Calculul capacității de atenuare prin metoda grafică exactă

Capacitatea de atenuare a lacurilor de acumulare este formată din volumul de protecţie

(Wpr.), volum delimitat de nivelul maxim de exploatare (Nmax expl.) şi nivelul normal de retenţie
(NNR) care în majoritatea cazurilor coincide cu creasta deversorului (CD), volum numit uneori
volum de atenuare sub creasta deversorului şi din volumul de atenuare propriu - zis (Wat)
delimitat de NNR şi nivelul maxim de calcul al viiturii (NVC).
Din punct de vedere al existenţei ambelor volume de atenuare sau numai a unuia dintre
ele se întâlnesc trei cazuri şi anume:
- lacuri de acumulare la care există numai volum de protecţie; acestea sunt lacuri mici
la care nu sunt prevăzute instalaţii de deversare ci numai instalaţii de golire de fund;
- lacuri de acumulare la care există numai volum de atenuare; acestea sunt lacuri la care
volumul util ocupă tot spaţiul până la creasta deversorului;
- lacuri de acumulare la care există atât volum de protecţie (retenție) cât şi volum de
atenuare; la aceste lacuri atenuarea undelor de viitură se produce în două faze.
Calculul capacităţii de atenuare a lacurilor de acumulare se poate face prin metode
aproximative şi metode exacte. Dintre metodele exacte, cele mai utilizate sunt: metoda
grafoanalitică (denumită metoda încercărilor sau metoda calculului riguros) şi metoda grafică.

a) Metoda grafică exactă

Ax Qafl.
baraj
N.V.C. (Nivelul viiturii de calcul)

Wat.
Qdev. N.N.R.(Nivelul normal de retentie)=Creasta deversorului

Wpr.
N. max. expl.

Wut.

N. min. expl.
Wsig.
N.Wal.

Wal

Qgolire

Fig.22 Volumele și nivelurile caracteristice ale unui lac de acumulare din zona colinară
 Această metodă se bazează pe cunoaşterea aceloraşi elemente ca şi prima metodă
(grafoanalitică) şi prezintă avantajul faţă de aceasta că nu necesită încercări.
Din figura 22, se poate observa că volumul total al atenuării (WAT) este compus din
volumul de protecție (Wpr.) cât și din cel de atenuare propriu – zis ( Wat.)
WAT = Wpr. + Wat.
De asemenea debitul defluent este compus din debitul ansamblului golirii de fund și cel
deversat prin ansamblul descărcătorului de ape mari.
Qdefl. = Qgolire + Qdev.
În calculele de atenuare se presupune golirea de fund blocată și atunci ( Qgolire = 0 ),
deoarece este posibil ca în timpul viiturilor extreme, golirea de fund să fie blocată cu diverși
plutitori transportați de către unda de viitură sau la acumulările importante ce dețin stavile grele
care sunt manevrate cu ajutorul motoarelor electrice din turnul de manevră, acestea să nu poată fi
operate din cauza unor pene de curent neașteptate.
Astfel, debitul defluent va fi format doar din debitul evacuat prin ansamblul
descărcătorului de ape mari.
Qdefl. = Qdev.
Pentru calculul capacității de atenuare prin metoda grafică exactă, întâlnim mai multe
cazuri.
A) Considerăm lacul plin până la N.N.R. (avem numai Wat. peste creasta
deversorului, Wpr. = 0, adică Nmax. expl. = N.N.R.)

Date necesare calculului:

1) Hidrograful debitelor afluente în secțiunea de amplasament al lacului. Avem nevoie
de două hidrografe și anume unul pentru probabilitatea de calcul Pc = 1% și unul
pentru probabilitatea de verificare Pv = 0,1% (Fig. 23).
Q
Qa max
(mc/s)

t(s)

Fig. 23. Hidrograful undei de viitură

 2) Avem nevoie de o parte din curba capacității lacului (Wat.=f(h)) (Fig. 24).

