou perce une preoccupation theologique 2. large, plLls aeree, avec des groupes plus nom
Adoration des Mages, dont on trouverait aise breux ; m ais ou pas un des traits que nous ve
ment des equivalents en Occident. Mais I'image nons de signaler ne manque (fig. 8 1 ). On voit
est trop frequrnte et trop peu caracteristique en particulier la momie soutenue par un homme·
pour permettre des concIusions fermes. qui s'cnveloppe le nez et la bouche de voiles
Songe de joseph (sur la lunette voisine ; voy. fig. epais. Ici encore, le meme trait nous ramene au
82). II dort, etendu tout de son long, les deux moyen-âge occidental, car au tom beau de saint
mains sous la joue, dans une pose tres semblable Lazare, eleve il Autun, dans la seconde moitie d u
il celle de ]onas sur le codex de Rabula (voir XIl-e siecle (i l n'existe plus aujourd'hui), parmi
.
ci-dessus), p. 52. les statues flanquant le cenotaphe, on en voyait
une qui portait un mouchoir il son nez.
La PassioTl tres developpee comprend : Entree'
Fig. 8 1 . - Resurredion de La zare dans l'Evangeliaire
Fig. 80. - Travee centrale d e la paroi droite il I'eglise

de Rossano.
de Qeledjlar (scenes de la vie publique de ]esus). li jerusalem, Derniere Cene, Lavement des pieds,.
Trahison, jugement d' Anne et de Cafphe, Renie
Fuite en Egypte. Influence de I'apocryphe, dans ment de Pierre, jugement de Pi/ate, lesus con
la figure de ]acques qui mene I'âne. Trait con duU au Calvaire, Crucifixion, Deposition de la'
cret, dans le flambeau tenu par le personnage croix, Ensevelissement, Les saintes jemmes au
de l' gypte. Tombeau, Descente aux Limbes. Dans les vOlÎtes,
Presenta tion, d'un type devenu banal, tant i l coupole et bras occidental, le cycle se termine
est frequent en Orient comme. en Occident. Les par la Benediction des Apâtres (moins heureuse
rapprocherr:ents pourraient etre multiplies sans qu'a. Toqale Kilisse, deuxieme partie), l'Ascension
grand profit nous les omettons. et la PentecOte. Une Dormition de la Vierge est
hors serie.
Les Miracles comprennent les scenes suivantes :
Sur cet ensemble d'images, observons seulement
Apparition de l'ange au Baptiste, Rencontre de
que le Lavement des pieds presente, dans la com
jesus et du Baptiste, Bapteme, Histoire de Zachee,
position, dans l e groupement des ApOtres, dans·
Guerison de l'aveugle (en deux episodes), Resur
les gestes de ]esus et de Pierre, la plus grande
rection de Lazare (voy. fig. 80).
ressemblance avec l a scene figuree sur le vitrail
2 Au contraire, dans le chapiteau de Lyon, que nous
de Chartres 2.
venons de citer, l'Enfant est inerte, les bras appuyes sur li On peut le cJmparer aussi au Lavement des pieds'
le rebord de la vasque qui l e m asque presque entierement. de la plus ancienne couche de peintures â Curtea-de-Ar
Cela ressemble il ce que I'un voit dans certains decors geş : le personllage de Pierre est identigue ; celui de·
archaYques de Gueureme, comme celui de Saint-Eustathe. jesus, tres semblable.'
LES EGLlSES RUPESTRES DE CAPP A DOCE ET LEURS PEINTURES 1 83
A la Crucifixion, le nom d'un des larrons, Ges Ce groupement rapr: elle deux miniatures cele
·das, est un emprunt direct aux Ades de Pi/ate. bres du Rossanensis ou, dans un encadrement de
'L es croix des larrons conservent leur forme ar meme forme, termine en haut par une Iigne semi
chaIque, mais le peintre a fait preuve d'indepen circulaire, on voit, dans la partie superieure, deux
d ance en modifiant la fa<;on dont les vidimes y moments differents du Jugelil ent de Pilate, et,
'sont fixees (fig. 82). dans la partie inferieure, d'autres scec es (fig. 85).
Fig. 82. - Travee centrale de la paroi gauche ă l'egli se Fig. 84. - Jug ment de PiIate et Reniement de
d"! Qeledjlar (scenes de la Passion). P ierre ă Qeledjlar Kilisse.
Examinons de plus pres les deux travees qui II n'est p as douteux que ces miniatures sont ins
encadrent l a porte du fond (fig.83, 8 4). Chacune p irees d'un decor analogue au n6tre. Comme le
comporte deux scenes ; u ne en haut, dans la lu Rossanensis est du VI-e siecle, et le decor de
nette ; une en bas. A gauche, ce sont : Le ju Qe\edjlar du X-e, ce n'est pas lui qui a ete imite:;
gement d' Anne et de Caiphe 1, au-dessus de la mais lui-meme s'inspirait de quelque decor plus
·Cene ; a droite : la jugement de Pi/ate, au-dessus ancien, aujourd'hu i perdu, qui a inspire le minia-
<lu Reniement de Pierre.
� Fig. 85. - Jugement de Pilate et Desespoir de judas,

