Sunteți pe pagina 1din 130

Bucovina

literară
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

serie nouã, anul XXXII, Nr. 1-2-3 (359-360-361)/2021


REDACTOR-ŞEF: Număr ilustrat cu reproduceri
Alexandru Ovidiu VINTILĂ după lucrări ale artistului plastic
Liviu Şoptelea.
REDACTORI:
L. D. CLEMENT
Mihaela GRĂDINARIU
Isabel VINTILĂ

COLEGIUL REDACŢIONAL:
Nicolae CÂRLAN
Prof. univ. dr. Mircea A. DIACONU
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Monahia Elena SIMIONOVICI (Preşedinte de onoare al S.S.B.)
Prof. univ. dr. Elena-Brânduşa STEICIUC

COLABORATORI PERMANENŢI:
Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Neamţ)
Liviu ANTONESEI (Iaşi)
Leo BUTNARU (Chişinău)
Marius CHELARU (Iaşi)
Paul EMOND (Bruxelles)
Gheorghe GRIGURCU (Târgu Jiu)
Ioan HOLBAN (Iaşi)
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)
Magda URSACHE (Iaşi)
Matei VIŞNIEC (Paris)

Redacţia şi administraţia:
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava
E-mail: ovidius_vintila@yahoo.com.

Puteţi să ne scrieţi şi la adresa:


Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, str. Mitropoliei nr. 4,
720035 Suceava.

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine în exclusivitate autorilor.


Manuscrisele trimise redacţiei nu se înapoiază.
BUCOVINA LITERARĂ 1
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

AUTOGRAF Gheorghe IOVA

Conştiinţa (o surprindere continuă)


că eşti scris de viu, de atâţia şi atâţia (şi ăştia, până şi ăla: aici este sursa surprinderii).
Să fii scris la timp şi corect, să te poţi mişca.
Faptele tind să devină aventuri textuale.
Se scriu unii pe alţii.
Libertatea devine raport între cât / ce eşti şi cât / ce eşti scris, raportul fiinţei la text.
Scriind, eu, nu am fost atent la faptul că sunt scris.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


2 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Geo Bogza. Cântecul omului de vânzare

REFLU X
Alexandru Ovidiu VINTILĂ

Î n cunoscutul dialog cu Diana Turconi1,


excepțional aș zice, Geo Bogza afirmă cu o
franchețe teribilă că a scris Cântecul omului de vânza-
pământului spre a fi rafinat, nu mi-a trezit niciodată
repulsia – el a fost fratele meu, m-am simțit asemă-
nător lui, înrudit cu el. Petrolul este, fără îndoială,
re ca exorcism pentru tot ce se întâmplă mai rău cu unul dintre elementele constitutive ale ființei mele
un suflet2. Și, într-adevăr, poezia pe care o semnează profunde, în el își află substanța lava temperamentu-
poate fi privită de la un punct (toată negația și revolta, lui meu”5. O atare stare de fapt, a omului revoltat, ac-
activismul și antagonismul său, dinamica, ruptura și centuează Camus, este făcătoare de univers. În miezul
deschiderea ce caracterizează poetica lui Geo Bogza) unei margini, la periferie își ridică năvalnicul Bogza
drept o construcție declanșată în interiorul unor pro- meterezele pentru a supraviețui unei lumi potrivnice,
cese de conștiință. Și asta deoarece, chiar Geo Bogza oedipiene.
mărturisește: „[…] eu am râvnit, ca un tigru, ca o „Mai târziu, subliniază poetul avangardist,
ființă sângeroasă, tot ce nu era al meu, și nu m-am dat când am început să trăiesc la câmpie, în alcătuirea
în lături/ de la nimic ca să fie al meu/ iar prin aceasta mea a intra și lanul de grâu: mișcarea lui unduită, ca
m-am deosebit/ întotdeauna de muritorii de rând”3. însăși mișcarea universului. Se adaugă și stelele. De
„Apoi am scris și un Psalm: îl rugam pe Dumnezeu să copil încă, obișnuiam să le privesc, odată cu țăranii
nu îmi dea botul de crocodil cu care atâția bătrâni se – și cam în același fel: cu încântare, dar și ca pe un
încleștează de lucruri, de viață”4. ceasornic care te ajută să te orientezi în timp. Uneori,
„Priveliștea lumii”, viul, dialectica istoriei sale oamenii aceia se orientau după ele și în spațiu. Stelele
personale – le-a întâmpinat, cel puțin în tinerețe, în au rămas punctele mele de reper. Munții au intra mai
etapa strict avangardistă pe care o traversează, dacă târziu în mine – când am început să cunosc Ardea-
nu mereu, cu sentimentul că în prag se află hazardul. lul; trecusem de adolescență, trecusem de douăzeci de
Oricum, criza de conștiință prin care trece poetul de- ani. Dar nu aș fi fost întreg dacă nu mi s-ar fi adăugat
clanșează, cred, „existențialismul” pe care îl practică și pagina albă de hârtie – în sensul că ea face în relieful
în poezia sa: una de o spetaculozitate certă, emina- meu interior un golf!”6.
mente împotriva moralei burgheze, iconoclastă, con- Prin intermediul scrisului, deși și-a dat seama
tra literaturii oficiale, în tot cazul o expresie notabilă devreme de un aspect – condiția omului, în general,
a avangardei, o manifestare a omului revoltat, ajuns la este cea a omului de vânzare – a reușit să depășească
exasperare. Fără doar și poate, poezia lui Geo Bogza, imediatul, s-a salvat în cele din urmă. Și asta, poate,
mă refer la cea care contează, se află în relație directă și ca urmare a faptului că nu a fost un inflexibil. Geo
cu felul său de a fi: clocotitor, vulcanic, impetuos, în- Bogza afirmă clar că a făcut diferența între compro-
tocmai ca lumea petrolului unde a crescut. „Prin mul- misul necesar și a te compromite definitiv: „Am făcut
tele asemănări cu ceea ce petrolul are esențial, sunt diferența între compromisul necesar și compromite-
într-adevăr un om al petrolului: tumultuos, eruptiv, re. Inflexibilii sunt cel mai adesea primejdioși. Robes-
exploziv, adeseori brutal. Lumea tensionată a petro- pierre avea obsesia purității și tocmai el s-a compro-
lului, peisajul tentacular – dealuri acoperite de sonde mis, prin crimă multiplă, Revoluția franceză”7.
– a fost spațiul în care am trăit și care m-a umplut Întrebat la un moment dat ce părere are de
de tumult. Petrolul, negru și vâscos, adus la suprafața Doctor Faust, Geo Bogza răspunde: „Am jurat, cu
foarte mult timp în urmă, să nu fiu niciodată dintre
1
Eu sunt ținta (Geo Bogza în dialog cu Diana Turconi),
București, Editura Du Style, 1996
2
Ibidem, p. 245 5
Ibidem, p. 249
3
Ibidem, pp. 245-246 6
Ibidem, p. 250
4
Ibidem, p. 146 7
Ibidem, p. 253
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 3
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

cei ce își vând sufletul; să nu fac nimic de care să îmi și mari păreri de rău!”11. Și, e normal, de câte nu s-ar
fie rușine”8. Și, într-adevăr, a trecut totul prin cernea- putea să îi pară rău: „De multe: că nu mi-am petrecut
lă, însă nu s-a pătat iremediabil. Unii îi reproșează sau viața într-o bibliotecă austeră; că am strâns la piept
i-au reproșat concesiile făcute stalinismului, și asta pe oameni care nu-mi meritau prin nimic iubirea; că nu
bună dreptate. El însuși nu le-a negat. Mai mult, le-a am scris toate cărțile pe care aș fi vrut să le scriu; că nu
regretat întreaga viață. am ascultat cuvântul lui Dumnezeu de câte ori a fost
Geo Bogza, „cel mai radical poet al avangardei rostit, ci am urmat alte îndemnuri deșarte; că viața
românești de la revista unu”9, și-a corelat voința de mea nu a fost călăuzită de o stea polară, ci în atâtea
putere de a nega, întotdeauna, cu adevărul său, prin privințe pierdută…”12. Toate acestea au fost spuse de
intermediul căruia s-a legitimat, a explicat și întreți- Geo Bogza pe data de 1 septembrie. După două săp-
nut o acțiune sau alta. Aderând la ideea revoluționară, tămâni, pe 14 septembrie 1993, va pleca din lumea
la o morală a progresului, Geo Bogza a fost conștient aceasta, internat fiind la Spitalul Elias din București.
că adevărul e o chestiune care trebuie depășită. Cu În fine, a rămas literatura sa, o voce puternică,
atât mai mult în artă. „M-ai întrebat despre adevăr. de o directețe extraordinară. În poezie, prin cântecul
Dar în artă, adevărul este numai al artistului – un omului de vânzare, Geo Bogza își delimitează poziția,
fel neagresiv de a te simți, câteodată, Dumnezeu. În locul, împărțind lumea în două, cea din care provine
domeniul artei nu funcționează principiul adevăru- el și cea de pe celălalt mal, dintr-o parte a realității
lui ca totem: adevărul cunoscut trebuie întotdeau- care nu îi e accesibilă și în proximitatea căreia nu se
na depășit, de fapt complet negat. Să tinzi spre un simte a fi în apele sale. În acest sens se constituie cân-
adevăr nou foarte personal – iată ținta, ca să nu fii tecul omului de vânzare. E un mod de a nara realitatea
tu însuți, creatorul, depășit”10, explică Geo Bogza. Și într-un ritm susținut, de o forță a reprezentărilor greu
toată această dinamică și luptă împotriva anchilozării, de egalat în poezia autohtonă. Geo Bogza dezvăluie
înrădăcinării artei în anumite tipare ale tradiției, în- tensiunea și intensitatea din partea blestemată a lumii,
tr-un adevăr imuabil, specifice autorului avangardist, de unde nu încercă să se sustragă, să evadeze. Ba mai
a încercat să o imprime scriiturii sale nu din ambi- mult, în finalul Poemului petrolifer, după ce rememo-
ție, ci din aspirație. E o distincție pe care o subliniază rează „o duminică luminoasă de primăvară,/ când am
Bogza și de care vrea să se știe. De ce? Deoarece a auzit întâia oară, în piața orașului, plină de tot/ felul
fi autor, scriitorul avangardist o știe precis, înseamnă de mărfuri și de strigăte,/ cântecul omului de vân-
a intra în sfera unei poziții de putere a autorității, a zare”13, nu va omite să evidențieze: „să știți și să nu
unui statut existențial, pe care vrea să îl clarifice. El uitați, o singură clipă să nu uitați, ce/ suntem noi,
gândește întregul limbaj pe care îl vorbește societatea, oamenii petrolului…”14. E vizată aici o etică, o mora-
tot ce intră în spațiul larg de reflecție al omului și lă a locuitorilor unui „peisaj în care totul e mânjit cu
atunci își dorește să fie privit de Celălalt, care e foarte păcură, dar mai ales sufletele”15.
important pentru el, în cunoștință de cauză, așa cum Una peste alta, Cântecul omului de vânzare e
e în realitate, adică eroul-limită al propriului adevăr. inițierea unui travaliu de purificare a ființei, nu e un
Cum susține autorul Cântecului de revoltă, de joc secund, e o manieră de a spune, un strigăt adresat
dragoste și de moarte, un om revoltat sau de vânzare, ca omenirii aflate în derivă, o realitate textuală pe care a
L U X

atâția alții, prins și el într-un context critic, dacă nu reușit să o depășească prin veghea sa infatigabilă, de
fatal, al istoriei, a gândit continuu și a răsgândit discon- o viață întreagă, paznicul de far, Geo Bogza, un poet
tinuu lumea, „cu exasperare, adeseori până în limita fabulos, mare printre cei mari.
mistuirii totale. Feroce răsucire a gândurilor. Dar am
11
Ibidem, p. 342
12
Ibidem, 344
F

8
Ibidem, p. 255 13
Geo Bogza, Cântecul omului de vânzare (antologie
Paul Cernat, Vase comunicante: (Inter)fețe ale avangardei alcătuită de Teodor Dună), București, Tracus Arte, 2018,
E

românești interbelice, Iași, Polirom, 2018, p. 148 p. 110


R

10
Eu sunt ținta (Geo Bogza în dialog cu Diana Turconi, op. 14
Ibidem, p. 111
cit., pp. 259, 260 15
Apud Paul Cernat, op. cit., p. 177
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
4 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

„Uitarea: cea mai blîndă metodă”

A FO RI S ME
Gheorghe GRIGURCU

L upta cu suferința e o formă a luptei cu tine


însuți.
*
Cultura: pînă la urmă capacitatea de a reține
foarte puțin din foarte mult, precum la acele rafinate
* festinuri chinezești la care era îngăduit a gusta doar
Hans Cristian Andersen amintește o legendă cîte un pic din peste o sută de feluri de bucate.
despre un sfînt care, nevoit a alege unul din cele șapte
păcate capitale, l-a ales pe cel ce i s-a părut cel mai *
inofensiv, beția, sub efectul căreia de fapt le-a săvîrșit Teama: o catastrofă care așteaptă ghemuită ca
pe toate celelalte. într-un culcuș în simțămîntul ce-o precede, în teribi-
la-i irealitate reală, precum un foetus.
*
Minciuna: o ficțiune interesată, sacrificată re- *
alului. „Majoritatea ateilor sunt cucernici revoltați”
(Rivarol). Ca și persoanele ce și-au pierdut credința
* în cultul comunist, trecînd prin experiența acestuia.
Îndrăzneala: o prezență tendențioasă. Lașita- „Ateii” întru comunism.
tea: o absență tendențioasă.
*
* Numai Dumnezeu a creat din pură generozi-
tate. Omul creează pe seama unor mutații, dislocări,
Lingușirea acoperă un gol afectiv. „Cine nu iu-
distrugeri.
bește este nevoit să învețe să lingușească” (Goethe).
*
*
Găsim la Valéry o formulă expresivă a recu-
Uitarea: cea mai blîndă metodă de distrugere
noașterii elementului irațional în creație: „Conștiința
aflată la îndemîna noastră.
domnește, dar nu guvernează”.
* *
Relativitatea cunoașterii. De la lipsa de interes Admirația e un sentiment ce ține pasul cu noi
a lui Pascal față de unele științe, pînă la supoziția că doar în copilărie și în tinerețe. Ulterior se uzează, de-
Buddha, atotștiutor în materie de izbăvire, nu cunoș- vine capricioasă, superficială. La vîrstnici e aproape
tea toate felurile de insecte. terminată (prețuirea e altceva: un mecanism cu pre-
cădere logic).
*
Scriptor. Sterilitatea, acest exces al inexprima- *
bilului. Originea echivocă a jurnalisticii. Blaga soco-
tește că aceasta a început în Europa „cînd Luther a
* aruncat călimara cu cerneală după dracu’”.
Crezi cu inocență că, rezolvînd o dificultate
anume, viața ta își va regăsi cursul, se va normaliza. *
Dar dacă ai șansa de-a depăși dificultatea în cauză, o Punctul vulnerabil al libertății: îndoiala. Dar
mie altele răsar ca din pămînt, siderîndu-te. există și o supralibertate care o anulează: extazul.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 5
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

AP EI RO N Matei VIȘNIEC Din două una

suntem cu toţii în aceeaşi situaţie


suntem înconjuraţi de apă
nu mai avem decît o gură de aer
mîinile noastre sunt legate la spate
ni se smulg genele fir cu fir
toţi am recunoscut că în aceste condiţii
speranţa e absurdă
nici nu mai ştim de unde venim
Corpul zeului mort şi niciodată nu a fost vorba
că ne-am îndrepta într-o direcţie precisă
Enormă, grea, grasă, unsuroasă aşa că nu mai strigaţi, domnule, după ajutor
fu ziua că nu cunoaştem acest cuvînt
pe umerii noştri am dus-o totuşi
pînă la locul care îi fusese rezervat
în piramidă

aşa construim noi o piramidă S-a topit în neant


din zile
nu toate sunt la fel Nimic în cutia neagră, nici o urmă a dezastrului
unele sunt ploioase, altele transparente inutil caută ei, de mai bine de o sută de ani
unele sunt uşoare ca nişte perne în cutia neagră
altele sunt însetate de sînge degeaba întorc ei cutia neagră pe dos
şi ne omoară, ne strivesc în fiecare zi
sub urletele lor degeaba se tot uită, se tot gîndesc
dar piramida trebuie construită degeaba rămîn ei înşişi cîte o viaţă
nu mai e mult, încă o mie de ani închişi în cutia neagră
şi corpul zeului mort nimic nu transpiră din ea
zeul care ne-a părăsit nici o informaţie despre cum s-a produs înălţarea
va avea un mormînt şi apoi prăbuşirea
şi va putea învia degeaba forează ei de mai bine
de o mie de ani
în cutia neagră
În aceste condiţii speranţa e absurdă tot ce era de mărturisit
s-a topit în neant
Nu mai strigaţi, domnule, după ajutor s-a înnegrit
daţi un exemplu prost

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


6 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Ceva imposibil de descris ea nu are nevoie, pentru a rămîne mereu


în echilibru
Pe trecerea de pietoni – un monstru să ştie cît e ora
o fiinţă dezgustătoare minutele sunt suficiente pentru că se învîrt
ceva imposibil de descris în cerc
antene înnegrite şi urît mirositoare cele două minutare, la fiecare două mii de ani
un cap compus numai din urechi trasează cîte un cerc perfect: sunt cei doi
palmele pline de ochi sîni ai ei
genunchii doldora de degete două planete perfecte
pleoape peste tot ca şi cum în loc de solzi pe una dintre ele o visez în fiecare noapte
i-ar fi crescut pleoape pe alta locuiesc
scurgeri de salivă de sub fiecare pleoapă (sau invers)
o mie de guri cangrenate crescute ciorchine
în jurul unui creier exterior…

monstrul agonizează, e clar


nu mai are mult de trăit Poate mă avertiza de ceva
probabil că astfel de capricii ale naturii
nici nu merită compasiune Pisica neagră de pe acoperiş miaună
şi totuşi, şi totuşi cînd maşina l-a lovit îmi spune ceva, mă priveşte
el traversa strada în mod absolut regulamentar cu ochii ei verzi
am văzut eu cu ochii mei eu nu înţeleg mai nimic
cu cei o mie de ochi ai mei dar o ascult
nu ştiu cum a ajuns pisica neagră
pe acoperiş
nu ştiu cum va putea coborî
de acolo
Ca două vîsle stau împietrit şi aştept ceva
mai multe explicaţii
Cu sînii ei mari ea echilibra de fapt pisica miaună în continuare
ziua şi noaptea dar nu sunt sigur că îmi cere

N
cînd mi-am dat seama de acest lucru să o ajut
nu m-am mai temut de nimic poate mă avertizează de ceva R O
am înţeles şi de cei îi place ei de vreo primejdie care mă paşte
să meargă pe sîrmă cu ochii închişi gîndul ăsta mă străfulgeră mă
cu sînii ei mari imposibil să facă un pas uit în jur
I

greşit şi într-adevăr scot un urlet de durere


dinţii mici ai unui şarpe alb
E

între trecut şi viitor


ea poate alerga cum vrea ea s-au înfipt în
P

sînii ei mari sunt ca două vîsle unicul meu călcîi


sînii ei mari sunt ca două minutare
A

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 7
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Din două una Din doi în doi


N
Din două una: ori zborul este total inutil Un singur cuvînt mai scotea capul
I R O
ori cuvîntul zbor există întrucît din pămînt: cuvîntul pămînt
totul este posibil dar noi nu mai aveam nevoie de el
şi poate că de aceea există şi cuvintele eram liberi, alergam fără picioare
ca să ni se arate că totul este posibil printr-o pădure fără arbori
E

iată, de exemplu, cuvîntul gînd din aer nu ne mai striga cuvîntul aer
el se împrăştie în univers din secunde nu ne mai povestea
P

numai cînd începe să dea din aripi vrute şi nevrute


A

pentru că el are, da, două aripi, cuvîntul cuvîntul timp


gînd eram uşori ca nişte stropi
şi pentru fiecare secundă trăită ne îndepărtam unii de alţii precum
el se zbate de două ori cu ambele aripi galaxiile la prima oră a dimineţii
şi apoi rămîne doar cu una chicoteam, făceam tumbe în noaptea
de unde şi expresia atît de mult adorată
din două una nu mai aveam nevoie de nimic
cuvîntu eu
nu mai număra din doi în doi

