Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obiectiv:
Ø Să recunoască faptul că noi nu suntem neapărat ceea ce spun ceilalţi că suntem.
Materiale: o cutie de carton; 5-6 obiecte uzuale; hârtie şi creioane după caz
Strategii şi metode: conversaţia, explicaţia
Timp alocat: 40-45 min – evocare – 10 min
- realizarea sensului - 15 min
- reflecţie – 15 min
Forme de organizare a activităţii: individuală, frontală
Procedura:
Evocare:
1. Se introduc obiectele în cutie astfel încât participanţii să nu le vadă (obiectele utilizate pot fi: o
cretă, un burete, un pix, o lavetă de bumbac, un biscuite). Se descrie fiecare obiect şi li se cere
elevilor să ghicească ce s-a descris.
Realizarea sensului:
2. Se iniţiază o discuţie legată de dificultatea numirii cu acurateţe a unor obiecte nevăzute de
procesul formării unei opinii despre o altă persoană, bazându-ne doar pe ceea ce se spune sau
se face, când nu putem ştii cu siguranţă ce se află în interiorul lor.
3. Se cere celor prezenţi să alcătuiască propoziţii care să spună celorlalţi câte ceva despre ei.
Propoziţiile trebuie să înceapă cu “Eu sunt..” şi vor fi încurajaţi să le completeze în cât mai
multe variante (de ex: Eu sunt foarte prietenos; Eu sunt un om bun; Eu sunt un bun ascultător;
ş.a.)
Reflecţia:
4. Întrebări referitore la conţinut:
- A fost dificil să denumiţi obiectile din cutie? De ce?
- Dacă cineva a denumit greşit un obiect a însemnat că persoana respectivă este
proastă? Înseamnă că descrierea nu era bună? A schimbat descrierea incorectă a obiectului
ceea ce este obiectul în relitate?
- Dacă cineva greşeşte în a percepe cine eşti tu ca persoană, se schimbă cu ceva ceea ce
eşti tu de fapt?
- Suntem noi ceea ce cred ceilalţi că am fi?
- Putem schimba presupunirile greşite? Putem să avem mereu succes în a face acest
lucru?
- Ce putem să ne spunem atunci când ştim că cineva are o părere proastă despre noi ,pe
care nu o putem schimba?