Fig. 83. - j ugement d' Anne et Caiphe et Derniere
cene ă Qeledj lar Kilisse.
dans l'Evangeliaire de Rossano.
1 Le jugement simultane des deux grands pretres assis
sur le meme siege, et dechirant leurs vetements du meme turiste. C'est la le meilleur argument pour attrlbuer
geste qu'ici, se voit sur uu coffre de bois du XIV -e siecle
le Rossanensis non â la Syrie, mais â l'Asie Mi
appartenant au tresor de Putna : obj e t d'origine etrangere,
probablement itatienne, car un coffre ă decor semblable est
neure.
onserve au Musee de Bologne (voy . L' a rt byzantin citez O'aiIleurs, tel trait de nos images remonte â
es Slaves. Les Balkans. Premier reauil Uspenskij, p. 313). une belle antiquite. Au jugement de Pi/ate, on
1 84 B U LLETIN DE L A COMMISSION DES MONUMENTS HISTORIQUES
voit, derriere le procurateur, une tete feminine se Par miile objets de toute nature, i c6nes ou
montrer a la fenetre. C'est la femme du procu manuscrits iIIustres, vases ciseles ou beis sculptes,
rateur qui, d'apres l'evangile, I'avertit de "ne pas ivoires delicats, emaux eclatants ou riches tissus
se meler de I'affaire de ce juste". Or cette ma histories, les themes iconographiques penetraient
niere de figurer I'avertissement, le peintre ne l'a dans les ateliers d'Occident. Ceux-ci s'en empa
pas inventee, car elle se trouve exactemeilt p a raient avidement. Dans I'ardeur â creer un art
,reille sur la colonne de Saint-Marc (VI-e siecle). nouveau, expressif et concret, touchant et acces
A son tour I'Occident l'a connue : nous la re sible a la foule, qui caracterise la magnifique
trouvons dans le cycle de Sant' Angelo in Formis poussee de la periode romane, nos i magiers,
- deja invoque plus haut - OLI les points de trouvant dans les modeles orientaux le reflet d'un
contact avec la Cap pa do ce sont innombrables 1 . esprit pareil au leur, les e?Cploitaient largement,
*
* * quelquefois les acceptant tels quels, souvent les
Nous pouvons en rester la. La preuve des em adaptant au goilt de leur fantaisie, ou les pliant
prunts entre la Cappadoc e et la Syrie du VI-e â leurs conceptions religieuses. C'est ainsi que la
siecle, enfre la Cappadoc e et le moyen-âg e occi vieille tradition populaire, nee aux lieux qui virent
dental est faite. En meme temps, nous avons sug le berceau du Christ, apres avoir nourri p endant
gere par quelles voies ces emprunts ont pu se des siecles I'inspimtion des artistes d' Egypte, de
produire. Les objets mobiliers ont eu un r61e de Syrie, d' Asie Mineure, de Cappadoce, vint ali
cisi f, mais non pas unique. Ils offraient des mo menter le genie de nos artistes romans et preparer
cteles precis a qui voulait rendre un theme parti par la I'incomparable floraison de la periode go
culier ; mais il ne fournissa ient pas de vastes thi q ue. Celle-ci, a son tour, devait i nfluencer pen
programm es decoratifs . Ceux-ci etaient manifestes dant longtemps I'art chretien de l'Europe presque
soit par les ecoles (omme celle que Desideri us entiere.
i nstalla au Mont-Ca ssin, soit par des individus : Un mouvement para.llele, que je n'ai pas voulu
moines orientaux que le hasard amenait en Occi esquisser ici, car il est trop connu, mettait, peut-on
dent (on sait :ombien nombreu x ils furent a cer dire, plusieurs siecles durant, l'Italie â I'ecole de
taines epoques), pelerins, commer<;a nts, voyageurs l'Orient 1, et preparait cette "haute renaissance"
occident aux qui visitaient l'Orient. Plus tard, a du Trecento qui ouvrait la voie a la " Renaissance"
I'epoque des Croisade s, les echanges se multi tout court. Sans doute, â partir de cette derniere
plierent. Parmi les centaine s de miile hommes que periode, I'art puise a des sources nouveIles. Mais,
ce grand mouveme nt porta aux pays d'Orient, il si I'art se modifie, le fond de I'iconographie, en
serait invraisem blable qu'il ne se soit trouve un bien des cas, res te i nchange. Si fiers qu'ils soienf
bon nombre d'esprits assez artis1 es pour profiter de leur genie, les grands createurs de la Renais
. des le90ns que I'Orient leur donnait. Rappelon s- sance ne peuvent se liberer de quantite de vieux
nous que la Cappado ce se truuvait sur le chemin themes i conographiques q ui leur sont imposes
de la plupart des Croi sa des. par la trad ition. Ne retrouve-t-on pas, jusque dans
Ajoutons les ri ches tresors : butin, achats ou la Dispute du Saint Sacrement, la Deisis qui de
·
cadeau x, gue les Croisades f irent affluer en O c corait les absides des eglises a colonnes de Oueu
cident. Par la les vieux themes iconographiques reme ? Or cette tradition, nous I'avons vu, s i
d'Orient etaient manifestes aux ateliers occiden elle a p u s e perpetuer â travers les âges e t si,
taux. To�t n'etait pas nouveau, a coup sur, car franchissant I'espace, el1e a pu atieindre les par-
les relations entre Orient et Occi dent existaient ties les plus diverses du monde chretien, nous le
d epuis longtemps ; mais il est certain que la fin devons, rour une bonne part, a I'art monastique
du XI·e et le XII-e siecles les rendirrnt plus fre d'Orient, c'est-a-dire â I'art qui nous est revele
-
quentes et plus etroites. Or c'est de la que date par Ies peintures des eglises rupestres de Cappadoce.
I'essor de J'art en Occident.
1 Vuir notre etude sur Sant' Angdo i n Formis, dans la 1 Voir la-dessus notre Voix des Monumenls, pp. 233-40.
Voix des 1Il0/llimen/s, chap. X I I .
.� QUELQUES OBSERVA TIONS SUR L'ARCHITECTURE
DE L'EGL ISE DE TISMANA 1
PAR LE DOCTEUR DJ. BOSKOVIC.
-- 0--
Au mois de eptembre de l'annee 1 934, avec des j oints tres minces et point s01�
j 'ai eu l'occasio", grâce a l'aimable invita� gnes, ces fac;ades donnent l'impression
tion de la Commission des monuments qu'elles devaient etre des l'origine couvertes
historiques de Roumanie, de passer plu� de crepi. U ne certaine partie des fac;ades,
sieurs heures au monastere de' Tismana, en bâtie seulement en briques (fig. 2), doit
compagnie de M. E. Costescu, architecte provenir de la restauration de 1 844 1• Quant
de la Commission, charge de la restauration aux coupoles qui, partiellement degagees,
de cette eglise, et de M . A . A tanasescu, mODtrent aussi un parement en briques
autre architecte de la meme commission,
directeur pour l'Oltenie. A pres un examen
detaille du monument si bien degage par
M. Costescu, nous avons pu faire plusieurs
observations gui nous fournissent des don�
nees assez interessantes sur les transfOI�
Fig. 1 . - Ţismana, plan de l 'eglise.
mations gue l'eglise a subies au cours des