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


8 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Scriitori fără cititori Liviu Ioan STOICIU

JURNAL COMENTAT
N ormal ar fi fost, de-a lungul anului afectat
de „pandemia Covid” (cu atâtea restricții,
inclusiv cu statul obligatoriu acasă, care îți lasă, previzi-
acest aspect. Au continuat să apară cărți de poezie și
proză originale în ritm susținut, se scrie și se publică
„într-o veselie”, deși nu mai există decât cititori simbo-
bil, timp liber berechet) să crească exponențial consu- lici (eventual rude, dușmani, cunoștințe). Personal, trag
mul de cultură. În afara faptului că s-a stat pe internet un semnal de alarmă: că pe cât de multe apariții de cărți
și în fața televizorului, cu ochii și urechile pe divertis- de poezie și proză sunt publicate, pe atât de puține sunt
ment, marele public nu s-a ales cu nimic deosebit. Pu- cărțile originale valoroase. Critica literară „profesionis-
blicul avizat a avut parte de transmisiuni înregistrate tă” a intrat în reflux; nu mai face critică de întâmpinare
video sau online, piese de teatru și filme vechi. Creato- decât prietenul poetului sau prozatorului, jubilând co-
rii și interpreții (pe scenă, în teatru și muzică) au avut legial. Revistele de cultură sunt pline de recenzii politi-
de suferit, stând mai mult închise teatrele și sălile de coase, care nu folosesc la nimic, valoarea s-a relativizat
concert, au fost amânate premierele, noutățile. Artiștii aberant, veleitarismul e la putere. În curând nu se va
plastici și-au văzut de lucru în atelierele lor, scriitorii au mai face deosebire între o carte bună și una submedio-
scris fără să fie prea afectați de izolare – dar au fost anu- cră. Ai senzația că gustul estetic al cititorului avizat s-a
late vernisajele și manifestările literare (e adevărat, unele atrofiat în bună parte. Mai avem cititori de toată mâna
au fost improvizate online; cu iluzia că așa au receptori numai pentru traduceri; ne întoarcem la începuturi, în
mai numeroși, din întreaga lume). Revistele de cultură secolul XIX, când traducerile erau pe primul plan, nu-
/ literare sau de artă au continuat să apară „pe hârtie”. mai ele se cumpărau și citeau, nu cărțile de literatură
Producția de carte originală românească n-a scăzut, din română originale. Semnificativ e că și revistele literare
păcate nu mai are cumpărători (editurile particulare de azi fac loc, pe mai mult de un sfert din paginile lor,
n-au intrat în insolvabilitate). Uniunea Scriitorilor (și traducerilor (comentarii eseistice sau critice la cărți tra-
filialele ei) a acordat premii anuale. Au rămas pe barica- duse și poezie și proză traduse). Divizia de traducători
de arhitecții, șantierele nefiind închise. Cineaștii și-au va copleși în curând armatele de poeți și prozatori în
încetinit activitatea, dar nu s-au oprit (au fost pelicule interiorul Uniunii Scriitorilor, nu-mi dau seama dacă e
nominalizate la mari festivaluri internaționale, ba au de bine sau de rău. Ar trebui să crească apetitul pentru
fost și premiate în acest an al noului coronavirus, extra- literatura... comparată? Literatura română de azi e de-
ordinar), chiar dacă sălile de cinema au fost zăvorâte de mult sincronizată cu literaturile „universale”, la poezie
criza sanitară (cele particulare au fost puse în situația să le depășește demult, de ce cititorul român le preferă pe
dea falimentat, la o adică). Au avut pierderi irecupera- cele străine? Sunt traduși cu tam-tam scriitori străini și
bile toți liber profesioniștii din cultură, inclusiv teatrele arătați ca buric al pământului, pe când scriitorii noștri
independente. Ministerul Culturii i-a ajutat pe creatori sunt minimalizați, ignorați în țară... E de ajuns să des-
să supraviețuiască, regretând blocarea proiectelor cultu- chizi săptămânalul România literară, cu echipa ei de cri-
rale de către cei grijulii cu sănătatea publică. tici remarcabilă, și să vezi că s-au împuținat neverosimil
N-a crescut exponențial consumul de cultură recenziile la cărțile românești de poezie și proză (deși
în acest an al „pandemiei”, până și distracția comună avem cărți publicate cu zecile sau sutele; asta înseamnă
(de la o petrecere de familie mare, la o nuntă sau un că ele nu merită să fie recenzate), fiind la fel de multe ca
botez) a fost pusă sub obroc (lasă că restaurantele, ba- prezentările de cărți traduse, în același număr de revis-
rurile, cafenelele, unde aveau loc și manifestări literare, tă. Se recenzează în compensație cărți de critică și teorie
au stat mai mult închise). A fost un an în care, deși literară, de lingvistică, de eseuri sau istorie literară, cărți
timpul liber a crescut și s-au făcut economii, paradoxal, de istorie, de filozofie, de știință. Nu le-a făcut bine
numărul cititorilor de literatură originală de la noi s-a „pandemia” poeților și prozatorilor noștri la masa de
împuținat dramatic – o să insist mai departe numai pe scris, de fapt? Sau nu s-a relativizat destul ideea de va-
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 9
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

T A T
N
E
C O M

loare în aceste vremuri postmoderne, să fie acceptate de avem și scriitori de succes, „la modă” (în principal,
critică mai multe cărți de poezie și proză, care apar azi scriitori contemporani învățați din manualele școlare;
în prostie, altfel (plătite de autor, neredactate de editor că în școală se „formează” viitorul cititor; cum avem
în marea majoritate; scoaterea cărților pe piață e doar parte, după Revoluție, de o educație slabă, orice spe-
o afacere ca oricare alta)? E o lipsă de discernământ a ranță de propășire prin lectura cărții literare e aruncată
creatorului, ajunsă la un nivel inacceptabil, sau cititorul la gunoi), ei au cititori – se pare că numai ei merită să
avizat critic (atâta cât a mai rămas) e prea „pretențios”? publice cărți, în principal la Editura Humanitas, fie și
A L

Sunt traduceri de cărți de-a dreptul penibile (mult sub slabe, cărțile lor se cumpără oricum, chiar dacă nu se
valoarea unei cărți scrise de un autor român), pe care citesc (dacă nu sunt cititori de talia lor)...
cititorul român cumpărător o „înghite” fără să strâmbe Anul de cumpănă împlinit în martie 2021, al
din nas, cum strâmbă la o carte a unui autor român. Ce „pandemiei” (care a întors lumea pe dos, punând la pă-
N

fel de cititor avem, snob? Dar să nu dăm vina pe cititor, mânt economiile și finanțele) a influențat negativ mai
totuși. Regretabil, avem un cititor complet indiferent ales consumul de cultură profesionistă, al celor avizați
R

față de creația literară de limbă română... Scriitorul ro- (altfel, internetul și televiziunea au satisfăcut marelui
mân își duce crucea așa cum poate, determinat de un public pofta de entertainment).
U

destin mai mult sau mai puțin favorabil. E o pedeapsă


pe capul acestui scriitor să nu aibă nici cititori! Sigur, 23 martie 2021. BV
J

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


10 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Nicolae Băciuţ şi ontoestetica tăcerii Theodor CODREANU

CRONIC A L I T ERARĂ
O oglindă a personalităţii lui Nicolae Bă-
ciuţ este volumul de poeme La taclale cu
Dumnezeu (Târgu Mureş, Editura Vatra veche, 2019),
sesizat şi de Diana Dobriţa Bîlea), încât „taifasul”, are
grijă să ne prevină imediat autorul, nu are intenţii pe-
iorative, cel mult ironic-familiare, întrucât aici se referă
având şi o pluri-postfaţă sub genericul În loc de post- la iubirea personală în raport cu Fiul Omului, căruia îi
faţă, semnată, în opt texte autonome, de către Răzvan vorbeşte, prin rugă, „despre lucruri care ţin de viaţa de
Ducan, Constantin Stancu, Maria Daniela Pănăzan, toate zilele, obişnuite”. Aceasta este chiar poezia, care
Livia Fumurescu, Diana Dobriţa Bîrlea, Dorin Stoica, se slujeşte de cuvinte, dar Dumnezeu, deşi răspunde,
Nicolae Suciu şi Teodora-Alina Roşca. Nicolae Băciuţ nu o face prin cuvinte. Aici începe marea enigmă a di-
ne-a pus la îndemână şi un cuvânt-înainte, Când stai alogului cu Dumnezeu, deci şi a poeziei, consacrată de
de vorbă cu Dumnezeu, cu menirea de a deschide ochii esteticieni şi de criticii literari ca artă a cuvântului. Poe-
hermeneutici ai cititorului, încheindu-şi cartea cu un ţii adevăraţi simt enorma dificultate a dialogului cu cel
insolit Portret după autoportret, constând într-un Bre- care s-a revelat a fi Calea, Adevărul şi Viaţa. În schimb,
viar bio-bibliografic, care numără aproape 100 de cărţi teoreticienii minori, în faţa neputinţei, au decretat că
(unele în colaborare) publicate de-a lungul vremii, plus poezia nu are a căuta Adevărul, dând câştig de cauză
39 de antologii în care a fost inclus, plus 13 ediţii în- cuvântului omenesc în sine, care, prin poezie, ar de-
grijite de el din opera unor autori diverşi. Cum se vede, veni suficient sieşi. Astfel, s-a putut decreta că arta po-
bio-bibliografia se reduce doar la bibliografie, aceasta etică a lui Eminescu (v. Criticilor mei) este una străină
fiind însă, într-adevăr, imaginea vieţii trudnice a auto- modernităţii, supusă mimesis-ului clasic, ignorându-se
rului, în care e implicită şi aventura revuistică, adesea flagrant enormul chin al poetului în faţa căutării Cu-
dramatică, de la „Vatra veche”. Bibliografia lui Nicolae vântului ce exprimă Adevărul, adică tocmai tăcerea lui
Băciuţ cuprinde volume de versuri, publicistică, dialo- Dumnezeu, care nu are nevoie de cuvinte. Iată de ce,
guri, interviuri, dicţionare, monografii, memorii, tra- în plină postmodernitate, Nicolae Băciuţ are curajul să
duceri, jurnale, istorie şi critică literară ş.a.m.d. spună că poezia este a sta de vorbă cu Dumnezeu.
Prima ediţie a Taclalelor cu Dumnezeu a apărut Autarhiile de tot felul, de la mult trâmbiţata
în 2016, a doua în 2017, iar a treia e cea din 2019, care „independenţă” a justiţiei până la autonomia cuvântu-
a ajuns la mine chiar în acel an, întâlnindu-mă pentru lui poetic în raport cu limbajul de grad zero (Roland
prima oară faţă către faţă cu autorul, la sărbătoarea re- Barthes), sunt mincinoase şi deformatoare, întrucât
vistei „Convorbiri literare”. La mine, lectura cărţilor se suprimă dialogul esenţial dintre om şi Dumnezeu, din-
produce cu întârziere de vreo doi ani, ele stând răbdă- tre cuvânt şi Adevăr. Autonomiile au trufia propriului
toare în teancuri de aşteptare, deşi timpul este ingrat cu statut ontologic, culminând cu „umanismul” modern
majoritatea, nevoite să treacă spre o cetire probabilă în- şi postmodern care crede că omul îşi este suficient sie-
tr-o altă viaţă, cea din veşnicie. Aceasta este drama citi- şi, ducând la extrem conceptul de homo mensura al lui
torului considerat „profesionist”, numit şi critic literar. Protagoras. Or, Părintele Dumitru Stăniloae atenţiona
Dar, spre a nu ne întinde la „taclale”, să vedem că lumea nu are consistenţă ontologică, ci doar una di-
cu ce ne previne Nicolae Băciuţ în scurta sa prefaţă: „A alogică, dialogul suprem fiind acela dintre om şi Dum-
sta «la taclale cu Dumnezeu», înseamnă a-i vorbi lui nezeu. Doar prin dialogul generalizat omul are acces
Dumnezeu, cu cuvintele poeziei, pe care am numit-o la ontologic. Nicolae Băciuţ crede bine că poezia este
cândva rugăciune. A vorbi cu Dumnezeu înseamnă că un astfel de dialog, o „tăifăsuire” sublimă cu Dumne-
tu spui ce ai de spus iar El te ascultă şi-ţi răspunde în zeu. Câţiva dintre comentatorii săi au sesizat că nu în-
felul său, în care nu are nevoie de cuvinte” (p. 5). Au- tâmplător primul citat din motoul cărţii e preluat din I
torul e avertizat asupra sensului derutant al vocabulei Petru 2, 11: „Dacă vorbeşte cineva, să vorbească aşa ca
„taclale” când e vorba de relaţia cu divinitatea (aspect şi cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu”. Dar Dumnezeu
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 11
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

nu vorbeşte în cuvinte guralive, în „taclale”, ci cu… tă- semne». Atunci, «într-o zi», care ar putea fi acest «istud
ceri! Neaşteptat, dar aşteptat, Nicolae Băciuţ contrazice tempus», al căderii, propriu liricii apocaliptice expresio-
guralivitatea taclalelor şi, cum observă Răzvan Ducan, niste, comunicarea între oameni se va reduce la simpla
chiar şi când dialoghează cu divinitatea despre anotim- reproducere a semnului crucii: «vom face semnul crucii,/
puri, „el vorbeşte tot cu Dumnezeu: prin fructe, prin cu crucea de aer, cu crucea de lemn», iar omul va tăcea,
frunze, prin albul zăpezii” (p. 127). Dar asta făcea, în fără să fie îndemnat, şi simplul limbaj cu care vom co-
faţa neputinţei cuvintelor, şi Eminescu. Un exemplu, munica va fi cel al semnelor” (p. 161). Pregnantă se
la întâmplare, între miile oferite de poet, în dialogul arată paralela făcută de Nicolae Suciu între poemele
cu mama, cea plecată la Domnul: „O, mamă, dulce eminesciene Rugăciunea unui dac, Odă (în metru antic)
mamă, din negura de vremi,/ Prin freamătul de frunze şi băciuţianul Sub cruce, considerat, cu temei, „adevă-
la tine tu mă chemi” (O, mamă…). rată capodoperă a liricii religioase româneşti” (p. 162).
E timpul să ne întrebăm Cu toate cele semnalate,
care este legătura între limba în suntem departe de a epuiza ceea
care vorbeşte Dumnezeu şi lim- ce numesc ontoestetica tăcerii în
ba poeziei? Răzvan Ducan ştie să lirica lui Nicolae Băciuţ. Urme ale
indice cheia hermeneutică de pă- esteticii tăcerii au străbătut veacu-
trundere în universul poeziei lui rile din cele mai vechi timpuri, de
Nicolae Băciuţ, făcând trimitere la la cea iniţiatică a pitagoreicilor, a
cuvintele Sfântului Apostol Petru gnosticilor şi de la Nirvana budis-
Ă

(„ar trebui ca această excelentă car- tă până la refuzul cuvântului de-


te să se citească în această cheie”, gradat de către existenţialişti după
R

p. 128). Se opreşte însă aici. Intu- grozăviile produse de omenire în


iţii şi argumente similare găsim şi gulagul sovietic şi în lagărele nazis-
A

la ceilalţi postfaţatori. Între ei, Ni- te1. Gânditoarea şi scriitoarea ame-


colae Suciu conturează un concen- ricană Susan Sontag (1933-2004),
R

trat angrenaj teoretic, recurgând într-o lucrare de răsunet, Estetica


E

la simbolismul complex al crucii tăcerii2, a conceput o „retorică a


din teologie, crucea semnificând, tăcerii” ca strategie de rezistenţă
T

între altele, dimensiunea dialo- critică în faţa abuzurilor de in-


gică dintre Pământ şi Cer, relaţia terpretare şi a imposturii în artă.
I

între imanent şi transcendent, între Dar cel mai complex tratat despre
L

eul individual şi eul infinit. Dis- tăcere a fost elaborat de teologul şi


tinge, în consecinţă, două tipuri de poeme: „unele în scriitorul român George Remete, Cunoaşterea prin tă-
care periplul spiritual se înfiripă într-un tur de creastă, cere (2004, cinci ediţii, Premiul Academiei Române)3.
A

acomodat cu versul-rugăciune, prin adresare directă lui În ontoestetică, raportul paradoxal şi complex se află
Dumnezeu, în timp ce alte poeme sunt adresate eului între cuvânt şi tăcere. În gândirea tradiţională, cuvân-
C

secund al poetului” (p. 159). Ba, mai mult, recurge la tul este considerat a fi plinul, pe când tăcerea e golul,
sumare trimiteri la filosofia terţului inclus a lui Ştefan neantul, cei doi membri ai ecuaţiei fiind autonomizaţi.
I

Lupaşcu (precursorul transdisciplinarităţii, arhitectu- În realitate, spune George Remete, „tăcerea nu există
rate de Basarab Nicolescu), cu ingerinţe din teologia
N

ortodoxă a isihiei Sfântului Grigorie Palama. Or, ele-


mentul unificator între acestea este tăcerea. Convergen- 1
Cf. André Neher, Exilul cuvântului. De la tăcerea biblică
R O

ţa dintre cuvânt şi tăcere, Nicolae Suciu o depistează la tăcerea de la Auschwitz, 1970, vezi versiunea românească,
în poema Semnul crucii: „Semnul crucii va fi singura Bucureşti, Editura Hasefer, 2002.
salvare a omului, după ce cuvintele se vor fi pervertit, 2
Susan Sontag, The Aesthetics of Silance, in Styles of Radical
odată cu pervertirea întregii lumi: «Într-o zi,/ cuvin- Will, Picador, 2002.
C

tele vor deveni blestem/ şi nu vom vorbi/ decât prin


3
Cf. George Remete, Cunoaşterea prin tăcere, I-III, ediţia a
cincea, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2020.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
12 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

fără cuvânt şi cuvântul nu există fără tăcere”4, aceasta rea: „Aş vrea să fim/ eu frunză – tu copac,/ să-nvăţ de la
din urmă născând cuvântul: „Altfel spus, cuvântul este tine/ să fim floare/ şi de la fructe/ să tac” (Arborele vie-
fenomenul fiinţei, iar tăcerea este rădăcina sau esenţa ţii). Poetul e ucenic la cuvântul-tăcere („sunt ucenic în-
fiinţei”5. Numai în Logosul primordial diferenţierea tru-cuvânt”), condiţie a îngeririi: „învăţ de-acum să fiu
este anulată. Însă cuvântul omenesc, degradabil (cum fereastră,/ prin care vrei să mă priveşti/ şi florilor să le
fiu glastră,/ când numai tu te
îngereşti” (Îngerire). Cuplul
primordial, înainte de păcat:
„când eram tu, când erai eu,/
ţinând de mâini pe Dumne-
zeu” (Când eram tu, când erai
eu). Cuvintele-tăcere au sfin-
ţenia moaştelor: „Acum doar
tu mă vei cunoaşte,/ când
şi cuvintele sunt moaşte”
(Moaşte). Atunci, cuvintele
nu mai sunt cuvinte, ci semne
şi glasuri ale făpturii menite să
creeze viaţă: „Aştept cuvântul

Ă
–/ cel dintâi –/ ca să se nas-
că-n mine-o/ primăvară” (La

R
început). Iubita e ridicată pe
cea mai înaltă treaptă a tăcerii

A
din care el, poetul, descinde
în ipostază de cuvânt: „tu eşti

R
tăcerea –/ şi-ţi voi fi cuvânt”

E
(Potriviri).
Anotimpurile, în miş-

T
carea lor neostoită, sunt sem-
nele vieţii şi ale stingerii. Sub

L I
acest unghi renaşte specia
pastel în lirica lui Nicolae Bă-
a observat şi Nicolae Băciuţ), îşi uită rădăcina. Poezia ciuţ, sugerând un dinamism al lumii umane şi cosmice,
adevărată este cuvântul care e încărcat de tăcere, altfel singular în poezia românească, între lumini şi umbre,

