Concepte cheie:

-ambitus sărac=voce scurtă fără registru acut, sau fără registru grav;
-sistem neuro-somatic=totalitatea musculaturii şi sistemului nervos care ia parte la producerea actului
fonator(cântul).
Model de item pentru autoevaluare:
1)reproduceţi sunetul „la” al diapazonului;
2)formaţi o terţă mare, o cvartă perfectă, un semiton şi o sextă mică inferioară;
3)reproduceţi sunetul diapazonului”la” şi faceţi comparaţia cu acelaşi sunet emis de o colegă/coleg;
4)determinaţi locul vocal al fiecărei voci(două, trei, patru voci).

Rezumat
Sistemul departajărilor vocale este valabil spre folosul diversităţii, coloristicii şi descoperirii
esenţialului. Fiecare fiinţă umană posedă o „amprentă” vocală unică, cu caracteristici proprii ca şi
amprentele digitale. Particularitatea vocii noastre se diferenţiază prin „culoarea” sa, armonicele sale,
înălţimea, curăţenia într-un cuvânt, bogăţia armonică. Totul este în funcţie de morfologia personală a
fiecărui om. Totul poate fi modificat prin intervenţia educaţiei vocii.
Fenomenul acustic al vocii umane, a fost adesea comparat cu fenomenul luminii albe, sau neutre, al
bolţii cereşti. Numai informaţia, educaţia şi experinţa vor putea „măsura” dimensiunea acestei lumini
vocale şi direcţia dezvoltării sale.
Unitatea de învăţare 11

OMOGENIZAREA REGISTRELOR VOCALE

1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1. Omogenizarea registrelor vocale
1.3.2. Aplicaţii practice: studiu vocal
1.3.3. Aplicaţii practice: Petru Stoianov Şi dacă...
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Curs 12
Omogenizarea registrelor vocale
Fiecare student poate deveni propriul său profesor de canto, cu condiţia să cunoască principiile
fundamentale ale disciplinei.
Din cele relatate în cursurile precedente se poate constata multitudinea problemelor ce trebuiesc
cunoscute şi repetate ostinato, până ce vor deveni reflexe. Ajunşi în această situaţie, se începe
construcţia vocii, a repertoriului. În principiu, totul se aseamănă cu proiectul construirii unei case,
esenţialul este de a scoate vocea din „adormire”, de a o elibera şi de o înnobila. Se recomandă a nu
imita alte voci.
Vocalizele recomandate până acum pe diferite vocale şi consoane, studiile de canto(Concone,
Vaccai), ariile antice pe ambitus redus, cântecele, liedurile uşoare sunt recomandări, preocupări
obişnuite în activitatea zilnică. Dacă se lucreză în profunzime, perseverent, progresul urmează de la
sine:
-vocea se va deschide ca o floare, se va aşeza;
-sunetul va deveni viguros cu o fundaţie solidă;
-studentul cântăreţ va avea senzaţia dominării vocii sale.
Schiţă ilustrativă:

41
 Iată o schemă, relativă a locurilor de direcţionare a sunetului spre care tinde să se fixeze, să se
canalizeze vocea de soprană şi tenor folosind vocala „a”:
-pentru registrul grav, care începe cu sunetul „do central”, din octava 1-a, se va timite sunetul în
spatele dinţilor de sus;
-pentru registrul mediu, care se întinde până la sunetul „mi”,”fa” din octava a 2-a, vom trimite
sunetul aproximativ, imagistic, la baza nasului;
-pentru registrul acut, inclusiv „si bemol” din octava a 2-a, se va trimite sunetul aproximativ la
mijlocul frunţii;
-pentru registrul supraacut, inclusiv „do” din octava a3-a şi în continuare, ne vom concentra atenţia
mai sus, spre centrul cutiei craniene;
-pentru vocile de mezzo-soprană, bariton, contralto şi bas, aceste locuri de rezonanţă vor fi orientate
mai jos, cu o terţă sau cu o cvartă perfectă, cuprinzând şi rezonanţele pectorale.
Aplicând în studiu aceste scheme ale locurilor de rezonanţă, folosindu-ne de vocalize lungi ce
cuprind toate registrele, vom rezolva în timp, printr-un autocontrol sever, omogenizarea registrelor
vocale.
Aplicaţii practice:

„Măr cojit”
Versuri: Nichita Stănescu Muzica: Petru Stoianov

Andante
Solo
sopr.
cor A __ ___ _____ __ ___ ___ A ____ ___ ___ ____ __ ___ ___

42
În această piesă corală modernă, de mare efuziune romantică, vocea sopranei rămâne solitară, fără
cuvinte, pe o vocaliză cvazipsaltică, reuşeşte să sublinieze, să pregătească discret armoniile din finalul
piesei cu mare impact emoţional asupra auditoriului.

Obiective:
-a nu se confunda fenomenul eliberării vocii în spaţiu cu cel al împingerii, al forţării sale
-întregul proces al studiului vocal, se va orienta către deschiderea, eliberarea, dominarea vocii;
-trebuie de luat în calcul presiunea subglotică şi chiar o anumită tensiune cardio-vasculară;
-să se lucreze pe o foarte mare supleţe urmărindu-se constant deschiderea şi bascularea spre registrul
acut;
-musculatura va fi relaxată, vor lucra numai acei muşchi „răspunzători” de acţiunea respectivă.
Concepte cheie:
- omogenizarea=uniformizarea vocală;
- rezonanţe pectorale=cutia toracică este rezonator pentru sunetele grave;
- registre vocale=termen convenţional pentru sunetele grave, medii şi acute;
- basculare sonoră=tendinţă de a obţine sunete cât mai înalte;
- Model de item pentru autoevaluare:
1)ce înţelegeţi prin registre vocale?
2)cum diferenţiem o voce de altă voce, prin ce metodă?
3)faceţi vocalize pe registrul mediu şi diferenţiaţi aceeaşi vocaliză la persoane cu voci diferite.
Rezumat
La fel ca şi în sport, în procesul fonaţiei sunt antrenaţi foarte mulţi muşchi care susţin ansamblul
aparatului fonator; apoi diafragma care este solicitată în permanenţă, cu foarte mici reprize de repaus;
muşchii intercostali; chinga musculară abdominală; musculatura ce asigură deschiderea suplă a
rezonatoriilor, totul trebuie controlat, antrenat şi aplicat.
Am menţionat unul dintre cele mai importante cuvinte din tehnica vocală:
„supleţea”.Acest termen este condiţia sinequanon pentru o voce dezvoltată armonios, pe măsura
progresului tehnic şi al maturităţii studentului.
Este important de reţinut faptul că în procesul fonator lăsarea laringelui, deschiderea lejeră a
faringelui, poziţionarea limbii la nivelul dinţilor de jos şi o susţinere constantă a coloanei de aer, sunt
elemente hotărâtoare în desăvârşirea studiului vocalic.
Bibliografie minimală:
Pinghiriac Emil, Pinghiriac Georgeta,Arta cântului şi interpretării vocale, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2003; paginile 41-44; 80-82; 91-93.
Pinghiriac Georgeta Album selectiv pentru canto coral, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2006; paginile 48-67.

