Activităţi cu clasele de elevi în care sunt încadrați copii și adolescenți cu

anxietate

1. Preadolescenţa între risc şi oportunitate (Beşleagă D., Mazilu L., Moraru E., ş.a.
Psihoprofilaxia – direcţie de activitate a psihologului şcolar din instituţiile de învățământ
preuniversitar. Chişinău: Sirius SRL. 2009, 128 p.)
Scopul activităţii: familiarizarea elevilor cu particularităţile specifice vârstei
preadolescentine.
Durata: 45 – 60 min
Obiective:
 Definirea noţiunii de preadolescenţă;
 Identificarea punctelor forte şi punctelor slabe ale vârstei preadolescentine
 Determinarea riscurilor şi oportunităţilor preadolescentului;
 Elaborarea modalităţilor de valorificare a oportunităţilor şi de prevenire a riscurilor.
Metode şi procedee: convorbirea ghidată, tehnica SWOT, tehnica „Caruselul”.
Materialele necesare: ilustrate, foi A3, carioci, lipici, mutrişoare care reflectă diferite stări
emoţionale (smile-uri), suportul informaţional, povestea alegorie.
Desfăşurarea activităţii:
1. Salutul.
2. Brainstorming: noțiunea de „preadolescenţă”. Se analizează răspunsurile şi se deduc
elementele definitorii ale preadolescenţei.
Preadolescenţa (10 – 15 ani) se caracterizează prin trecerea spre maturitate şi integrarea în
societatea adultă. E o trecere între perioada copilăriei spre cea adultă şi e vârstă marilor
transformări. Este vorba de acele transformări. Este vorba de acele transformări care vor
conduce treptat la cristalizarea şi stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale
adolescentului. De aceea e şi cea mai contradictorie etapă de vârstă. În această perioadă au
loc modificări considerabile atât corporale fiziologice, cât şi psiho-sociale.
Planul psihic suportă modificări profunde. E perioada senzitivă pentru formarea
conştiinţei de sine, a autoaprecierii, a sistemului de valori, e vârsta căutărilor. În această
etapă se conturează şi se adâncește mai mult individualizarea, conturându-se
caracteristicile conştiinţei de sine. Este o fază intensă de dezvoltare psihică, încărcată de
conflicte interioare. Copilul manifestă o oarecare agitaţie şi impulsivitate, momente de
nelinişte şi dificultate, de concentrare şi oboseală la efort. Părerile personale încep să fie
argumentate, începe să crească interesul pentru problemele abstracte şi de sinteză, dar şi
pentru participarea la roluri mai deosebite. Se rafinează interesul pentru lectură, filme,
TV, apare dorinţa de afirmare, experienţa afectivă se nuanţează şi se impregnează de
valori.
Cei 5 „I”, care definesc trăsăturile caracteristice preadolescentului şi care pot oferi
oportunităţi, cât şi riscuri ascunse:
1. Independență – preadolescenţii tind să devină mai puţin dependenți de părinţii lor şi
de alţi adulţi care fac parte din viaţa lor. Pentru a obţine independență, ei încep să-şi
schimbe „centrul de gravitaţie de la părinţi la semeni şi, uneori, la alte sisteme de
valori”. Această schimbare este puternică, poate facilita dezvoltarea responsabilităţii,
dar poate implica revoltă şi duce la conflicte cu adulţii.
2. Identitate – preadolescenţii sunt în căutarea propriei identități şi trăiesc intens dorinţa
de afirmare. Luptă pentru a se defini pe ei înşişi şi pentru ceea ce vor să realizeze.
Acest proces implică experimentarea, care le oferă atât oportunitatea descoperirii, cât
şi riscul viciilor.
3. Intimitatea – apare o trebuinţă acută în afectivitate şi intimitate. Propria afectivitate se
nuanţează, se diferenţiază. Ei învaţă să-şi exprime şi să-şi controleze emoţiile,
 sentimentele. Curiozitatea sexuală şi maturizarea stimulează formarea identității
sexuale.
4. Integritate individualizată – apare un conflict intern între valorile de bază oferite de
părinţi şi influenţele colegilor, mass-medii, etc. De aceea ei simt nevoia de a elabora
propriul sistem de valori şi principii, fiind în căutarea lor. Ei vor să decidă ce să
creadă şi cum să se comporte.
5. Intelect – capacitatea intelectuală are acum o oportunitate de dezvoltare, extinzându-
se la gândirea abstractă, conceptualizată. Se formează un anumit stil cognitiv.
3. Lucrul în grup (tehnica SWOT).
 grupul 1 – puncte forte ale vârstei preadolescente;
 grupul 2 – puncte slabe;
 grupul 3 – oportunităţi pe care le poate oferi vârsta dată;
 grupul 4 – riscurile vârstei.
După realizarea sarcinii foile de lucru se transmit pe rotație fiecărui grup, astfel ca toate
grupurile să aibă posibilitatea să completeze fişele la toate 4 compartimente. Apoi foile se
afişează pe tablă în următoarea ordine:
puncte forte – S W – puncte slabe
oportunităţi – O T – riscuri
Argumentarea ideilor şi prezentarea.
4. Activitatea de încheiere. Propunem pentru meditaţie parabola „Cele două ulcioare”.