A
riscă să rămână guralivă sau la condiţia de taclale. între viaţă şi moarte. Primăvara îşi are izvorul în tăce-
Provocarea lui Nicolae Băciuţ constă în aceea că rea lui Dumnezeu, biruind frigul: „Şi-atunci seminţele
întoarce „taclaua” în dimensiunea sacrului, silind-o să pocnesc/ şi cad din cer/ ca nişte stele uitate/ în margini C
reîntâlnească urmele Logosului hristic, măcar în iposta- de ler/…/ ca un mormânt/ din care poţi privi afară/ şi
I
za de mică schimbare la faţă: „Pe aici a trecut Dumne- poţi s-auzi/ cum Dumnezeu/ se face primăvară” (Pri-
zeu/ şi le-a uitat toate la vedere,/ ici-acolo câte-o urmă măvară). Toamna lui Băciuţ nu este a lui Bacovia, nici
R O N

de zbor,/ ici-acolo câte-o cădere.// Pe-aici ai trecut şi tu/ a lui Eminescu sau Topîrceanu, ci are ceva din muzica
şi n-ai lăsat nicio dimineaţă –/ ici-acolo o urmă de zi,/ anotimpurilor lui Vivaldi, căci toamna e cea din care se
ici-acolo o Schimbare la Faţă.// Pe-aici trec şi eu,/ ca o nasc toate celelalte anotimpuri, aspirând, în necurmata
secundă uitată,/ ca lacrima lui Dumnezeu” (Şi eu). A călătorie, să ajungă la Dumnezeu. Şi nu mai ajung când
călca pe urmele lui Dumnezeu înseamnă a învăţa tăce- roadele toamnei sunt ţinute prizoniere, în trenuri lun-
gi care le separă de celelalte anotimpuri: „Vin trenuri
C

4
Ibidem, I, p. 15. lungi, de altădată,/ cu toamne sigilate în vagoane,/ iar
5
Ibidem, p. 17.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 13
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

tu te pierzi prin anotimpuri/ şi stai ascunsă în cantoa- nezeiască, înţelege-mă! – mişc piciorul şi, iată, fulgeră
ne.// Vin trenuri sub poveri de frunze/ cu toamne ţi- ca Acela. Să nu spui că blasfemiez, ci primeşte acestea şi
R Ă nute prizoniere/ şi nici nu ştiu ce anotimp/ o să-ţi mai închină-te lui Hristos, Care te face altfel!”7. Nu cred că
curgă prin artere.// Vin iarăşi trenuri lungi, cu toamne/ Nicolae Băciuţ, în tainica lui rugăciune, care-i este poe-
ce nu ajung la tine, Doamne” (Trenuri de toamne). Ast- zia, a citit aceste gânduri ale sfântului. Cu toate acestea,
R A

fel de toamne pierd tăcerea muzicii colindătoare a Naş- rugile poetului sunt scurte, concentrate, ca rugăciunea
terii: „Aştept colind –/ colindul nu mai vine/ şi mi-e lui Iisus, aspirând către tăcerea identificatoare. Mâna
teamă/ şi ruşine/ de Naşterea/ care ne ţine,/ de Învierea transfigurată a Sfântului Simion Noul Teolog apare
întru noi.// Aştept colind/ ca Judecata de Apoi” (Aştept şi-n poezia lui Nicolae Băciuţ: „Fac semnul crucii,/
E

colind). Cu mâna mea vorbitoare,/ cu mâna mea mută,/ de la


Poezia modernă a ajuns la panestetism, cu orgo- dreapta la stânga,/ cu primul,/ ultimul cuvânt” (Amin).
T

liul că, după prăbuşirea metafizicii tradiţionale şi după Desigur, trăirile poetului se opresc la poarta
moartea nietzscheană a lui Dumnezeu, îi revine poeziei mântuirii, netrecând pragul lui mysterium tremendum.
I

sarcina de a-i mântui pe indivizii umani. Lirica lui Ni- Diferenţa aceasta e resimţită, cutremurător, de poet,
L

colae Băciuţ, la o primă vedere, lasă impresia că autorul căci blestemul artistului-literat este să rămână în cu-
are un asemenea optimism ontoestetic. Dar un teolog vinte scrumuite: „Nu mai am cuvinte pentru mine;/
precum George Remete spulberă imediat această iluzie cum să-mparţi ce ţi-a rămas:/ o secundă împietrită în
A

panestetică, decelând între cele trei niveluri de realitate: clepsidră,/ limbile căzute de la ceas?// Nu aşteaptă ni-
filosofia, arta şi teologia. Să se observe că arta e pusă meni să-i mai scriu,/ din cuvinte a rămas cenuşa;/ fără
C

pe o treaptă superioară faţă de filosofie, ca intermedi- ele ce-aş putea să fiu?/ Dumnezeu închide după mine
ară între filosofie şi teologie. Dintre toate, doar teolo- uşa” (Uşă închisă). Aşa se face că, spre deosebire de sfin-
I

gia atinge tăria supremei tăceri, chiar dacă şi celelalte ţi, poetului nu-i mai rămâne, în Raportul său de gardă,
două „o pot încorpora şi reda desăvârşit”. Asta pentru decât să ceară, pentru Judecata de Apoi, uşor ironic,
N

că „arta şi filosofia nu ajung la sacrul în sens propriu; reîntoarcerea în Rai, dar nu ca „beneficiar”, ci doar ca
ele sunt numai o ambiţionare în faţa fiinţei şi de aceea grădinar, împreună cu perechea lui ispăşitoare: „Nu-ţi
R O

ajung numai la porţile sacrului. Sacrul este totuna cu cer nimic –/ la Judecata de Apoi/ din mine/ dacă mă
iubirea; ştiind că iubirea se deschide numai smereniei ridic,/ nu voi fi singur,/ suntem doi.// Nu-ţi cer nimic
– adică iubirii – şi nu ambiţiei, ne dăm seama că sacrul –/ Dar dacă, totuşi,/ Vrei ceva să-mi dai,/ să mă faci,
se deschide numai umilinţei”6. Un geniu ca Michelan- Doamne,/ grădinar –/ dar grădinar în Rai!” (Grădinar,
C

gelo cunoştea limitele artei în faţa transcendenţei: „Nici în Rai). Căci acum ştie bine că e străbătător în toate
dalta, nici penelul nu mai poate/ s-aline duhul meu cu- anotimpurile şi în toate timpurile, că primăvara e as-
prins în braţă/ de Cel ce ni le-a-ntins murind pe cruce” cunsă în toate toamnele: „O, prea mult cer am îngro-
(Rime, 285). E ceea ce voia să spună şi Eminescu, de- pat în mine/ şi răsăritul parcă-i asfinţit – nici vârsta nu
zarmat, cu truda lui enormă cu tot, în faţa cuvântului mă recunoaşte/ şi dimineaţa-i noapte ce-a murit.// Ca
ce exprimă Adevărul. dup-o rugăciune, Doamne,/ stau primăveri ascunse-n
Una dintre căile trăirii misticii teologice a tăce- toamne!” (Toamnă de primăveri).
rii este isihia creştin-ortodoxă, cu rugăciunea inimii: Neîndoielnic, poetul Nicolae Băciuţ este o pre-
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieş- zenţă singulară, prin originalitatea scriiturii şi a viziunii
te-mă pe mine, păcătosul!” Altminteri, se poate spune artistice, dovedind încă odată, că poezia autentică este
că teologia palamită creşte din rugăciunea inimii şi a rugăciune imnică. Denis de Rougemont susţinea pa-
minţii. Sfântul Simeon Noul Teolog descrie experierea radoxul că singurul om realist e acela care se roagă. O
cu propria trăire, ca supremă identificare cu Mântuito- confirmă şi surprinzătoarele „taclale” cu Dumnezeu ale
rul: „Hristos devine mâna mea, Hristos devine piciorul poetului din Târgu Mureş.
meu, ticălosul, iar eu, ticălosul, devin mâna lui Hristos
şi picior al lui Hristos; mişc mâna şi Hristos întreg este
mâna mea – căci neîmpărţită este Dumnezeirea dum-
7
Sfântul Simeon Noul Teolog, Erosurile imnelor
dumnezeieşti, în Scrieri, III, Sibiu, Editura Deisis, 2001,
6
Ibidem, p. 153. citat de George Remete, op. cit., III, p. 401.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
14 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

George Cuşnarencu – 70 Ioan HOLBAN

R Ă
Aripile utopiei

R A
C a majoritatea colegilor săi de generaţie, Geor-
ge Cuşnarencu a debutat cu un volum de
proze scurte. Tratat de apărare permanentă (1983), urmă-
anterioară. Din punctul meu de vedere, cea de-a treia
secţiune a volumului, Imaginaţia înaintea tuturor, con-
stituie „cartea de viitor“ a lui George Cuşnarencu. Lui
toarea sa carte fiind un roman, Tangoul memoriei (1988). îi convine mai mult proza alegorică şi aceea în registru

E
„Mulţumesc realităţii înconjurătoare. Datorită ei am absurd ori fantastic, Mercedes, Turnuri de fildeş în câmpie,

T
putut scrie şi termina această carte (…) Mulţumesc în Bărbatul-amplificator, dar, mai ales, Orca şi funcţionarul
acelaşi timp chirurgului, acelui omuleţ pe care-l port în reprezentând texte de referinţă pentru modalităţile epice

I
suflet. Mulţumesc memoriei care mă poartă prin lume amintite. George Cuşnarencu jalonează cu fineţe traseul
(…) În fine, mulţumesc aparatului meu de fotografiat, realitate-absurd-realitate, trecând fără ocolişuri şi „florice-

L
prevăzut cu obiectiv super-angular (fish-eye)“. Cu aces- le“ stilistice dintr-un registru în celălalt, povestind şi „nor-
te câteva mulţumiri se deschide volumul de debut al lui ma“ şi „excepţia“ cu aceeaşi plăcere şi cu acelaşi firesc; el
George Cuşnarencu, Tratat de apărare permanentă, o car- acordă limbajului calitatea sa adevărată de semn al realită-

A
te cu proze scurte ale cărei trei secţiuni – Tablouri după ţii, repetând calitatea acesteia (Turnuri de fildeş în câmpie),
realitate, Basmul de azi şi Imaginaţia înaintea tuturor – ştie să construiască „vidul“ pentru a instaura „absurdul“

C
propun tot atâtea registre epice şi, bineînţeles, tot atâtea (Mercedes), deschide la timp fanta irealităţii în spaţiul nor-
piste de lectură. Realitatea înconjurătoare, chirurgul şi malităţii (Bărbatul-amplificator) şi povesteşte cu totul re-

I
aparatul de fotografiat produc şase tablouri după (nu din) marcabil „utopia negativă“ (distopia, antiutopia, atopia)

N
realitate, care constituie nişte „documente personale“ (nu unui umil funcţionar, persoana care compensează, prin
copii) ale unui martor (nu narator) al existenţei; textul poveste, propriul deficit de existenţă, devenind, astfel,

R O
reprezentativ este Toate apărările sunt vulnerabile pentru personaj (Orca şi funcţionarul).
că, aici, George Cuşnarencu precizează condiţia celui care George Cuşnarencu a ajuns repede la o formulă
scrie (înregistrează) realitatea, precum şi esenţa „proble- narativă care îi exprimă cel mai bine potenţialul şi care
maticii“ vizate: Emanuel Magheru, protagonistul prozei, îmbină ironia fină cu registrul „grav“, observaţia psiho-

C
este posesorul unui sofisticat studio de înregistrare, cu logică şi socială cu intertextualitatea, unghiul parodic de
magnetofon şi benzi ce re-produc viaţa pentru un martor percepere a realităţii lumii şi cărţii cu metafora „de adân-
(confesor, în alt tip de proză) care şi-a pierdut „Capacita- cime“, demersul teoretic cu fraza discret irigată de un flux
tea de A Stabili Legături Trainice şi Statornice cu Cei care liric; realismul, expresionismul şi textualismul, combinate
îl Înconjurau“ – aşadar, un martor care nu trăieşte prin după o „reţetă“ proprie, reprezintă specificul romanului
sau din viaţa (auzită) a celorlalţi, ci rămâne mereu „la um- lui George Cuşnarencu, prozator talentat, cititor calificat,
bra“ ei. Această proză, ca şi cele intitulate Cum se numesc creator de personaje şi situaţii tragi-comice, dezinvolt,
cei patru Beatles, Hora marionetelor sau Zbor peste un fel de fără prejudecăţi, deloc sfios, atent cu tradiţia şi amabil cu
singurătate, se circumscriu problemei comunicării dintre moda literară de ultimă oră. Avertizând asupra ambigu-
oameni, aparatul de fotografiat cu obiectiv super-angu- ităţii instanţelor narative (ca şi în alte romane ale proza-
lar al autorului fixând câteva figuri (Emanuel Magheru, torilor generaţiei ’80, dar nu numai la ei, în această carte
Radu Valeda, Alexandru Rosetti, „bărbatul“ şi „femeia“) sunt mai multe personaje care scriu, care „colaborează“
pentru a contura un tip de trăire şi de relaţionare a fiinţei la ridicarea edificiului epic cu jurnale, amintiri, scrisori,
cu sine sau cu cel de alături, precum şi modul lor spe- lecturi, comentarii, romane chiar), ca şi asupra impreci-
cific de anexare a lumii şi culturii. Basme de azi, a doua ziei identităţii celui care produce textul (în Avertismentul
parte a volumului, mizează pe cartea „parodiei“, Harap romanului se sugerează că acesta ar putea fi chiar cititorul
Alb şi Spânul, Capra (fără iezi) şi Lupul, Scufiţa Roşie şi şi, într-o bună măsură, aşa şi este: „Prietenul meu râse,
Verde-Împărat, Greuceanu şi Zmeul retrăind altfel, fără fiindcă ştia că toată lumea iubeşte. Aşa cum fiecare cu-
strălucire şi fără „eroism“, scene cunoscute dintr-o viaţă vânt îşi iubeşte aproapele. Aşa cum fiecare rând din acest
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 15
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

roman îşi iubeşte aproapele. Cum fiecare filă, cum fiecare este, probabil, cea mai importantă secţiune a romanului,
capitol, aşa cum sfârşitul îşi iubeşte începutul, aşa cum, definind atât „mesajul“ cărţii, profilul personajelor, cât şi
dumneavoastră, cititorule, vă iubiţi cititorul“), George opţiunile de formulă narativă ale autorului. Ideea în jurul
Cuşnarencu îşi construieşte romanul pe mai multe palie- căreia gravitează textul este aceea a tensiunii, dezvăluită în
re ale timpului, care glisează permanent, identificându-se amintitul raport al individului cu durata şi istoria, dar şi
într-un loc pentru a se despărţi, aparent definitiv, în cel în relaţia fondului cu forma textului; succesiunea unor
imediat următor, apropiindu-se şi iarăşi depărtându-se, ca secvenţe narative de factură expresionistă este întreruptă
în Cumparsita dansată la ea acasă de o trupă de virtuozi: mereu pentru a i se preciza provenienţa din spaţiul reali-
aceasta este semnificaţia titlului şi a metaforei, mereu re- tăţii imediate: toate „năzdrăvăniile“ din „lumea întoarsă“
luată, a trecerii şi a pendulării (realizată în text prin câteva în care pătrunde personajul sunt certificate de un ochi
simboluri plasate în puncte strategice: pendula ceasului, „realist“ prin formule de genul „şi în continuare, ceea ce
marele „Mecanism“ şi „scrânciobul plăcerilor“). a fost, a fost aşa“ sau „faptele urmară aşa“ ori „faptele se
Premisa romanului Tangoul memoriei este ceea ce petrecură aşa“ etc. Şi ce se află în această „grădină a plă-
aş numi lumea casantă, realul risipit, inform, căruia per- cerilor“? Un „scrânciob al plăcerilor“ unde se poate trăi
sonajele şi naratorii îi caută legile de organizare, forma: istoria umanităţii într-o singură oră, se fac pacturi fausti-
nu pe aceea iniţială, ci una finală, de la capătul existenţei. ce, se consumă multă literatură (de la Homer la Sartre, la
Toate personajele romanului caută „ceva“ care să fie „alt- Sterne, Rousseau şi Defoe) prin care omul îşi descoperă
ceva“ decât ceea ce li s-a dat. În consecinţă, prima cone- modelul, fixat în duratele anterioare; în destinele din cărţi,
xiune pe care o realizează este cu lumea tuturor promisi- există şi un Predeal unde te poţi rătăci într-un tunel care
Ă

unilor şi a tuturor libertăţilor, cu textul, adică. Cartea care „traversează în diagonală pieptul Memoriei“, te poţi întâl-
se citeşte ori aceea care se scrie constituie destinul perso- ni chiar şi cu George Cuşnarencu al cărui „model feminin
R

najului, cu un alt termen, predestinarea sa: Clitemnestra nu este Clitemnestra, deşi în roman există un asemenea
citeşte cu pasiune romanele S.F. ale unui oarecare Seneca personaj, ci Memoria“ şi câte încă altele. Această nouă şi
A

(autor contemporan – ni se spune –, pseudonim al lui la fel de neliniştitoare „grădină a plăcerilor“, unde toate se
Cătălin Saneliuc) care, la rândul lui, îl citeşte pe Homer, petrec însoţite de uruitul molcom al pendulei Mecanis-
R

închizând cercul existenţei propriului său cititor căruia îi mului şi unde toate se leagănă în mişcarea scrânciobului
E

induce prin text, soarta. Tot pe Seneca îl citeşte şi Panait plăcerilor, reprezintă sursa tensiunilor existenţiale la care
Caragea care povesteşte încântat tovarăşilor de petrecere este supus personajul (Acvila Baldovin) şi, totodată, zona
T

„năzdrăvăniile din singura carte pe care o avea în casa şi pe de unde provin tensiunile textuale ale romanului (între o
care o ştia aproape pe dinafară“. Urmărind soarta omului formulă epică de tip realist şi o substanţă care aparţine
I

în soarta cărţii, naratorul „maschează“ un eseu de socio- imaginarului în ceea ce are el mai depărtat de real). În
L

logie a lecturii, aplicat pe una dintre cele mai frecventate această „lume pe dos“ se execută două probe de dresaj:
specii ale genului epic: canalele de receptare a literaturii al vieţii (modelului) asupra insului şi al fondului asupra
de consum sunt bine conturate prin studiul „orizontului formei textului.
A

de aşteptare“ al celor două personaje: unul citeşte pentru Această tensiune caracterizează toate nivelele roma-
a-şi afla soarta, celălalt, pentru simpla dar atât de necesara nului lui George Cuşnarencu. Numele personajelor (Acvi-
C

plăcere. Autorul însuşi, celebrul Seneca, constată faptul că la şi Memoria Baldovin, Clitemnestra şi Oreste Mercantil
„numai literatura ar avea această forţă de a uni oamenii, Brâncoveanu, Jogginguţă, Ultravioleta, Melchior, Seneca)
I

de a-i pune pe picioare, de a-i salva şi aşa mai departe“. se află „în tensiune“ cu existenţele pe care le „de-numesc“,
Şi are dreptate. Literatura, în acest caz, nu e doar textul marca lor fiind, în fond, distanţa tragică; metafora care îi
N

scris, ci tot ceea ce s-a spus despre om şi despre relaţia aces- defineşte este melcul fără cochilie, iar regula lor de viaţă este
tuia cu „mecanismul“ de deasupra sa. Iar cea dintâi şi, căutarea: peste tot se simte bătaia „aripilor utopiei“, toată
R O

poate, cea mai dramatică se cuprinde în raportul insului lumea visează, inutil, însă, rătăceşte între plictis şi sufe-
cu timpul (durată „personală“ şi istorie). Dezvoltată în rinţă, respirând „aerul viciat al Singurătăţii“ şi încercând
cea de-a doua parte a romanului, intitulată chiar Timpul, mereu să modifice realitatea în favoarea ficţiunii. Aceasta
această relaţie exprimă exact limitele şi, în acelaşi timp, este, de altfel, regula romanului lui George Cuşnarencu:
C

„performanţele“ insului în raport cu legea trecerii. Timpul trans-formarea lumii prin şi în literatură.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


16 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

„...cînd marea era una cu Dunărea” Mircea MUTHU

R Ă
R A
D upă deambulările epice istratiene și Euro-
polisul interbelic al lui Jean Bart sau evocă-
rile semnate de Emanoil Bucuța literatura Sudului au-
coamă strînsă / la ceafă / și banderola neagră / pe ochiul
stîng” – regăsibil în cotidianul cimitirului, „undeva lîn-
gă mare”. Aici, aruncând „cîțiva stropi de apă/ pe mor-
tohton revigorează periodic o geografie umană specifică mîntul lui // literele lui ghiorghios / ies rînd pe rînd din

E
și asta la diferite intervale istorice datorită portativului piatră”. Așadar, urmele unui cosmopolis, altădată real,

T
continuativ sau, mai plastic spus, a urzelii în care fiin- acum parțial inventat ne sunt restituite aici, în „cimi-
țează, încrustate, Dunărea, Delta și Marea Neagră, apoi tirul din Sulina /care/ nu este un loc sinistru, nici trist.

