Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prezentatorul I: Omul înainte de neam și-a iubit familia, înainte de lume și-a iubit neamul
și partea sa de pămînt, fie mare, fie mică, în care părinții săi au trăit și s-au îngropat, în care
el s-a născut, în care a petrecut dulcii ani ai copilăriei, ce nu se mai întorc, în care a simțit cea
dintîi bucurie și cea dintîi durere. Nu cunosc, însă, nici o seminție cît de barbară, care să nu
aibă acest simțămînt.
Prezentatorul II: Multe sărbători frumoase are poporul meu. Prin ele noi ne afirmăm şi
arătăm lumii întregi că suntem, că muncim, învăţăm şi ştim să ne bucurăm de orice reuşită a
noastră. Dar azi este o zi specială închinată istoriei satului:”„Chetriş-Frumoasă baștină cu
stol de rîndunele – icoană a copilărie mele”
Prezentatorul I: „Trecutul este o parte din noi înşine, poate cea mai importantă parte.Aşa
cum pomul nu poate trăi fără rădăcini , cum rîul nu ar exista fără izvor , un popor n-ar trăi
fără trecut.
E de datoria noastră să cunoaştem trecutul pentru a trăi frumos prezentul cu dragoste pentru
acest colţişor de rai, contribuind la prosperarea viitorului. Vom incepe aceasta activitatea
extracuriculara după ce vom onora simbolica de stat.(În timp ce răsună Imnul de stat, elevii
ţin o mînă pe inimă, intonîndu-l) ”
Prezentatorul II: Istoria unui sat începe de la primele notițe scrise într-o anumită epocă
istorică, de la legendele orale și de la primele urme ale activității umane pe acest teritoriu.
Odă Chetrişului
Adieri de vint cuminte Admirînd din depărtare
Prezentatorul II:Ion Druţă spune:”Pămîntul , istoria şi limba sînt cei trei piloni pe care se
ţine neamul.Pămîntul ni l-a dat soarele , istoria e rodul trecerii noastre prin lume, iar limba
zice-se e darul Celui-de Sus, căci după cum urmează , la început a fost cuvîntul.
Prezentatorul I:Şi dacă ni s-ar topi trecutul în negura vremurilor, şi am continua să otrăvim
pămîntul cu pesticide, şi am ajunge a nu mai stăpîni limba maternă, la drept vorbind , ce ne
mai rămîne?Dorul de de patrie e cel mai scump.
Prezentatorul II: Cineva odată se întreba: Ce este o comoară? Mulţi şi mult timp au căutat
răspuns la această întrebare şi în sfîrşit au găsit. Comoara este locul de baştină, mama, tata,
fraţii, surorile – toţi oamenii din sat.
Satul meu
Prezentatorul I: Frumoşi sînt oamenii satului meu. Cu pîinea albă pe masă, cu pîinea care-i
place să stea alături de sare, alături de bunăcuviinţa mesenilor. Minunaţi sunt oamenii satului
meu: buni la inimă, iar de cineva cade la nevoie toţi sătenii îi sar în ajutor. Faptul că ne-am
născut şi trăim aici este o fericire.
Satul meu
Satul meu
Prezentatorul I:Frumuseţia satului meu se petrece toamna tîrziu, atunci cînd roadele sunt
puse în hambare, cînd mustul din strugurii chihlimbarii s-au prefăcut într-un vin
moldovenesc curat, cînd pămîntul este pregătit să se odihnească pînă-n primăvară. Şi
tocmai după aceasta sătenii mei se odihnesc puţin şi petrec o zi în sărbătoare.
Prezentatorul II:Harnici sunt oamenii satului meu. De departe se văd viile bine îngrijite ,
iar livezile te îmbată cu mireasma lor cind treci pe lîngă ele. Vara pe lanurile pline de
holde aurii, combinele ca nişte vapoare plutesc adunînd grîul. Iar nouă nu ne rămîne decăt să
ne bucurăm de aceste lucruri şi să fim adînc recunoscători oamenilor , care ţin mult la acest
pămînt şi au grijă de el.
Prezentatorul I:Îmi iubesc mult satul natal . Aceasta o spune orişicine dintre noi, fiindcă
aici am văzut lumina zilei, aici am ştrengărit cu prietenii. Iar cine pleacă din sat numaidecît
revine şi cu nostalgie, dar cu bucurie constată că multe se schimbă , dar prietenii adevăraţi
din copilărie rămîn aşa cum au fost, prieteni fericiţi.
MĂ BUCUR
Mă bucur de acest pământ frumos, Aşa un plai iubit, încântător.
Care-i al meu dar şi al tuturor.
Că am izvor, că sînt şi de folos, Mă bucur că am locul meu aici,
Că am un nuc în poartă ca un dor. La geam aud cântând privighetori.
