CONTABILITATEA ACTIVITĂŢII DE CAZARE, DE TURISM ŞI

DE ALIMENTAŢIE PUBLICĂ

Caracteristici ale activităţii de cazare

Activitatea de cazare se desfăşoară în cadrul unor unităţi operative specifice,

reprezentând o formă a prestărilor de servicii datorită caracterului nematerial al
activităţilor pe care le presupune.
Dotarea unităţilor de cazare şi calitatea diferenţiată a serviciilor determină
încadrarea lor în categorii diferite şi pe această bază a tarifelor pentru prestaţiile
efectuate.
Clasificarea unităţilor de cazare se realizează după următoarele criterii:
a) după importanţă
 unităţi principale: hoteluri, hanuri turistice, moteluri, cabane.
 unităţi complementare: popasuri turistice, sate de vacanţă, turism rural prin
închirieri de camere de la persoane fizice.
b) după condiţiile materiale şi gradul de confort unităţile de cazare sunt încadrate pe baza
unei licenţe în categorii cărora li se atribuie de la 1 la 5 stele. Pornind de la acest criteu,
se determină sistemul de tarifare pentru cazare în fiecare unitate.
Tarifele de cazare exprimă valoarea serviciilor prestate şi trebuie astfel
dimensionate încât să asigure acoperirea cheltuielilor şi o marjă pentru obţinerea unui
profit rezonabil. Tarifele de cazare sunt diferenţiate atât în funcţie de categoria unităţii cât
şi de perioada de cazare (sezon şi extrasezon).
Concomitent cu cazarea, unităţile de cazare pot pune la dispoziţia turiştilor o serie
de servicii cum sunt: servicii de tratament, frizerie, coafură, cosmetică, închirieri de
obiecte, spălarea lenjeriei, servicii de agrement, servicii telefonice, schimb valutar.

Documentele şi evidenţa operativă a activităţii

de cazare hotelieră

Activitatea de cazare presupune două categorii de operaţiuni:

 operaţiuni de rezervare şi închiriere spaţiilor de cazare;
 operaţiuni de urmărire şi încasare a tarifelor pentru serviciile prestate.
Rezervarea spaţiilor de cazare se face pe baza comenzii fiecărui turist sau a
comenzii de rezervare întocmită de agenţiile de turism, comenzi în care se înscriu: date
de identificare a unităţii solicitante, numele şi numărul solicitanţilor, durata cazării.
Comenzile se înscriu în Registrul de evidenţă al comenzilor. În momentul cazării,
recepţionerul completează datele de identificare a turiştilor în cartea de imobil şi
întocmeşte diagrama grupului cu scopul de a repartiza locurile de cazare. Pe această bază
se întocmeşte situaţia prestaţiilor şi a decontărilor care cuprinde: tariful, numărul de zile.
suma de încasat, numărul de persoane.
Pentru celelalte categorii de servicii secţiile prestatoare transmit recepţiei bonuri
de servicii care se înscriu în situaţia prestaţiilor şi decontărilor. Pe baza situaţiei întocmite
se emite nota de plată şi apoi factura.
 Evidenţa operativă a activităţii de cazare se realizează cu ajutorul următoarelor
documente:
 diagrama locurilor libere şi ocupate care urmăreşte situaţia spaţiilor de cazare;
 situaţia prestaţiilor şi decontărilor care reflectă în orice moment sumele datorate de
turişti şi încasarea lor pe tipuri de servicii;
 raportul de gestiune care stabileşte zilnic situaţia încasărilor distinct pe servicii
prestate şi modalităţile de încasare.
Pe lângă documentele specifice, unităţile de cazare întocmesc şi alte documente
comune şi altor activităţi cum sunt: factura, nota de recepţie, chitanţa, bon de consum,
stat de salarii, fişa mijlocului fix, situaţia de calcul a amortizării, ordine de plată etc.