I
Galați, Brăila, Tulcea, Sulina și toate celelalte localități Este cu adevărat un cimitir viu, așa cum spun localnicii.
semănate de-a lungul fluviului împreună cu comunită- Și fiecare vine cu o poveste,” ne încredințează autoarea

L
țile de origini diferite în epoci melancolizate de retro- într-un cadru de ghergehef sui-generis la care ne trimite
spectiva actualității artistice și, în consecință, resimțite crucea „aruncată la poarta cimitirului./ cine știe de cînd
în bună măsură ca defuncte. Astfel, după „visul de pe stătea acolo, murdară, mucegăită” dar anunțîndu-i și

A
vapor” cu „multe cruci de lemn așezate în cerc”, ne is- înrămîndu-i astfel, unul lîngă altul, pe spînzuratul din
torisește la un interviu Angela Buciu, „într-o plimbare, grădina de gutui alături de casa lui Haim sau de covrigii

C
am ajuns la cimitirul cosmopolit. Atunci s-a produs lui Moise și asta într-un panopticum epicizat pe dimen-
nebunia în mintea mea. Greci, evrei, englezi, francezi, siunea istorică fie că suntem în 1883 cînd „Izabella John

I
români, croați, nemți, italieni, marinari, pirați, vreo 21 Robinson a murit înecată / fără să-și cunoască iubitul

N
de naționalități ce trăiesc împreună.” Numai că „nebu- (visase bufnița)” sau în anii 1927 în atelierul lui min-
nia” fertilă extrage, de-a dreptul antologic, poezia locu- ciună, apoi 1930 (petru și fîntîna otrăvită) dar și sărind

R O
lui comun, evocativă și în același timp fals-narativă, fi- la îndepărtatul 1868 cînd, după nunta celor doi stră-
xată aproape paradoxal de atmosfera transmisă olfactiv ini,”pe nava adalia echipajul e obosit./ nimeni nu mai
(„mirosul de pește împrăștie norii”), de multe ori vizual curăță puntea / lupii de mare se mișcă agele.//toți ma-
(„pe holul lung și întunecat fotografiile /par năluci”), rii îndrăgostiți ai ecranului/ provin din familii rivale//

C
colocvial /social „la cîrciuma lui Jean Bart” sau prezența nava se scufundă încet. (Adalia). Prezentul de altădată
peremptorie a ciorilor în „copacul bătrîn de la margi- cu alte cuvinte nu mai contează, dramele sunt aceleași,
nea falezei” din satul de pescari. Sumativ vorbind, por- Sava, max și solange sau barcagiul usov sunt fațetele ace-
nind de aici, se produce scurtircuitarea de arc voltaic a luiași tragic banal sau mai degrabă fără culoare moartea
prezentului cu trecutul de pildă în poemul hotel Cam- fiind egalizatoare, astfel că prezența premonitorie a cio-
beri ce dă titlul culegerii apărută la Tracus Arte în 2017. rilor în „copacul bătrîn de la marginea falezei” (satul de
Ne aflăm așadar în „hotelul cu stafii” și din „camera cu pescari) dar și „cioara sălbatică” de la poarta cimitirului
numărul 13 doamna chiriachița / născută katanulis / care „tot ciugulește ceva” din crucea părăsită revine în
privește pe fereastra hotelului camberi / în față Dunărea vecinii și, stabilizînd parcă ghergheful funebru sui ge-
umflată și grasă / ca burta unui pește / marinari țanțoși neris, „mănîncă / din lemnul/ scorojit/ mort și el” al
cu chipiurile trase pe frunte / soarele încă arde // barca- crucii sub care vecinii, iată, „își împart somnul de veci
giul strigă furios că i-a fugit nevasta / cu altul la Tulcea” / și ouăle vopsite / rămase de la Paște”. Confesivă pe
în vreme ce restul de odăi „sunt goale nu mai / locuiește de o parte și experimentală de alta dar în același timp
nimeni aici” iar „balconul stă să cadă” și doar „candela- pliată pe ludic și reverie Angela Buciu mărturisea că a
brul vechi / știe / povestea grecoaicei”. De asemenea, la descoperit „o lume în care timpul parcă s-a oprit în loc”
numărul 21 nu mai locuiește nimeni și se pare că, unul precum și satul de pescari cu agap iacoblev în „rubașca
după altul, „Sava vetrogon a murit aici / de bobotează de mătase lucitoare încheiată pînă la gît.” După o lec-
/ cînd marea era una cu Dunărea” (Sava) ca și alții de tură asociativă și integrală a mănunchiului de poeme
altfel, precum grecul ghiorghios – un „bărbat înalt / o suntem departe de turnura spectacolului turistic de la
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 17
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Săpînța contemporană sau de monologurile victoriene (habar n-am unde-i piața lor de legume) [.........] și se
ale lui Lee Masters din Antologia orășelului Spoon River întorc seara fix la ora 17 acasă în copacul ăla bătrîn de
(1924). Ceea ce totuși le apropie este faptul că toate la biserica „mavramol”. „morții cu morții, viii cu viii”
aceste destine reale – sunt oameni acolo – ori ficționali- spune o cioară” în aceeași ipostază de memento precum
zate în timpul scrierii /lecturii devin prilej de meditație literele lui ghiorghios ieșind „rînd pe rînd din piatră”.
asupra bazelor existenței umane înseși și asta dincolo Anticonvențională, folosind cu naturalețe tex-
de meridianul geografic, de cronologie, sau de narați- tualismul și mărturisind că „aproape toate cărțile mele
unea autentică /inventată de „nebunia” autoarei aflată au fost scrise în călătorii și viața mea e o călătorie,”
în postura de intermediar între real și imaginar, o pos- aceasta fertilizată și de prietenia cu scriitoarea Nora
tură experimentată de exemplu și în „manualul pentru Iuga „arăboaica” Angela Baciu aduce o respirație lirică
stîngaci” (Mic dejun la Frida, Tracus Arte, 2020) unde proaspătă în așa numita „trăire pe viu” mergînd, cura-
reîntîlnim, parcă obsesiv, înaripatele negre: „parcă au jos, pînă la exonerare prin moartea etalată, „la cimitirul
un ceas al lor: în fiecare dimineață la ora 5 pleacă ciorile din Sulina”, de crucile „puse anapoda.”
Ă
R
A
R
E
T
I
L
A
C
I
N
R O
C

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


18 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Îngerul poeziei (Ioana Diaconescu) Constantin CUBLEȘAN

R Ă
R A
Î ntre șaizeciști, generație căreia îi aparține (a
debutat editorial cu volumul Furăm tran-
dafiri, în 1967), Ioana Diaconescu era ființa cea mai
e mai degrabă una ce dobândește profunzimi în son-
darea propriei ființe, a propriei conștiințe, decât una
de diversificare tematică. Ampla antologie de acum
fragilă, cea mai serafică, atât ca prezență fizică dar și – Una sută de poezii (Antologarea poeziilor, studiul

E
ca fire poetică, fremătând sub pecetea unor pasiuni introductiv și nota asupra ediției de Cristian Livescu.

T
vitale învăluite în taina trăirilor existențiale asumate Nota bibliografică și selecția referințelor critice apar-
stărilor lăuntrice misterioase: „Mă-nchid, amurgule, țin autoarei), Editura Academiei Române, București,

I
în tine, ca într-o raclă de mătasă/ Și trec cu tine din- 2020 – se dovedește în totul edificatoare pentru ceea
colo de lume/ Pe sub arcade răsunând de glasurile pă- ce criticul consideră a releva volumul din 2019 (De-

L
sărilor,/ Într-o cochilie de melc mă-nchid,/ Și strâns zaripare) „cartea halucinațiilor neguroase de la vârsta
mi-e, Doamne, sufletul și trecerea/ ce greu se face ca senectuții”, volumul deplinei maturități. Numai că,
pe-o veche barcă/ Cu lemnul prea bătrân și prea greu nu e vorba în creația anilor mai de pe urmă de o son-

A
de-nvățat/ Cu noile-nțelegeri./ Spre orizont alunec și dare a senectuții (pentru o poetă îmbătrânirea nu exis-
trec în altă stare/ Și sunt o plantă și sunt un roșu pește tă cu adevărat) ci de o dramatică detașare de lumescul

C
/ zbătându-se-ntre blocuri mari de gheață/ ce-au po- în care, se pare că nu s-a simțit niciodată în largul
posit pe lac și nu vor să mai plece/ Și-s toată ghemuită ei: „Sufletul meu se strânge iradiază și scapă de sub

I
în casa unui melc/ Și sunt/ Cu sufletul strâns într-o teroarea lumescului/ Ce departe sunt/ Trec pe lângă

N
roată de pământ” (Cu sufletul strâns…). Se conden- mine fluvii și străzi nesfârșite ale erorilor mele/ Frigul
sa într-o astfel de rostire metaforică întreaga compo- și arșița durerea și trufia alunecă tiptil să nu mă tre-

R O
nentă biografică a evoluției sale juvenile. Nu avea nici zească (…) Ceea ce vezi e produsul minții mele/ Mă
forța nici tăria verbului direct acuzator, dar revela în închid în suflet și în afara mea frumoasa lume șoptește
versuri aparent candide, dramatismul interior al îna- amăgitor/ O văd și o aud ca printr-un filtru ca prin
intării într-o lume obstaculară: „Ascunsă-n pădure mă geana visului ce se stinge/ Feroce aromitor seducător

C
cutremură frica/ Înghețat, m-a lovit cu creanga făcu- până la urmă rece” (Anima). Așa că își face loc tot mai
tă gheară/ Pomul acesta întunecat./ Iarba umedă ca mult o anume meditație asupra existenței metafizice,
șerpii, îmi cuprinde picioarele/ Și iată-mă cu fața la ceea ce nu înseamnă neapărat și o stare de religiozita-
pământ./ Acolo, cu obrazul îngropat în țărână/ Simt te. Eternul existențial e pentru poetă dincolo de viață
mirosul amar și reavăn/ Mai dulce decât cel al pâinii și de moarte: „Încerci să încapi în acoperișul strâmt
coapte./ Mă judecă bufnița:/ Simt cum mă arde în al Lumii/ Care nu e altul decât acoperișul casei tale/
spinare/ unicul ei ochi deschis,/ Mai cumplit la vedere Sub care descifrezi vorbe vorbe vorbe (…) Să trăiești
decât ochiul ciclopului” (Judecata). Astfel, se resimte mult ca să înțelegi aceste rosturi despuiate de lutul în-
confundându-se cu rostirea poetică, cu însăși poezia, tâmplărilor/ De țărâna lor și să crezi aceasta (…) Ai fi
la drept vorbind – modul său de a se exprima, de a crezut că dacă focul moare/ Dispare și imperceptibilul
fi – poezia frenetică și dătătoare de viață, sub imbol- corp evanescent sau cum vrei să-i spui/ Dar jarul îți
dul îngerului ei protector, viețuind într-o asemenea rămâne în piele și se decupează în ea modelul/ Vie-
simbioză treimică: ea, îngerul și poezia: „Îngerul meu ții tale viitoare/ Cu îndrăznețul dor de nemurire” (În
se așază-n/ genunchi la/ durerea mea,/ își acoperă cu urna trupului tău). E o poezie de meditație gravă ce
o aripă obrazul/ pe care/ nu-l deslușesc/ iar cu cealaltă decantează în ea atât suferința propriei vieți („drumul
aripă/mă acoperă/ pe mine (…) Îngerul meu își poar- pustiului/ Din sălbăticia suferinței mele” – În sălbăti-
tă haina/ albă în/ praful secolului/ alături de mine, cie), cât și neliniștile agresive al lumii („Din disperarea
cade/ să mă ridice când/ cad și eu” (Îngerul meu). învolburată a lumilor/ Care trec/ Diluându-se/ În mă-
Evoluția în timp a poeziei Ioanei Diaconescu runte fapte ale istoriei contemporane” – Narcotică).
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 19
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

E o altă ipos-
tază poetică a fiin-
ței contemplative
de odinioară („Nu
mai sunt o silfidă
mi-am schimbat
pielea” – Silfidă),
ceea ce nu înseam-
nă însă că și-a pier-
dut inocența, pu-
ritatea de ființă a
candorilor cu care
descinde voluptoa-
să în universul vir-
ginal al naturii (e o
altă vibrație emo-
țională aici decât
aceea a Magdei Is-
anos) pe care îl asi-
Ă

milează ca pe o altă
fațetă dramatică a
R

existențialului: „În
crâng se face seară/
A

De moarte nu-mi
vorbi/ Păsăruica cu
R

gâtul învinețit de
E

frigul iernii/ Și de
arșița verii/ Să nu-
T

mi spui/ De o altă
viață/ Astea sunt
I

numai supoziții/ divin al poetei. Dialogul cu el nu e atât religios cât


L

Astea sunt ficțiuni/ Le-am construit de atâtea ori/ mai degrabă în halo metafizic („La căpătâiul meu stai/
Orbită de sudoarea acidă/ Ce-mi curgea de pe frun- Amorțit/ Îngere încărunțit/ Înainte de vreme./ Băteai
te/ Din părul de aur/ Acestea sunt enorme căderi/ În din aripi/ Cu mult înainte/ Ca stingerea mea să te
A

irealitate/ În timp ce realitatea/ Îmi stă pe «piept ca cheme/ Ca pe-o lumină/ Ce abia luminează./ Între-
o cămașă» // Iubirea/ aruncată pe un țărm de mare/ văd/ Prin pleoapa cernită/ Aplecarea ta ocrotitoare/
C

Unde eu însămi voi fi aruncată” (În ireal). Sau, altă- Dar cu mult prea târziu/ Sosită” – Un fel de moarte).
dată, într-o visare cu ochii deschiși, melancolică: „Am Lirica Ioanei Diaconescu este tandră și în ace-
I

visat o vale/ albă, cu iarba albă/ în care măcieșele ca laşi timp febrilă. O voluptate a trăirilor pasionale este
sângele/ își odihneau/ floarea îmbujorată./ Nimeni nu mereu reținută (cenzurată) de o lucidă privire în tim-
N

se apleca / să le culeagă. Căci/ nu era nimeni. Eram/ pul istoric actual în care se petrece, verbul său dobân-
numai eu desculță/ prin spinii moi/ încă./ Strigă-mă, dind astfel rezonanțe grave, dramatice; o poezie mereu
R O

Îngere,/ am spus atunci,/ îmi este, oh, îmi este/ atât de reflexivă, poeta sondându-și conștiința și poetizând
dor de tine!” (Și poate chiar raiul era). Îngerul Ioanei totul în imagini decorativ-spiritualizate, cum remarca,
Diaconescu este altul decât cel din Poemele cu îngeri pe bună dreptate, unul din exegeții săi. Ideile fac astfel
al lui V. Voiculescu. Are o consistență, ca să spun așa, casă bună cu emoțiile învăluite într-o taină pioasă a
C

laică, el confundându-se cu însăși poezia, sprijinul sacralizării fiecărui gest al său, inocent și sincer.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
20 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

„Mierlă neagră pe zăpadă albă” sau Elena-Brândușa STEICIUC

R Ă
despre puterea fără seamăn a poveştilor

R A
A nul 2020 a adus celor mici, dar și părinți-
lor și bunicilor, o carte de povești cu totul
specială, a cărei autoare – Doina Cernica – este cunos-
culori diafane, făcută parcă să șteargă toate tristețile, toa-
te negurile care ni se pot aduna, uneori, în suflet. 
Fetița, Broasca Țestoasă, Ursul Galben, Pasăre
cută atât pentru proza ei de călătorie, cât și pentru ac- Călătoare, Libelula, Linul, Barza care venea de de-

E
tivitatea jurnalistică neîntreruptă, pentru implicarea în mult, Fiul Cedrului, Peștele Spin, Frățior și Surioară,

T
numeroase proiecte culturale, pentru volumele traduse Veronica (floarea albastră), Porumbelul, Bunica, Pri-
de-a lungul timpului. Cele 11 povești intră în sufle- vighetoarea, Mama sunt personajele care evuloează

I
tul cititorului „ținându-se de mână” și îl invită într-un în aceste narațiuni impregnate de o anumită tristețe
ținut fabulos, în care o serie de personaje simbolice, (uneori ireprimabilă!), nostalgie, într-un decor foar-

L
majoritatea copii, trăiesc ex- te apropiat de cel oniric, în
periențe prin care înțeleg care multe întâmplări par
mai bine lumea, transmițând să aibă ceva din savoarea și

A
în același timp o lecție de puritatea visului. Personajul
încredere, reziliență, empa- central, Fetița, învață de la

C
tie celor din jur. Apărută la toți cei pe care îi întâlnește
Editura Mușatinii, cartea se câte o fărâmă din misterele

I
remarcă și printr-o condiție lumii și ochii/sufletul ei de

N
grafică aparte, cu o ilustrație copil se bucură de fiecare
inspirată, minimalistă, sem- dată. Ursul Galben, paznicul

R O
nată de Ana Constantinescu. soarelui, o duce într-o peș-
Nu mai puțin important este teră, tărâm subteran, unde
faptul, demn de semnalat, că află despre regenerarea vege-
acest nou volum are, pentru talelor (în special a Liliacu-