si(�cles.
On voit d'abord gue l� parement des
fac;ades a ete presque completement ne�
glige. Bâties en briques et en tuf assez
Fig. 2. ; cote meridional.
bien taille (fig. 2, 3), combine sans grande - Ţismana
attention avec des assises en briques, qui

n'ont pas de continuite, sans meme une (fig. 4), on ne pourra pas, sans avoir enleve
completement la couche d'enduit, se de�
cider a dater leur enveloppe de 1 844, ou
preten tion d'arrangement decoratif (fig. 3),
bien fi l'epoque de la construction primaire
1 Ces quelques lignes avaient ete deja ecrites quand j'ai
re<;:u de M. V. Drăghiceanu j'extrait de son si important des fac;ades.
artiele sur le monastere de Tismana, Buletinu l Comisilwii On doit seulement se demander fi quelle
MOllu mentelor Istorice, XXVII, 1 934. Le mien amait ete
done presque superflu. Pourtant, com.'lle mes observations 1 Je prends I'annee 1 844 p o u r I'epoque de la deroiere
se distinguent un peu de celles de M. Drăghiceanu, il me restauration de I'eglise, car c'est de ceHe annee que date
sembie que tout de meme je puis les laisser paraitre. la deroiere couche des peintures a l'i nterieur.
Bu/.. Com. Jfon . Isi. - Fasc. 82, 193,. 6
1 86 BULLETIN DE LA COMMISSION DES MONUMEl'JTS H ISTORIQUES
date l'eglise, telle gu'elle est aujourd'hui, sol (fig. 1 , II-2, II-6). A 2 m. 80 de
a ete executee. Examinons de plus pres l'angle Sud- Ouest de l'eglise, a 40 cm. du
sol (fig. 1 , III-2, III-3, 1, 5) et a 2 m. 60
du meme angle, a 2 m. 50 du sol (fig. 1,
IV-2, I V-3, II-4), on voit deux autres
pierres de taille, avec la couche de fresgues
mise verticalement, regardant vers l'Est.
Sur la fac;ade septentrionale, a 1 m 30
de hauteur, l'une a 35 cm et l'autre a 3 m.
45 du montant oriental de la porte (fig.
1 , V, VI), se trouvent encore deux pierres
__
i.
� - il
.-..-
-_
J! - _ •_ _
r-
de tuf, gui ont sur un des c6tes verticaux
. . "
..
des restes d'une mince couche d'enduit,
� ol � :-��""" - "': ......,. .... .··1''' 11
o, ·
sur leguel on ne peut pas distinguer des
traces de peinture. Il est proba bIe gue
ces exemples ne sont pas seuls et gu'en
cherchant plus attentivement on arrivera
a en trouver d'autres, peUH:�tre encore plus
importants.
D'autre part, nous avons pu remarguer
gue dans la niche au-dessus de la porte
septentrionale se trouvent deux couches
de fresques superposees (fig. 8).
Rappelons-nous maintenant que le cadre
de la porte occidentale est fait en 1 54 1 -
42, qu'a l'interieur les trois couches de
fresques sont datees de 1 564-65, 1 766 et
Fig. 3. - Tismana ; cote meridi.onal du nartb ex. 1 844, et que sous ces couches il n'existe
point une quatrieme ; que M. Costescu
les pierres de taille. Nous pourrons obser a trouve, lors des fouilles, des briques
ver g ue plusieurs d'entre elles portent des d'une forme speciale, en pointe (fig. 1 , A),
vestiges de fresques, non pas sur leur face, gui etaient employees a la construction
ll1ais sur un de leurs c6tes, en
fonce profondement dans la con
.struction du mur. Englobees par
un mortier identigue a celui qui
existe dans les join ts de toute la
fac;ade "constructivemen t" liees
.au parement g ui les entoure, ces
pierres peuvent nous servir de
point de depart pour la recherche
.d e l'epogue a laguelle l'eglise, du
moins son enveloppe, fut bâtie.
Sur la fac;ade Sud nous a vons
pu identifier cing pierres de taille
.a vec des fragments de fresgues,
.a ux tons ocre et rouge. Deux de
-ces pierres se trou vent, l'une au
.dessus de l'autre, dans le socle
meme. ci l'angle Sud-Ouest de
l'abside (fig. 1 , 1-2, 1-7). Une Fig. 4. - Tisman a ; cote meridional du nartbex .
.a utre, avec l'enduit de la fresque