H(m) h(m) h(m)

Wat=f(h)
NNR
Wat
h2
W=f(H)

h1

NNR
Wal. Wsig. Wut. Wat1 Wat2
W(mil mc.) Wat

Fig. 24. Curba Wat. = f(h)

3) De la creasta deversorului avem nevoie de cheia limnimetrică a deversorului

(Qd=f(h)) (Fig.25).
h(m)

Qd=f(h)

h2

h1

NNR
Qd1 Qd2
Qd

Fig. 25. Cheia limnimetrică a deversorului (Qd=f(h))

√
unde:
m – coeficient de debit, și dacă considerăm că este deversor cu prag lat, atunci m = 0,35
(după P. Kiselev);
b – lungimea frontului deversant, b = 10 ÷ 20 (m).
Apoi dăm valori lui h și rezultă Qd. Lui h1 - Qd1, lui h2 - Qd2 și rezultă cheia limnimetrică.
Pentru acumulările mici și mijlocii lama deversantă nu ar trebui să aibă o grosime mai mare de 1
m, pentru a nu provoca pagube foarte mari ansamblului descărcătorului de ape mari în timpul
deversărilor.
 4) Se întocmește curba Qd=f(Wat) (Fig. 26), cu ajutorul curbelor (2) și (3) adică
Wat.=f(h) și Qd=f(h).
Qd

Qd=f(Wat)

Wat
Fig. 26. Curba Qd=f(Wat)

Hidrograful viiturii şi graficul Qd max = f(Wat) au ordonatele la aceeaşi scară şi pentru

efectuarea operaţiilor grafice se reprezintă cu abscisele în prelungire, hidrograful fiind situat în
partea dreaptă (Fig. 27).

Qd M Q
Qa max
Qd=f(Wat) (mc/s)
a M'
a 5 Qd. max
8
4 Wat
6
7
a
1
2 3
O t/2
Wat t
t(s)
Fig. 27. Determinarea lui: Qd max şi Wat
 Operaţiile construcţiei grafice se desfăşoară astfel:
- se discretizează durata hidrografului debitelor afluente în intervale de timp t şi la
sfârşitul fiecărui interval se ridică verticale prin linii pline până intersectează
hidrograful; de la mijlocul fiecărui interval se ridică verticale întrerupte până când
intersectează hidrograful;
- pe graficul Qd = f(Wat) se duce o dreaptă OM care face cu ordonata un unghi  a
t
cărui tangentă este: tg  = ; din punctul M se duce o verticală şi apoi dreapta
2
MM' care face cu verticala acelaşi unghi ;
- metoda constă în tratarea pe cale grafică a ecuaţiei diferenţiale de bază: dW = (Qa -
Qd)dt, care se transformă în diferenţe finite;
- de la punctul de intersecţie al primei verticale întrerupte duse la sfârşitul intervalului
t
cu hidrograful debitului afluent, se duce paralela 1 la abscisă până intersectează
2
dreapta OM; din acel punct se duce dreapta 2 paralelă la MM' până intersectează
curba Qd = f(Wat); de aici se duc dreptele 3 şi 4 astfel: dreapta 3 paralelă la abscisă
până intersectează prima verticală plină după verticala întreruptă de la care s-a pornit,
obţinând astfel primul debit defluent şi dreapta 4 paralelă la OM;
- se pleacă de la punctul de intersecţie al celei de-a doua verticale întreruptă cu
hidrograful debitelor afluente, cu dreapta 5 paralelă la abscisă până intersectează
dreapta 4; din acest punct se duce dreapta 6 paralelă la MM' până intersectează curba
Qd = f(Wat); de aici se duc dreptele 7 şi 8; dreapta 7 paralelă la abscisă intersectează
linia verticală după verticala întreruptă de la care s-a pornit şi se obţine al doilea debit
defluent;
- operaţia continuă şi unind punctele astfel obţinute se obţine hidrograful debitelor
defluente care se intersectează cu hidrograful debitelor afluente şi rezultă astfel:
Qdmax şi Wat.
In cazul când capacitatea de atenuare este formată atât din volumul de protecţie (Wpr.)
cât şi din volumul de atenuare (Wat.) (deversabil) folosirea metodei grafice exacte se poate face
pentru două situaţii:
B1) Situaţia când este impus Wpr şi se cere Qd max şi Wat
In acest caz unda de viitură aferentă realizează umplerea lacului până la momentul t1 prin
care trasându-se verticala până la intersecţia cu hidrograful, se delimitează în stânga volumul de
protecţie impus (Fig. 28).
WAT=Wpr.+Wat.
Qd M Q
Qa max
Qd=f(Wat) (mc/s)
a M' 5
8 Qd. max
a 6
1 Wat
4 7
2
a 3
Wpr
O t1
Wat t(s)
Fig. 28. Calculul elementelor atenuării când este impus Wpr

