SIMFONIA

Simfonia, în sensul consacrat de clasici, este o compoziție amplă

pentru orchestră simfonică, alcătuită din 4 părți.
Partea I, allegro, în formă de sonată
Partea a II-a, lentă, în formă de lied sau temă cu variațiuni
Partea a III-a, menuet sau scherzo în creația lui Beethoven
Partea a IV-a, allegro-rondo final ( temă cu variațiuni sau sonată)

În clasicism, resursele timbrale și tehnice ale instrumentelor sunt din

ce în ce mai ingenios puse în valoare. Perioada de vârf a genului simfonic
o constituie "Clasicismul vienez" prin cei 3 mari reprezentanți.

Joseph Haydn a compus 104 simfonii: Oxford ( nr. 92), Le Matin (nr.
6), Surpriza (nr. 104), Ceasornicul ( nr. 101) etc
Wolfgang Amadeus Mozart a compus 41 de simfonii: Simfonia nr.41
în Do Major "Jupiter".
Ludwig van Beethoven – înlocuiește menuetul cu scherzo și compune 9
simfonii: Simfonia aV-a a Destinului, a III-a Eroica, a IX-a Oda Bucuriei
- Beethoven introduce în finalul simfoniei cor și soliști , astfel încât
mesajul păcii și al prieteniei între oameni să fie total receptat prin muzică
și cuvânt.

Audiție: Joseph Haydn – Simfonia nr. 94 Surpriza

Ludwig van Beethoven – Simfonia nr. 5 a Destinului

- Simfonia nr. 9 Oda bucuriei

-Wolfgang Amadeus Mozart – Simfonia nr. 40