couche horizontalement, est a 80 cm. de des corniches dentelees, gui, aujourd'hui,
l'angle Ouest de l'abside et a 1 m. 45 du ont une forme tou t-:'l -fait moderne ; que,
QUELQUES OBSER VA TlONS SUR L' ARCHlTECTU R E DE L'EGLISE DE TISM A N A 1 87
enfin, sur une gra vure de 1 840 on voit qu'enfin, probablement en 1 844, on a de
un exo-narthex qui n'existe plus sur une truit l'exonarthex, on a refait une bonne
par tie de la fa<;ade, par un
plombage en brigues des par
ties abîmees, et par l'ouverture
de nouvelles fenetrei, sans tou
cher a la constrLlctioL de l'en
semble ; le travail LIne fois ter
rrune, tout fut recouvert de
crep! :
U ne difficulte seneuse se
pose pourtant dans la g uestion
, ţ
- ,v ".
.'J_,.",. ..
c u ajutoriu l u i Dumnezeu şi Adormirii sfintei
"
�ale maici prin rugăciunile sfântului părin
ni! cu toată inima mea şi am zugră v i t, în

telui nostru Nicodim arhimandri!ul am râv
,-
1
celui de sus ; Prejbeanu avi n , Sfâllta IILtii
frumusel<l, cu toată podoba D umnezeulu
năstire Tismana, p. 1 3.
On voit que Nedelco, en 1 564-1 565, a
trouve l'eglise SGns peilltn res. Peu!-on
- .j.
concevoir une eglise du XIV-e s. qUi a u
XV I -e n'av ait pas encore re<;:u d e fresques
disparu ? Certainement non J On aurait pu

Fig. 5. - Tismana ; Cote meridional du narthex. ou don! les fresques ont dejâ completement
a
pluta! parler d'une reconstruction integrale,
autre, de 1 855. Nous arriverons conclure : qui peut etre expliquee par le commencement de l'inscrip
tion d e 1 564- 1 565. C'est en effe! de Radu Paisie, - Ion Petru
gue l'eglise de Nicodeme de la fin du Voevod, - de Ia premiere moiUe du XV I - e et non pas
XIV -e siecle a ete demolie, - du moins en du celebre Radu-Vodă du X l V -e s., q u'il serai! ici question,
grande partie, ce qui est prouve par l'exis

tence des pierres de tailles, avec des frag
ments de fresques, reemployees dans le nou
veau parement ;
gue, probablement sur le meme emplace
ment, on a reconstruit une autre, a vec les
... m ateriaux qui appartenaient a la premiere
et gu'on avait trouves sur place ;
que, quoiqu'on eut retenu la forme treflee
du plan, on a du remanier beaucoup
l'ensemble, surtout dans la partie orientale
de l'eglise, - qui est developpee d'un fa<;on
tout-il.-fait exceptionelle, - et dans les
voutes, on l'on voit, par exemple, sous la
coupole des pendentifs en forme de trian-
gles ; .
que la reconstruction a eu lieu proba
blement en 1 54 1 -42, date il. laquelle fut
fait le montant de la porte occidentale,
car dans l'inscription de 1 565 il n'est
q uestion que de l 'execution des peintures 1,
I L'inscription a u-dessus d e l a porte occidentale d u naos,

datan! de 1564-65, r efait e en roumain en 1 844, commence
par : • Tn numele Tatălui şi al Fiului şi cu ajutoriu Sfăntului
D uh , aIIl.Îo, însă eu, robul stăpânului I s . Hs. 10 Radu Voevod,
am zidit acest sfânt şi dumnezeiesc lăcaş Adormirea prea
Fig. 6. - Tismana ; Cote meridionale d.u naos.
sfintei stăpânei noastre de Dnezeu Născătoarea şi pururea
Fecioara Maria din temelie pănă la săvârşit, sfânta mănăstire
Tismana. Trecănd spre lăcaşul cel de veci, deci după aceia, et c'est probablement lui qui a du , construire" ou plutat
cu voia lui Dumnezeu, eu, robul lui D u mnezeu jupan Ne reconstruire l ' eglise, des fondements. C'est d'ailleurs sous
delco VeI Vornic, fiind la bunul credincios Petru Voevod son regne, - en 1 54 1 - 1 542, - que furent refaites les portes
sfetnicul Măriei Sale, văzând acest sfânt lăcaş nezugrăvit şi de I'eglise par l'higoomene Basile.
1 88 BULLETIN DE LA COMMISSION DES MONUMENTS H ISTORIQUES
de l'exonarthex. Outre son aspect exterieur, Probablement en 1 844 on avait per ce dans
gui paraît assez vraisemblablement indique chacun des cotes lateraux du narthex une
dans la gravure de 1 840, M. Costescu a de/ grande baie gui sert de fenetre. La baie
blaye des fondements g ui lui paraissent 1 meridionale coincide avec une des niches
constructivement lies a ceux de l'eglise ; de de la fac;ade (fig. 2), tandis que la baie
plus, il a pu trouver sur le� fac;ades laterales, septentrionale coupe la niche au dessus
aux angles O'ccidentaux des absides, des tra/ de la porte laterale du narthex (fig. 8).
ces gui paraissent aussi temoigner de l'unite Voyons maintenant la gravure de 1 840.
Le sommet du toit monte jusque sous la
..... :;t ....\ i" fenetre superieure de la fac;ade septen/
�
. , .. " -#'- .
,
\ _A,� .
trionale. I mpossible d'intercaler entre la
fenetre et le toit la hauteur des niches
'- . ' laterales. Ces niches auraient/elles ete mas/
quees par le toit ? Il se peut ! Seulement,
en ce cas. elles auraient ete plus anciennes
gue l'exonarthex, ce gui veut dire gue
celui/ci aurait ete posterieur a l'eglise.
Autre possibilite : sur la fac;ade septen ·
trionale, a la hauteur du sommet de la
niche au/dessus de la porte laterale, M.
Fig. 7. - Tismana ; angle Sud·Ouest de l ' a bside meridionale.
contructive ent:re l'exonarthex et le mo