Unitatea de învăţare 12

IMPEDIMENTE ÎN CÂNTUL FRUMOS

1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1.Impedimente în cântul frumos
1.3.2. Impedanţa reîntoarsă pe laringe
1.3.3. Aplicaţii practice: Gian Giacomo Carissimi Vittoria, Vittoria..
1.3.4. Sinteză a materialului studiat
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

43
 Unitatea de învătare VII

IMPEDIMENTE ÎN CÂNTUL FRUMOS

Curs 13
Impedanţa reîntoarsă pe laringe
Orice fluid „se scurge” sub formă de buclă(sferă). Să ne imaginăm coloana de aer în expiraţie. Acest
fluid după trecerea sa prin laringe primeşte reverberaţii sonore, ajungând în cavitatea faringobucală,
care se prezintă sub formă de tub, va întâlni în calea sa strâmtori, denivelări. Acest tub(cavitatea
faringobucală) face parte din rezonatorul vocii.
În drumul său de la glotă spre buze coloana de aer, întâlnind aceste strâmtori şi denivelări, pierde o
mare cantitate de energie acustică(coloană de aer). La nivelul laringelui energia acustică este foarte
mare, dar ea este absorbită(oprită) pe acest traseu de pereţii faringelui, cavităţii nazale şi cavităţii
bucale. În felul acesta, o parte din coloana de aer este absorbită, pierdută pentru ascultător. Dar ea este
câştigată de aparatul fonator(laringe) pentru că joacă multiple roluri fiziologice, cu rol protector pentru
laringe.
Definiţie:
Impedanţa reîntoarsă pe laringe este acea cantitate de aer care, absorbită de pereţii cavităţii
faringobuconazale, nu-şi poate continua drumul şi se reîntoarce pe laringe, obţinându-se o contra
presiune ce protejează în felul acesta corzile vocale.
Impedanţa faringobuconazală reîntoarsă pe laringe are următoarele binefaceri:
-prelungeşte deschiderea glotei pe timpul ficărei perioade;
-corzile vocale se îngroaşe acţionând normal;
-creşte debitul glotic;
-creşte ventilaţia pulmonară legată de fonaţie;
-creşte presiunea subglotică;
-protezează activitatea neuro musculară fonatoare;
-scade tonusul glotic.
Condiţii pentru o impedanţă reîntorsă pe laringe puternică:
-laringele coborât;
-faringele mult lărgit(senzaţia de căscat);
-limba moale la incisivii inferiori;
-vălul palatin ridicat;
-maxilarul inferior coborât;
-buzele dezlipite de arcadele dentare;
-musculatura obrajilor relaxată;
-acoperirea sunetelor la pasaj.
Aplicaţii practice:
 Vittoria, Vittoria de Gian Giacomo Carissimi , arie antică din Albumul selectiv pentru
canto coral.
Obiective:
Pentru obţinerea unor sunete frumoase, suple şi puternice este necesară cunoşterea aparatului fonator
precum şi a principiilor de tehnică vocală.
O tehnică vocală bună, câştigă prin forţă amploare şi penetraţie sonoră.
Vocile stridente, deschise obosesc laringele mult mai repede dacât vocile descoperite şi fac notă
discordantă în ansamblul coral.
Studenţii cu o tehnică vocală şi slabă impedanţă vor reuşi foarte rar să cânte corect, peste vârsta de
40 de ani.
Respecatrea principiilor tehnice înseamnă posesia unei emisii corecte.
Concepte cheie:
-impedanţă reîntoarsă pe laringe=cantitatea de aer care, absorbită de pereţii cavităţii
faringobuconazale, nu-şi poate continua drumul şi se reîntoarce pe laringe, protejând corzile vocale
prin contra presiune;
-energia acustică=forţa sonoră;
-ventilaţie pulmonară=circularea lejeră, nestingherită a aerului prin plămâni;
-tonus glotic=funcţionarea normală a corzilor vocale;

