D. = 616 / Î.

= 289
Despre frică
Unul dintre marile nume ale literaturii mondiale, Gabriel Garcia Marquez, laureat al Premiului Nobel
pentru literatură, scrie printre ultimele sale romane (2004), unul numit Despre dragoste și alți demoni.
Parafrazând acest titlu, m-am gândit să deschidem o serie de predici care să abordeze ,,demoniiˮ noștri.
Poate că vă veți gândi că facem parte dintre acei oameni fericiți și feriți de asemenea manifestări. Cred,
totuși, că demonii moderni îmbracă alte haine: frica, bârfa, lăcomia, idolii, minciuna etc. Atragerea noastră
în sfera de influență a acestor ,,demoniˮ conduce la pierderea Împărăției Cerurilor.
Clive Staples Lewis (1898 – 1963), profesor de literatură irlandez, ateu convertit la creștinism, scrie
în 1955, într-o carte autobiografică ,,Surprins de bucurieˮ că ,,în 1929, pe la Rusalii, m-am dat bătut şi am
admis că Dumnezeu este Dumnezeu...ˮ Pe lângă nenumărate cărți pentru copii (Cronicile din Narnia), scrie
în 1942, și ,,Scrisorile lui Sfredelinˮ sau ,,Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânărˮ, în care un tânăr
diavol, Amărel, îi scrie unchiului său, Sfredelin, cum caută să câștige sufletul unui om. Printre nenumăratele
sfaturi pe care le primește Amărel se află și inculcarea sentimentului de frică în sufletul omului: ,,frica e mai
uşor de stăpânit atunci când mintea se ocupă nu atât de obiectul fricii cât de frica însăşi, luată ca stare
prezentă şi inconfortabilă a propriului spirit. Or, când va vedea în frică crucea de purtat, se va gândi
inevitabil la ea ca la o stare de spirit.ˮ Mai apoi, Amărel află că ,,Ura cel mai bine se combină cu frica.
Dintre toate viciile, singură laşitatea provoacă suferinţă neamestecată — oribilă când o anticipezi, oribilă
când o simţi, oribilă când îţi aduci aminte de ea; ura are plăcerile ei. Astfel încât ea este deseori compensaţia
pe care un om înspăimântat şi-o oferă în schimbul mizeriilor fricii. Cu cât se teme mai tare, cu atât mai
înverşunat va urî. Ura este, de asemenea, un excelent antidot pentru ruşine. Iar dragostea pentru semeni
foarte tare-i va slăbi dacă mai întâi îl faci să-şi piardă curajul.ˮ

frică sf = 1. Stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; =
înfricoșare, teamă, lașitate. (DEX)
≠ îndrăzneală, curaj, neînfricare
2. Lipsă de curaj și sentimentul de vulnerabilitate pe care aceasta îl provoacă.
3. Spaimă.
4. Repulsie (violentă) suscitată de ceva sau cineva.
5. Frica păzește bostănăria/ pepenii. Dacă nu le-ar fi teamă, oamenii ar face multe lucruri nepermise.
6. Meșter (de) strică, și drege de frică. Se spune unui meseriaș într-un domeniu oarecare.
7. Fără frică = curajos.
8. Cu frică = îngrozitor; cu teamă.
9. Cu frica lui Dumnezeu = în mod cucernic; în mod cinstit.
10. Nici de frică = nicidecum; în nici un caz.
11. cu de-a frica = amenințând pe cineva; forțând pe cineva.
 12. a ști de frica cuiva/ a ști pe cineva de frică = a se teme de cineva.; a respecta cu strictețe ordinele,
dispozițiile cuiva, temându-se de represaliile acestuia.
13. a băga cuiva frica în oase/ a băga frica în cineva = a înfricoșa pe cineva.
14. a duce frica cuiva/ a ceva = a-i fi teamă de cineva sau de ceva; a-i fi teamă să nu i se întâmple
cuiva ceva rău.
15. a fi cu frica în spate/ în sân = a fi într-o continuă stare de neliniște, de teamă.
16. a-i fi frică și de umbra lui; a lucra de frică;

Frica aduce primejdie. Un șobolan încolțit îndrăznește să muște pisica.

Unde nu- frică, rușinea nu se-ncurcă.
Frica e rușinoasă, dar e sănătoasă.
Leac de frică nu-i.
Unde este frică, nu încape dragoste.
Un fricos dăunează unei armate întregi.
Când mergi, mergi; când stai, stai, dar niciodată nu
ezita.
Marii căpitani se formează în luptă cu marea agitată.
Hai, cu Dumnezeu înainte!