6.1.3. Contabilitatea operaţiilor privind activitatea de cazare

1. Operaţiile de cazare sunt considerate servicii prestate de unităţile specializate,

ceea ce determină înregistrarea în contabilitate a creanţelor faţă de clienţi conform
facturii emise pe baza notelor de plată pentru cazarea turiştilor, document care cuprinde
tariful prestaţiilor şi TVA aferentă
4111 = %
704
4427
încasare: 5xx = 411

2. Pe baza notelor privind prestările de servicii, respectiv a bonurilor emise de

secţiile de frizerie, coafură, cosmetică, curăţătorie şi a chitanţei se încasează
contravaloarea prestaţiilor
5311 = %
704
4427
3. Pe lângă aceste operaţii specifice, unitatea de cazare înregistrează în cursul
lunii colectarea tuturor cheltuielilor generate de activitatea acesteia

 amortizare 6811 = 281

 consum de materiale consumabile 602 = 302

 cheltuieli cu telefon, servicii poştale % = 401

626
4426
 cheltuieli cu salarii 641 = 421

 cheltuieli cu colaboratorii 621 = 401

 cheltuieli cu energia şi apa % = 401

605
4426
  cheltuieli cu servicii executate de terţi % = 401
62x
61x
4426

 contribuţia unităţii la asigurări sociale 6451 = 4311

 contribuţia unităţii la şomaj 6452 = 4371

 contribuţia unităţii la sănătate 6453 = 4313

 contribuţia la fond solidaritate 635 = 447

 comision Camera de muncă 635 = 447

4. Inchidere conturi de venituri şi cheltuieli

704 = 121 121 = %

6xx

Caracterizarea activităţii de turism

Turismul este o formă a comerţului invizibil, care are ca obiect organizarea şi

desfăşurarea unor călătorii în afara localităţii de reşedinţă sau pentru utilizarea timpului
liber al populaţiei.
Acţiunile turistice se pot grupa în funcţie de scopul lor în: călătorii de agrement,
odihnă şi recreere, tratament; cure balneo-climaterice; călătorii sportive, ştiinţifice,
istorice, de afaceri, congrese etc. În afara actului propriu-zis de deplasare a turiştilor în
timpul lor liber, turismul mai cuprinde activitatea întreprinderilor hoteliere şi de
alimentaţie publică şi activitatea de transport a turiştilor.
Turismul poate fi grupat după mai multe criterii:
a) după ţara de provenienţă a turiştilor
 turism intern practicat în limita graniţelor ţării de reşedinţă (decontarea se
face în lei)
 turism internaţional practicat în afara graniţelor ţării de reşedinţă
(decontarea se face în valută sau în lei şi valută)
b) după sensul circulaţiei turistice
 turism de primire sau import turistic (sosiri de turişti străini într-o ţară în
vederea consumului de bunuri sau servicii)
 turism de trimitere sau export turistic (plecări de turişti în altă ţară)
c) după modul de angajare a prestaţiilor turistice
 turism organizat: constă în prestaţii turistice programate pe bază de contract,
decontarea realizându-se între unităţile contractante;
  turism neorganizat: constă în prestaţii angajate în prealabil şi încasarea
anticipată a serviciilor de la turişti, iar în cazul în care nu se prestează toate
serviciile se restituie contravaloarea lor;
 turism semiorganizat: constă în îmbinarea celor două tipuri.