C
fiecare poveste, transpuneri lui, iarna uscat) și, în final,
în diverse limbi de circulație eroina lipindu-și obrazul de
(franceză, engleză, germană, tulpina subțire, ghicește „ză-
italiană, spaniolă, portu- mislirea tăcută a florilor” (p.
gheză, japoneză, maghiară, 10). Pasăre Călătoare, o altă
ucrainiană) sub semnătura prietenă a copilei, o încântă
unor traducători avizați, ceea atât de mult cu frumusețea
ce îi deschide și mai mult ei încât Fetița se cutremură
drumul spre o receptare in- la gândul că dacă aceasta
ternațională. n-ar pleca mai repede, zăpa-
Este adevărat – așa da ar ucide-o. Pe malul unui
cum spune Dumitru Radu râu, lângă luciul apei, are loc
Popa în prefață – n-a fost și nu e ușor să scrii pentru co- întîlnirea cu Libelula și Linul, un pește-vraci, căruia
pii. Iată că Doina Cernica, înmuindu-și condeiul în cer- „cămășuța” îi este sfâșiată de plante acvatice tăioase.
neala sensibilității și a deschiderii către ceilalți, reușește Prin sacrificiul Libelulei și hărnicia fetiței, peștele mi-
să ofere cititorilor o carte de neuitat, care poate oricând raculos este salvat: „Fetița se așeză tăcută în iarba din
sta alături de alte volume emblematice ale literaturii grădină. Libelula începu cu o viteză amețitoare să-și
pentru copii. Cele 11 povești stau înșiruite în această deșire aripile, iar Fetița să facă un ghem mare din fi-
carte ca globurile într-o ghirlandă, una strălucitoare, în rul lor transparent și de culorile curcubeului totoda-
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 21
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

tă. Când termină, Libelula se așeză sfârșită lângă ea. căldurii (cînd mierlele ajung în grădina copilei) și iar-
Căpșorul îi tremura de durere, dar, mai mari decât el, na (când, cu obrazul lipit de geam, aceasta urmărește
ochii ei căpătaseră o strălucire neobișnuită. Fetița cău- dansul fulgilor de nea).
tă prin iarbă, până găsi două pene de nagâț. Cu ele, se Despre frumusețea care vindecă, despre cei
puse pe împletit și oricât de tare o dureau mâinile de dragi plecați fără întoarcere, Fetița află din întâlni-
oboseală, nu se opri până când nu termină cămășuța. rea cu Frățior și Surioară, copiii plecați în lume după
Scânteia în lumina soarelui și cosașii din iarbă, și me- moartea bunicii. În „Băiețelul care viu nu era și Cire-
lcișorii de pe tulpina răchitelor se adunară să o vadă. șul Amar”, trauma pierderii ființei dragi îl afectează
Era cu adevărat o cămașă de prinț. Ochii Libelulei se pe puiul de om, care „nu părea să vadă și nici să audă.
luminară de mulțumire.” (p. 49). Și nici să știe unde era. Pe obrazul său supt, lumina
Premiată cu „Le Prix de l’Etoile de Centrul Eu- zilei aluneca în toate părțile, fără să izbutească să ră-
ropean pentru Promovarea Artelor și Literaturii din mână.” (p. 116). Cireșul Amar, cu ploaia lui de petale
Thionville (Franța), povestea „Barza care venea de de- înmiresmate - adică frumusețea paradisiacă a naturii
mult” aduce în scenă un personaj ancestral, „cea mai în stadiul ei primar - îl vor vindeca pe cel mic: „Nu
demult barză din lume. Regina”. Salvarea unui mic mi-am închipuit niciodată, nicicând nu aș fi crezut
pui de barză rămas orfan se petrece sub ochii Fetiței că există ceva atât de frumos! spuse copleșit Frățiorul,
visătoare, cu ajutorului Cocostârcului negru, iar lec- încercând să cuprindă cu privirea cerul pe care se înăl-
ția despre protejarea celor mici și slabi este, din nou, țaseră, plutind stol, florile Cireșului Amar.” (p. 118).
învățată. O interesantă strămutare a spațiului cultural La fel, vindecarea unor alte femei cuprinse de tristețe
Ă

al acțiunii are loc în „Fiul Cedrului”, poveste al cărei – mama și bunica – are loc prin puterea izbăvitoare a
personaj eponim este întâlnit de fetiță în una din pe- cântecului privighetorii, care vine „mângâietor, parcă
R

regrinările ei, cu Broasca Țestoasă, înțeleapta însoți- de pe altă lume, ca un răvaș” de la Tatăl prăpădit prea
toare permanentă și mentorul ei. Un băiat necunoscut devreme. Despre renașterea speranței, despre dar/dă-
A

ajută la ridicarea unei case bucovinene, acoperită cu ruire/jertfă învață mica eroină din întâlnirea cu Po-
draniță, încântat să învețe obiceiurile tradiționale de rumbelul, în una dintre cele mai fascinante povești
R

construcție, cum este punerea unui brăduț pe vîrful din finalul volumului, „Fetița și Porumbelul”. Pasărea
E

schelelor. Băiatul vine dintr-un loc pe care nu-l mai se dovedește a fi un mentor în arta ajutorării necondi-
ține minte, pe care îl simte acum cu memoria olfac- ționate a celuilalt, pentru că – așa cum va afla fetița –
T

tivă : „Nu-i păstrez în memorie decât miresmele: de el dăruiește (în buna tradiție creștină, ce impregnează
aer sărat ca de pe un țărm de mare, de aer curat și de viziunea Doinei Cernica) grâiul primit ca hrană, pe
I

zăpadă ca de pe un munte foarte înalt.” (p. 74). El îi pervaz, de la prietena sa, altora mai nevoiași decît el.
L

povestește fetiței despre Cedrul de Aur, copacul mitic Călătoria de căutare a Porumbelului ce nu mai apare
al Libanului, despre peripețiile lui prin lume și cei pe la fereastră este una inițiatică, din care Fetița află că
care i-a întâlnit” încântând-o cu istorisirile lui.  grâul este un liant între cei vii și cei morți, iar cel dă-
A

Din povestea Peștelui Spin se desprinde o nouă ruit de ea Porumbelului a fost oferit de acestora unor
fațetă a viziunii despre lume a Doinei Cernica și a copii nevoiași, ce trebuiau să pregătească coliva „prăji-
C

mesajului pe care autoarea îl transmite celor mici și tura morților pentru cei vii”, la pierderea bunicii. 
mari. Egoismul acestui pește scăpat dintr-un acvariu „Viețile noastre, ale tuturor, sunt o sumă de că-
I

și ajuns într-un râu, unde are la început un comporta- lătorii” declară Doina Cernica întră-un interviu acor-
ment agresiv față de peștele Lin va fi contrabalansat de dat Mihaelei Grădinaru (p. 190) și cred că, pentru
N

sfatul copilei și de ajutorul necondiționat al victimei toți cititorii acestui volum, lectura va fi un voiaj în
sale, ceea ce va duce la schimbarea și eliberarea Pește- tărâmul mirabil al poveștii, într-un text de o tulbu-
R O

lui Spin, bucuros în sfârșit de „prima faptă bună din rătoare frumusețe stilistică, în care putem descoperi
viața sa”. Povestea care dă titlul oximoronic al volu- sau redescoperi adevăruri primordiale, puse pe hârtie
mului o pune pe Fetiță față în față cu Mierla Neagră, de o scriitoare conștientă de necesitatea transmiterii
iar contrastul acesta dintre cele două culori simboli- tradițiilor, a înțelepciunii acumulate, a păstrării con-
C

zează tocmai diferența dintre vara, timpul fericirii, al tactului cu rădăcinile.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


22 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Ierţi, mergi înainte, Felix NICOLAU


desfătări, viitoare torturi

Î n Vorbim rar, Editura Cartea de după, Bucu-


reşti, 2020, Cătălin Stanciu îşi afirmă voinţa
de a scrie „simplificat”, nu doar neînzorzonat, dar şi
Poetul vede amănunte, obiecte, abatorizează fenomene
– fără minima ezitare.
Sunt „poetizate” multe deprinderi sau traume
fără cuvinte enorme despre esenţialele vieţii cetăţeanu- revelate în timpul consultaţiilor psihoterapeutice, poa-
lui, cu cocoaşe şi platouaşe. Aproape că e o marcă a te şi sedinţelor psihanalitice. Aici e palierul profund al
mai noii (de vreo douăzeci de ani încoace) poezii bra- volumului. Multe texte nici nu sunt prelucrate retoric,
şovene prizate de mainstream. ci incluse tale quale, atât de puternică e autenticitatea
Pentru a asigura un impact maxim, poemele lor.
sunt despre iubire şi moarte, la care se adaugă secun- Dar sunt şi auto-psihanalizări transpuse în po-
dar condiţia poeziei şi niţică psihanaliză. Irezistibil! Nu eme marcante: „Nu mai simt furie/ față de părinții
ar trebui să neglijăm nici moştenirea lui Ştefan Baciu, mei,/ neiertarea/ s‑a alchimizat în iubire/ cu blândețe
anume poetizarea urbanismului braşovean. Orişicât, și îndurare./ În fiecare/ vacanță le aduc acasă nepoții,/
destinatarul poemelor nu este inima impresionabilă perfuzii pentru o bătrânețe fericită” (22).

Ă
doar, ci şi creierul mobilat cu referinţe, intertextualităţi. Confesivul este mereu bine aprovizionat. Cele
Nici leit-motivul tatălui nu lipseşte din pano- mai bune poeme sunt cele tensionate, antitetice, deloc

R
plie. Prezentat ca de atâtea ori la noi precum un erou autocompătimitoare: „După trei ani în care am tră-
colţuros, dar imediat subminat postmodern de invo- it/ halucinant, haotic, desfigurat/ între margini:/ „Ești

A
carea unor slăbiciuni, mai un fotbal mai o politică. Pe cel care m‑a făcut să iubesc/ cât pentru o viață,/ ești
total, o contextualizare simbolică şi iniţiatică. singurul care mi‑a adus orgasme/ în toată carnea“/ și/

R
De regulă, ce încearcă Stanciu e să obţină efec- «Ești cel mai mare rău,/ ești un psihopat,/ un mincinos
te speciale cu recuzită minimă. Aproape pe aceeaşi si- mizerabil»/ am ales să fiu/ marginea de jos” (24). De

E
nusoidă cu Robert Şerban. Aici însă tonalitatea e mai altfel, intensitatea în intimitate a primit cadou câteva
înaltă, muzica mai masivă. Cam în orchestraţia lui Ni- poeme.

T
chita din unele volume. Până şi poemele erotice au ro- Spre deosebire de Delirurile din 2017, apărute

L I
lul unui medicament tare, ucigător de moarte. Jocurile la EIKON, poetul preferă acum să iasă mai des din
trebuie să fie serioase orişicât. cabinet. Discursul pendulează între nudism stilistic,
În pofida tuturor acestor tehnici şi strategii, decorat însă ideatic, şi între o stilistică chiar de artizan
substanţa clocotindă este lirismul: pătimaş, disperat, în domeniu.
seducător şi tot aşa. Deşi sunt pomenite insistent Şi ultimul grupaj, Coveruri, promite detente in-

A
moartea, boala, ba chiar şi tehnologia, tot erotica nă- teresante pentru un viitor volum. Căci poeţii, indife-
vălitoare ţine afişul. Actantul poetic traversează crize, rent ce ar declara unii dintre ei (nu Cătălin), nu se pot
dar altminteri este bine trăit, bine integrat în globalis- lăsa. Doar Rimbaud şi câţiva au avut tăria: „După ani
C
mul-digitalizat, practică drumeţiile montane de bon întregi/ în care am fost/ un orb/ care căuta Lumina/
I

ton (i se scad două puncte căci e din Braşov). am decis/ să sting becul” (Autoportret). Adiţional, texte
R O N

Dar sunt şi texte ex abrupto, dincolo de strategii încărcate de simboluri ale unui suflet areligios.
literare. Fireşte, ele sunt cele mai reuşite, fiind accen- Prevăd intensităţi, gesticulaţii şi proferări ro-
tuate literar, nu ready made: „Femeia care mă duce a mantice. Cătălin Stanciu pare plin de sevă. Eu, unul,
doua zi de Crăciun/ în familia ei curioasă şi iscoditoa- chiar nu îl pot vedea publicând volume cu acelaşi re-
re/ ca un turnător rămas fără/ nume de cod/ mă priveş- ţetar poetic, aşa cum fac mulţi alţi chef-poeţi. Vorba
te straniu/ la o ţuică de gutui congelată/ Pastrama de lui Groucho Marx: „Outside of a dog, a book is man’s
C

cerb/ rupe tăcerea ca un glonţ”(16). Acesta este poate best friend. Inside of a dog it’s too dark to read”. La
cel mai lung poem al plachetei şi culmea e că rezistă. mai mare, Cătălin!
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 23
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

AVANGARDE Isabel VINTILĂ Poetici ale avangardei: Geo Bogza

Geo Bogza urmează, în anumite puncte, direcția unanime. Violența de expresie presupune o violență de
trasată de suprarealiștii europeni care considerau actul suferință, care exclude de la început prezența oricărui
artistic transformator în esenţă a umanului, ducând la element pornografic, pornografia implicând în condi-
împlinirea dezideratului freudian, acela al eliberării to- ția ei esențială, satisfacție. Ori acolo unde e suferință
tale a spiritului. „Singurul resort al lumii”1, „dorinţa” nu poate fi și pornografie. Poate fi sadism, mazohism
(în termeni bretonieni), devine centrul preocupărilor sau oricare altă deprindere scelerată, dar pornografie,
şi experimentelor avangardiste. Astfel, eliberarea interi- nu. (...)”4.
oară, urmărită în psihanaliză, este sinonimă cu elibera- Poezia erotică a lui Geo Bogza se apropie, în
rea „impulsului instinctiv”2, iubirea carnală provocând, foarte multe aspecte, de cea a suprarealiștilor, însă
în accepţiunea suprarealiştilor, o plăcere aproape egală deseori aceasta se revendică din mantaua dadaistă a lui
cu emoţia3 poetică, sexualita- Tristan Tzara. „Să nu uitaţi că
tea devenind mai importantă în afară de sex eu mai am şi
decât orice alt fel de dragoste. un stilou. Acesta e mult mai
Spre deosebire de confrații su- prompt, mai viril, mult mai
prarealiști, Geo Bogza separă extraordinar”, anunţă Geo
de multe ori actul sexual de Bogza în Jurnal de chaise-lon-
iubire, accentuându-i în acest gue apărut în revista „unu” în
mod importanța eliberatoare anul 1931. „Nimic nu mă bu-
și transformându-l într-o sur- cură mai mult, continuă el, ca
să de inspirație pură. Poezia sa deprecierea marilor valori. O,
erotică depășește cu mult ero- prăbuşirea băncilor, insuccesul
tismul suprarealist, ca rezultat vedetelor, moartea statuilor!”5.
al contopirii dintre iubire și La un moment dat, Bogza
sexualitate. argumenta chiar motivele pentru care suprarealismul
În revista UNU, în 1932, Geo Bogza încearcă nu-i oferea, de fapt, suficientă libertate în exprimarea
să explice ceea ce avangardiștii de pretutindeni numeau artistică: „Ce nu mi-a plăcut la ei, e că hotărau ca isto-
iubire, venind astfel în întâmpinarea acuzațiilor care i ria lumii, ca viaţa omenirii să se desfășoare după legile,
se aduceau și pentru care avea să plătească mult prea după aspiraţiile suprarealismului. Mi s-a părut puţin
scump: „Cu totul altfel a fost întotdeauna aspectul se- exagerat, că vor mult prea mult de la istorie. Şi atunci,
xualității la Unu și în poemele mele cele mai «imorale», i-am privit, aşa, cu un zâmbet îngăduitor, dar continu-
cărora nimeni nu le va putea contesta o respirație du- ând să-i iubesc şi să-i admir foarte mult. Da, fără în-
reroasă, un ritm al suferinței care le absolvă nu numai doială, suprarealismul nu poate pretinde la guvernarea
de penalitățile articolului 262 (n.r. – din codul Cuza, lumii, deşi, dacă ar guverna-o, poate ar guverna-o mai
care incrimina indecența), ci și de rânjetele prostiei bine decât mulţi dintre cei care o guvernează şi care-s
de meserie guvernatori”6.
1
Cântec de revoltă, de dragoste și de moarte în Cântecul
omului de vânzare, București, Editura Tracus Arte, 2018, 4
Bogza, Geo în revista UNU, 1932
p. 129 5
Avangarda literară românească, antologie, studiu
2
Breton, André, Manifestes du surréalisme, Paris, Editions introductiv şi note bibliografice de Marin Mincu, Bucureşti,
Gallimard, 1985, p. 155 Editura Minerva, 1983, pp. 233-234
3
Această idee tipic freudiană este susţinută de Breton care 6
Să stai şi să vorbeşti în faţa unui ou găurit şi de metal.
precizează că „gradul” în care se manifestă plăcerea carnală Interviu cu Geo Bogza în http://secolul21.ro/bkp/numere/
şi emoţia poetică reprezintă singura diferenţă dintre ele. petru-cardu/cu-geo-bogza/index.htm
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
24 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Nu putem să discutăm despre importanţa iubirii Geo Bogza înțelege erotismul drept sexualitate fățișă,
în creaţia lui Geo Bogza, dacă nu ne referim la erotis- explicită, punându-se în ipostaza frivolului amant rebel
mul, uneori exacerbat, din lucrările lui. Chiar și atunci și impertinent, fără scrupule și fără inhibiții. Voindu-se
când iubirea nu este neapărat sexuală, ea păstrează la nou şi convulsiv – cu gândul la un ciclu, Petrol de Buşte-
Geo Bogza o notă violentă, eliberatoare a unor ener- nari, vorbind apoi despre frumuseţea îngrozitoare a aces-
gii libidinale. În perioada în care Geo Bogza împlinea tor poeme, Bogza, care publicase între timp cele câteva
21 de ani, apare Jurnalul de sex (1929) care îi va aduce compuneri din Jurnal de sex (1929, tipărite la Paris de
nu doar legitimarea literară în epocă, ci și o condam- Ilarie Voronca), se înscria perfect în aria de sensibilitate
nare soldată cu încarcerarea la penitenciarul Văcărești. a programului tutelat de frumuseţea convulsivă suprare-
Erotismul are în acest volum cel puțin două valențe: alistă, calificată astfel de un André Breton: o frumuse-
una alegorică și o alta profund sexuală. Iată, de pildă ţe în tensiune, dramatică, mai mult programată decât
în poeme precum Neajungeri, Viețuiri sau Unduiri, se practicată de Breton însuşi, dar care îşi găsea una dintre
construiește o ipostază a femeii adorate, divinizate în formule în scrisul, bunăoară, al lui Antonin Artaud”10.
numele iubirii într-un ritual carnal alegorizat și meta- Mai aproape de iubirea curtenitoare sau de
forizat: pasiunea romantică decât de relațiile matrimoniale
„anumite puncte pe cer unde soarele moare / le sau de legăturile ascunse, iubirea suprarealistă îmbină
desface de toată mătasea lor din jur / și îmi revarsă mu- dimensiunea orizontală a cotidianului şi verticala mi-
zica albă a piciorului pur / cântând din epidermă ca o raculosului”11. Pe această linie, pare să se nască Ioana
privighetoare // de-a lungul lor inima mă scoate seara Maria, Șaptesprezece poeme (1937), un amplu și fasci-
la vânat / și mâinile-mi rătăcesc deasupra cu duhuri rele nant „poem” care stă alături de marile „declarații de
/ fiecare deget țipă bucuria găsirii sub piele / fructului iubire” ale literaturii de avangardă, Nadja a lui Breton
cerut de foamea sângelui crispat”7. sau Zenobia a lui Naum. Ioana Maria este un personaj
Geo Bogza alege să prezinte cele două principii feminin complex, diferit de altele pe care le propune
indisolubile, femininul și masculinul, din Jurnal de sex, Geo Bogza în poemele sale narative. Ioana Maria este
în manieră antitetică. Femininul este dornic să absoar- diafană, Ioana Maria este frumoasă și dorită „cum le e
bă iubirea, să se lase descoperit și cucerit, în timp ce dor somnambulilor de lună”, Ioana Maria „este o stea
energia masculină este caracterizată prin forță și furie, mare și luminoasă”. Ioana Maria este mai presus de spa-
impunându-se și transformând. Îndrăgostitul se mani- țiu și timp și se dizolvă parcă în sângele îndrăgostitului
festă cu violență și durere, acea „violență de suferință” Geo Bogza.
despre care vorbea Geo Bogza în UNU după câțiva ani „Ioana Maria, tu ești acum departe, / tu ai vrut
de la publicarea volumului său de debut. întotdeauna să fii departe, / Ioana Maria. // Tu ai iubit

E
„Mi-a copt sufletul în puroi albicios / gleznele marile pe care corăbii / plutesc zile și nopți la întâm-
tale încinse cu plumb / și mi-a sădit sub unghii porumb plare, / și porturile unde se întorc pescuitorii de corali

D
/ foamea pântecului mocirlos // trupul tău încins cu / tu le-ai iubit de asemeni, / munți acoperiți de zăpezi,