Incepând din acest moment se delimitează intervale de timp t şi se rezolvă problema

prin aceeaşi metoda grafică exactă arătată mai înainte. Se impune ca volumul de protecție să fie
egal cu jumătate din valoarea volumului de atenuare determinat la cazul A. Wpr=1/2 *Wat(caz A)

B2) Situaţia când este impus Qd max şi se cere Wpr şi Wat

Debitul defluent maxim Qd max se impune în funcție de capacitatea de transport a albiei în
aval de acumulare ca să nu apară inundații.
Impunem Qd max=1/3 Qa max
Aici problema se rezolvă astfel:
- se trasează verticala pe hidrograful afluent din Qd max impus până intersectează
t
abscisa şi se determină intervale t şi începând de la această verticală spre stânga
2
(spre originea axelor);
- operaţiile grafice care urmează sunt ca la metoda exactă expusă mai înainte, numai că
se face o construcţie inversă aşa cum arată săgeţile din figura 29. În punctul unde
curba debitului defluent intersectează abscisa, se ridică verticala până întâlneşte
hidrograful şi în stânga acestei verticale este delimitat volumul de protecţie căutat, iar
deasupra curbei debitelor defluente este volumul de atenuare.
 Qd M Q
Qd=f(Wat) Qa max
(mc/s)
a M'
a 8
2
7
4 3 Wat
9 Qd. max
12 1
6 5 Wpr
a
11 10
O
Wat t(s)
Fig. 29. Calculul elementelor atenuării când este impus Qd max

In această situaţie apar dificultăţi la stabilirea curbei Wat = f(h), deoarece nu se cunoaşte
nivelul crestei deversorului (nu se cunoaşte Wpr). Pentru aceasta se procedează astfel:
- pe hidrograful viiturii, unind printr-o dreaptă originea axelor cu Qdmax de pe ramura
descrescătoare a hidrografului, se determină la scară WAT ca în figura 30.
Q
Qa max
(mc/s)

WAT
Qd. max

t(s)

Fig. 30. Determinarea lui WAT

- din curba W = f(h) se extrage curba WAT = f(h) începând de la Nmax expl., unde
WAT = Wpr + Wat ca în figura 31.
- pentru un deversor dimensionat economic în privinţa lui b şi hd se întocmeşte cheia
deversorului, stabilindu-se hdmax corespunzător lui Qd max cum se arată în figura
32.
 H h h

N.V.C.
hdmax
C.D.
Nmax Wpr WAT
Wat

expl. WAT
W=f(H)

Wal. Wsig. Wut. W

Fig. 31. Delimitarea curbei WAT=f(h)

h(m)

Qd=f(h)

hdmax

NNR
Qdmax
Qd
Fig. 32. Determinarea lui hdmax

- pe curba WAT = f(h) corespunzător lui WAT avem N.V.C. (nivelul viiturii de calcul),
unde se intră cu hd max începând de la partea superioară (N.V.C.) în jos şi rezultă
 creasta deversorului (C.D.) care coincide cu N.N.R. și rezultă astfel și Wpr
aproximativ;
- se poate lua drept curbă de bază Wat=f(h), porţiunea din WAT = f(h), aflată deasupra
lui Wpr şi se procedează mai departe ca în cazurile anterioare.