Turismul prezintă o serie de trăsături specifice care influenţează modul de

organizare a contabilităţii:
1. Diversitatea serviciilor: cazare, masă, transport, vizite. Totalitatea serviciilor
prestate alcătuiesc în ansamblu produsul turistic. Dacă serviciile se cuprind în cadrul unui
program delimitat în timp şi spaţiu ele formează acţiunea turistică (poate fi: internă,
externă, contractuală, ocazională).
Pentru a stabili eficienţa acţiunilor şi prestaţiilor turistice se impune evidenţierea
cheltuielilor şi veniturilor pe activităţi, tipuri de acţiuni şi prestaţii turistice.
2. Incredinţarea fiecărei acţiuni turistice unui agent de turism care este
mandatat să efectueze cheltuielile necesare realizării ei şi care devine prin avansul primit
debitorul agenţiei de turism până în momentul în care justifică valorile primite care
coincide cu încheierea acţiunii.
Această caracteristică face ca înregistrarea cheltuielilor în contabilitate să se facă
doar după încheierea acţiunilor turistice întrucât agentul de turism reţine documentele de
cheltuieli asupra lui pe parcursul călătoriei.
3. Acţiunile turistice au o durată limitată, această caracteristică dând
posibilitatea stabilirii eficienţei economice a fiecărei acţiuni în cadrul unei perioade de
gestiune dată.
4. Prestaţiile turistice se încasează de regulă anticipat în scopul utilizării
integrale a bazei tehnico-materiale. Din aceste motive, se utilizează uneori instrumente
de plată cu caracter internaţional care garantează încasarea serviciilor prestate: cărţi de
credit, efecte de comerţ etc.
Condiţiile diferite de angajare a prestaţiilor turistice determină diferenţieri în
modul de decontare a serviciilor şi de evidenţă a veniturilor şi cheltuielilor.
În turismul organizat decontările se fac de regulă prin intermediul băncilor, iar
cheltuielile şi veniturile se evidenţiază numai la unitatea contractantă chiar dacă participă
şi alte unităţi prestatoare.
În turismul neorganizat are loc încasarea anticipată, urmând să se regularizeze
sumele încasate sau să se restituie serviciile neefectuate. Cheltuielile şi veniturile se
reflectă în contabilitatea unităţii care organizează şi încasează serviciile turistice.
Participarea mai multor unităţi de turism la realizarea unei acţiuni turistice face ca
una dintre unităţi să îndeplinească rolul de unitate organizatoare, iar celelalte de unităţi
prestatoare. Cheltuielile efectuate de unităţile prestatoare se evidenţiază ca şi cheltuieli
ale activităţii din prestaţii turistice urmând să se recupereze de la unitatea solicitantă. De
asemenea veniturile se constituie ca venituri ale activităţii de prestaţii turistice urmând a
se recupera de la unitatea solicitantă.
Astfel, veniturile şi cheltuielile activităţii de turism se evidenţiază numai în
contabilitatea unităţii organizatoare iar preţul serviciilor turistice este recuperat de către
unitatea prestatoare de la cea organizatoare (de regulă agenţii turistice). Unităţile
prestatoare primesc pentru unele prestaţii un comision din care îşi acoperă cheltuielile
proprii şi îşi asigură un profit.
 Documentele şi evidenţa operativă a activităţii de turism
Principalele documente utilizate în turismul intem sunt:
 biletele de tratament şi odihnă;
 programul excursiei;
 dosarul acţiunii turistice;
 analiza de preţ;
 acte care dovedesc efectuarea plăţilor: factura, ordin de plată, dispoziţia de
plată sau încasare etc.
În cazul turismului internaţional apar în plus: graficele excursiilor externe,
paşapoartele turiştilor, decontul excursiei.
Biletele de tratament şi odihnă prevăd suma încasată de la client rezultată prin
însumarea serviciilor oferite (cazare, masă, transport, tratament) plus comisionul unităţii
de turism calculat prin aplicarea unei cote procentuale la serviciile oferite. în situaţia în
care din motive întemeiate clienţii emit cereri de restituire, unitatea de turism le restituie
sumele încasate diminuate cu comisionul şi eventual serviciile care nu se pot decomanda.
Dacă renunţarea la biletul de tratament apare din cauze de forţă majoră, unitatea de
turism restituie sumele încasate integral.
Pentru locurile valorificate se întocmeşte zilnic borderoul de încasări şi restituiri,
iar periodic deconturi de regularizare dacă locurile efectiv ocupate nu coincid cu cele din
contract.
Pregătirea acţiunilor turistice constând în excursii necesită:
 elaborarea programului excursiei;
 lansarea comenzilor către prestatorii de servicii;
 întocmirea dosarului turistic;
 desemnarea ghidului.
Programul excursiei se elaborează de către agenţia de turism pe baza planului
acţiunii turistice şi cuprinde: perioada excursiei, itinerariul, preţul excursiei. Preţul
excursiei cuprinde:
 cheltuielile ocazionate de acţiunea respectivă (cheltuieli de cazare şi masă,
cheltuieli privind personalul însoţitor, cheltuieli de transport şi asigurare);
 profitul cuvenit unităţii de turism.
După stabilirea preţului excursiei, acesta se inserează în documentul intitulat
analiza de preţ. Urmează valorificarea excursiei care presupune încasarea anticipată de
către agenţia de turism a preţului excursiei în schimbul căruia se eliberează biletul
individual sau colectiv. Pe baza biletelor de excursie se întocmeşte lista turiştilor şi
borderoul de fncasâri-restituiri, document care se centralizează în recapitulaţia de
fncasâri-restituiri excursii interne.
După valorificarea excursiei, agenţia de turism lansează comenzi pentru
prestatorii de servicii, urmând ca ulterior să se întocmească dosarul acţiunii şi să se
desemneze ghidul însoţitor.
Dosarul excursiei conţine:
 programul excursiei;
 delegaţia de însoţire a grupului;
 decontul de cheltuieli;
 confirmările din partea prestatorilor de servicii şi comenzile.
 Efectuarea excursiei cade în sarcina ghidului însoţitor care preia dosarul acţiunii,
primeşte un avans spre decontare şi cecuri de numerar şi asigură efectuarea tuturor
cheltuielilor.
La sfârşitul acţiunii se efectuează decontarea acţiunii turistice care va completa
dosarul acţiunii cu următoarele documente:
 decontul acţiunii;
 note de plată;
 actele de cheltuieli efective;
 raport de desfăşurare a acţiunii.
Agenţia de turism verifică decontul de cheltuieli şi stabileşte diferenţa dintre
cheltuielile efective şi cele antecalculate, soluţionându-le astfel:
 depăşirile datorate unor cauze obiective se suportă de unitatea de turism
organizatoare;
 depăşirile datorate unor cauze subiective se suportă de persoana care a
comandat sau decontat servicii de valori mai mari;
 economiile reprezintă servicii neprestate şi se restituie turiştilor;
 economiile realizate la serviciile prestate majorează profitul unităţii
organizatoare.