R
broaște verzi // mă înghițea flămând ca șerpii lungi / insule și orașe necunoscute”12.
cu pulpa, inima să mi-o ajungi / ai vrut să ne iubim ca Iubirea în toate formele ei va rămâne în opera
vitele-n cirezi”8 sau „Pentru trupul tău vorbele în sânge poetică a lui Geo Bogza o sursă de inspirație pură, dar N G A
mi le-am scăldat / am pus o bucată de carne în fiecare și un act eliberator, depășindu-și confrații suprarealiști
cuvânt / din pulpa-ți putredă am făcut un lemn sfânt printr-o creație lirică spectaculoasă în care erotismul se
/ și peste pântec, grămezi de nori ți-am aruncat // cu împletește cu sexualitatea fără a intra în zona porno-
pluguri vii am brăzdat în carnea ta rea / și țâța ți-am graficului.
băut-o roșie pe nicovală / am deschis în pântecu-ți larg
A V A

o sferică școală / să-ți învețe pruncii trupul lor în ea”9 10


Pop, Ion, Geo Bogza, poetul „exasperării creatoare”, în
Inspirat fiind în mod evident de suprarealiști, „România literară”, nr. 4, 2008, https://arhiva.romlit.ro/
index.pl/geo_bogza_poetul_exasperrii_creatoare
7
Unduiri în Bogza, Geo, op. cit., p. 9 11
Sebbag, Georges, Suprarealismul, Bucureşti, Editura
8
Coborâri în op. cit., p.7 Cartea Românească, 1999, p. 127
9
Fugiri, în op. cit., p.10 12
Ioana Maria, Șaptesprezece poeme, în op.cit., p. 40
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 25
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

P O ES I S Octavian SOVIANY Poeme

***
Îmi privesc
urmele
cuvintelor pe hârtie
ca şi cum aş privi
bijuteriile
unei bătrâne.
*** Ce spui, Raskolnikov?
Unele dintre ele
Ce bine e au forma
să fii iarbă fulgilor de zăpadă.
şi să scoţi capul Dar cele mai multe
încetişor nu mai au nicio formă.
din pământ
bucuros
că stelele ***
sunt fiecare
la locul ei, Pădurea e
aşa cum fuseseră tot mai rară.
şi înainte. Stau pe o
buturugă
cu capul în mâini.
*** Aici se auzeau altădată
glasurile copiilor:
S-a făcut Lia
din nou dimineaţă. care s-a măritat
Parcă am bea cu şeful de gară,
dintr-o singură ceaşcă Peter
aceeaşi cafea care a murit tânăr
de o mie de ani. într-o clinică din Germania,
Este linişte. Radu
Se aud doar trosnind pe care l-a doborât
duşumele. cancerul la stomac,
Se aude doar torsul Dora care are acum
unei pisici nevăzute o fermă modestă
pe care o ţii pe genunchi. în statul american
Astăzi eşti Illinois.
puţin tristă. Şi fetiţa acea
Mi se pare că semeni cu buză de iepure
cu un peisaj din Laponia. îmbrăcată totdeauna
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
26 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

în alb nici n-o mai văd.


care apărea uneori Îi simt doar mirosul.
din senin Seamănă cu al florilor
şi nu ştia nimeni spălăcite de câmp
nici cum o cheamă cu nume
nici a cui e. de nimeni ştiute.
Doamne,
ce perete subţire
mă mai desparte de moarte! ***
La fel se rotesc
*** planetele,
electronii,
Şi astăzi sângele meu
s-a întunecat în jurul
repede. inimii tale.
Seara Rotaţia lor
a căzut brusc, este liniştea.
ca un sac greu Iar moartea
şi plin de nisip. doar celălalt fel
Dar nu mi-e frică de de a privi lumea.
moarte
dacă şi atunci
o să-mi pui ***
mîna pe frunte
uşor. Sunt
Ca acum. doar una
din formele
nesfârşite
*** pe care le poate
lua materia în
Nu ştiu unde mişcarea ei
locuieşte poetul. veşnică.
Apare totdeauna Dar atomii
întâmplător. din care sunt alcătuit
Îl pot recunoaşte uşor, nu vor pieri
căci înaintează decât odată cu
S
întotdeauna cu spatele. universul.
I

şi are pe ceafă Ei se rostogolesc


fotografia unui crater lunar înainte..
S

Îl urmează Şi mă lasă
un câine de fum în urmă,
E

lung ca un la fiecare respiraţie,


şarpe la fiecare bătaie de inimă,,
O

şi o steluţă firavă ca pe-un tovarăş întâmplător


atât de firavă de călătorie
P

încât oamenii pe care ştii


serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 27
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

că nu-l vei mai întâlni vedere.


niciodată.. Prin oasele tale
I S Mă privesc în oglindă patinează o femeie de aer
şi văd numai care-ţi adună
pulbere cosmică. unul câte unul cuvintele
S

şi le lasă apoi să se-mprăştie


precum funigeii.
E

***
O

N-am fost ***


un şcolar prea destoinic.
P

Am încercat să imit Pe patul de moarte


formele frunzelor, Dante priveşte
dungile cenuşii ale ploii, cum pe cerul Ravennei
linia unui şold de zboară un stol
femeie. întunecat
Cel mai bine de cocori,
am reuşit întrebându-se-n
să imit gând:
praful Oare Paolo şi Francisca,
cu mâinile mele de praf fiind împreună,
ca mai sunt în infern?
jumătăţile unei clepsidre. Poate
Am scris că unele cânturi
cu cenuşă şi cu funingine. trebuiau corectate.
cărţi despre neputinţă.
Am văzut lumea
doar într-o oglindă
pătată de muşte.
Acum
nu mai e nimic de făcut.
Lucrurile pe care le ating
încep să se înnegrească.

***
E vremea culesului.
Ochii obosesc,
urechile se înfundă.
Simţurile
sunt ca bărcile debarcaderelor
într-o seară ploioasă.
Sângele tău şi-a găsit
direcţia bună şi se desparte de
inimă.
Ochii se despart de
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
28 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

La ce ţi-aş fi bun, Doamne Vasile ZETU

Încă nu știu pe care aripă


Se reazemă
Umbra fîntînii.

În van lustruiesc
Axiome, zadarnic
Frizez postulate, tropare cu ștaif
Hieroglife, Îmi umplu cu pietre
Taina se deslușește Buzunarele goale,
O dată-ntr-o sută de ani Un mușuroi de percepții
Însă eu n-am să pipăi Se insinuează
Acest privilegiu. Captiv În preajma coercitivă. Mă simt
În marsupiul oglinzii Ca o pasăre care și-a depus ouăle
Mă pierd savurînd pe-ndelete Într-o clepsidră
Perfuzia din clepsidra cu lacrimi Abandonată în iarbă:
Și doar într-o doară mai port
Amuleta ninsorii Ea se răstoarnă
Prin munți franjurînd orizontul Doar dacă din ouă ies pui.
Oblăduit de însingurare
Și jnepi.
Lecția de poezie n-am învățat-o,
(Vîntul care acum încîlcește nămeții Știu doar s-o trăiesc, s-o aleg dintre tropi.
A fost cîndva șoaptă). Dacă scriu
Totul se-ntîmplă după ureche
Și rar nimeresc
Casa mea s-a umplut O înfăptuire întrucîtva fericită.
De cuvinte:
Mai tai o fereastră Ador
În zidul eclectic, mai las Felul în care un rîu de la munte,
(Dinspre sensul opus), ușa întredeschisă, Așa năzuros, cum vedeți, își sculptează povestea
Însă cuvintele În malul stîncos și își saltă
În loc să șe bulucească ieșind Unda cînd păstrăvii aprig zvîcnesc
Mai abitir se înghesuie Sub pelicula clară:
Formînd un vîrtej care, iată, mă saltă,
Încît levitez: Cum muntele cu semeție
Se cațără în abisul de nori
(Locuiesc la aceeași adresă Eludînd hărmălaia din tunete sparte:
Cu o durere
Nemăsluită, (Rizomii tăcerii sparg crusta cuvîntului,
O tăcere fără cusur Pedunculii stelelor ursite la naștere
Mi-a zugrăvit umbra Se desprind de pe bolta
Pe oglinda perversă). Mustind de tristețe).

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 29
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Toată viața m-am opintit Ferestre de haos deschid


Să ridic în picioare Purtătorii de prapuri.
Umbra rîului tupilată sub pietre:
Bîntuit de vecernii
(Măcar de-aș fi reușit s-o proptesc Cad la învoială cu noaptea,
Pe unul din maluri). Scobesc în neant o potecă
Decorticînd steaua.
La fel
Umbra acvilei înțepenită în zbor, (Întunericul împădurește filele cărții
Deasupra cuibului gol de pe stînca Încă nescrise).
Stingheră, ca și
Umbra fîntînii secate în care
S-a năruit o cometă. Fiica mea mă priveşte cu ochii închişi,
Dintr-o apă-mpietrită.
Doar umbra unei gropi Cu mîinile încrucişate pe piept
Se poate vedea în interiorul gropii Se delimitează de mine, de margini.
Și asta În spaţiul coercitiv ea pluteşte
Pînă se aruncă pămînt Frumoasă ca o nelegiuire.
Peste locul brodat cu verdeață De nu mi-ar fi fiică
Făgăduit înăuntru. Pînă la capăt aș răsfăța-o,
Aș strînge-o în brațe
Cum, în extaz, orbul
La ce ți-aș fi bun, Doamne, Îmbrățișează fecioara
Dacă nici mie nu-mi sunt de folos Căreia tocmai i-a desăvîrșit
Dacă doar libidoul durerii Rochia de întuneric.
Cotrobăie
Iluzia în care mă zbat (Într-un bonsai răzvrătit
Și în care Umbra mea nividește
Mocnește tîrziul? Vecernii).

Sechestrat in inima unui cuvînt


Ca-ntr-o apă domoală Cît un dumicat drămuit
Mă legăn pe cumpăna unei fîntîni părăsite, Din pasărea colibri
Răstorn echilibrul Inima mea așchiază
Dintre matricea destinului meu și parcursul Fagurii epici:
Printre jaloane impuse –
Amintiri fulminante striază prezentul
În zbor apăsat După cum el se varsă:
Privighetoarea spală
Cămașa nopții. Șuvițe de fum
Spiralîndu-se-n crupa
Lumînărilor stinse
Trecînd de la o stare la alta În fanta zăpezii.
Împletesc
O funie de vînt Printre stropii de lacrimi
Pentru ștreangul Curcubeul aruncă
Zilei ne cumpătate. O cîrjă de care se sprijină
Dumnezeu ziditorul.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


30 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

vreau să ştii că Ramona BOLDIZSAR

acesta ar putea fi un poem politic dar


toată disperarea pe care o simt
vreau să o transpun în ceva care să dureze
(sau cel puțin să rămână ca un reminder al
eșecurilor depășite) vreau să mă închid într-o cutie
fără găuri în care să respir
același aer nereciclat. omul poate rezista fără
oxigen până la zece minute,
după trei e în pericol neurologic de transformare în
incapacitate. mama te iubește ești frumoasă
E suficient. Mi-ajunge. mama îmi spune că sunt frumoasă
Dar dacă închizi ochii, lucrurile se derulează în e datoria ei să filtreze totul prin
continuare trecut
Și fără tine. dacă m-a purtat nouă luni înseamnă că merit
În toată lumea trupul femeii e the vessel of să fiu cea mai frumoasă pentru tot restul
essence, puritatea întruchipată, vieții ei
în pântecele criminale cresc monștrii care atunci nu pot să-i spun adevărul
când se nasc sunt îngeri cu aripi rupte. Și trupul că nu contează să fii
femeii rămâne o cruce a făgăduinței și sacrificiului frumoasă
în Polonia ne întoarcem în evul mediu și în cuminte
România victimele violului sunt trase la responsabilă
răspundere. că nu-i de-ajuns să fii deșteaptă
nu-i zic că plecată din privirea ei
sunt doar un om ca
oricare altul
vreau să știi că mama îmi spune că sunt frumoasă
am ajuns să scriu poezie din necesitate. și din inerție îi dau
Lumea mă întreabă dacă scriu și câteodată mint. dreptate
Emoțiile mi le potrivesc în timpuri verbale
aleatorii cuvintele mele stau într-o cușcă a
inconștienței mimată prin conștiința scopului;
S
miza și motivația personajului (scopul și durata puțin despre fragilitate
vizitei). Mă coc la soare ca un gândăcel cu carapace
I

La vârsta asta ar fi trebuit să am multe de povestit tare și colorată


S

dar sunt prinsă în capcana unui malpraxis când închid ochii pot să-mi amintesc
cotidian o viață trecută
E

o existență care-mi consumă tot timpul și pe care când libertatea o număram în anii
o fraudez în mod consistent și aproape adunați până la maturitate
O

empatic. acolo unde muzica ajungea în urechi prin


niște căști vechi și uzate
P

unde scăpările erau unice și miroseau a


serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 31
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

I S
S
E
O
P

hârtie veche pe treptele inadecvarea fluturii din stomac muzica


fierbinți ale unei grădinițe pline cu vocabularul lipsă pentru
trandafiri care înfloreau și toamna toate lucrurile pe care nu știam că vrem
dornici să explorăm chiar dacă uneori să le spunem
petalele cad dacă se deschid prea devreme și serile calde îmbrăcate în promisiunea că
ce știam noi pe atunci erau doar razele de soare într-o zi vom fi și
călduțe altfel.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


32 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Poeme Petruţ PÂRVESCU

I S
S
aparatu’ de radio

E
O
nu tu mobil
nu tu internet
nici măcar acolo un televizor alb-negru

P
doar aparatu’ acela potcovit cu galene de aur

noi iar noi puneam uşor cu grijă la ureche galenele


mărin a lu’ guşatu’ şi ascultam
lina lu’ târlă florica văduva rotoaica muţi
aveam câte unu’ pe rând fiecare
cântecu’!
aşa
cam deocheat
cât o cărămidă de lut arsă puţu’ lu’ ion
şi două baterii mari înjugate cu sare multă
într-un borcan larg fără gură pe vale
pus în fereastră să facă curent îndestul pe sub coastă
puţu’ lu’ ion pupăză avea cruce
deasupra era plin ochi vara şi iarna
peste bătătură trona antena subțire din sârmă cu izvor puternic şi dulce
cu nasturii-n cap întinsă sub cerul gol dar nimeni din sat nu mai bea apă
iar în pământ iar noi am înţeles
o sârmă groasă de cupru cu piuliță
prinsă bine în cărbuni de prun ars stelele
să nu trăsnească doamne fereşte nu coboară niciodată singure în fântâni
când tună şi fulgeră dar ion al lu’ pupăză a coborât

giuvaer neică era cald zăpuşeală nămiezau vitele sub arini


nu alta şi dintr-odată lu’ ion şi lu’ mărin li s-a făcut sete
cutie mică de nuc lustruită puţu’ nu avea cumpănă şi nici oală
ţesută la gură cu o batistă de borangic oacheşă apa bună rece
aparatu’ cu galene mici rotunde aurii în coadă oţelită aproape de stele
printre șopârlițe floricele și muzică aşa că marin l-a ţinut o vreme de picioare
căra toată lumea bună la noi acasă
stelele
muguri cu stele răsucite în colţ de fereastră nu coboară niciodată singure în fântâni
seară de seară dar ion al lu’ pupăză a coborât
mai ales iarna
după ce ne strângeam cu toţii în casă într-o oală de lut toată noaptea
aprindea mama lampa de gaz a ars lângă ghizduri o lumânare!
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 33
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Arthur SUCIU Poezii

căci erau cărțile mele


*** pe care într-o zi le-am vândut la anticariat
erau aceleași cărți
am fost aseară aceleași ediții
la un prieten vechi și asta mă făcea să plâng
pe Drumul Găzarului
veneau înapoi la mine
în adolescență
ne plimbam amândoi prin Suceava voiam să le cumpăr să le răscumpăr
și astfel uitam că Suceava există prietenul meu a spus bine ți le dau
că lumea există dar
și se făcea întuneric uite cum stă treaba
Spinoza e scump am ținut la el
am fost aseară la el în grabă Pascal face multe parale
nu ne văzusem de mult timp pe Sloterdijk ți-l dau gratis
își luase o sticlă de vin și avea chef de vorbă prietenul meu a stabilit prețul în funcție de
importanța autorilor
casa lui e ticsită de cărți vechi
peste tot erau cărți de istorie de filosofie de literatură așa ar trebui mă gândeam
dar eu mă grăbeam
și aveam și o mască sub bărbie până la urmă
pentru că am plătit vinul
mi-a arătat câteva stive prietenul meu mi-a dat trei cărți de Hegel
mi-a spus alege de aici
S

eu nu voiam să le văd Hegel contra unei sticle de vin


să le iau
I

le știam aproape pe toate așa mai merge


S

erau cărți din trecutul meu


îndepărtat era deja noapte și caniculă
E

din adolescență mergeam sub braț cu Logica lui Hegel


și uitasem că Bucureștiul există
O

dar că lumea există


am luat carte cu carte
P

și am plâns nu mă mai grăbeam

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


34 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

dar n-am comentat nimic m-am făcut că plouă


*** i-am spus tatei gata m-am plictisit
nu mai ai o gură de cafea
singurul obiect oricum nu se poate spune că n-ai iubit
de care m-am simțit o văzusem între fotografii și pe mama mea
legat
fără de care nu puteam trăi
pentru care trăiam ***
îmi umplea orele cu o pasiune proaspătă nevoia de a fi sensibil
simțeam sudoare plăcută
și uitam că există și alte lucruri pe lume de undeva din mine
dar
uitam că exist de departe
că ai mei se certau din ascuns
că luasem un 4 la geometrie din sufletul legat la aparate
înțeapă ca un junghi
universul era un dreptunghi de asflat de trei ori pe zi
luminat de un soare arzător nevoia de a fi sensibil
sau pândit de un nor
acolo trăiam împreună cu toți prietenii mei ochii văd ca printr-o sticlă colorată
și simt cum simțeam altădată
singurul obiect când obișnuiam să fiu eu
de care m-am simțit legat și viața nu-mi fusese încă deturnată
vreodată
în această viață
este ***
mingea de fotbal
seara
dar aceasta a fost demult
când totul se descompune
gândirea simțirea
*** relațiile sociale
și sunt atât de deprimat
am trecut pe la tata aseară încât trebuie să mă culc
i-am spus dă-mi cutia de fotografii
de pe policioară mă culc
și mi-a dat-o într-o doară dar nu adorm
S
de bună seamă ci visez la ieșirea din propria mea oboseală
erau în ea prea puține chipuri vii străbat labirinturi autobiografice
I

am luat fotografiile le-am amestecat până când trebuie să mă ridic ca să fumez o țigară
S

ca pe niște cărți de joc îndelung folosite și să mă piș


m-am uitat grăbit
E

chipuri dintr-un veac îndepărtat apoi mă uit la mad men


părinți frați prieteni și probabil câteva iubite ce frumoasă e viața în med man
O

erau mai multe vieți acolo intersectate anii ‘60


cu fiecare femeie tata începuse o viață nouă nu eram născut pe-atunci
P

vieți străine sau aproape uitate dar ce contează


serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 35
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