44
-activitate neuro musculară fonatoare=totalitatea sistemului muscular şi nervos ce ia parte la cântat;
-debit glotic=cantitatea de aer ce trece printre cele două corzi vocale;
-presiune subglotică=coloana de aer oprită de cele două corzi vocale închise;
-arcade dentare=cele două armături dentare, sus şi jos.
Rezumat
Pentru prima oară în istoria cântului, problema impedanţei reîntoarse pe laringe a fost studiată în
laboratoarele de foniatrie a Universităţii Sorbona –Franţa şi publicate în anul 1960 de către cecetătorul
Raoul Husson în cartea „La voix Chantee”(Vocea cântată).
Trebuie de conştientizat totdeauna dimensiunile suple ale sunetului emis şi avut în vedere că fonaţia
antrenează o interacţiune musculară agonistă şi antagonistă. Exemplu:
-dacă vom realiza o mare presiune subglotică(inspirând o prea mare cantitate de aer), vom angaja un
anume sistem muscular, imediat va intra în acţiune un sistem muscular protector anulându-l pe cel
dintâi.
Se înţelege că efortul respirator exagerat a fost inutil, nemaivorbind de efectul artistic nefast, deci,
evitarea contracţiilor musculare inutile.
În cazul în care există voci nazalizate atât în vorbire cât şi în cântat, înseamnă că vălul moale palatin
este coborât până la nivelul luetei, iar vibraţiile emise de corzile vocale au cale liberă prin cele două
narine.
Rezolvarea acestui defect este deschiderea exagerată a faringelui, prin senzaţia de căscat, lăsarea
laringelui în poziţie joasă, ridicarea luetei şi a vălului palatin, prin închiderea parţială a celor două căi
ce fac legătura între cele două fose nazale. Treptat senzaţia de nazalizare va dispărea.
Model de item pentru autoevaluare:
1)încercaţi să expuneţi fenomenul impedanţei reîntoarse pe laringe;
2)ce se înţelege prin circulaţia fluidului sub formă de buclă?
3)cum percepeţi importanţa fenomenului impedanţei reîntorse pe laringe?
4)care sunt avantajele cunoaşterii acestui fenomen al impedanţei?
Concluzii
Cercetările foniatrice din secolul al XX-lea, au adus contribuţii importante privind emiterea sunetelor
vorbite şi cântate.
Deoarece, ne aflăm într-o instituţie de învăţământ superior este oportun ca studenţii să posede
informaţii elocvente, probate de oameni de ştiinţă. Informaţiile, vor uşura cunoşterea tainelor specifice
ale cântului frumos, artistic ale viitorilor muzicieni.
Curs 14
Sinteză a materialului studiat
-Vocea umană dispune de aptitudini vocal muzicale specifice: înălţimea(frecvenţa, ambitusul
sunetului), intensitatea(amplitudinea vibraţiilor), timbrul(sunetul brut cu armonicele sale),
durata(posibilitatea glotei de a rămâne deschisă), justeţea(capacitatea de a cânta corect, ritmic),
supleţea(uşurinţa de a trece de la o nuanţă la alta), expresivita-tea(tensiunea vocii, ţine de talent).
-Trăsături caracteristice necesare unui profesor de muzică, dirijor, compozitor:
atenţia(punerea în practică a întregii energii), concentrarea(indică direcţia, scopul, dorinţa, controlul),
discernământul(controlul, evaluarea punctelor principale şi secundare de concentrare),
relaţia(capacitatea subiectului de a stabili diferenţă între el şi interlocu-tor), comunicarea(construirea
prin intermediul fonaţiei a unor relaţii sonore).
Perfecţionarea aptitudinilor este posibilă, îmbinând armonios principiile teoretice cu practica propriu
zisă a cântului şi are un rol deosebit în educarea voinţei tinerilor.
-Emisia vocală începe cu producerea sunetului laringian, continuarea lui în zona rezonatoriilor unde se
va amplifica şi îmbogăţii. Sunetul va întâlni pe traseul său diferite îngustări şi denivelări ale
conductului vocal(faringobuconazal).
-Cunoaşterea organelor aparatului vocal şi al procesului de fonaţie sunt probleme de terminologie
absolut necesare integrării în învăţământul superior.
-Respiraţia corectă şi cântul conştientizat sunt interdependente şi au ca scop cântul frumos, suplu şi
penetrant.
-Sunt necesare exerciţiile pentru consolidarea respiraţiei, folosirea judicioasă a coloanei de aer precum
şi a deschiderii glotei în atacul şi terminarea sunetului în fraza muzicală.

45
 -Senzaţia de rezonanţă, de impostare a vocii este un stadiu superior în educarea cântului fiind la
îndemâna tuturor dacă se va asculta şi urmări plasarea sunetului în cavităţile de
rezonanţă(faringobuconazale, inclusiv sinusurile frontale).
-Întregul parcurs al procesului fonator, indiferent dacă este vorba de cântul individual sau colectiv
trebuie să se realizeze o susţinere constantă, consistentă a cuvintelor cântate.
-Registrele vocii umane, grav, mediu şi acut, sunt amprente specifice fiecărei persoane în parte, iar
acestea se pot dezvolta, omogeniza în jos şi în sus la vârste diferite numai prin studiu perseverent şi
conştient.

Aplicaţii practice:
Recapitularea vocalizelor propuse pentru studiu, a studiilor de canto coral, repertoriu.

Bibligrafie minimală :
Pinghiriac Emil, Pinghiriac Georgeta, Arta cântului şi interpretării vocale, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2003,
Pinghiriac Georgeta,Album selectiv pentru canto coral, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2006.
Pinghiriac Georgeta, Pinghiriac Emil, Comunicarea prin cântul vocal, Editura Pegasus Press,
Bucuresti 2009

Unitatea de învăţare 13

CÂNTUL ÎN ANSAMBLUL CORAL

1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1. Cântul în ansamblul coral
1.3.2 Respectarea principiilor tehnice învăţate
1.3.3 Aplicaţii practice: Berjerette

Unitatea de învătare VIII

CÂNTUL ÎN ANSAMBLUL CORAL

Curs 15
Respectarea principiilor tehnice învăţate
Cântul în ansamblul coral, se bazează pe principiile şi metodele învăţate la clasa de canto coral, pe
materialele teoretice studiate cât şi studiile individuale de tehnică vocală ce trebuiesc repetate zilnic.
În vederea abordării şi îmbogăţirii stilistice a repertoriului de canto coral, cât şi a repertoriului coral,
nou şi elevat pentru susţinerea unor concerte corale şi examene semestriale este necesară înţelegerea
disciplinară a muncii individuale şi colective.
Poziţia trupului pentru asigurarea unei respiraţii corespunzătoare necesară susţinerii frazelor
muzicale este dreaptă, atât în poziţie şezută cât şi în picioare, asigurând o funcţionare normală a
aparatului laringian. Întregul organism va fi relaxat, mai puţin musculatura şi sistemul nervos ce
contribuie la actul fonaţiei.
Este necesară îndreptarea continuă a atenţiei spre deschiderea glotei, a atacului sunetului şi
poziţionarea sonoră în cavitatea de rezonanţă a tuturor silabelor, cuvintelor, frazelor muzicale, pe
întregul parcurs al pieselor muzicale.
Cântul colectiv solicită o atenţie suplimentară şi în ce priveşte disciplinarea auzului armonic.
Proporţionalitatea acustică a realizării vocalice este o responsabilitate a dirijorului, dar şi a fiecărui
membru din ansamblul coral care şi-a studiat partitura(text, muzică, dinamică, agogică, ritmică)
precum şi problemele tehnice privind desfăşurarea vocii sale.
Este ştiut faptul că fiecare voce are o amprentă personalizată, specifică, de aceea armonizarea în
sonoritatea generală a corului se face cu efort intelectual, cît şi prin informaţiile primite la cursul de
canto. Fiecare interpret din ansamblul coral trebuie să-şi asculte propria voce în contextul sonor
specific ansamblului.
46
 Toate aceste cerinţe sunt strict necesare fiecărui student în ansamblul coral pentru manifestarea
întregii capacităţi a disponibiliţăţii vocale fizice, intelectuale şi artistice.
Dacă unul sau mai mulţi studenţi vor fi indispuşi vocal, aparatul lor vocal nu va putea să se manifeste
la solicitările maxime. În acest caz este necesar consultul medical de specialitate, iar dacă afecţiunea
nu este gravă se va respira şi se vor susţine forte bine sunetele din cele trei registre vocale. De
asemeni, este bine de ştiut că afecţiunile vocale, se instalează în primul rând pe sunetele registrului
grav, fiind primul semn de alarmă când trebuie deschis foarte bine gâtul, susţinerea vocală să fie la
parametri maximi, fiind necesare şi măsuri urgente de ameliorare a afecţiunilor.
În cazul în care linia melodică depăşeşte pragul de trecere dintre registrul mediu şi acut, sunetele vor
fi obligatoriu acoperite cu vocala „o”, fac excepţie piesele corale moderne, care solicită sunete albe,
deschise, strigăte, dar nici în acest caz, nu trebuie exagerat şi e necesară o susţinere a respiraţiei
suplimentară.
Aplicaţii practice:
Sunt obligatorii, la începutul fiecărui curs, audiţie, concert, examen, vocalize pentru încălzirea,
aşezarea vocii.