Contabilitatea activităţii de turism

Operaţiile privind realizarea acţiunilor de odihnă şi tratament necesită

evidenţierea valorificării lor, constituirii veniturilor, efectuării şi decontării cheltuielilor şi
reezultatului financiar obţinut.
Principalele conturi utilizate sunt:
 472 „Venituri înregistrate în avans" pentru trimiteri la tratament şi odihnă care
înregistrează preţul serviciilor de tratament şi odihnă încasat anticipat. încasările
anticipate se constituie ca venituri în acelaşi exerciţiu financiar, la începutul
perioadelor de sejur, conform locurilor efectiv valorificate;
 704 „Venituri din lucrări executate şi servicii prestate" care reflectă veniturile
constituite la începutul sejurului;
 conturi de cheltuieli utilizate pentru colectarea cheltuielilor unităţii organizatoare;
 conturi de trezorerie pentru efectuarea decontărilor.

Operaţiile privind trimiterile la odihnă se înregistrează astfel:

1. încasarea biletelor de odihnă şi a comisionului aferent

4111 = %
472
704
4427
5311 (5121) = 4111

2. Constituirea la începutul sejurului a veniturilor

472 = 704
3. înregistrarea preţului serviciilor prestate pe baza facturii primite de la unitatea
prestatoare.

% = 401
628
4426

4. înregistrarea cheltuielilor agenţiei.

 salarii: 641 = 421

6451 = 4311
6452 = 4371
6453 = 4313

 consum de materiale: 602 = 302

 amortizarea miji. fixe: 681 = 281

 servicii prestate de terţi: % = 401

61 sau 62
4426

5. închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli.

704 = 121
121 = %
628
641,6451,6452,6453
602
681,....

6.3. Contabilitatea laboratoarelor de patiserie şi cofetărie

6.3.1. Structuri de preţuri şi documente specifice producţiei
laboratoarelor

Spre deosebire de celelalte unităţi din sfera comerţului care au ca obiect de

activitate circulaţia mărfurilor, laboratoarelor de patiserie şi cofetărie le este specifică
producţia.
Pot exista laboratoare centrale care vând produsele finite obţinute unor terţi sau
laboratoare care care funcţionează pe lângă cofetării şi patiserii, dar care au gestiune
separată şi le transferă produsele finite în vederea vânzării către consumatorii finali.
Structurile specifice create în cadrul acestor laboratoare, generează şi structuri
diferite de preţuri:
a) preţul de cumpărare al materiilor prime cuprinse în produsul fabricat denumit şi
preţ de materie primă.
 Este considerat un preţ antecalculat pe fiecare fel de produs finit (ex: sortiment de
prăjitură) pe bază de norme de consum a materiilor prime prevăzute în reţetele de
fabricaţie. Calculul acestui preţ se face de regulă pentru 100 de bucăţi. Preţul de materie
primă se recalculează când au loc modificări în structura sortimentelor de materie primă
în normele de consum sau în preţul de cumpărare al acestora.
b) preţul de vânzare al laboratorului calculat prin adăugarea la preţul de materie
primă a marjei comerciale proprie laboratorului;
c) preţul de vânzare al produsului finit prin unităţi de desfacere (cofetării,
patiserii) sau prin unităţi mixte (restaurante) sau alte unităţi (bufete); acestea se
calculează adăugând la preţul de vânzare al laboratorului a unei marje specifice unităţii
vânzătoare.