2. Stima de sine şi imaginea de sine (Beşleagă D., Mazilu L., Moraru E., ş.a.
Psihoprofilaxia – direcţie de activitate a psihologului şcolar din instituţiile de învățământ
preuniversitar. Chişinău: Sirius SRL. 2009, 128 p.)
Scopul activităţii: dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de sine
Durata: 45 min
Obiective:
 Identificarea calităţilor pozitive pentru a înlătura autoaprecierea joasă;
 Exersarea şi prezentarea propriilor calităţi/trăsături (pozitive sau negative) pe care le
posedă;
 Valorificarea calităţilor pozitive în autoafirmarea personală.
Metode şi procedee: dezbaterea, conversația euristică; furtuna de ideii; testul psihologic;
miniposter; jocul de rol; întrebări şi reflecţie.
Materialele necesare: fleepchart, marchere, scotch.
Desfăşurarea activităţii:
1. Salutul.
2. Exerciţiul „Colegul meu”. Fiecare elev va alege un bileţel cu un nume al unui coleg
sau colegă. Ei vor avea de trecut în dreptul numelui 2 trăsături pozitive şi 2 defecte ale
persoanei în cauză. Bileţele se adună şi se citesc în ordine, iar persoanele caracterizate vor
trebui să confirme sau să infirme cele scrise şi să adauge pe bileţel alte 2 trăsături pozitive
şi alte 2 defecte care cred că-i caracterizează.
3. Exercițiul „Eu şi lucrurile din universul meu”. Se va face o schemă pe tablă şi se va
cere elevilor să realizeze un miniposter care să aibă în centru un copac şi în jurul acestuia
câte 3 lucruri din următoarele categorii:
 Lucruri pe care ştiu să le fac şi îmi place să le fac;
 Lucruri pe care ştiu să le fac cel mai bine şi mai repede decât alţii într-o activitate;
 Lucruri pe care nu ştiu să le fac mai bine decât alţii;
 Lucruri care nu-mi place să le fac, dar le fac atunci când mi se cere;
 Lucruri care nu ştiu să le fac, dar mi+ar plăcea să învăţ să le fac;
 Lucruri care m-ar bucura cel mai mult să le realizez în viaţă;
  Lucruri pe care le prețuiesc cel mai mult pe lume.
Elevii vor folosi culorile pe care le preferă, vor face copacul aşa cum doresc şi în final,
pentru a-i încuraja vom prezenta primul posterul realizat de psiholog. Cei care doresc
prezintă şi eu, astfel interpretăm modul în care copacul desenat reprezintă persoana care l-
a realizat (în funcție de culori, dimensiuni, rădăcini, trunchi, coroană, frunze, fructe, etc.)
1. Test psihologic. Elevii vor răspunde la 10 întrebări ale testului dr. Phill.
2. Reflecție.