-Berjerette este un vechi cântec franţuzesc, pastoral dedicat fetelor tinere.

-Scris pe ambitusul unei sexte, cu fluctuaţii agogice şi dinamice în reluările strofice.

-Exuberanţa primăverii va fi resimţită în exuberanţa interpretării.
-Atât vocea, cât şi pianul, vor fi reţinute, discrete.
-Legato-ul în forte, încălzeşte contrastul dansant.
-Supleţea sunetului şi cuvântului, vor susţine fonaţia limbii franceze, natural, jucăuş.
-Respiraţia este necesară din 4 în 4 măsuri(motive muzicale).

 Dorinţa (1940)de Vasile Popovici(1900-1960):

Cântec românesc, gen romanţat, pe versuri de Mihai Eminescu este compus în formă strofică
repetitivă.
Primele versuri din strofa a 3-a, vor fi interpretate în nuanţa de pp .
Respiraţiile sunt din 4 în 4 măsuri.
Atacul sunetelor se face suplu, susţinut, legato.
Un rol important o are desfăşurarea poeticii eminesciene.
Obiective:
-Cântul în ansamblul coral, va forma reflexe muzicale studenţilor datorită cântului în ansamblu.
-Cântarea în colectiv nu exclude în nici un caz răspunderea, participarea individuală.
-Se va urmări dezvoltarea răspunderii personale cât şi a respectului faţă de partitura muzicală în
calitate de student interpret, viitor profesor şi dirijor.
-Comuniunea sufletească a ansamblului coral, pentru obţinerea unor efecte sonore superioare, maxime.
Concepte cheie:
-context sonor=ambianţa melodică a unei piese muzicale sau a unei concert.
 Berjerette=cultivată încă din sec. al XV-lea(Antoine Busnois şi Jean D/Ocheghem).
Formă fixă, diminuată, cu caracter liric de origine populară, cu popularitate în Franţa. Numite iniţial
Virelais, imitau adesea cântecele păsărilor şi sunetele din natură.
Rezumat
Cântul în ansamblurile corale este o activitate superioară studenţească ce urmăreşte şi formarea
personalităţii muzicale individuale şi colective.
Mesajele artistice emoţionale pe care le transmit în examene, audiţii, concerte, uneori solişti şi dirijori
au ca scop relevarea personalităţii fiecăruia.
Activitatea corală, ce include cântul şi dirijatul dă posibilitate fiecărui student să-şi perfecţioneze
condiţia socio-profesională.
Model de item pentru autoevaluare:
1)numiţi trei piese vocale şi corale din epoca Baroc;
2)ce înţelegeţi prin supleţea sunetului sau a cuvântului cântat?
3)care este rolul respiraţiei în cântul frumos?
4)ce înţelegeţi prin registrul vocii umane?
5)câte registre are vocea?-două, trei sau cinci?

47
 Concluzii:
Rezultatele artistice ale ansamblului coral sunt acumulările pregătirii individuale ale studenţilor la
orele de canto, în repetiţiile ansamblului coral, în examene şi concertele ocazionale.
Unitatea de învăţare 14

INTERFERENŢE DISCIPLINARE ÎN PREGĂTIREA VIITORILOR PROFESORILOR

DE MUZICĂ ŞI DIRIJORI

1.1.Intoducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1 Interferenţe interdisciplinare în pregătirea viitorilor profesori de muzică şi dirijori
1.3.2. Aplicaţii practice: Georg Friedrich Haendel Verdi prati
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

RĂSPUNSURI LA TEXTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE

Curs 16
Interferenţe disciplinare în pregătirea viitorilor profesori de muzică şi dirijori

