1.

Spaţiu economic al planetei se prezintă astăzi sub forma:

a) economiilor naţionale;
b) unui conglomerat de organizaţii economice regionale;
c) unui sistem atotcuprinzător şi coerent, alcătuit din totalitatea operatorilor
economici din lume.
2. Diviziunea internaţională a muncii înseamnă:
a) distrubuirea sarcinilor economice către toate ţările de către un organism
mondial, anume creat;
b) specializarea unor ţări în producerea şi desfacerea anumitor bunuri şi servicii;
c) o licitaţie internaţională, organizată periodic, pentru repartizarea celor mai
buni specialişti pe posturile existente în întreaga lume.
3. Piaţa mondială reprezintă ansamblul relaţiilor de schimb care se stabilesc între agenţii
economici din diferite ţări pe baza:
4. a) interesului reciproc;
b) egalităţii în drepturi;
c) cererii şi ofertei.
5. În ultimele trei decenii, o dinamică mai accentuată a înregistrat un anumit segment al
pieţei mondiale, respectiv:
6. a) comerţul internaţional;
b) piaţa capitalurilor;
c) piaţa produselor care încorporează un nivel deosebit de înalt de cunoştinţe
ştiinţifice.
7. Balanţa comercială este echilibrată atunci când exportul şi importul:
8. a) sunt egale;
b) sunt amândouă sub nivelul cheltuielilor bugetare;
c) se elimină reciproc.
9. Balanţa comercială este deficitară atunci când:
a) suma dintre export şi import nu depăşesc datoria externă;
b) exportul este mai mic decât importul;
c) exportul şi importul sunt finanţate din împrumuturi externe.
10. Balanţa comercială este excedentară atunci când:
a) importul este mai mic decât exportul;
b) însumate, nu depăşesc datoria externă;
c) importul şi exportul se bazează pe capitalul autohton.
11. Dacă nu este posibil să se asigure o situaţie raţională a balanţei comerciale în fiecare
an, atunci este de dorit ca acest obiectiv:
a) să fie abandonat, apelându-se la strategii pe termen scurt;
b) să rămână un obiectiv de înfăptuit cumulativ pe o perioadă de câţiva ani;
c) să fie realizat cel puţin o dată la 10 ani.
12. Prin intermediul comerţului internaţional, ţările îşi asigură:
a) satisfacerea tuturor nevoilor;
b) factorii de producţie şi bunurile de consum de care nu dispun ori pe care le-ar
putea produce cu cheltuieli exagerate;
c) ocuparea integrală a forţei de muncă.
 13. Balanţa de plăţi este alcătuită din;
a) balanţă curentă de plăţi şi balanţă comercială;
b) balanţa capitalurilor pe termen lung şi balanţa capitalurilor pe termen scurt;
c) balanţa comercială şi balanţa capitalurilor;
d) balanţa curentă de plăţi şi balanţa capitalurilor.
14. Bursa este o piaţă specializată pe care se vând şi se cumpără:
a) titluri de valoare;
b) mărfuri de toate categoriile;
c) mărfuri omogene.
15. Pe piaţa financiară primară tranzacţiile sunt mijlocite de către: a) bănci;
b) agenţii de schimb;
c) bursă.
16. Piaţa financiară secundară cuprinde:
a) tranzacţiile cu titluri emise anterior;
b) ansamblul tranzacţiilor cu titluri de valoare;
c) emisiunea de numerar.
17. Arătaţi care din enunţurile de mai jos sunt adevărate pentru a evidenţia rolul bursei de
titluri în funcţionarea mecanismului economiei de piaţă:
a) bursa de titluri asigură democratizarea tranzacţiilor pe piaţa financiară secundară, în
sensul că fiecare deţinător de titluri şi de economii băneşti este un participant potenţial la
negocierea nemijlocită a preţului titlurilor;
b) oferă posibilitatea ca fiecare deţinător de titluri să-şi elibereze rapid capitalul plasat
într-o societate comercială, iar posesorilor de economii să-l plaseze în societatea pentru
care manifestă interes economic;
c) bursa semnalează, prin evoluţia tranzacţiilor şi a cursurilor, starea prezentă şi
previzibilă a conjuncturii economice.
18. Piaţa capitalurilor este:
a) o piaţă de bunuri;
b) o piaţă de servicii;
c) o piaţă financiară.
19. Piaţa capitalurilor este:
a) piaţa care asigură factorii de producţie necesari activităţii economice;
b) piaţa pe care agenţii economici cumpără utilaje, materii prime, energie,
combustibil, etc;
c) piaţa tranzacţiilor cu titluri de valoare.
20. Reprezintă titluri de valoare:
a) acţiunile emise de către societăţile pe acţiuni;
b) dobânda plătită de către bănci deponenţilor;
c) monopolul asupra producţiei unui bun.
21. Un agent economic cumpără acţiuni pentru că:
a) doreşte să încaseze dividende;
b) făcând o asemenea investiţie nu riscă nimic;
c) este obligat de către stat.
22. Posesorul unei acţiuni are dreptul:
 a) să decidă în legătură cu activitatea firmei la care este acţionar;
b) să aleagă membrii consiliului de administraţie;
c) să dispună în legătură cu modul de utilizare a profitului firmei.
23. Obligaţiunile atestă:
a) existenţa unei datorii către stat;
b) contractarea unui împrumut pe termen lung;
c) asumarea unor angajamente de către agenţii economici.
24. Emite obligaţiuni:
a) statul;
b) orice agent economic care solicită un împrumut;
c) o societate comercială care este suficient de sigură pentru a găsi creditori.
25. Statul emite obligaţiuni pentru:
a) a asigura un excedent la bugetul statului;
b) a-şi acoperi deficitul bugetar;
c) a-şi constitui reserve bugetare.
26. Acţiunea se deosebeşte de obligaţiune prin aceea că:
a) are un preţ mai mare;
b) are un preţ mai mic;
c) aduce un venit variabil.
27. .În caz de înregistrare a situaţiei de faliment pentru o firmă (societate pe acţiuni), care
din următoarele categorii vor fi despăgubite în mod prioritar: a) acţionarii;
b) acţionarii cu titluri privilegiate;
c) obligatarii;
d) membrii consiliului de administraţie;
e) nici una din categoriile enumerate.