Auzim pentru prima data de frică în Gen. 3:10 ,,Ți-am auzit glasul în grădină: și mi-a fost frică,
pentru că eram gol, și m-am ascuns.ˮ Așadar, frica este un atribut cauzat de natura umană decăzută. Pentru
ultima dată, citim despre starea aceasta în Apoc. 21:8 ,,Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși,
ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, și toți mincinoșii, partea lor este în iazul, care arde cu foc și cu
pucioasă, adică moartea a doua.ˮ Așa că ne dăm seama că frica are destui tovarăși: …
Judecători 6
Într-o zi, un tânăr bate grâu în teasc și meditează la toate primejdiile care îl înconjoară: madianiții,
dușmani ai poporului său; teama poporului de a se ridica la luptă pentru libertate; lipsa încredințării că
Domnul Dumnezeu le mai este alături; sărăcia familiei sale; lipsa puterii de a lua vreo decizie deoarece este
cel mai fic fiu. Poate că vor mai fi fost și altele gândurile sale, dar nu le putem ști. Cert este că în timp ce
bătea grâul ca să-l ascundă de madianiți, sub stejarul din Ofra, vede pe Îngerul Domnului. Inițial, el nu-și dă
seama cine este și-i mărturisește gândurile sale. Apoi, Îngerul Domnului spune ceva care Îi dezvăluie
identitatea ,,Eu voi fi cu tine și vei bate pe Madian ca pe un singur om.ˮ Este momentul când și noi ne dăm
seama că Domnul i-a încredințat lui Ghedeon o misiune = salvatorul neamului său. Mai mult, îi schimbă
numele din Ghedeon = tăietorul în Ierubaal = Apere-se Baal/ Cel care va lupta cu Baal.
Povestea continua cu dărâmarea altarelor lui Baal de către Ghedeon. În urma acestei acțiuni, tot
Madianul, Amalec și fiii Răsăritului se strâng împreună ca să lupte împotriva lui. Dar Ghedeon, îmbrăcat cu
Duhul Sfânt, sună din trâmbiță și strânge și el o oaste: Abiezer, Manase, Așer, Zabulon și Neftali. Toți ca
unul se strâng în jurul lui. Totuși, Ghedeon încă se teme, probabil oastea lui nu întrecea numărul soldaților
dușmani. Atunci cere semnul cu lâna. De două ori. De ce de două ori și nu de trei/ patru/ zece sau chiar
numai o dată? Așa am aflat că doi reprezintă simbolul diferenței; poate însemna conflict/ opoziție/
dezbinare, dar și echilibru: avem doi ochi, două urechi, doi plămâni etc. ,,Este prima și cea mai radicală
dintre diviziuni: Creatorul și creatura, albul și negrul, forța și înțelepciunea, materia și spiritul etcˮ
(Dicționar de simboluri) Și am mai putea adăuga Voința lui Dumnezeu și unealta sa. O imagine dublă
mărește, prin multiplicare, valoarea simbolică a imaginii. Iată că cerând semnul lânii de două ori, Ghedeon
s-a asigurat că Mâna Domnului luptă alături de el.
Noaptea dinaintea unei bătălii este hotărâtoare. Este un timp de meditație, poate că este timpul să-ți
pui toate treburile în ordine, nu știi dacă vei supraviețui luptei. Dacă un soldat se gândește la viața sa, cel
mult la alte câteva (rude, prieteni), un general se gândește la toți oamenii săi. Viața lor atârnă de deciziile
sale: bune sau rele.
Numai că, așa cum ne-a obișnuit Dumnezeu, socotelile noastre nu se potrivesc cu planurile Lui. Când
încercăm să-l ,,croimˮ pe Dumnezeu după modelul imaginat de noi, ne dăm seama că… nu merge, altele
sunt standardele, de fapt, noi trebuie să fim croiți după modelul Lui. Când Moise îl omoară pe egiptean și îl
ascunde în nisip, crede că va fi acceptat de poporul lui. Sara crede că timpul ei pentru a fi mama s-a sfârșit și
consideră că ideea care îi umblă prin minte este una fericită. Ne-am fi gândit că celor 5 fecioare neînțelepte
le va găsi o soluție Dumnezeu, chiar și în ultima clipă. Dar nu merge așa. Și exemplele pot continua.
Jud. 7:1-7
Doar 300 de luptători merg alături de Ghedeon la luptă. Ceilalți sunt trimiși acasă. Care sunt acei
luptători? Cei care ,,lipăie apă cu limba, cum lipăie câineleˮ, adică cei care nu stau să-și potolească setea, să
se sature, ci doar o astâmpără suficient ca să poată lupta.
Mai mult, Ghedeon este trimis în tabăra dușmană să asculte ce vorbesc între ei luptătorii. Jud. 7:13-
15.
Apoi, ce face? După ce că rămăsese cu 300 de oameni, îi împarte și pe aceștia în trei cete și, culmea,
le dă trâmbițe, urcioare goale și făclii. Jud. 7:19-23. Iată încă o victorie răsunătoare a lui Dumnezeu, obținută
prin metodele lui Dumnezeu, neînțelese de oameni.
Acum, ce am învățat noi din toată această întâmplare?
- că poate veni o zi, când ocupându-ne cu lucruri obișnuite Îl putem vedea pe Îngerul Domnului
care ne dă o misiune (condiția: ,,Domnul este cu tine, viteazule!ˮ)
- că Dumnezeu are planurile sale cu fiecare dintre noi: chiar dacă suntem săraci și cei mai mici din
familia noastră
- că după ce vom înlătura toate templele/ idolii= minciunile, necurățiile, lăcomia, neascultarea etc.
Dumnezeu ne va schimba numele
- după toate acestea, ne va îmbrăca cu Duhul Sfânt și cuvântul nostru capătă atâta putere încât va
strânge mii de oameni la un loc
- că putem cere semne care să ne încredințeze că Domnul este cu noi
- că atunci când Domnul luptă pentru noi victoria este asigurată
- DAR, rămâne o întrebare: Suntem dintre cei care lipăie apa precum câinii sau ne așezăm în
genunchi să ne săturăm? Căci, frica ne diminuează capacitatea de luptă; ne face să ne gândim la
 oalele noastre cu carne din Egipt; ne face cârcotași, deși fiecare dintre noi am avut stâlpul nostru
de foc și norul nostru care ne-a însoțit pe drumul vieții; ne face nemulțumitori pentru multul sau
puținul din viața noastră; ne sărăcește spiritual și chiar material, pt. că nu avem curajul de a
aplica pentru o nouă slujbă, o nouă misiune; și nu în ultimul rând, ne determină să-L uităm pe
Dumnezeu sau să-L slujim din motive egoiste, nepotrivite cu voința Lui.

Dumnezeu ne vrea fără frică (Psalmul 78:53; Genesa 9:2). Nu te teme! (Proverbe 10:24; Luca 9:1)