Pregătirea muzical vocală a viitorului profesor privind cunoaşterea şi dezvoltarea aparatului său
vocal, a instrumentului emiţător de sunete vocale(cuvinte, fraze şi idei muzicale) implică eforturi mari
şi susţinute din partea tânărului student.
Perioada de studii este adesea limitată, presupune organizarea muncii intelectuale la standarde
superioare. Acumulările se fac în timp, sistematic şi multidisciplinar.
Este greu să studiezi şi să interpretezi un studiu, un cântec românesc, un lied sau o arie antică(care tot
cântec este) dacă nu cunoşti structura pieselor respective, mesajul, alfabetul intervalic sau relaţiile
armonice dintre sunete, cuvinte, agogica şi dinamica.
Muzica vocală, oricât de simplă sau complexă ar fi, fără aplicaţie practică nu există.
Consider că toţi studenţii care se îndreaptă către studiul muzicii au datele necesare învăţării,
înţelegerii şi practicării ei. Nu se poate imagina un profesor de muzică fără disponibilităţi vocale, fără
să stăpânească teorie şi solfegii, armonie şi istoria muzicii sau repertoriu de canto individual şi
colectiv.
Vom observa că interferenţele disciplinare sunt îngemănate, că nu pot fi separate în procesul de
educaţie muzicală. Acestea sunt utile viitorului profesor de muzică, care întotdeuna este şi dirijor de
cor. Trebuie privite şi înţelese toate aceste discipline ca „un întreg” indispensabil necesar unui profesor
de muzică.
Dacă profesorul de muzică cunoaşte şi un instrument, în afară de vocea sa, atunci iniţierea vocală şi
instrumentală a tinerei generaţii sporeşte interesul pentru practicarea muzicii, pentru creativitate,
libertate de acţiune în procesul de asimilare al alfabetului muzical, în interpretarea şi aprecierea
muzicii audiate.
Dezvoltarea capacităţilor interpretative(vocale şi instrumentale) îl vor ajuta pe viitorul profesor,
precum şi pe viitorii elevi să înţeleagă şi să parcurgă cutura muzicală a epocii, reconsiderând
experienţele trecutului muzical şi prospectarea direcţiilor viitoare ale muzicii. În acelaşi timp,
dimensiunile afective, creative şi estetice ale propriei personalităţi vor deprinde, vor comenta şi
autoevalua după criterii superioare fenomenul muzical. Aplicaţi în pregătirea dumneavoastră principiul
şcolii active, de la simplu la compus, de la inferior la superior. Faceţi în aşa fel încât, piesele de
„muzică grea” a compozitorilor moderni, să pară „uşoară”, asimilabilă, utilă şi frumoasă.
Oferiţi un cadru armonios şi o grijă permanantă în păstrarea intactă a instrumentului dumneavoatră
vocal. Comportaţi-vă cu vocea, la fel cum vă purtaţi cu o vioară, un pian, un flaut, chitară sau chiar cu
un instrument de percuţie.
Aplicaţii practice:
Asemănaţi cuprinsul programei analitice la disciplina canto coral şi diciplina, ansamblu coral. Căutaţi
piese apropiate stilistic şi încercaţi să faceţi analize comparate(analiză morfologică, ambitus,formă,
poetică, metrică, agogică, dinamică, sistem tonal, atonal sau modal) şi concluzionaţi interferenţa
disciplinară.

48
  Aria Verdi prati de Georg Fridrich Haendel(1685-1759):
Interpretarea va fi susţinută, suplă urmărind expresivitatea valorilor sunetelor lungi preponderente, de
la nuanţa de „p”,”pp”,” mp”, „mf” până la „f” si înapoi.
Secţiunea A, va fi reliefată ca o amintire ce apare ostentativ pe parcursul întregului discurs muzical.
Piesa respectivă poate fi folosită individual şi pentru încălzirea vocii, datorită notelor lungi şi nuanţelor
stinse şi gradate treptat, ce dau posibilitatea unui control eficient şi constant al emisiei vocale.
Respiraţiile vor fi efectuate din 2 în 2 măsuri.
Modulaţiile vor fi subliniate prin cantilenare suplă, cu revenire uşoară la secţiunea A.
Obiective:
Prin învăţarea şi respectarea principiilor tehnice studiate în semestrul I, vom avea o poziţie şi o
atitudine corectă în ansamblul coral, fizică şi intelectuală.
Se vor păstra, controla şi aplica exerciţiile de respiraţie în cânt.
Conştientizarea actului fonator până ce el devine reflex.
O preocupare consecventă va face obiectul plasării sunetelor în rezonatoriile vocii.
Grijă neîncetată pentru deschiderea glotei, atacul cât şi finalizarea sunetelor.
Concepte cheie:
-cantilenă=cântul susţinut, suplu, frumos, puternic;
-discurs muzical=partitură muzicală;
-stilistic=mod de exprimare superior în formă şi conţinut;
-act fonator=emiterea sunetelor cântate sau vorbite.
Rezumat
Cântul coral este una din modalităţile de expresie colectivă a sensibilităţilor umane, realizate prin
intermediul vocii.
Fiind o exprimare de excepţie şi principiile tehnice vor fi deosebite.
Pentru obţinerea calităţii în exprimarea vocală executanţii interpreţi, vor avea o pregătire
interdisciplinară cuprinzătoare, extinsă.
Viitorul profesor şi dirijor, trebuie să-şi formeze deprinderi în cântul frumos pentru elevii săi, care să
îndrăgească muzica vocală şi instrumentală.
Îmbogăţirea repertorială, audiţiile selective vor fi şi ele un sprijin şi un stimulent în aplicarea şi
cunoaşterea stilurilor muzicale.
Model de item pentru autoevaluare:
1)care sunt rezonatoriile vocii umane?
2)ce înţelegeţi prin plasarea sunetelor în rezonatorii şi cum se realizează: stând culcat, respirând
toracic, respirând abdominal sau costo-diafragmatic?
3)ce înţelegeţi prin cântul coral: cânt colectiv, cânt solistic sau cânt instrumental?
Concluzii:
Cântul în ansamblul coral este o manifestare artistică superioară, ce presupune aptitudini vocale
personale deosebite, cunoaşterea instrumentului vocal, a disciplinelor teorie şi solfegii, armonie,
contrapunct, istoria muzicii, pian, forme muzicale, canto.

Unitatea de învăţare 15

DIVERSITATEA NUANŢELOR ÎN MUZICA VOCALĂ

1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1.Diversitatea nuanţelor în muzica vocală
1.3.2 Realizarea nuanţelor „p” şi „f” în canto coral
1.3.3 Aplicaţii practice: studii vocale
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