nument lui/meme. De la on aurait pu
conclure gu'on avait co struit l'exonarthex
.s imultanement avec lareconstructio n de
l'eglise. En faveur de cette these on aurait
pu ajouter encore une donnee : le socle,
qu'on voit sur la partie orientale du bâ/
timent, - c'est/a/dire des angles occiden/
taux des absides laterales, j uste a l'empla/
cement ou se trouvent les traces des murs
-orientaux de l'exonarthex, - n'existe pas Fig. 8 . -
Tismana ; entree septentrionale d u nartbex .
.sur la partie occidentale du monument,
.sur la partie qui justement a ete englobee Costescu a identifie des traces gui peuvent
dans l'exonarthex. marquer l'endroit du commencement d'une
D'aut:re part, sur le cote meridional du voute en berceau (fig. 8). Cette hauteur
narthex on voit deux niches plates, gui est superieure il la partie inferieure des
.correspondent, par leurs dimensions et leur nîches de la fac;ade meridionale. Ainsi la
hauteur, aux niches des absides (fig. 2). aussi la voute aurait ete posterieure aux
2 L ors de ma visite il Tismana ces fondemenls etaient
niches et l'exonarthex it l'eglise.
recouverts de terre. Il ressortirait donc, d'apres ce court
QUELQUES OBSERVATIONS S U R L'ARCHlTECTURE DE L ' EGLISE DE TlSMA NA 1 89
examen, qu'il est possible que l'exonarthex niche au�dessus de la porte laterale du
ne soit pas contemporain de l'eglise. Quand narthex et le fait qu'entre le toit de l'exo�
aurait�il ete seulement rajoute ? La question narthex et les fenetres laterales du narthex
est assez delicate. Pourtant M. Atanasescu il est impossible d'intercaler les niches
11'a aimablement traduit l'inscription de laterales, on peut songer .i la demolition
1 766, dans laquelle il est dit que les pein� de l'exonarthex, c'est�a-dire qu'elles ont ete
tures ont ete refaites dans l'exonarthex executees en 1 844. De la proviendrait que
aussl. On peut donc songer qu'il a ete tout le parement de l'eglise, ou l'on voit
,;leve avant cette date. Les deux couches des niches identiques a celles du narthex,
es fresques dans la niche au�dessus de provient du XIX�e siecle. Seule la partie
la porte septentrionale (fig. 8), dont la occidentale de la fac;.ade meridionale (fig.
couche superieure correspond bien a celle, 3), construite autrement que le reste du
de 1 766, dans l'interieur du narthex, ne peu� parement, serait plus ancienne. Seulement,
Tent pas nous aider beaucoup a resoudre comme c'est j ustement la qu'on trouve
cette question, car elles ont pu etre exe� deux pierres de taille a vec des fragmen ts
cutees independemment de la construction de fresques (fig. 1 , III, IV,-3, III, IV), il
de l'exonarthex. est probable qu'elle n'est pas, non plus
Enfin une derniere hypothese : c'est que, anterieure au XVI�e siecle 1.
',TU gue . la baie septentrionale coupe la
par M. C ostescu donnent trop peu d'element, ;Jo ur une

1 Le probleme pose par le travail qu'on doif enfreprendre reconstruction scientifique.
pour la cunservation de l'egUse ne parait donc pas tres La possibilite d'unt' restauration des consoles ne pourrait
I I est exclu de penser meme il la possibilite d'une res