3. Conştiinţa de sine: autocunoașterea şi autoaprecierea

Obiective:
 Să reflecteze asupra caracteristicilor personale, recunoscându-și puterile şi abilităţile lor;
 Să se vadă pe ei înşişi unici şi speciali;
 Să stimuleze autoaprecierea şi încrederea în propria persoană.
Durata: 2 ore
Materiale necesare: hârtie, pixuri, creioane, carioce, fişa practică nr. 1.
Desfăşurarea activităţii:
1. Exerciţiul „Cine sunt eu? Cum sunt eu?” Psihologul le propune preadolescenţilor să
continue propoziţiile în scris:
Eu cred că sunt …
Cei din jur cred că sunt …
Eu aş dori să fiu …
Pentru fiecare propoziţie e necesar să aleagă 4 – 5 calităţi din lista de cuvinte propusă de
psiholog.
Lista cuvintelor:
Simpatic, slab, plăcut, brutal, lăudăros, străduitor, plictisitor, ingenios, curajos, zgârcit,
deştept, hazliu, răbdător, neplăcut, îngândurat, bun, sănătos, amabil, timid, cinstit,
mediocru, singuratic, frumos, gingaş, puternic, bătăuş, mincinos, fricos, prietenos, etc.
2. Activitatea „Sunt o persoană specială” (Ghidul: Formarea deprinderilor de viaţă pentru
prevenirea traficului de fiinţe umane. Chişinău: Trigraf-tipar, 2004. 228 p.) Distribuiţi fişe
de hârtie fiecărui participant. Timp de 5 minute ei vor scrie trei enunţuri de ce se consideră
persoane speciale („Sunt o persoană specială deoarece …”). După ce fiecare membru al
grupului a înregistrat calităţile specifice persoanei sale, fişele sunt adunate într-un coşuleţ.
Împărţiţi grupul în 3 echipe şi repartizaţi în mod egal fiecărei echipe fişele completate.
Explicaţi echipelor că au rolul de a examina aceste calităţi. Rugaţi participanţii să
vorbească despre utilizarea lor atât în viaţa socială, cât şi în cea persoană folosind
următoarele întrebări:
 Unde puteţi utiliza aceste comportamente, trăsături speciale?
 Când puteţi utiliza aceste comportamente, trăsături speciale?
 Pentru ce puteţi utiliza aceste comportamente, trăsături speciale?
Evaluare:
 Cum v-aţi simţit pe parcursul activităţii?
 A fost dificil/uşor să completaţi fişele? Argumentaţi.
 Prin ce sunteţi speciali voi faţă de ceilalţi membri ai grupului?
 Cum putem deveni speciali?
 Cum credeţi, e necesar să fim speciali? Argumentaţi.
3. Jocul „Ziua de naştere”. Participanţii sunt aranjați în semicerc. Onomasticul stă în faţa
lor. Scopul participanților să-i dăruiască cadouri, care i-ar facilita viaţa. Cadourile se
dăruiesc numai prin mimică şi pantomimică. Onomasticul trebuie să ghicească cadoul. La
sfârșit se propune o discuţie: Ce cadou cel mai mult ţi-a plăcut? Cum te-ai simţit când ai
primit cadoul?
4. Activitatea „Mă desenez pe mine”. Împărţiţi elevii în grupe de câte 3-5 elevi. Includeţi-
vă şi pe dvs. în una dintre grupe. Împărţiţi fiecărei grupe hârtie, creioane, carioce. Scrieţi
pe tablă lista următoare. Cereţi fiecărui elev să se gândească la:
- Genul favorit de muzică;
- Interesele sale;
- Materia favorită în şcoală;
- Culoarea preferată;
- Activităţi preferate hobby.
Cereţi fiecărui elev să deseneze pe hârtie aceste lucruri despre ei înşişi. Subliniaţi cerinţa
ca desenele să fie cât mai simple, acest lucru ar putea să-i încurajeze pe cei care fiind prea
conştiincioşi, ar fi tentaţi să facă desene prea elaborate. Cereţi elevilor, includeţi-vă şi pe
dvs. să arate desenele celorlalţi membri din grupul lor de lucru ce reprezintă fiecare desen
şi de ce este deosebită fiecare activitate sau fiecare preocupare.
Evaluare:
A fost greu să vă imaginaţi ce să desenaţi?
Cum v-aţi simţit înainte de a realiza lucrarea?
5. Exerciţiul „Personajul meu”/„Oglinda mea”. Fiecare copil îşi va alege un personaj
preferat (din desene animate, din filme etc.), şi va „cere” personajului respectiv să scrie 4-
5 caracteristici ale sale (ale copilului) pe care să le şi justifice. Chiar dacă în prima fază
vor fi descrise probabil caracteristici fizice, instrucţiunile vor viza intrarea mai în
profunzime, spre caracter, aptitudini, calităţi personale, comportament. Într-o altă
variantă, sau într-o fază ulterioară a exerciţiului copilul va primi instrucţia să îşi aleagă o
persoană (reală) din anturajul său, şi să-şi imagineze cum l-ar caracteriza aceasta. De
exemplu, Mihai îl va alege ca personaj preferat pe „Superman”, care va trebui să spună
(sau să scrie) câteva lucruri despre Mihai. În faza următoare, Mihai o poate alege pe
„mama”, care să îl caracterizeze, în acelaşi mod. Exerciţiul îl îndeamnă pe copil la o
explorare a propriei persoane, realizată într-un mod indirect, prin intermediul personajului
preferat, determinându-l la o auto-observare „din exterior”. Această aparentă detaşare de
propria persoană poate uşura atât identificarea şi verbalizarea unor caracteristici,
comportamente sau calităţi, în special la copiii de vârstă şcolară mică, cât şi perceperea
mai bună a modului în care sunt „văzuţi” de cei din jur.
6. Activitatea „Să te simţi valoros”. Completaţi tabelul ce urmează:
Fişa practică nr. 1
Acesta sunt eu … Ultima dată când m-am simţit valoros a
fost …