49
Unitatea de învăţare 15

DIVERSITATEA NUANŢELOR ÎN MUZICA VOCALĂ

Curs 17
Realizarea nuanţelor de „piano”şi „forte” în canto coral
Nuanţa sau dinamica dau culoare vocii şi reflectă personalitatea, disponibilităţile şi talentul fiecărei
persoane.
Cea mai bună emisie vocală posibilă devine inexpresibilă şi neinteresantă dacă nu este însoţită de
meandrele contrastului dinamic(nuanţele). Una din exigenţele principale în cântul vocal coral, imediat
după procesul respirator o constituie controlul volumului emisiei vocale. Cei mai mulţi compozitori, în
operele lor, au oferit vocii un adevărat mozaic al nuanţelor înscrise pe partituri. Indicaţiile dinamice
consemnate în partitura muzicală, pentru voce şi pian vor fi deobicei preluate de voce. Există şi cazuri
în care vocea are indicaţii diferite, de nuanţe faţă de pian sau orchestră, mai ales în compoziţiile
moderne.
Nuanţele generale şi nuanţele de detaliu, se referă cu precădere la interpretare. Fiecare student va
trebui să diferenţieze în realizarea cântului, în registrele grav, mediu sau acut, diferenţa dintre cântatul
rapid sau lent, în forte sau piano . Se va resimţii imediat lipsa cunoştinţelor tehnice şi sensibilităţilor
artistice la studentul care menţine un nivel sonor constant de-a lungul unei piese muzicale, chiar dacă
face parte dintr-un ansamblu coral.
Susţinerea coloanei de aer contribuie la realizarea contrastelor de nuanţă. Nivelul sonor în realizarea
nuanţei de piano presupune o tehnică vocală foarte bine controlată, o pondere musculară suplimentară
în toate trei registrele vocale, pentru că este mult mai greu să cânţi în nuanţa piano, decât în nuanţa de
forte. O voce plină, robustă poate oferi un spectru mult mai larg nuanţelor sonore dacă interpretarea sa
vocală va fi dublată şi de inteligenţă.
Atacul moale al sunetelor trebuie neapărat susţinut de o presiune subglotică capabilă să realizeze
spontan şi nuanţe puternice în proiectarea sunetelor ulterioare.
Dozarea susţinerii coloanei de aer, în timpul cuvântului cântat, trebuie să poată obţine cu uşurinţă
dezvoltarea nuanţei de piano-forte şi să nu se confunde nuanţa cu rezonanţa sunetelor. Atât nuanţa
piano cât şi nuanţa forte vor fi plasate neapărat în cutia de rezonanţă a vocii, cu tendinţa permanentă de
trimitere a vocii spre înainte. Schimbarea nuanţelor pe parcursul expunerii vocale este necesar să fie
independentă de transformările timbrului, de supleţea exprimării.
De la vocea de bas, până la vocea de soprană fiecare student va ajunge să se poată exprima pe aceste
contraste, de la nuanţa cea mai stinsă, până la cea mai puternică.
Studenţii studioşi îşi vor însuşii aceste principii eficiente instrumentului lor vocal, îşi vor doza
debitul de aer în cântatul piano(dolce), faţă de alţii care n-au înţeles aceste procese şi nu se vor putea
exprima vocal decât în nuanţa mezzo forte, forte, prin urmare cântul lor devine plat, neinteresant. În
acest caz, va exista un exces de aer ce traversează glota la întâmplare, neputând repartiza, doza, reduce
coloana de aer, atât la atacul sunetului, cât şi pe parcurs.
Aplicaţii practice:
Atacul ponderat al sunetului este esenţial în obţinerea unui vast evantai al contrastelor de nuanţă.
În exemplul nr.13, de mai jos, vom începe în nuanţa de piano, crescendo până la forte, pentru a ne
reîntoarce, descrescendo până la nuanţa de piano, menţinând tot timpul o uniformizare a vocii(a
timbrului vocal):

Moderato

i - e - a - o - u _______ a - e - i - o - - u

A se observa că este dificilă realizarea nuanţei de forte pe vocala „u” în cântatul pe aceeaşi treaptă
muzicală, în compania celorlalte vocale.
Exerciţiul va debuta pe un atac moale al sunetului pentru a se ajunge treptat la nuanţa de forte.
Atacul primului sunet se va conforma principiului atacului ponderat. Atât nuanţa piano cât şi forte se
vor dezvolta gradat.

50
 În derularea frazei muzicale vom ţine cont de funcţionarea musculaturii costodiafrag-
moabdominale.
Vocalizele de alternanţă ale registrului grav şi înalt se vor face progresiv, pe acelaşi sunet, sau pe
două sunete alăturate, pentru obţinerea unei „linii” de egalizare al registrelor cu controlul ostinatto al
nuanţelor.
Exerciţiul nr.14:

Moderato

i _______ e ______ a ______ o ______ a ______ e ______ i ______ o ________ u

Se va executa pe 5 trepte superioare şi pe 5 trepte inferioare. Realizarea nuanţei de ff va fi obţinută

prin supleţea vocii, nu prin forţarea instrumentului vocal.
Exerciţiul este important pentru realizarea sonorităţii.
Se urmăreşte în permanenţă funcţionarea musculaturii de susţinere a coloanei de aer.
Exerciţiul nr.15:

Andante

a ____ _________ __________

Prin intermediul acestui exerciţiu se va compara emisia susţinută a sunetului, pentru toate genurile de
voce. Şi se va face o determinare comparativă a particularităţilor vocale ale fiecărui student
constatându-se calitatea şi nivelul sonor al nuanţelor propuse.
Exerciţiul pe acelaşi sunet, să-l numim şi „secţiunea de aur” a frazei muzicale ce învăluie sensibilitatea
poetică şi sugestivă în interpretarea corală, depinde de inteligenţa, talentul şi respectarea textului
muzical.

Obiective:
-Prin realizarea nuanţelor se va stabili echilibrul vocalic şi ordinea în studiu.
-În vederea unei emisii vocale cât mai corecte se vor studia concomitent sunete lungi şi scurte pentru
consolidarea altenanţelor dinamice.
-Respectarea textului muzical al partiturii va fi asigurată de calitatea nivelului interpretativ sonor.
-Vom observa că există diferenţieri mari între nuanţa de forte în compoziţiile lui W.A.Mozart şi
G.Verdi; Fr.Schubert şi G. Mahler; J.Haydn şi R. Strauss…
-Educarea vocilor tinere nu va începe cu extinderea vocii, ci cu formarea reflexelor cântului pe baze
ştiinţifice, de a rămâne liber şi cât mai suplu cu putiinţă.
-Clasa de canto coral este un laborator de studiu în care fiecare student are personalitatea şi aptitudinile
sale de abordare rafinată a problemelor în cânt.
Concepte cheie:
-dinamica=se referă la nuanţe;
-musculatura costodiafragmoabdominale=întregul sistem muscular de susţinere al coloanei de aer în
cânt;
-pondere musculară suplimentară=impuls muscular suplimentar;
-alternanţe dinamice=intercalarea nuanţelor.
Rezumat
Tânărul student are mai puţină experienţă în realizarea nuanţelor vocii sale. De aceea, educarea
muzicală va începe cu vocalize, va continua cu repertoriu, pentru a-l face să înţeleagă şi să pună în
practică dinamica subtilă a unei piese muzicale. Adesea o voce mică poate deveni „mare” prin
folosirea inteligentă a paletei dinamice, relaxarea laringelui şi folosirea liberă a rezonatoriilor.
Este bine ca educaţia vocală să se producă individual şi colectiv. Iar pentru înlăturarea blocajelor
emoţionale să se folosescă „examenul”(audiţia) cu public.
Model de item pentru autoevaluare:
1)nuanţa de „piano” înseamnă un sunet gâtuit, îngust(da sau nu)?