Mă bucur că am doine şi păduri, Salcîmi şi tei veghează-acum pe veci,
Că am un grai dulce, nemuritor. Iar albinuţele muncesc din zori.
Şi nu mai e în lume ca să ştii, Mă bucur că am rîuri şi cîmpii,
Cu oameni harnici, suflet ţărănesc. Aici e colţ de rai moldovenesc.
Cu codrii mari şi ape limpezii,
Prezentatorul II:Satul meu este un vis al copilăriei noastre. Din an în an el îmi este mai
aproape, mai plin de taine. Dacă-s plecat din sat, parcă ceva mă atrage înapoi: să fie oare
copilăria ce mi-am petrecut-o aici. Cred că da, căci ea este cea mai interesantă şi fermecată.
„DA,suntem Chetruşeni”
Prezentatorul II:Acum pot afirma cu îndrăzneală că sub influenţa oamenilor din satul meu,
noi,cei mai tineri, devenim şi nişte visători adevăraţi. Dorim ca visele noastre frumoase să se
împlinească: dorim ca sătenii noştri să fie sănătoşi, bogaţi, prietenoşi, săritori la nevoie .
Sperăm şi credem că aşa va fi.
Prezentatorul I:
La al satului izvor
Mă oprii pribeag,
Ăl întreb cu drag:
Azi e zbuciumat....?!
Un răspuns oftat:
Prezentatorul II:
Am alimentat ,
Lacrima,necazul greu
Eu le-am consolat.
N-am cerut nicicînd răsplată
S-au recunoştinţă.
Radiau credinţă.
Prezentatorul I:Vom purta în suflet mereu dragostea de satul natal. Oamenii de aici trăiesc
într-o familie mare, fiecare e diferit în felul său, dar toţi seamănă între ei – sînt nişte flori –
ce încîntă ochiul cu frumuseţe, modestie și farmec ispititor
Chetris
O, satul meu de linga Prut, Ce profesori avem! Fac unul cît o sută
Sat frumos moldovenesc. Iar fiii cei plecați de-aici în lumea mare,
Cît de departe nu m-aș fi aflat, Onoarea și cuvîntul nu-l calcă în picioare.
Cu drag de tine-mi amintesc.
Băieții pe la noi sunt plini de sine,
Tu stai de veghe la hotar de Țară, Iar fetele sunt cele mai frumoase
Cu-n rîu secat și fără lacuri. Miresele la noi în sat încă se fură
Un deal blajin cu-o pădurice rară Și la altar ei dragoste își jură.
Și obiceiuri păstrate multe veacuri.
Biserica din sat n-a fost închisă niciodată
La noi în sat sunt onorați bătrînii, Sătenii se adună și-acum sub nucul de la
Iar lumea nu se-mparte dup-avere poartă,
Sunt salutați la noi chiar și străinii, Iar la Chetriş se-ntorc copiii duși de-acasă,
Și pentru ajutor parale nu se cere. Să-i pomenească pe străbuni cu rudele la
masă.
În sat la noi se face carte multă,
Prezentatorul II:
Fiecare din noi are un colţ sub soare, un petec de pămînt care mereu ne va rămîne în suflet. Spre acel loc
mereu ne va trage gândul si ne vor stărui paşii.Fiecare om are în inimă cîteva lucruri mari, sfinte pentru el
unul din care este şi ţara, plaiul nostru natal. Aceste cuvînte “Sat,Casă,Mamă”, la fiece rostire o sa ne
cuprinde un fior, un fior aparte de amintiri şi simţiri care ne răsar în gînd, imagini cu acele locuri şi privelişti
pitoreşti unde am păşit pentru prima oară, acele chipuri şi feţe, cuvinte frumoase.....este ceva sfînt, unic, ceea
ce vom purta în inimi de-a lungul întregii vieţi, şi poate mai mult.
Prezentatorul I:De când suntem micuţi, bunica ne tot repeta că, oriunde ne vor conduce paşii, să nu
uităm niciodată locul naşterii noastre, pentru că nicăieri viaţa nu e mai frumoasă ca acasă, în culoarea aceea
simplă a zorilor de la ţară! Şi că, de câte ori ne va fi greu, asemeni unei păsări rănite ce se întoarce la cuib,
noi ne vom intorce acasa acasă, în satul nostru, iar rănile se vor vindeca de fiecare dată.
Prezentatorul II: Păstraţi în suflet cuvintele bunicii voastre şi, poate, peste ani, când veţi fi mai mari,
veţi înţelege adevărata dimensiune a lor. Am învăţat la ora de religie, că rugăciunea este respiraţia sufletului
şi ,tot aşa, asemeni unei rugăciuni binefăcătoare, omul are nevoie să nu-şi uite rădăcinile din care s-a hrănit
şi crescut, adică satul său. Iubiţi-vă satul,intoarceţi-vă acasă oriunde de cîte ori veţi avea ocazia
Leahu Natalia