EM INESC I ANA Adrian Dinu RACHIERU Eminescu şi canonul literar românesc

C u poziţie dominantă în imaginarul colec-


tiv românesc, Eminescu a fost fixat, prin
prestigiul călinescian, sub glorioasa sintagmă de poet
Bineînţeles, mentalul nostru colectiv, sedi-
mentat în timp, cu fireasca evaziune în mit (cu rol
compensatoriu), cultivând reflexele defensive (prin
naţional. Această consacrare simbolică, longevivă, aglomerarea de complexe, fantasme, temeri, frustrări
suspectată de imobilism, îi îngrijorează pe unii co- etc.), impunând sacralitatea patrimoniului, recunoaş-
mentatori alergici, doritori a reconfigura canonul, te această Personalitate-etalon. Observaţia că, astfel,
pulverizând îndărătnicele „tabuuri naţionale”. Prece- îmbrăţişăm o viziune conică, nu stelară, stă în picioa-
dată de folosirea formulei de „autor naţional”, de cir- re. În fond, pe harta valorilor româneşti vom desco-
culaţie pe la mijlocul veacului al XIX-lea, buclucaşa peri, fără efort, mai mulţi mari scriitori (eroi cano-
sintagmă suportă, demonstra Dan Mănucă, diferite nici), ceea ce i-ar îndritui pe contestatari să jubileze,
accepţiuni (etnică, culturală, psihologică, etno-filo- decretând, de pe baricadele relativismului, eroziunea
sofică, istorică, artistică), impuse de afirmarea senti- mitului. Şi detestând, zgomotos, „încremenirea în ad-
mentului naţional în epocă, exaltând, în literaturile miraţie”; ceea ce, pentru Eugen Negrici, preocupat,
mici, argumentul etnic, îndeosebi. Chiar dacă respec- cu vervă corosivă, de spulberarea „iluziilor literaturii
tiva construcţie lexicală pare a-l scufunda pe marele române” ar fi chiar „un viol estetic”. Şi astfel ne-am
poet în atemporalitate, chiar dacă apelul la Eminescu lepăda şi de „senzaţia de avuţie” impusă de viziunea
(anexat ideologic în varii direcţii) are un indiscutabil călinesciană, inventând „strămoşi de vază”, implicit
rol legitimant, sintagma a suportat „succesive redese- un pedigri cultural măgulitor.
nări” (cf. Ioan Stanomir). Cei preocupaţi de „istoria Dar este Eminescu o valoare „inventată”? Mi-
şi anatomia unui mit cultural” deplâng, se pare, rezis- tificarea (cu ştiute motivaţii şi mecanisme) înseamnă
tenţa etichetei fondatoare (cf. Liviu Papadima), fireas- şi o mistificare? Este el „frânarul” („Marele frânar”) în
că, dealtminteri, pentru o cultură începătoare, în cău- evoluţia poeziei şi a societăţii româneşti? S-a sinchisit,
tare de sine, bântuită de spaime identitare şi acuzând oare, societatea noastră de directiva eminesciană, a
febril nevoia de repere. Tinereţea culturii noastre avea urmat cursul organicităţii sau, dimpotrivă, este prizo-
nevoie de această identificare, consacrând simbolic un niera formelor fără fond, implantate cu voioşie şi azi?
construct cultural pe tipar mitic. Şi supus, inevitabil, Răspunsul e la îndemână. Sub bombardamentul re-
uzurii simbolice, cu deosebire prin grila didactică, ducţionismelor ieftine, iubind etichetologia, ignorăm
rulând un buchet de bătătorite teme critice. „tangajul contextului”(Costache 2008 : 195). Sub
Eminescu trebuie aşezat în realitatea concretă ghilotina unei judecăţi care a făcut reţetă („reacţio-
a timpului său. Ca publicist angajat cu fervoare în narismul”), Eminescu, cel care, în producţia de presă,
epocă, prin articole de atitudine, el îşi definea teres- s-a luptat cu panglicarii politici nu mai este citit în
tritatea, citită, desigur, în codul epocii, ca „ziarist al context. Doar aşa am putea desluşi / decoda conflic-
opoziției” (Jicu 2013 : 225). Ca poet nefericit, cu o tul dintre libertarianism şi conservatism, pătrunzând
viaţă scurtă, însingurată, măcinată de boală, cu iubiri în textura epocii. Efigia poetului s-a încetăţenit du-
abstracte şi aspiraţia spre universal, el a devenit ceea rabil prin diagnosticul maiorescian. De fapt, prin
ce este şi ceea ce contemporanii săi nici nu bănuiau, Direcția nouă (1872), Titu Maiorescu, în posteritatea
poate; deşi, reamintim, Iacob Negruzzi folosise, pri- canonului pașoptist, anunța noul trend, mizând pe o
mul, formula, în petiţiunea adresată Camerei, cerând literatură virtuală ca alternativă. Conflictul paradig-
sprijin financiar pentru „nenorocitul” poet naţional. melor stimula emergența canonului junimist, cultu-

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


36 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ra fiind „enzima modernizării românești” (Schifirneț măcar să aflăm (cum propunea Ilina Gregori, că-
2007 : 259). Și abia Eminescu și poesiile lui (1889) utându-i „umbra” la Berlin) cine a fost. Şi cum va

A
fixa imaginea durabilă a poetului, e drept cu tentă rămâne, sperăm, în memoria generaţiilor de mâine,

N
hagiografică, favorizând înflorirea mitului, poetul fi- nădăjduind că nu ne vom lepăda de el, în pofida unor
ind o ilustrare superlativă a „direcției noi” (Dobrescu „recomandări”. Cu identitate proteică, Eminescu, cel
2019 : 15). Proza publicistică, suportând canoniza- care ne-a salvat şi ne-a proiectat în eternitate (scria

I A
rea iorghistă („emfatică”, nota Monica Spiridon), încrezător Mircea Eliade), creşte din el însuşi. Dar lite-
anexată apoi ideologic, l-a relansat, iscând inflamări ratura e un „joc de negociere” (Costache 2008 : 5) și
şi actualizări forţate. Proclamat cugetător, luptător, istoria receptării, plecând de la oferta textuală (tipuri

C
profet etc., „sprijinind” opţiuni chiar incompatibile de discurs) traversează momente seismice, angajând
şi devenind un „precursor de serviciu”, Eminescu este „memoria eminescologică”, inclusiv uzura simbolică,

E S
„abstras din mediul său amniotic” (Spiridon 2003 : construcția instituțională sau seria de „despărțiri ne-
9). Monica Spiridon are meritul de a fi restabilit „pre- reușite” (Costache 2008 : 189). În fond, mitizarea și
stigiul literar al gazetăriei” (Manolescu 2008 : 378). demitizarea, sublinia bătăiosul Marin Mincu, țin de

N
Astfel de speculaţii reducţioniste pot fi corectate doar „logica imanentă a receptării succesive”, sunt „semna-
plonjând, prin recontextualizare, în mediul său cul- lele normale de control că eminescianitatea infuzează

I
tural şi socio-politic. Altminteri, el poate fi venerat vitalitate” (Mincu 2011 : 223).
bombastic-găunos, fixat pe un piedestal intangibil ori Disputat cu febrilitate, aşadar, răstălmăcit, fal-

M
contestat; dar, mai ales, poate fi manipulat demagogic sificat conjunctural, Eminescu, suportând varii „jo-
prin exploatare patriotardă şi anexat politic, după îm- curi de imagine” a fost, de fapt, o victimă. Taberele

E
prejurări. Altfel zis, falsificat, rămânând „un templu în conflict (apărători indignaţi vs contestatari iritaţi)
asediat” (Jicu 2013 : 7). au exploatat, fără milă, tema Eminescu. Încât, ceea ce
Revizitarea lui Eminescu, în adecvaţie cu Emi- ştim azi despre marele poet este ceea ce au făcut alţii
nescu, ar cere (ne anunţa, cu o îngrijorare mustrătoa- din Eminescu: tratat festivist, cu admiraţie protoco-
re, P. Creţia) un lucid „examen de conştiinţă”. Ieşit lară, mortificat prin obligativitate şcolară, mustrat,
„din adâncul firei româneşti”, prizonier al unei limbi trecut prin demascări, revizuiri, penalizări etc., supus
pe care a desăvârşit-o, Eminescu a fost vârful de lan- ironiilor şi corecţiilor sau, dimpotrivă, îngropat sub
ce al unei bătălii canonice, provocată şi câştigată de stratul grosier al aberaţiilor pioase. Fiindcă, negreşit,
junimişti. Iar profeţia maioresciană suna răspicat: la „caracuda publicistică” se înfruptă cu astfel de enor-
Eminescu se va raporta „toată dezvoltarea viitoare a mităţi, exagerând în ambele sensuri. Un Eminescu
vestmântului cugetării româneşti”.Eliberat de clişee, confiscat, clişeizat, desfigurat, împovărat prin cumul
ieşit din staza religioasă, Eminescu trebuie să intere- etichetologic (profetism, titanism, ecumenism, te-
seze ca scriitor viu, ca prezenţă în actualitatea literară. leportare ş.a.) şi, mai ales, necitit, sfârşeşte prin a fi
Cum esteticul e o valoare relaţională, nu autonomă, înstrăinat de sine. Acesta e marele pericol al despărţi-
rezultă că prezenteismul este un efect de receptare. Ră- rii de Eminescu. La care se adaugă, evident, dispreţul
mâne de văzut dacă într-o epocă iconocentrică şi în- pentru un poet „inert şi ridicol”, cum îl vedea Cezar
tr-o societate mediatico-spectaculară, Eminescu mai Paul-Bădescu, cel care a încropit şi antologia dedicată
interesează. Altfel spus, dacă mai este citit, dincolo Cazului Eminescu (Editura Paralela 45, Piteşti, 1999),
de euforia aniversară şi de lespedea superlativelor, în- adunând acolo „polemici, atitudini, reacţii” din presa
gropând opera. Bineînţeles, acţionează paralizant şi anului anterior pentru a condamna un „monstruos
„frica de Eminescu”,după cum agresiva „dezavuare cult”; urmând, se ştie, buclucaşului număr al Dilemei
comandată” îi neagă „valoarea modelizantă”(Mincu (nr. 265/27 februarie – 5 martie 1998) când, impul-
2011 : 222). Dar Eminescu e al nostru, e în mâinile sionaţi de acelaşi „monitor”, un grup de tineri și mai
noastre; El devine. Şi dacă nu putem şti, scrutându-l puțin tineri furioşi, devenind celebri peste noapte, au
cu ochii viitorului, cine va fi Eminescu, să încercăm pus la cale „execuţia”, vădind „ireverențe excesive”.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 37
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Analizând „spectrele eminescianismului”,


implicit „izomorfismele canonului literar”, Florin
Oprescu ajungea la concluzia că „o desprindere de
modelul Eminescu este imposibilă” (Oprescu 2010 :
275). Prin recurența raportărilor, declarate sau voa-
late, prin „absorbțiile catalitice” (inevitabile), putem
vorbi de un eminescianism matricial, fertil, compen-
satoriu, ca „titanism magmatic”, „parte constitutivă
și generativă” (Oprescu 2010 : 132), favorizând și
stimulând „mutațiile” poeziei noastre, cum încercase,
într-o exegeză remarcabilă, Ioana Em. Petrescu și, pe
urmele ei, Ioana Bot. Așadar, asumat, prezenteificat,
inclusiv prin bufeurile contestatare, Eminescu este o
permanență; or, ca permanență, este condamnat la o
veșnică „inactualitate”. „Postfigurând” canonul cu o
intruziune autoritară, sintagmatică, înstăpânind co-
dul nostru genetic, Eminescu (intangibil, anistoric,
paradigmatic) devine establishment, „parte a puterii”,
spre spaima lui Mircea Cărtărescu și a altora. Truda lui
Noica, angajamentul său, trezind energiile românești,
zbaterile pentru valorificarea / valorizarea corpusului
de texte eminescian au alertat pe mulți, considerând
că am avea de-a face cu un respect religios pentru un
arheu național, cu o eroizare mumificantă (ca figură nescologia, adunând o uriaşă bibliotecă critică, acu-
tutelară), cu un „cult laic” (cf. Ovidiu Pecican), slu- za, spun voci îngrijorate, impasul exegetic. Ce mai
jind „naționalismul grandilocvent”, propovăduit de poate fi spus? Ce noutăţi şocante ar mai putea fi
A

ceaușism. Până la urmă, cu o „carte inutilă” (cf. Al. dezvăluite? Mai grav, „veleităţile filosofice” ale unor
Mușina), întârziind – în imaginarul nostru cultural – interpreţi speculativi, captivi ai limbajelor hiper-spe-
N

„remodelarea mitului”, cum cerea Ion Bogdan Lefter, cializate, în proliferare, ne îndepărtează de specificul
prin recalibrare critică. Uitând spusele lui Eliade sau eminescianismului, constata Alex Ştefănescu. Totuşi,
A

Cioran care, uimiți, vedeau în excepționalismul emi- Eminescu „va trăi cât versurile lui vor răsuna în ini-
nescian o șansă, aproape nesperată, pentru „un neam mile generaţiilor” ne asigura Sadoveanu. Adevăratul
I

fără noroc”, fără de care am fi rămas „neînsemnați”, test rămâne lectura. Patrimoniul Eminescu, ca reper
C

„aproape de disprețuit”. Incomodul Eminescu a con- ferm, exponenţial, ne apără într-o epocă fluidă şi con-
struit un model identitar, ca „românism sublimat”, fuză, iscând, sub tăvălugul globalizării, zarva alertei
S

cum observase Blaga, topind virtuți reale și imagina- identitare, contrapunând – prin figura marelui poet şi
re; în „mucul condeiului” vom afla însă „naționalitate gazetar, ieşit „din adâncul firei româneşti” și rezonând
E

adevărată”, preciza însuși poetul-gazetar (într-un ar- la „freamătul vieții naționale” – o identitate proteică,
N

ticol din 1977), iar proiectul său „reacționar”, pase- veghetoare. George Munteanu are dreptate: cazul
ist, prețuind trecutul, era doar „admirativ, nu faptic” Eminescu trebuie să rămână deschis, „nerezolvat”. Iar
I

(Jicu 2013 : 135). Irina Petraș, inspirată, parafrazând formula lui Ion
Departe de a fi un autor expirat, însoţit în post- Caraion (așezându-l pe Bacovia sub sintagma „sfârși-
M

eritate de o complezenţă dulceagă, Eminescu nu ar tului continuu”), nota că, pentru noi, Eminescu este
trebui să trezească dileme canonice. Chiar dacă emi- „începutul continuu”...
E

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


38 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Alexandru Surdu: Eminescu, filosoful Theodor CODREANU

A
N
I A
Premisa de la care pleacă acad. Al. Surdu este altă parte însă, majoritatea celor care au abordat opera
aceea a întoarcerii la evidenţe, ocultate, în mod pa- eminesciană s-au întâlnit, inevitabil, cu gânditorul,
radoxal, de istoria şi critica literară, cu ecou per- încât recenta O istorie a opiniilor privind filosofia lui
sistent şi în rândul filosofilor. Incredibila evidenţă Eminescu, primele două volume apărute deja la Edi-

C
este aceea că Eminescu a fost, prin studiile univer- tura Eikon din Bucureşti, în 2017 şi 2019, sub sem-
sitare, filosof: „dacă ar fi cazul să spunem ce era «de nătura filosofului băcăuan Ştefan Munteanu, inven-

E S
meserie», ar trebui să răspundem, fără nicio ezita- tariază un număr impresionant de personalităţi din
re, că era filosof. Căci a studiat filosofia 3 ani la Vie- ţară şi din exil care s-au ocupat, fie tangenţial, fie în
na şi 2 ani la Berlin, citind mult şi ascultându-i la studii aparte, de filosofia lui Eminescu. Volumul I al

N
cursuri pe cei mai vestiţi filosofi din vremea aceea”. lucrării lui Ştefan Munteanu se opreşte la Maiorescu,
Constantin Dobrogeanu-Gherea, Grigore D. Pen-

I
Acest text a fost încheiat cu câteva zile înainte cioiu, Nicolae Petraşcu, Vasile Goldiş, Vasile Ghera-
de aflarea veştii năprasnice a plecării dintre noi a lui sim. I.A. Rădulescu-Pogoneanu, Panait Cerna, Henri

M
Alexandru Surdu. Sanielevici, Mircea Djuvara, Mircea Florian, Marin
Ştefănescu, Romulus Demetrescu, Sterian C. Dum-

E
La Editura „Ardealul” din Târgu Mureş, a bravă, Henrieta Sachelarie, Cezar Papacostea, Gh.
apărut, în plină pandemie, cartea acad. Alexandru Bogdan-Duică, Iulian Jura, Ion Sân-Giorgiu, Grigo-
Surdu Eminescu şi filosofia. Întâmplarea a făcut ca la re Tăuşan, Ion Petrovici şi Tudor Vianu. Volumul al
una dintre lansări, cea din data de 23 august 2020, în II-lea radiografiază opera eminescologică, sub unghi
satul bănăţean Ictar, com. Topolovăţ din apropierea filosofic, a următorilor: Alexandru Grama, Nicolae
Lugojului, să fiu prezent, lucrarea fiind prezentată de Zaharia, Ciprian Doicescu, Demetrio Marin, Rosa
profesorul Simion Dănilă, traducătorul Operelor com- Del Conte, Sergiu Al-George, Marin Tarangul, Octa-
plete, în şapte volume, ale lui Friedrich Nietzsche. Pri- vian Vuia, Constantin Amăriuţei, Alexandru Boboc,
lejul: dezvelirea unui bust Mihai Eminescu, într-un Tudor Cătineanu, Vasile Muscă, Elvira Sorohan. Lip-
peisaj eminescian, evocând şirul plopilor fără soţ, dar, sesc, desigur, mulţi alţii, rezervaţi, probabil, pentru
de astă dată – în ipostaza atât de familiară a teilor volumul al II-lea, în caz că nu vor fi mai multe.
eminescieni, străjuitori ai aleii. Bustul a ajuns la Ictar Problema însă e alta, dacă luăm ca reper vi-
prin strădania neobositului împătimit de Eminescu, zata Istoria filosofiei româneşti (vol. I, 1972), girată
părintele Teofil Bradea, sprijinitor şi al acestei apari- de Academia Română: schimbarea atitudinii faţă de
ţii editoriale (vezi Prefaţa autorului, p. 12). Lucrarea gândirea filosofică eminesciană, având ca finalitate
adună cincisprezece studii şi eseuri publicate de autor, recunoaşterea contribuţiei poetului nu numai la revo-
între 1986-2020, în revistele „Manuscriptum”, „Ca- luţionarea paradigmei poetice româneşti şi europene,
iete critice”, „Contemporanul”, „Astra”, „Luceafărul”, ci şi a filosofiei înseşi, deşi timpul nu i-a îngăduit s-o
„Academica”. facă „sistemic”, cu atât mai puţin profesoral, termen
Despre Eminescu, filosoful, s-a vorbit sporadic pentru care Eminescu avea repulsie, încălcând visul
şi, adesea, irelevant, de-a lungul vremii, încât gândi- lui Titu Maiorescu de a-l vedea cu doctorat, în vederea
torul n-a atras atenţia profesioniştilor, el absentând ocupării unei catedre la Universitatea din Iaşi. Desti-
constant din tratatele de istoria filosofiei româneşti nul lui Eminescu a fost acela de semănător de arhei,
(de la Filosofia românească, din 1922, a lui Marin Şte- ca om deplin al culturii româneşti, sintagma sintetiza-
fănescu, Bucureşti, Institutul Grafic „Răsăritul”, până toare a lui Constantin Noica, el însuşi culme a filo-
la tratatul colectiv din 1972, Istoria filosofiei româneşti, sofiei româneşti de esenţă eminesciană. Altă măsură
vol. I, Bucureşti, Editura Academiei Române). Pe de de comparaţie Eminescu nu a putut avea decât enci-
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 39
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

clopedismul caietelor lui Leonardo da Vinci (Noica), cugetării româneşti”2.


la nivel orizontal, iar pe dimensiunea profunzimii – Cei mai îndreptăţiţi să explice situaţia para-
„divinul brit”, Shakespeare, pentru care poetul nostru doxală a filosofului Eminescu între egali sunt, cu sigu-
avea conştiinţa/intuiţia că reprezintă centrul iradiant ranţă, Constantin Noica şi discipolul său Alexandru
al canonului literar şi cultural occidental, ca să folo- Surdu. Ceilalţi au adus remarcabile argumente din
sesc terminologia criticului american Harold Bloom. interiorul doctrinelor filosofice, când nu i-au negat
Savantul de peste Ocean o spune foarte limpede, în- poetului vocaţia filosofică sau i-au supus gândirea fe-
tr-un surprinzător spirit eminescian: „În toată istoria nomenului sursierist, reducând-o la epigonism, cum
filozofiei nu există originalitate cognitivă comparabilă o face însuşi G. Călinescu, unul dintre cei care au
cu cea a lui Shakespeare şi este şi ironic, şi fascinant să determinat, prin uriaşul său prestigiu de primus inter
vezi cum se întreabă Wittgenstein dacă există vreo di- pares al eminescologiei, lipsa filosofului Eminescu din
ferenţă autentică între reprezentarea shakespeariană a tratatele academice. În ultimă instanţă, Călinescu re-
gândirii şi gândirea însăşi”. În consecinţă, „Shakespe- ducea filosofia eminesciană la un comentariu în mar-
are, care nu s-a bazat prea mult pe filozofie, e mai ginea filosofiei lui Kant şi Schopenhauer.
important în cultura occidentală decât sunt Platon Dar începutul ambiguităţilor vine chiar de
şi Aristotel, Kant şi Hegel, Heidegger şi Wittgenste- la Maiorescu. Eminescu, pe bună dreptate, a dus o
in”1. Este exact situaţia lui Eminescu în cultura româ- campanie de apărare a Logicii mentorului junimist (la
nească. Cu ajutorul lui Harold Bloom, putem explica Alexandru Surdu, a se vedea excelenta radiografiere În
magnifica enigmă de ce Eminescu contează, în cuge- apărarea Logicii lui Maiorescu). A fost, poate, un indi-
tarea filosofică românească, mai mult decât magistrul ciu că poetul îi este discipol, deşi între logica şi filosofia
său Maiorescu şi decât toţi filosofii noştri iluştri, de la maestrului şi cele eminesciene e distanţă de eră para-
Vasile Conta şi C. Rădulescu-Motru şi până la Lucian digmatică. Cu şapte ani înainte de apariţia vol. I din
Blaga şi Noica însuşi, genialul nostru filosof recunos- tratatul Istoria filosofiei româneşti, la Centrul de Logi-
când-o în faţa a ceea ce a numit miracolul eminescian. că al Academiei Române (înfiinţat prin strădania lui
Deşi mintea lui Eminescu întrecea pe a tuturor filo- Athanase Joja), a oprit o maşină a Securităţii din care
sofilor vremii (exceptându-l pe Nietzsche, cu care se a coborât Constantin Noica, cel ieşit din detenţie, în
putea măsura), poetul nostru şi-a reprimat, la timp, 1964. L-a recunoscut imediat Anton Dumitriu, şi el
A

ispita doctorală şi profesorală jinduită de binefăcăto- proaspăt coleg la institut cu foarte tânărul Alexandru
rul său Titu Maiorescu. O spune şi Alexandru Surdu Surdu. Au fost colegi până în 1975, când au finalizat
N