51
2)există nuanţa de „piano” fără nuanţa de „forte”(da sau nu)?
3)care este diferenţa dintre nuanţele „piano” şi „forte”(din punct de vedere vocal)?
4)cum realizaţi nuanţele într-o piesă vocală?

Concluzii:
Toate genurile de voce vor emite un spectru dinamic cât mai divers.
Pe parcursul acestui capitol am abordat nivelul de exigenţă şi competenţă profesională legat de
dezvoltarea spectrului dinamic şi am concluzionat că fiecare voce cu amprenta sa specifică are propria
sa evoluţie, cu un control dinamic divers.

Bibliografie minimală:
Pinghiriac Emil, Pinghiriac Georgeta, Simboluri estetice ale vocii de soprană, Editura
U.N.M.Bucureşti, 2003.
Pinghiriac Georgeta, Album selectiv pentru canto coral, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti,2006.
Pinghiriac Georgeta, Pinghiriac Emil, Comunicarea prin cântul vocal, Editura Pegasus Press,
București 2009
Pinghiriac Georgeta si Emil Pinghiriac, Dimensiuni stilistico-interpretative vocale, Editura
Muzicala, Bucuresti, 2009.

Unitatea de învăţare 16

DIFICULTĂŢILE VOCII CÂNTATE ŞI VORBITE

1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1.Dificultăţile vocii cântate şi vorbite
1.3.2 Detimbrarea, îngroşarea sau tubarea vocii
1.3.3 Eliminarea sunetelor drepte
1.3.2. 1. Vobrato-ul excesiv
1.3.2. 2. Corzile vocale şi afecţiunile lor
1.3.2. 3. Aplicaţii practice: Alfred Alessandrescu Când perdeaua dragii mele
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare
Unitatea de învătare X

DIFICULTĂŢILE VOCII CÂNTATE ŞI VORBITE

Curs 18
Detimbrarea, îngroşarea sau tubarea vocii
Această stare se manifestă atunci când emisia vocală este lipsită de susţinere diafragmatică corectă şi
fără a beneficia de o cavitate faringobuconazală liberă şi deschisă. În consecinţă, o asemenea voce este
„săracă”, cu o slabă impedanţă reîntorsă pe laringe, mai puţin proiectată în spaţiu, îi lipseşte acuitatea
şi strălucire. Vocea interpretu-lui rămâne în „interior”, cu disponibilităţi limitate.
Iată un exemplu ce va facilita deschiderea, desfacerea armonicelor superioare:
Exerciţiul nr.16 şi exerciţiul nr.17:

Moderato

ni - o, ni - o, ni - o, ni - o, ni - o.

Moderato

Cu - ie, cu - ie, cu - ie, O - ra - ro - ru

52
 Moderato

Si __ __ __ __ __ __ __ __ ___
Se __ __ __ __ __ __ __ __ ___
Ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, ta, __ ta
Za, za, za, za, ţa, ţa, ţa, ţa, ___ şi

Se va urmări mental poziţia joasă a laringelui în exreciţiul nr.18:

Deschiderea exagerată a faringelui;
Păstrarea vocalei „o” pe poziţia sonoră a silabei „ie”;
Vom urmări în exerciţiul de mai jos, corijarea consoanelor „s”,”ş”,”t”,”ţ”,”z”.
Consoanele respective sunt articulate greşit. De aceea, în timpul exerciţiului buzele vor fi moi, limba
lipită de dinţii inferiori, gura se va deschide lateral.
Iată un exerciţiu pentru corijarea consonei „r „:

În timpul exerciţiului 19, vârful limbii va vibra excesiv;

Întreaga cavitate bucală va intra în vibraţie, gura se va deschide lateral, executând „rrrrrrrr”.
Repejor

tr, r, r, r, r, r, r, r, r, r, r, r, r, r, r, r, r, r

Eliminarea sunetelor drepte

Deobicei, vibrato-ul lent sau întârziat se poate transforma în sunet drept. Defecţiunea este sesizabilă
pe sunetele ţinute(lungi), sau pe silabele ce se succed cu rapiditate.
Studentul care atacă un sunet drept nu-şi poate stabili libertatea sinergiei musculare până în momentul
apariţiei vibrato-ului. Vibrato-ul este o zestre naturală a timbrului, criteriu cert, estetico-stilistic.
Sunetele drepte sunt rezultatul lipsei de susţinere, a apropierii corzilor vocale, a rigidităţii.
Defecţiunea se poate remedia cu ajutorul unor exerciţii lente pe un tempo lent, căutând vocala care
vibrează cel mai bine.
Exerciţiu nr.20 pentru eliminarea sunetelor drepte:
Andante

i - e - a - o -- u u - o - a - e -- i

Vocaliza va fi executată într-un legato constant, fără crescendo sau decrescendo pe toate cele cinci
vocale;
Se vor păstra toate indicaţiile de până acum privind respiraţia, emisia şi poziţia sunetului;
Se vor înlătura stările de emotivitate ce blochează funcţionarea laringelui, lipsind sunetul de
elasticitate, vivacitate şi expresie;
Aceleaşi simtome se întâlnesc şi în cazul vibrato-ului excesiv.
Aceste defecte vor fi înlăturate printr-o educaţie constantă a studentului, prin cultivarea sentimentului
de încredere în propriul său instrument vocal.
Corzile vocale şi afecţiunile lor
Atât vocea cântată cât şi cea vorbită au o serie de afecţiuni, cum ar fi: apariţia nodulilor, disfonia de
conversie, ulcerul de contact, injusteţea sunetului.Cauza apariţiei nodulilor pentru cei care se folosesc
de voce în profesie este lipsa unei tehnici corecte de vorbire şi de cânt.
-disfonia de conversie este provocată de o atitudine negativă ce acţionează asupra subconştientului
unui subiect, creându-i o tulburare fizică, organică. Vocea devine opacă.