complique. etre etudiee qu'apres l'enlevement complet de l'enduit q u i
lauration de l'egli se telle qu'eUe efaif il la fin du X l V-e s. Il semble donc que le mieul( serai! de se bomer il une
reles couvre.
Cela signifierait la detruire presque complelement et la etude archeologique detai1lee du monument mis il nu et aux
reconstruire en partant des fondements.
11 semble que les donnees manquent meme p our une possibles des restitutio[]s dans les parties abimees ; quant il
recherches theoriques, sur papier, pour toutes les variations
Testauration d u m Onument tel q u'i! a ete reconstruit au l'cxecution pratique, on pourrait se Umiter il p urifier seulement
X V I-e s. C'est surtout la question de l'exonarlhex q ui est
celicate, car la gravure de 1 840 et les fondements trouves
les lignes de l'eglise par le degagemenl de toules les parties
du XV I -e siecle.
ISTORICUL BISERICII DIN CRETULESTI-MĂNĂSTIREA , ,
EM. KRETZULESCU.
0 --
DE
--
Biserica din satul Creţuleşti-Mănă�tirea, Radu Creţulescu devenise .atc tputernic, ajun-
zis si
"
Rebegesti , a fost construită de frat, i gând si ,
caimacamul terii
,
la 1 672 1• Putea
Radu si ,
Pădure Cretulescu
,
în lunca apei ceci dispune de c.ei mai iscusiţi zugravi ai
Colentina, la 2 km. spre Nord de Buftea, timpului. Cei doi ctitori sânt pictaţi în pro,
ce m în centrul domeniului mostenit ,
de la nacs : Radu, împreună cu jupăneasa Preda
tatăl lor, Stan Lcgofătul Moşia de lângă si
,
fiul lor Pârvu, din care se trag CreÎ11"'",
biserică apartine,
si
,
astăzi Eforiei , - Cre- leştii de astăzi, iar Pădure cu jupănecsa
ţuleştii�Fălcoianca, Buftea, Flămânzenii, Cre Dochţa şi fiul lor, viitorul Stolnic Matei.
tulestii,
, ,
Dârza, Ciocănestii,
,
etc. , întrăinându- Dur ă moartea lui Radu, întâmplată la
se prin moşteniri. începutul Domniei cumnatului său Serban ,
Cantacuzino, domeniul acesta trecu' în cu-

Iată textul pisaniei :
" t Această sfantă si durr nezeiască be
rând, Pârvu murind tânăr, în mostenirea ,
searic.ă ziditu-s'au de� terr: elie ei de noi, fiulu1 acestuia, Ic rdachi Cretulescu
,
VeI Vc r�
robii lui Dumnezeu Radul VeI Logofăt şi nic. O cruce purtând o foarte curioasă
Pădure Postialinicc l, feciorii lui Stan Lo"'" inscripţie în versuri � ni arată că Iordachi
gofătul den Creţuleşti, în leuda celui de
ciude făcătoriu si arhiereu Sfeti Nicolae 1 Datele biografice sânt exIrase dinlr'o notiţă genealo
de la Mira, sfârşindu-se cu zvgrăvitu cu gică a d-lui Radu Kretzulescu şi din " Familiile boiereşti '
totu la Noemvrie la 1 din leat gosdi 1 669,

de d. O. G. Lecca.
2 Publicată de d . Iuliu Tuducescu. în revista Literatură
şi Artă Românească, an. IX, 1 905, pp. 436 şi 445 :

ca să fie de pomeană noao şi păr inţJlor • Norodul israilesc, dac'au sfârşit a treace noianul Iorda
noştri pentru ertarea dumnealor de păcate " . nului, pietri douăsprezeace spre pomenire veşnică au ră
dicat de-adinsul, căci au trecut neumezit căI re uscat pin
(r'insul şi, neprimejduiţi aflând locul făgăduinţii neamului
Stan Logofătul, văr sau frate cu Dragomir său, semnu nesminlit le-au pus hotar credintei. Precum
Mare Vordc, întemeietorul bisericii Cre"'" acHa dar alunci au pus acea insemnare ca si. să pome
nească 'n veci bună a lc.r scăpare, aşa şi prea-cucernicul,
ţuleştilor din Piăviceni pe Olt, şi al De-amnei Iordache Creţulescul, ginerile lui Costandin-Vodă Băsără
bescul, au gătit casa lui, aici aflănd bună scăpare de
Si:: nca, sotia
,
lui M ihai Viteazul, stabilin"'" moartea cea năprasnică a ciumei cea prea-mare. Cu
du""'se la Cretul ,
esti,
,
construi�e acea bise"'" multă umilenie, cu mare mulţumire cruce-a rădicat in
semn.
ricută,
,
despre care aminteste ,
un hr isov din
1 722 , relativ la construirea în acel an a ... curs de la î mpărăţie
Şi toată casa-i, cum s'au
bisericii lui Iord ::: chi Creţulescu din Bucu zis, la linişte curată
Din moarle o au povăţuit.
reşti, pe locul " unde era o beserică de Aici neslrămutată
lemn foarte rr: ică si ,
veche fiind mutată de A opta lur. ă, douăzeci
Şi cin.;:i curgând văleatul
la satul Cretulesti
, ,
". Spre două sute şapte mii,
l-au mii uit Prea-Inaltul
Frumuseţa picturii din interiorul bisericii, Ca să să pomenească
Dar in veci această milă,
din fericire bine conservată, e neaşteptată Ce Dumnezeu au arătat
La casa lor cea plină.
într'un asemenee lăcas, de aparentă ,
modestă. Cruce prea sfântă au rădi
Ea se explică, însă, prin faptul că, înce"'" cat, la doi şi două sute
Şi şapte mii şi cu trei
pând tocm -= i din anui construirii ei, şi pe ZeCi. dând laude prea multe
Lui Dumnezeu celui prea
toată durata Domniei lui Antonie-Vodă, Luminat şi veşnică mărire ".
ISTORICUL BlSERICII DIN CRETULEŞTI-MĂNĂSTlREA 1 91
avea o resedintă
, ,
lângă biserică - de altfel desfigurat cu desăvârşire bisericile Creţu
dispărută fără urmă -, unde se retrăgea lestilor
,
din Bucuresti '
si
"
Târgoviste. O altă
împreună cu soţia sa, domniţa Safta, fata biserică a lui Radu Creţulescu, acei s. din
lui Vodă-Brâncoveanu, de câte ori ţara Bărbuleţu (Dâmboviţa) (descri�ă în "Bule
era bântuită de ciumă. tinul ti din 1 9 1 3) , şi-a păstrat şi ea pito
De atunci, biserica, păstrându-se fără rescul înfătisării
, ,
exterioare, însă) " rămâind
,d egradări serioase, a avut norocul de a descoperită şi căzută tencuiala " , fu zu�ră�
căpa de periculoasa solicitudine a restau� vită din nou cu cheltuiala Marelui Ban
ratorilor din veacul al XIX-lea, cari au Constantin Creţulescu, la 1 8 1 9.
R E S U M E F R A N (: A I S
-- 0--
PE RE G. D E J ERPHANION, Les eglises rapes EMMANUEL KRETZULESGU, Histoire de L'eglise