M-am simţit …

Persoanele care mă fac să am o părere o bună despre mine însumi sunt …

________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
 ________________________________________________________________________
______
pentru că …
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
______
Eu le arăt că sunt fericit prin
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
________________________________________________________________________
______

4. Managementul stresului
Obiective:
 Identificarea surselor de stres şcolar;
 Conştientizarea reacţiilor la stres;
 Exersarea strategiilor de coping a stresului.
Durata: 60 min
Materialele necesare: coli A4, creioane.
Desfăşurarea activităţii:
1. Activitatea: Surse de stres şcolar. Se împarte clasa pe grupe de câte 4 – 5 elevi. Fiecare
grupă realizează timp de 10 min. o listă cu surse de stres şcolar pe care o prezintă apoi
întregii clase. Urmează discuţii cu întreaga clasă: pot fi înlăturate, diminuate, tolerate
necesitând adaptare, etc.
2. Activitatea: Reacţii la stres. Se împarte clasa în grupuri de câte 4-5 elevi. Fiecare grupă
notează timp de 15 min. reacţiile avute într-o situaţie considerată stresantă (test, teză,
examen etc.), după care le vor prezenta întregii clase. Se vor nota reacţiile fizice/
fiziologice (ex:dureri de inimă, transpiraţii excesive, dureri de cap), cognitive (ce au
gândit), emoţionale (ce au simţit), comportamentale (cum s-au comportat). În final se vor
identifica câteva modalităţi de reevaluare a evenimentului considerat stresant prin prisma
gândirii pozitive.
3. Strategii de combatere a stresului.
Fişa practică
Lista cu strategii
1. Exerciţii fizice.
2. Spuneţi glume.
3. Gândiți pozitiv.
4. Vorbiţi cu un prieten sau cu o rudă.
5. Schimbaţi mediul.
6. Ţipaţi.
7. Staţi în linişte!
8. Ascultaţi muzică.
9. Faceţi-vă masaj.
10. Citiţi o carte sau priviţi ceva plăcut la televizor.
11. Imaginaţi-vă ceva relaxant.
12. Respiraţi adânc.
4. Cuvinte şi expresii utile:
acţiune, adaptare, a asculta, compasiune, consiliere, empatie, a explica, a face faţă, grijă,
 hobby, a înţelege, mişcare, a rezolva, sfat, sport, a vorbi.

5. Modalităţi de depăşire a anxietăţii

Toţi avem, din când în când, stări de anxietate, nervozitate, tensiune si stres. Iată
câteva modalităţii prin care poți încerca sa faci fata acestei stări:
Fişa practică
Lista cu strategii
Învaţă sa te relaxezi! Cu toții credem ca statul în fata televizorului sau a computerului ne
poate relaxa. Fals! Uneori, în funcție de ceea ce facem, acest lucru poate chiar sa ne
streseze mai mult. Organismul are nevoie, de fapt, de liniște, așa ca cel mai bine ar fii sa
stai un pic întins sa respiri cat mai profund.
Odihneşte-te! Lipsa somnului poate aduce stări de nervozitate. Încearcă sa dormi atât cat
organismul tău are nevoie: nici prea mult, nici prea puțin!
Mănâncă sănătos! Fructele, legumele sau proteinele iți aduc un plus de energie, care se
păstrează o perioada mai îndelungata, spre deosebire de cea provenita din alimentele
bogate in zahar şi cofeina.
Fă cât mai multe exerciții fizice! Exercițiile şi, in general, mișcarea iți oxigenează toate
celulele. Astfel se va crea o buna comunicare intre creier si restul organismului.
Petrece cat mai mult timp in mijlocul naturii! Plimbarea prin parc sau mersul printr-o
pădure poate sa facă pe oricine sa se simtă mai relaxat, mai liniștit! Mergi intr-un loc, care
iți place si in care te simți în siguranța! Urca pe munte, înoată, mergi cu bicicleta sau, pur
şi simplu, plimba-te!
Petrece cat mai mult timp cu prietenii sau familia! Câteodată, fiecare dintre noi se simte
singur sau izolat si numai prietenii te pot ajuta sa scapi de depresie.
Gândește pozitiv! Cea mai buna modalitate de a-ţi îndepărta gândurile negre este sa te
concentrezi pe lucruri frumoase. Fa-ţi planuri si visează cu ochii deschiși!