53
-ulcerul de contact se produce de obicei în registrul grav, urmare a plasării exagerate a sunetului, o
eroziune a mucoasei corzilor vocale. Se vor evita sunetele îngroşate, tubate, precum şi loviturile de
glotă.
-injusteţea sunetului sau cântul fals, se datorează unei deficienţe de percepţie auditivă, o greşită
coordonare între captare, urechea internă laringe şi creier. Toate sunt rezultatul oboselii, respiraţiei
greşite sau a presiunii subglotice slabe.
Aplicaţii practice:
Se recomandă exerciţiile pe valori de note lungi, interval de cvartă, în registrul mediu sau de cvintă pe
vocala”a”, tot în registrul mediu până când aceste defecţiuni sunt corijate.
Când perdeaua dragii mele(1916) de Alfred Alessandrescu(1893-1959):
Interpretarea piesei bazate pe o atmosferă de colind, sugerează linişte, speranţă şi profunzime. Feerica
simbioză a vocii cu pianul este creată de nuanţele stinse ale pianului.
Interpretarea motivică este bine delimitată de respiraţii cu gradări ale până la „pp” , modulaţiile
pasagere, vor fi realizate fără crispare(măsurile 21,23, 37, 38). Cântul este omogen, gradat agogic şi
dinamic, cu respiraţii bine conturate motivic.

Obiective:
De obicei, defecţiunile vocilor se întâlnesc la persoanele, care din dorinţa de a se face auzite de
auditoriu îşi forţează limitele intensificând vocea prin sunete necontrolate şi nesusţinute de coloana de
aer. Deteriorarea vocii, oboseala, poate interveni în orice moment. Există o singură explicaţie:
-lipsa susţinerii coloanei de aer şi emisia greşită a sunetului.
Remedierea constă într-o puternică şi constantă respiraşie, gândind tot timpul proiectarea sunetului
spre înainte.
Concepte cheie:
-detimbrarea=defectarea vocii normale;
-opacizarea sunetului=îngroşarea artificială a sunetului;
-disfonia=pierderea vibraţiilor naturale ale vocii;
-ulcerul de contact=eroziunea corzilor vocale datorate cântului forţat;
-injusteţea sunetului=neglijenţe auditive sau deficienţe fiziologice.
Model de item pentru autoevaluare:
1)ce este tubarea vocii(cântat corect sau incorect)?
2)care sunt extremele vocii(înainte, înapoi, în sus, în jos)?
3)cum se deosebesc sunetele drepte de sunetele normale?
4)disfonia de conversie este o calitate sau o defecţiune a vocii?
5)ce se întâmplă când cântăm tare(vom fi auziţi bine sau mai puţin bine)?
Rezumat
Atât vocea vorbită cât şi vocea cântată sunt daruri pe care le posedă omul.
Asigurarea unui echilibru corect al vieţii şi îngrijirea vocii sunt cerinţe obligatorii pentru un muzician,
care se exprimă în primul rând prin vocea sa, sau va compune pentru o voce sănătoasă. Cele mai mic
disconfort vocal este necesar să fie tratat cu grijă şi competenţă, pentru evitarea complicaţiilor.
Concluzii:
Cunoaşterea vocii şi a pericolelor ce o pândesc aduce avantaje constante fiecărei persoane. Metodele
de înfrumuseţare, de aşezare a vocii pe o poziţie suplă şi joasă a laringelui folosite pe lărgirea
rezonatoriilor şi sprijinul musculaturii în procesul fonaţiei vor fi întotdeuna metodele ştiinţifice.

PROGRAM OBLIGATORIU PENTRU EVALUARE-semestrul II:

1)o arie antică, un lied sau un studiu acompaniat(Concone, Vaccai);
2)o piesă românescă din repertoriul studiat.
3) un lied creatia universala.

Bibliografie minimală obligatorie:

-Pinghiriac Emil şi Pinghiriac Geogeta Arta cântului şi interpretării vocale, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2003;
-Pinghiriac Georgeta, Album selectiv pentru canto coral, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2006.

54
-Piso Ion, Cibernetica fonaţiei în canto, Editura Muzicală, Bucureşti, 2000.
-Pinghiriac Georgeta si Emil Pinghiriac, Comunicarea prin cantul vocal, Editura Pegasus Press,
Bucuresti, 2009;
-Pinghiriac Georgeta si Emil Pinghiriac, Dimensiuni stilistico-interpretative vocale, Editura
Muzicala, Bucuresti, 2009.

Bibliografie facultativă:
-Arnăutu Mihail, Consonanţe lirice, Editura Muzicală, Bucureşti 1990.
-Burlui Ada, Introducere în arta cântului, Editura Appolonia, Iaşi, 1986.
-Budoiu Ion,Metodica predării cântului, Curs litografiat, Conservatorul Gheorghe Dima, Cluj, 1979.
-Cernei Elena, Enigmele vocii umane, Editura Muzicală, Bucureşti, 1982.
-Ciucur Viorela, Miniatura vocală, Editura Apollonia, Iaşi, 1999.
-Drăgan Adriana, Aspecte mistice în stabilirea conceptului interpretativ dirijoral, Editura Cartea
Universitară, Bucureşti, 2006.
-Eco Umberto, În căutarea limbii perfecte, Editura Polirom, Bucureşti,2002.
-Enigărescu Octav, Dincolo de scenă , Editura Muzicală, Bucureşti, 1987.
-Husson Raoul, Vocea cântată, Editura Muzicală, Bucureşti, 1968.
-Iliuţ Vasile, O carte a stilurilor muzicale, Bucureşti, 1999.
-Pavlencu Camelia, Rezonanţe lirice universale în liedul românesc, Editura U.N.M.Bucureşti,2005.
-Pinghiriac Emil, Pinghiriac Georgeta, Arta cântului şi a interpretării vocale,editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2003.
-Pinghiriac Emil, Mirabila voce de bariton, Editura Muzicală, Bucureşti, 2005.
-Pinghiriac Georgeta, Simboluri estetice ale vocii de soprană, Editura U.N.M. Bucureşti,2003.
-Pinghiriac Georgeta, Album selectiv pentru canto coral, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti,2006.
-Piso Ion, Cibernetica fonaţiei în canto, Editura Muzicală, Bucureşti, 2000.
-Pop Claudia, Estetica cântului, Editura Muzicală, Bucureşti, 2004.
-Pop Ioan, Ştinţa, arta şi pedagogia cântului, Conservatorul de Muzică, Bucureşti, 1992.
-Voinea Silvia,Incursiune în istoria artei cântului şi a esteticii vocale, Editura Pro Transilvania,
Bucureşti,2002.

55