tres de Cappadoce et la place de leurs peintures de Cretu/eşti-Mănăstirea. Edifice datant de 1672 j
dalls le developpement de l'icollographie chretienne plan harmonieux ; tres belles fresques. Le fon�
(en fran<;ais). dateur est le bo'iar Radu Creţulescu, avec so _
D R . DJ. BOSKOVIC, Quelques observations sur frere, Pădure.
l'ilrcllitecture de l'eglise de Tismana (en fran<;:ais).
Fig. 56. -:- M ultiplicatiol1 des pains : miniature de Fig. 75. - VIsitation, Epreuve de Pea u , il l'cglise de
l'Evangeliaire de Sinope, il la Bibliotheque Qele.djlar . • • . • • • • • 1 80
Nationale de Paris - Eprellve de I'eau, sur ia chaire d'ivoire de
- Crucifixion, il la chapelle 6 de G ll eu r e m �
. • • • . • 173 " 76.
. R ll ven ne . .
- Nati\ ite, il I'eglife de Qeledjlar .
57.
.
" 1 74 • . . • • • • 180
" 77. .
'sur la re h ure' d'u� E"V nge i a i re
58. - 1 74
� i ' 181
- " sur la chaire d'ivoire de Ravenne.
] 75
-
. . .
" 78.
.
59. 181
"
de Munich - Bain de I'Enfant, dans un vitra il du Mans.
- Travee cen t rale de la paroi droite il I'e-
" 79. 181
,
" 60. - Annonciatlon, dans un vitrail de Cl1artres " 80.
du X l l - e siecle . . glise Qeledjlar (scenes de la vie publique de
- Annonciation, ci. Ia chapelle de la Theoto-
• . • • 175
kos ( Gue ur e m e)
" 61. jegos) • • . . • ' . ' . . 182
. • . • .. • . 175 81. - Resurrection de Lazare dans l'Evangeli aire
- Crucifixion, dans un v i . ail de Cha rtres

- Transfiguration, d ·,ns un vitrail de Cbartr_s. de Rossano
- Tr"vee cf n t ra l e de la paroi gauche a I'e-
• 62. ]75 . . . . . • . • ] 82
" il Q a ra b a ch Kllisse (Sog h an l e ) .

" 63. 1 76 " 82.
64. - 1 76 glise de Qeledjlar (scenes d e la Passion) . ] 83
.
- Descente de croix, dans un vitrail de - j ugement d'Anne et Ca'fphe et L' erniere
cene il Qeledjlar Kilisse .
" 65. 83.
Chartres (XI l-e siecle) . .
- Tympan de Notre-Dame du Pvrt il Cler-
• . 176 . . • 183
" 66 " 84. - jugemeot de Pilate et Reniement de Pierre
meot-Ferrand . il Qeledjlar Kilisse
- Entre � il ]efl.1salem, dans le Codex Ros-
• • • . . • • 177 . . . • • . 183
- Jugement de Pilate et D�sespoir de judas
.
" 67. " 85.
sanensis . dans l'Evangeliaire de Rossano .
- Entree il Jerusalem, il Qeledjlar Kilisse
• • . . • • 1 77 183
- Entree il j erusa l e m, il
" 68. 1 77
" 69. la cath�drale de Qu elqlles obserllations sllr l'architecture
Gurk (Carinthie) . . . • . • • 178 ele Peglise de TismanG.
- Bapteme de jesus (fragm n t) , s _ r la cl1dire 1 . - Tismaoa, plan dt: I'eglise
câte me r idio n a l
" 70. 185
d'ivoire de Ravenne .. 2.
- Cuve baptismale, il Sai nt-Barthelemy de
• • 178 - • • • 185
" 71 . " 3. - ,, » du narthex • 186
Liege 179 4. -
" 186
" 72. - Bapteme de j� S'lS, d,ms un vitrllil de 5 - 187
Chartres . . • • . .
- Bapteme de jeslIs, sur line doile de ,'\-\a-

• 1 79
�. = »
"
a�gle Sud-Ouest de l';bsid� me:
187
. �
• 73.
redsous . • . . • • 1 79 ridionaJ . • • • • • • • . 188
" 74. - L'eglise de Qeledilar, pres de Gue ure me. 1 80 " 8. - Tismana ; entl ee septentrionale du narlhex. ] 88
R E D A C Ţ I A:
SECRETARIATU L COMISIUNII M ONUlvIENTELOR ISTORICE