28. La bursă:
a) este acceptat orice titlu de valoare;
b) sunt acceptate numai titlurile de valoare care îndeplinesc condiţiile stabilite;
c) sunt acceptate doar acţiunile.
29. La bursă se desfăşoară tranzacţii la vedere, atunci când:
a) tranzacţiile se finalizează în acelaşi moment în care s-au încheiat;
b) tranzacţiile se încheie direct între vânzător şi cumpărător;
c) cumpărătorul are posibilitatea de a cunoaşte preţul la care se vinde un titlu la
diferite burse pentru a-l alege pe cel mai mic.
30. Când se încheie o tranzacţie la termen se stabileşte:
a) cursul la care se vând titlurile;
b) dividendul ce va fi încasat;
c) variaţia procentuală a cursului până la scadenţă.
31. Bursa este condusă operativ de către:
a) Consiliul bursei;
b) acţionarii majoritari;
c) autoritatea publică.
32. Un agent economic deţine 100 din cele 100 000 de acţiuni emise şi puse în vânzare de o firmă.
Câte voturi va avea acţionarul în consiliul de administraţie? (%)
33. În momentul to, cursul acţiunilor firmei X este de 500. Între agenţii economici A (vânzător) şi
B (cumpărător)se încheie un contract pentru vânzarea-cumpărarea a 1 000 acţiuni, cu scadenţa la t1.
La scadenţă cursul acţiunilor este de 550. Care din cei doi agenţi câştigă? Cât? Cum explicaţi acest
lucru?
34. O obligaţiune care are valoarea nominală de 200 aduce un venit anual fix de 14, echivalentul
unei rate a dobânzii de 7%. Presupunând că rata dobânzii creşte cu un punct procentual, cursul
obligaţiunii va creşte sau va scădea în raport cu valoarea nominală? De ce?