Documentele specifice laboratoarelor se diferenţiază pe faze ale acestor activităţi:

1. În faza de apovizionare se utilizează: factura; nota de recepţie şi constatare de
diferenţe, bon de predare transfer restituire în cazul restituirii la depozite a materialelor
nefolosite; borderoul de achiziţii şi nota de recepţie în cazul achiziţiilor de pe piaţa agro-
alimentară.
Materiile prime pot intra direct în laboratoare sau prin intermediul magaziilor de
materii prime întocmindu-se bonul de consum în momentul eliberării.
2. In faza de producţie se înregistrează cheltuielile de fabricaţie ale laboratoarelor.
Cheltuielile cu materii prime se înregistrează pe baza normelor de consum din
reţetele de fabricaţie şi ţinând seama de cantitatea de produse realizată. Se ponderează
cantitatea de produse finite obţinute şi consemnată în bonul de predare transfer estituire
cu preţul de materie primă antecalculat pentru fiecare sortiment de produs.
Dat fiind caracterul perisabil al producţiei, în cazul laboratoarelor nu se constată
producţie în curs de execuţie.
3. în faza de desfacere documentele sunt specifice în funcţie de destinaţie:
 notă de predare transfer restituire pentru transferarea produselor către
unităţile proprii
 factura pentru vânzare în cazul livrării produselor către terţi
 aviz de însoţire pentru predarea unor produse către sectorul adminstrativ.
În cadrul fiecărui laborator evidenţa operativă se realizează pentru materii prime
şi pentru produsele finite obţinute. Consumurile de materii prime se urmăresc operativ cu
centralizatorul de produse finite realizate şi livrate.

6.3.2. Organizarea contabilităţii laboratoarelor de cofetărie şi patiserie

Contabilitatea laboratoarelor se organizează distinct în funcţie de statutul juridic

al acestora. Astfel, pentru laboratoarele centrale cu personalitate juridică, urmărirea
gestiunii se poate realiza cu ajutorul contabilităţii financiare. Dacă se doreşte cunoaşterea
costului efectiv pe sortimente, grupe, categorii de produse se poate organiza
contabilitatea de gestiune. Gestiunea laboratoarelor organizate pe lângă cofetării şi
patiserii se urmăreşte numai cu ajutorul contabilităţii analitice.
În acest sens, este necesară utilizarea contului 301 „Materii prime” indiferent dacă
laboratorul dispune sau nu de magazii pentru materii prime. Pentru a reflecta stocul şi
mişcarea materiilor prime din gestiunea laboratoarelor, este necesară dezvoltarea analitică
a acestui cont folosind metoda cantitativ-valorică. Alegerea preţului de cumpărare în
înrgistrarea materiilor prime se justifică prin necesitatea înregistrării cheltuielilor cu
materiile prime pe baza normelor de consum, prin ponderarea cantităţii de produse finite
obţinute cu preţul de materii prime antecalculat.
Deoarece utilizarea unor conturi are caracter formal, se poate renunţa la folosirea
lor. Astfel, contul 345 „Produse finite” nu reflectă de regulă nivelul real al gestiunii,
produsele de cofetărie şi patiserie fiind livrate direct din laborator în stare proaspătă,
având în vedere gradul mare de perisabilitate. Nici contul 711 „Variaţia stocurilor” nu îşi
găseşte justificarea.

Inregistrările în contabilitate sunt similare celor din contabilitatea financiară:

 achiziţii de materii prime
% = 401
301
4426

 consum de materii prime

601 = 301
consum = cantitate produse fabricate x norma de consum din reţetă x preţ unitar
antecalculat

 amortizare utilaje
6811 = 281

 servicii efectuate de terţi

62x = 401

 vânzare produse conform facturii

411 = %
701
4427

 închidere conturi de cheltuieli şi venituri

121 = 6xx
7xx = 121