6. Neliniştea faţă de examene:

Astăzi e ziua marelui test la şcoală, iar tu te simţi îngrozitor. Te doare stomacul şi
capul. Te simţi foarte tensionat, dar ştii că nu este din cauza că ai fi bolnav. Mai degrabă sunt
emoţii sau, mai bine zis, anxietatea dinaintea testului. Anxietatea dinaintea testului reprezintă
un tip de anxietate de performanţă. Anxietatea de performanţă se manifesta prin îngrijorarea
faţa de cum te vei descurca într-o anumită situaţie, mai ales, dacă acea situaţie reprezintă un
lucru important. De exemplu, poţi resimţi această forma de anxietate atunci când dai probe
pentru corul scolii sau pentru echipa de fotbal.
Atunci când dai un test poți să simți fluturi in stomac. Alții se pot simți ameţiţi sau
speriaţi. Elevii cu o puternică anxietate de performanţa, pot simţi chiar că vor leșina sau că
vor vomita din cauza emoţiilor de dinaintea unui test. Iţi suna familiar? Întreabă-i şi pe cei din
jur şi vei afla ca sunt mulți cei care simt nelinişte înaintea unui examen. Această anxietate însa
poate fii uneori şi constructiva datorita faptului că iți menține concentrarea. Totuşi, atunci
când neliniștea pune stăpânire pe tine, e posibil ca tu sa nu te descurci foarte bine.
Ce poți face ca sa scapi de anxietatea dinaintea testelor?
Fişă practică
Lista cu strategii
1. Cere ajutor! Vorbește cu unul din părinții tai, cu profesorul tău sau cu consilierul scolii.
Doar discutând despre asta te poți simți mai bine. Explica-le ce simți atunci când trebuie
sa dai un test, iar ei te pot ajuta sa găsești niște soluții
2. Pregătește-te! Fii atent in clasa. Fa-ti temele. Învaţă pentru test. Astfel, in ziua testului,
vei simți ca știi materia.
3. Fii optimist! Din moment ce te-ai pregătit, gândește pozitiv. Spune-ti ca ai învăţat
 suficient, si ca te vei descurca foarte bine la test.
4. Blochează gândurile rele! Ai grija ce mesaje iți transmiți singur în legătura cu testul:
Nu mă descurc deloc la lucrări! Aceste gânduri nu fac decât sa iți sporească anxietatea.
5. Acceptă greșelile! Toata lumea greșește. Fii mai îngăduitor cu tine însuti, mai ales daca
te-ai pregătit pentru test si ești dispus sa dai ce ai mai bun din tine.
6. Ai grija de tine! Vei fii in forma maxima daca te vei odihni, te vei relaxa si vei manca
hrana sănătoasa. Aceste lucruri sunt importante in fiecare zi dar mai ales in ziua de
dinaintea testului.
7. Respiră mai bine! Da, știi deja sa respiri. Dar știai ca exercițiile de respirație te pot ajuta
sa te calmezi. Iată ce trebuie făcut: inspira încet si adânc pe nas si expira pe gura.
Repeta de câteva ori, si vei vedea ca data viitoare când vei da un test, vei respire mai
bine.

