Sunteți pe pagina 1din 2

Banciu Iulia

Colegiul Național ,,Elena Ghiba Birta” Arad

Tradiții și obiceiuri în Suceava

Județul Suceava se remarcă prin autenticitatea portului popular, muzica populară, olăritul și
multe alte meșteșuguri care sunt păstrate până în prezent.

Portul popular bucovinean pune în evidență talentul și sensibilitatea pentru frumos a locuitorilor
acestor zone, care în zilele de sărbătoare îmbracă aceste straie. Ca și în trecut, femeile din
Bucovina lucrează costumele populare manual, folosind motive folclorice: spicul, soarele, frunza
și, nu în ultimul rând, crucea simbolizând credința în Dumnezeu.

Portul femeiesc este format dintr-o cămașă bogat împodobită cu motive florale și geometrice, o
catrință țesută cu fir auriu, care este legată în talie cu brâu colorat, iar în picioare se poartă
opinci. Iarna, femeile poartă bundițe, ciorapi și baticuri din lână.

Portul bărbătesc este format dintr-o cămașă mai lungă, care prezintă în general o broderie
geometrică în culori de negru sau maro, legată la mijloc cu o curea din piele, o vestă (bundiță) cu
pielea albă, în afară decorată cu motive florale sau geometrice și adaosuri din blană de jder și cu
blană spre interior, ițari din lână, pe cap o căciulă din piele de miel, iar în picioare opinci.

Confecționarea măștilor populare este strâns legată, în special, de sărbătorile de iarnă. În cadrul
obiceiurilor de iarnă, desfășurate în vetrele satelor, masca are un rol extrem de important. Pentru
confecționarea măștilor se folosesc blănuri (de oaie, capră, urs), piele, lemn cioplit, coji de
copac, metal, mărgele, boabe de fasole. Aceste măști au o bogată încărcătură emoțională,
reprezentând în general transpunerea unor animale precum capre, cai, urși, lupi, cerbi sau a unor
personaje din mitologia populară sau din folclor.

Satul bucovinean păstrează și astăzi trăsătura care l-a consacrat: arhitectura tradițională, din
lemn, cu ornamente specifice. Casa tradițională, cu două camere, tindă pe mijloc și cerdac pe trei
laturi, precum și anexele gospodărești fac încă parte din peisajul locului.

Aici, în fiecare iarnă, în Postul Crăciunului, au loc șezătorile, prilej de transmitere a


meșteșugurilor populare de la o generație la alta. Acum, dar și pe parcursul întregului an, sunt
create adevărate capodopere meșteșugărești: costume și măști populare, ouă încondeiate, oale,

Clasa XII E
Banciu Iulia
Colegiul Național ,,Elena Ghiba Birta” Arad

covoare, tapiserii, diferite cioplituri în lemn, cu caracter practic sau decorativ, icoane pictate pe
lemn, sticlă sau piatră.

Hramurile sunt obiceiuri calendaristice, legate de prăznuirea patronilor bisericilor, prilej de


întâlnire a familiilor cu rudele și cu membrii ce locuiesc în alte localități.

Cele mai renumite hramuri din județ sunt cele de la Suceava, de „Sfântul Ioan” sau „Sânzienele”
și cele de la Putna și Cacica, de „Adormirea Maicii Domnului”, pe 15 august. La acestea, cel mai
important rol îl au slujbele religioase, care adună an de an zeci de mii de credincioși veniți din
toate colțurile țării.

Nașterea – cuprinde practici destinate ocrotirii copilului de deochi și boli, obiceiuri de botez și de
petrecere (cumetria), precum și obiceiuri la scăldăciune; la șase luni după botez, copilul trebuie
să fie răscumpărat de către părinți de la nași, prin colaci și alte daruri; la jumătate de an de la
naștere, copilului i se taie „moțul” (obiceiul se practică astăzi la un an), prilej cu care se
organizează o nouă petrecere familială.

Nunta – eveniment complex, cu implicații multiple, este prilej de bucurie și petrecere pentru
întreaga comunitate; cuprinde următoarele momente principale: pețitul (petrecere restrânsă, cu
schimburi de daruri între miri și discuții legate de zestre între cuscri), logodna (schimbul inelelor,
iertăciunea, schimbul semnelor între miri) și nunta propriu-zisă (împodobirea miresei și
„bărbieritul” mirelui, deplasarea mirelui cu mare alai la casa miresei, „dezlegatul” porții și
iertăciunea mirilor de la părinți, pornirea nuntașilor către biserică, cununia religioasă, masa de
nuntă și jocul, „dezhobotatul” miresei); la o zi după nuntă are loc „uncropul”, o petrecere la care
sunt invitați toți cei care au participat la nuntă.

Înmormântarea – ceremonial desfășurat pe parcursul a 3-4 zile, cuprinde o serie de obiceiuri și


tradiții practicate după încetarea din viață a unei persoane: acoperirea sau întoarcerea cu fața la
perete a oglinzilor din casă, „scăldătoarea” defunctului (baie rituală de purificare), priveghiul,
bocitul, pregătirea pomenilor și împodobirea pomului de înmormântare, cortegiul funerar,
înmormântarea; la 40 de zile, la șase luni și anual, până la 7 ani după înmormântare, se fac o
serie de pomeniri și praznice pentru a se cinsti amintirea celui dispărut.

Clasa XII E