F) MATERIALE COMPOZITE DURIFICATE PRIN DISPERSIE

Specific pentru aceste compozite este faptul ca particulele durificatoare au diametre cuprinse intre
100… 2500 Å si sunt fin dispersate intr-o matrice metalica. Caracteristic pentru astfel de materiale este faptul ca
faza secundara are solubilitate redusa in matrice, chiar la temperaturi inalte, intre retelele lor cristaline neexistând
legaturi elastice. Efectul durificator al fazei disperse este determinat de mecanismul de deplasare a dislocatiilor,
existente in matricea de baza, pe planele lor de alunecare (fig.1.16).
Se constata ca depasirea de catre defectele liniare a unei bariere rigide formata din particule de faza
dispersa are ca rezultat final realizarea unor bucle de dislocatii in jurul acestora. Daca in absenta particulelor,
deplasarea dislocatiilor are loc sub actiunea unei tensiuni tangentiale τ1, in matricea cu faze disperse, miscarea
dislocatiilor va necesita un efort suplimentar τ2, care va trebui majorat treptat pâna la atingerea unei valori critice:
τc=Gb/λ (λ este distanta dintre particule).

Fig.1.16. Mecanismul de deplasare a unei dislocatii printre particulele de faza dispersa

Formarea buclelor de dislocatii in jurul particulelor are loc in mod succesiv la trecerea fiecarei dislocatii,
ajungându-se in final la reducerea considerabila a distantei λ, fapt ce va impune cresterea continua a tensiunii
aplicate. In acest mod, particulele de faza disperse vor contribui la marirea capacitatii de ecruisare a compozitului.
Proprietatile mecanice ale acestor materiale depind de gradul de dispersie determinat de dimensiunile
particulelor fazei durificatoare. Considerându-se un compozit format dintr-o matrice pe baza de Cu in care se
gasesc particule de Co in proportie de 2 %, se constata ca valoarea maxima a limitei de curgere va fi obtinuta
pentru o distanta λ = 1µm intre particule (fig.1.17). Si in ceea ce priveste rezistenta la fluaj se constata
superioritatea compozitelor durificate prin dispersie in raport cu aliajele clasice destinate acestui mod de solicitare.

Fig.1.17. Dependenta rezistentei la curgere de diametrul particulelor de cobalt dispersate intr-o matrice de
cupru
 Un exemplu in acest sens il reprezinta comparatia intre platina si compozitul format din platina si particule
disperse de ThO2 (fig.1.18). Desi este necesara o oarecare solubilitate intre particule si matrice, pentru a asigura
obtinerea unui compozit cu caracter continuu, elementele formative nu trebuie sa reactioneze chimic.

Astfel, particulele de alumina (Al2O3) nu reactioneaza cu aluminiu, cu care formeaza compozitele tip SAP.
Nu acelasi lucru se poate spune despre particulele de Cu2O care, la temperaturi inalte se vor dizolva intr-o matrice
de cupru, sistemul Cu-Cu2O nefiind inclus in categoria compozitelor cu faze disperse. Un alt grup de compozite cu
particule disperse prezinta o matrice formata din nichel, wolfram sau superaliaje in care se gasesc 1… 2 % ThO2.
Cele mai importante sisteme metalice care pot forma compozite cu particule disperse, precum si posibilele
lui aplicatii sunt prezentate in tabelul 1.15.
Tabelul 1.15.
Sistemul Aplicatii
Ag-CdO Materiale pentru contacte electrice
Al-Al2O3 Materiale pentru reactoare nucleare
Be-BeO Materiale pentru reactoare nucleare si tehnica aerospatiala
Ca-ThO2, Y2O3 Materiale magnetice rezistente la fluaj
Ni-20%Cr-ThO2 Componente ale turbinelor
Pb-PbO Materiale pentru acumulatoare

Fig.1.18. Rezistenta la
fluaj a compozitului
Pt-ThO2 si a platinei