7. Sentimente şi emoţii (Ghidul: Formarea deprinderilor de viaţă pentru prevenirea

traficului de fiinţe umane. Chişinău: Trigraf-tipar, 2004. 228 p.)
Obiective:
 Să recunoască şi să-şi exprime emoţiile şi sentimentele personale.
Durata: 50 minute
Materialele necesare: fişe mici de hârtie pentru fiecare participant, coli de hârtie, lipici, poze
cu chipuri tăiate din reviste, imagini din ziare care exprimă diferite emoţii, cutie secretă,
casetofon şi casete cu melodii relaxante.
Concepte: emoţii, sentimente, exprimarea emoţiilor, managementul emoţiilor, anxietate.
Desfăşurare:
1. Discutați cu participanţii despre starea lor emoţională la momentul începerii activităţii.
Fiecare din ei va scrie emoţia pe o fişă şi o va pune într-o „cutie secretă” pregătită din
timp. Realizaţi cu participanţii un asalt de idei la noţiunea emoţii. Înscrieţi ideile pe tablă
sau pe o coală mare de hârtie şi păstraţi-o
2. Pregătite şi aranjate din timp, imaginile cu chipuri care exprimă diferite emoţii, dar fără să
fie observate la începutul activităţii, le veţi arăta participanţilor acum şi-i veţi întreba ce
emoţii observă pe chipurile afişate. Participanţii le găsesc în lista cu idei scrise mai
devreme.
3. Mișcându-se prin sala şi dansând după muzică, participanţii se vor simţi liberi şi degajați.
Când opriţi muzica, strigaţi tare o emoţie, un sentiment şi participanţii vor trebui să redea
„statuia emoţiei”. Rugaţi-i să folosească nu doar mimica, dar şi corpul. Selectaţi emoţiile
şi sentimentele din lista de idei propuse de participanți din fişe şi din „cutia secretă.”
Evaluare:
 Cum vă simţiţi acum? Care sunt emoţiile voastre în acest moment? Sunt diferite de
emoţiile trăite la începutul activităţii?
 Ce-aţi învăţat nou participând la această activitate?
 Este riscant să ne exprimăm sentimentele, emoţiile? De ce da/nu?

8. Galeria emoţiilor (Ghidul: Formarea deprinderilor de viaţă pentru prevenirea traficului

de fiinţe umane. Chişinău: Trigraf-tipar, 2004. 228 p.)
Obiective:
 Să analizeze diversitatea emoţiilor şi impactul loc asupra organismului uman;
 Să determine metode eficiente de dirijare a emoţiilor.
Durata: 45 – 60 minute
Materiale necesare: fişe mici de hârtie, creioane sau carioca, fişa practică.
Concepte: emoţie.
Desfăşurare:
1. Realizați furtuna de idei la cuvântul „EMOŢIE”.
2. Iniţiaţi o discuţie privind necesitatea exprimării emoţiilor, stabiliţi legătura dintre
comunicare, limbajul gesturilor, tonalitatea, timbrul vocii în exprimarea emoţiilor.
3. Organizaţi un cerc cu ajutorul participanţilor. Rugaţi ca fiecare membru din cerc să spună
fraza O! MARIA!”exersând diverse emoţii: ură, depresie, bucurie, satisfacţie, anxietate,
etc., utilizând atât limbajul corpului cât şi tonalitatea vocii, expresia feţii.
4. După ce fiecare participant a spus fraza de câteva ori, bucuraţi-vă împreună de atmosfera
care s-a creat.
5. Rugaţi participanţii să-şi amintească emoţiile prezentate în timpul jocului şi să înregistreze
fiecare emoţie pe o fişă aparte cu litere mari.
6. Când toţi participanţii au terminat de înregistrat emoţiile se organizează o „galerie a
emoţiilor”.
Evaluare:
La evaluare se va pune accentul pe diversitatea emoţiilor şi impactul lor asupra stării sănătăţii,
comportamentele care determină apariţia lor şi totodată modalități de dirijare, control al
emoţiilor noastre.
Sugestii pentru psiholog:
Pentru un grup mai mare ca vârstă, puteţi să propuneţi participanților să se gândească la
modalitățile de control a emoţiilor în diverse situaţii. Pentru aceasta în părţi diferite ale sălii
de lucru afişaţi câteva întrebări de tipul:
 Cum reacţionez când cineva mă înjoseşte?
 Ce fac atunci când sunt descurajaţi?
Oferiţi timp ca participanţii să reuşească să înregistreze metodele lor de dirijare a emoţiilor
care sunt valabile sau pe cele pe care le-au exersat ei.
Acceptați orice metodă!
Această variaţie este binevenită deoarece participanţii au mai mult timp pentru a reflecta
asupra problemei în cauză şi se poate realiza şi un schimb de idei.
Exemple de tehnici pe care le pot propune participanţii:
 Număr până la 10;
 Plec în altă parte şi mă reîntorc la situaţie mai târziu;
 Mă opresc, analizez care sunt cauzele care au produs această emoţie;
 Mă gândesc la această situaţie din punctul de vedere al altei persoane;
 Meditez;
 Mă gândesc la ceva vesel;
 Încerc să rezolv situaţie cu calm, etc.