BUCUREŞTI. - STRADA GENERAL BERTHELOT 1' 1 0. 26.
Secretar-Director : VIR GILIU . DR Ă GHICEAr U

Stu denţii , profesorii şi preoţii au 45% reducere, adresându-se Secretariatul IL

Ediţia pe hârtie chromo, Lei 1 20. - Ediţia pe hârtie veli nă, Lei 90.
fără text frances Lei 1 .000. Exemplar pe hârtie velină cu text frances Lei 600,

Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 1934 Anul XXVII

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice 1934 Anul XXVII

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BULETINUL

C O MIS IUNEA M O NUM E NT E L O R I S T O R I CE

Secretar-Director: VIRGILllj li:. DRĂGHICEAN

SECRETARIATUL COMISJUNII ifONUMENTELOR ISTORICE

!3UCur<F.ŞTL - 'TRADA GENER L BERTHELOT No. 26.

ANUL AL DOUĂZECI S I '

Europei centrale şi sud· estice . . .

un etage superieur? . . . . . . 121

O/z ika -Budeşt i N.: Bi�erica din Hârtieşti-

Ilfov. . . , . , . . . 126 3. Cronică.

Iorga N.: Două Evangheliare ale fiilor lui

Balş Etienne: L 'eglise de st. E l euth e re li

Berdu D.: Oeneralites sur la prehistoire de

Considerafiuni asupra ve r h imii bisericii Mă/lăstirii

8. U ş a găsită pe laturea nordică a pro-

Generalitati asupra preistoriei Olteniei o fabulă. a lui Esop 1 recută în iconografia

şi sud-estice. Fig. 1. Moartea şi Unchiaşul . 70

Fig. 1 . Sf. icoiae, Sf. Paraschiva şi Sf. Ha- Muntele Sinai.

" 8. Piatra de mormânt a lui Radu de la Fig. 1. Legătura EvangheJiariului moldove­

15. Biserica din comuna B.'!lş. Romanaţi III

" 2. Intrarea biseriCii de la Măteşti 68 1J 16. Mănăstirea Căluiul, Romanaţi . 1 12

20. B i erica d i n Vădeni, Go rj 119

1. Sisojeva c; pla n 1. La region d ' U rg u b j e nvi ro n s de

12. Mona stare d' A i' neli k iss�, pres de

16. Fa<;ade de I ' egl i s e de Saint-Jean-Bap-

" 19. Toqale K il i s s e , a O ueu rem� 156

" 20. La pa rt ie anterieure de' Toqale Ki-

1 36 " 25. Q a ranl e q K il i sse a Oueureme: vue

hHe Daniel t:;8

Kilisse: cOfe droi t . 161

tie de Toqale I(iliss� .

de Toqale K iJ isse . . . . 164

ment), dans la seconde partie de

" 36. Adoration des Mages (fragment), dans hsse. . . .

" 39. CycJ e du Bapteme (fragment), dans

43. Asce nsi on , dan le narthex de Qa- r� m e . . . . . . . . . .

. . . . . . 75. V is it ation , Epreuve de l'eau, a Pe-

" 44. Transfig urat i on, de Qaranleq K il i sse glise de QeJedjlar. . . .

.. 45. 11 Tch areq le K i li ss e

., 47. L a rchange Ouriel 11 Elmale K i li sse

.. 48. Sacrifice d' Abraham •. au c i m etiere de . 181

49. Pe i n1 ure de Doura-Europos: le Christ

16 9 Travee cenrale de la paroi dro ite â

eaux . . . . . " 170· 81. Resurredion d e Lazare dans l'Evan-

geliaire de Ross ano .

servee au tresor de Bobbio 172 Pierre â Qeledjlar Kilisse . . 183 .

Ascension: miniature eu Codex Ra­ Jugef)1ent de Pilate et Desespoir de

55. Apâtres assi stant a l' As cens i on â

Tchareqle K i lisse . . Quelques observations sur tarchitedure de

" . 3. " du narthex 1 86

reme . . . . 174 "

sur la reli u re d'un tvan-

" 60. Annan c i ation , dans un

hanle) 176 Fig.

13. Troiţă din Lotru-Vâlcea 4:>

Albata: Biserica din Alb ota (Argeş) 17

Rareş: Două Ev.a·ngheliare ale fiilor lui Petru Tântăreni. v. OltenIa..

Reşca (Romula). v. Oltenia .

Vâlcea. Biser i c i din Vâlcea. 4i

Turnul lui Sever. v. Oltenia.

Ă�e.!mântul tipografic DATINA ROMÂNEASCĂ • Valenii"",de"",Munte

COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Fig. 1 . Biserica în starea actuală, după restau- Fig. 9. - Secţia transversală C. D.

" 8. Piatra de mormânt a lui Radu de la Fig. 1. Legătura EvangheJiariului moldove

Ascension: miniature eu Codex Ra Jugef)1ent de Pilate et Desespoir de

Dom niei Mele Radu Voevod, căruia scur Fi g . 2. de

CERCET A R I era î n c u nj urat de pri d vor, se află ca e le

În para mentul a parent de de-asu pra a

cu această particularitate că , în loc să-i În frumoasa sa publicaţie asupra arhitec

biserică asămănătoare ca aceia din Hâr

totul lipsită de monu

chive, şi d. Virgil Drăghiceanu a cetit ins jurul bisericuţij de lemn (fig. 6, 7) 2.

am descoperit-o la Os nea n ici ceramica dată

d. VI. Dumitrescu ş i comparate cu cele de la Fe