în unul dintre cele mai pătrunzătoare studii ale sale, publicarea cărţii, Mihai Eminescu, Lecturi kantiene,
Hiperexactitate şi perfecţiune. Maiorescu, cel care l-a apărută la Editura Univers, cu un studiu introductiv
A

vrut un discipol al său în materie de logică şi filosofie, semnat de Noica. Aşa s-a prefigurat schimbarea de ati-
reevaluându-şi eşecul, îi recunoaşte, tardiv, poetului tudine faţă de filosoful Eminescu (vezi eseul Amintiri
I

(Eminescu şi poeziile lui, 1889), dimensiunea canonică despre Noica şi Eminescu). În această bătălie a fost, an-
„shakeaspeariană”, providenţiind: „Acesta a fost Emi- grenat, indirect, şi logicianul Anton Dumitriu, după
C

nescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate omeneşte cum reiese din Jurnalul de idei rămas în manuscris şi
prevedea, literatura poetică română va începe secolul publicat abia în 2013 de revista clujeană „Tribuna”.
S

al 20-lea sub auspiciile geniului lui, şi forma limbei Anton Dumitriu face notări la apariţia, în 1978, a
naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai cărţii Amitei Bhose, Eminescu şi India, din care re-
E

frumoasă înfăptuire pănă astăzi, va fi punctul de ple- ţine: : „Eminescu nu a vrut să arate lumii chipul său
N

care pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului de filosof în sensul european al cuvântului, de aceea
el şi-a îmbinat toată gândirea filosofică cu imaginaţia
I

1
Harold Bloom, The Western Canon: The Books and School 2
Titu Maiorescu, Opere, II, ediţie, note, comentarii,
M

of the Ages, New York, Harcourt Broce, 1994, v. trad. din variante, indice de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi
engleză a Deliei Ungureanu, Canonul occidental – Cărţile Domnica Filimon, note şi comentarii de Alexandru George
E

şi şcoala Epocilor, Grupul Editorial Art, Bucureşti, ediţia a şi Al. Săndulescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1984, seria
II-a, 2007, p. 38. „Scriitori români”, p. 108.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
40 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

poetică, creând o operă literară care identifică într-un strania descoperire a cuvântului cuant/cuantă de că-
tot sublimul meditaţiei umane şi al sensibilităţii prin tre Eminescu, cu bune decenii înaintea lui Max Plan-

A
verb. Eminescu nu a fost filosof şi a fost mai mult ck. Condiţia cuantei este saltul cuantic, adică tocmai
decât poet; el a fost un darshan (cel care vede), a fost încercarea eminesciană: „În orice om o lume îşi face

N
un Kavi (poet înţelept) în sensul termenilor indieni”3. încercarea” (Împărat şi proletar). Noica, cel care a în-
Nu a fost filosof în sensul exersării profesorale euro- văţat în adâncuri lecţia eminesciană, o va numi deve-

I A
pene, comentează Anton Dumitriu, dar a fost filosof nirea întru fiinţă, opusă devenirii întru devenire, căci,
într-un fel singular în spaţiul românesc şi european, spune Eminescu, până şi bătrânul Demiurgos se poate
având un echivalent în modul shakespearian canonic, opinti în van. Şi tot Noica va folosi termeni mai po-

C
dar ca nouă singularitate comparativ cu „divinul brit”: triviţi pentru saltul-încercare: „Sunt căutările (s.n.) lui
„Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe/ Şi-nveţi ce-un Eminescu. Sunt salturile (s.n.) pe care le dă el impo-

E S
ev nu poate să te-nveţe” (Cărţile). Aceştia sunt Sha- sibilului”7. Eminescu numeşte omul ca facere eternă,
kespeare şi Eminescu. iar moartea încetarea/îngheţarea încercării: „Astfel
„Lecturile kantiene”, cum le-a denumit pentru umana roadă în calea ei îngheaţă,/ Se pietrifică unul
tipar Alexandru Surdu, ca întâlnire, încă de la o vâr- în sclav, altu-mpărat,/ Acoperind cu noime sărmana

N
stă sub douăzeci de ani, au însemnat, în evaluarea lui lui viaţă/ Şi arătând la soare-a mizeriei lui faţă –/ Faţa
Noica, „marea întâmplare a culturii româneşti”4. Şi: – căci înţelesul i-acelaşi la toţi dat”. Drumul fiinţei e

I
„Ne-am deprins prea mult a vedea în el poetul, fără de la minte la inimă, în proporţie de mişcări, nu de
omul de cultură din el, sau alteori omul de cultură forme. Este chiar marea lui confruntare cu Immanuel

M
liberă, aproape improvizată, fără dăruirea către cultu- Kant8.
ra organizată”. În realitate, Eminescu a depus o râvnă Am schiţat aici, altfel decât o face Noica, ex-

E
uriaşă „pentru munca de specialitate, fie că e vorba traordinara noutate a lecturilor kantiene ale lui Emi-
de filozofie ori de istorie, de economie ori filologie. nescu. Poetul nostru a înţeles de la bun început că
Acest Eminescu al vredniciei şi sănătăţii spirituale tre- marele „salt cuantic” din filosofia kantiană se află în
buie regăsit alături şi poate solidar cu cel al marilor profunda disociere între transcendent şi transcedenten-
tristeţi”5. Noica spulberă definitiv iluzia-prejudecată a tal. Înainte de Kant, s-a filosofat asupra transcenden-
criticii şi istoriei literare că traducerile din Critica ra- tului. După Kant, intră în arenă transcendentalul, cul-
ţiunii pure au fost făcute de Eminescu în vederea sus- minând cu disjungerea heideggeriană Sein-Dasein. De
ţinerii doctoratului, la îndemnurile insistente ale lui aici pornesc Noica şi Alexandru Surdu în reevaluarea
Titu Maiorescu. „Niciodată omul acesta – arată Noica „kantianismului” eminescian. Criticismul kantienilor
– n-a făcut ce i se cerea”6. Traducerea a încercat-o din de catedră a fost refuzat de Eminescu. Ediţia Lecturi
pură trebuinţă interioară, pentru sine. kantiene include şi două fragmente traduse de Maio-
Am subliniat verbul a încerca, fiindcă încer- rescu din Estetica transcendentală, cu particularităţi
carea este un concept filosofic şi estetic fundamental evidente că magistrul le-a făcut în scopuri didactice.
în gândirea eminesciană, de o modernitate izbitoare, Între contemporani, doar Slavici a înţeles că tradu-
cu ecouri până la estetica formativităţii lui Luigi Pa- cerea lui Eminescu nu s-a realizat în vederea docto-
reyson. Încercarea este condiţia fiinţială a Creatoru- ratului. Dar, mai mult, autorul Luceafărului face din
lui însuşi, în ipostaza eminesciană de Demiurg, de tălmăcirea Criticii raţiunii pure una de pionierat în
Archaeus, informaţia cuantică primordială. De aici istoria traducerilor kantiene, singurul antecedent, în
materie de traduceri kantiene fiind cel francez. Însă, ca
3
Cf. Anton Dumitriu – Jurnal de idei (XV), în „Tribuna”, orice a tradus, Eminescu a făcut, în acelaşi timp, ope-
Cluj-Napoca, serie nouă, an. XII, nr. 270 din 1-15 ră de creaţie. Noica observă că traducătorii obişnuiţi
decembrie 2013. caută forma cea mai „exactă” a echivalentului din altă
4
Mihai Eminescu, Lecturi kantiene, ediţie critică de C. limbă. Eminescu, în schimb, recurge la o multitudine
Noica şi Al. Surdu, Bucureşti, Editura Univers, 1975,
Introducere de C. Noica, p. V. 7
Ibidem, p. XLIII.
5
Ibidem. 8
Cf. Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, Col.
6
Ibidem, p. XXI. „Studii eminesciene”, Galaţi, Editura Porto-Franco, 1992.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 41
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

de sinonime, ca în variantele arhicunoscute din poe- Nenorocul întârzierii recunoaşterii statutului


me. Aşadar, geniul său filologic se încearcă până şi în de filosof al lui Eminescu a venit pe linia raţionalis-
traduceri, cu atât mai mult în una atât de dificilă cum mului declanşat de iluminism, cu biruinţa logicii de
e Critica raţiunii pure. Comentatorii recenţi îi dau tradiţie aristotelică. Maiorescu a adus rigoarea disci-
dreptate. Mircea Dumitru, rectorul Universităţii din plinarităţii în gândirea românească modernă, merit de
Bucureşti, duce mai departe gândul lui Noica şi al lui netăgăduit, dar descurajator pentru gândirea pluriva-
Alexandru Surdu: „Cum a preluat cultura română pe lentă de tip eminescian. De aceea, criticul nu s-a aple-
Kant, poate fi o temă de reflecţie fascinantă, care ne-ar cat benefic asupra manuscriselor eminesciene, întâr-
ajuta să ne înţelegem mai bine pe noi înşine, rosturi- ziind şi valorificarea filosofiei poetului. Mai mult de
le noastre culturale şi, mai specific, rostirile noastre atât, dintre discipolii săi, l-a ales pe cel mai încorsetat
filosofice”9. Pentru a nuanţa metoda eminesciană a în raţionalismul cartezian, cu tentă profesorală, căru-
tălmăcirii lui Kant, filosoful preia din exemplele date ia i-a dat sarcina să prezinte publicului manuscrisele
de Ion A. Rădulescu-Pogoneanu (la modul negativ) şi filosofice, după cedarea lor Bibliotecii Naţionale, în
de Noica (la antipod) echvalentele eminesciene pen- 1902. Noica şi Alexandru Surdu s-au arătat surprinşi
tru Utreil (judecată), termen „hotărâtor nu numai în că Maiorescu n-a apelat la C. Rădulescu-Motru, la P.P.
kantianism, ci şi în întreaga filosofie de dată mai ve- Negulescu, sau la Ion Petrovici, care erau, prin struc-
che sau mai recentă”. Eminescu face eforturi uriaşe tură, kantieni. L-a preferat pe Rădulescu-Pogoneanu,
de a surprinde gândul kantian atunci când îl traduce, care a publicat traducerea din Kant în 1906, cu o pre-
recurgând la variante contextuale: judeţ (un latinism zentare lipsită de orice adecvare la obiect, considerând
plecând de la judicium, dispărut, supravieţuitor, to- traducerea un „capriciu de poet”, cu acuze scolastice
tuşi, în judiciar şi judicios), dar nu aşa cum credea care au blocat cercetările altora. „Din păcate – remar-
Rădulescu-Pogoneanu – întoarcere anacronică la un că Noica, invocând şi versurile din Scrisoarea I – elevii
stadiu „revolut” al limbii şi culturii, ca să ajungă, apoi, lui Titu Maiorescu, cărora le revenea în primul rând
la judecată, statornicit în Logica lui Maiorescu. dar nu să valorifice aportul filozofic eminescian, l-au discre-
cu sens îngheţat, generalizator, ci plasat în referenţiale ditat, unii prin tăcerea lor, alţii prin judecata lor”. Ati-
semantice diferite: psihologic, logic, filosofic, mânat tudinea lui Rădulescu-Pogoneanu, întreabă Noica, nu
de „instinctul filosofic cel bun” (Noica), care, pe mo- a fost cumva chiar aceea a lui Maiorescu faţă de tradu-
A

derni i-a cam părăsit, ba chiar şi pe Eminescu atunci cerea eminesciană? Căci, la drept vorbind, evaluatorul
când, la 1877, a optat pentru referenţialul uniformi- preferat nu avea pregătirea unei decizii obiective, fiind
N

zator fixat de Maiorescu. Utilizarea conceptului de mai mult filolog, cu instruire pedagogică, decât filo-
judecată, în filosofia engleză actuală, spre exemplu, dă sof. Nefasta mistificare pogoneană, i-a indus în eroare
A

dreptate lui Eminescu, englezii uzitând pentru Utreil pe mulţi, inclusiv pe Al. Rosetti, într-un studiu din
termeni diferiţi contextual: proposition, sentece, utte- 1958, Limba poeziilor lui Eminescu. Deşi a fost şi el
I

rance, judgement, antrenând diferenţe subtile. Metoda marcat de ediţia Rădulescu-Pogoneanu, G. Călinescu
eminesciană a dus la bogăţia de astăzi a limbii române îl contrazice pe improvizator, apreciind că, în Sărma-
C

filosofice, dar s-a petrecut şi reversul, obstaculând-o: nul Dionis, Eminescu nu ilustrează conceptele kantie-
„dacă impulsul originar, creator de limbă filosofică, al ne de spaţiu şi timp din Estetica transcendentală.
S

lui Eminescu, nu ar fi fost atenuat, inhibat sau «do- Curios, nici următoarea „şcoală filosofică”,
mesticit» de tendinţa contrară de uniformizare termi- cea a lui Nae Ionescu, nu a fost stimulatoare pen-
E

nologică, ce a condus, în mod inevitabil, şi la o sără- tru moştenirea eminesciană, mentorul considerând
N

cire a vocabularului filosofic”. Acest impuls originar că autorul „lecturilor kantiene”, „n-a fost deloc filo-
creator a dus la marea schimbare de paradigmă po- sof ”10. Aşa că adâncirea gândirii eminesciene va înce-
I

etică, cu extraordinarul peisaj al variantelor, de găsit pe odată cu Noica, de îndată ce a ieşit din puşcăriile
în lirica modernă, bunăoară, la un Frenando Pessoa. comuniste. Însă nu cei mai supraevaluaţi învăţăcei de
M

la Păltiniş, ajunşi glorioşi mai ales prin răsunătorul


9
Mircea Dumitru, Cum gândim astăzi, cu Eminescu,
E

traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice, în „Academica”, 10


Nae Ionescu, Curs de metafizică, Bucureşti, Editura
nr. 6-7, iunie-iulie, 2014. Humanitas, 1991, p. 173.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
42 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Jurnal de la Păltiniş, cristalizat între 1977-1981 şi gândul perfecţiunii, în traducerea integrală a Criticii
publicat la Editura Cartea Românească în 1983, ca raţiunii pure, i-am fi pierdut pe poet şi pe publicist.
operă a lui Gabriel Liiceanu, s-au dovedit adevăraţii În corespondenţa cu Maiorescu, se contura gândirea
nicasieni ai filosofiei româneşti. Dimpotrivă, imensul unui „sistem” filosofic propriu. Am pus între ghili-
prestigiu al lui Noica a fost utilizat ca paravan pentru mele cuvântul sistem, fiindcă avea oroare de sisteme
o ieşire stranie din paradigma românească a filosofiei seci, care se adresau doar minţii, nu şi inimii. Am
şi culturii, una secătuită de eminescianismul creator demonstrat cu aproape trei decenii în urmă, că există
al păltinişeanului. Te-ai fi aşteptat, de pildă, ca fonda- un model ontologic eminescian, titlu al cărţii deja sem-
torii Grupului pentru Dialog Social să ducă la înde- nalate. Ba, mai mult, a gândit la un indice filosofic12,
plinire visul lui Noica privind salvarea manuscriselor aşa cum s-a aventurat în elaborarea unui dicţionar
eminesciene, prin facsimilare, faptă asumată, nu fără de economie, nemaivorbind de insolitul dicţionar de
puternice obstacole, de Eugen Simion, care a dus la rime. Eminescu a scris publicistică şi literatură întot-
finalizare punctul 1 din Hotărârea de guvern nr. 1003 deauna în numele adevărului, altfel spus, ca filosof,
din 8 decembrie 1999, semnată de Ministrul Cultu- dincolo şi dincoace de transcendent, un filosof în
rii, Ion Caramitru. Veritabilii discipoli eminescieni ai care s-a recunoscut hiperrebelul Emil Cioran, pentru
lui Noica s-au dovedit a fi puţini, cei mai importanţi care Rugăciunea unui dac s-a dovedit o performan-
fiind Alexandru Surdu şi Constantin Barbu. Plus de ţă inegalabilă, răvăşitoare, din care recunoaşte că se
asta, Al. Surdu i-a fost cel mai apropiat colaborator trage el însuşi. Câţi au înţeles că întreaga lui operă
întru Eminescu în primii peste zece ani de după ieşi- se anunţă în grozăvia mărturisitoare: Unde vei găsi
rea din închisoare. cuvântul/ Ce exprimă adevărul?
Premisa de la care pleacă acad. Al. Surdu este Când se confruntă cu teologia, el vizează for-
aceea a întoarcerii la evidenţe, ocultate, în mod pa- malismul instituţional al dogmelor, cel care trădează
radoxal, de istoria şi critica literară, cu ecou persis- iubirea lui Iisus Hristos. Capodopera postumă Preot
tent şi în rândul filosofilor. Incredibila evidenţă este şi filosof îl aşază în lume ca filosof mărturisitor al ade-
aceea că Eminescu a fost, prin studiile universitare, vărului:
filosof: „dacă ar fi cazul să spunem ce era «de me-
serie», ar trebui să răspundem, fără nicio ezitare, că Nu ne mustraţi! Noi suntem de cei cu-auzul fin

A
era filosof. Căci a studiat filosofia 3 ani la Viena şi 2 Şi pricepurăm şoapta misterului divin.
ani la Berlin, citind mult şi ascultându-i la cursuri Urmaţi în calea voastră mulţimii de absurzi

N
pe cei mai vestiţi filosofi din vremea aceea. Şi a fost Şi compuneţi simfònii şi imnuri pentru surzi,
chiar aproape de susţinerea doctoratului în filosofie, Ascuteţi adevărul în idoli, pietre, lemn,

A
timp în care a şi tradus fragmente din Critica raţiu- Căci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn
nii pure. Dar sunt şi relatări despre lecturile sale din Al oamenilor zilei sublimul adevăr –

I
Platon şi din Schopenhauer”11. E o bine dozată ironie Ce voi spuneţi în pilde, iar noi l-avem din cer.
aici, raportându-ne la evidenţă. Ş-apoi G. Călinescu

C
a radiografiat toate cursurile la care a participat po- Eminescu s-a apropiat de ortodoxia strămo-
etul. Dar se cuvine să aflăm şi de la Eminescu ce se şească în postura nu de teolog, ci de filosof, cum S
considera. Într-o scrisoare către Veronica Micle, îi atestă şi titlul poemului din care am citat. La fel se
împărtăşeşte acesteia că, dintotdeauna, preocupările apropie şi de poezie, tot ca filosof, mascându-şi tra-
E

sale au fost ştiinţifice şi literare. Seriozitatea abordării seul, cum s-a mai observat. Zăbovind asupra acestei
N

unui domeniu, arată Slavici, se vădea în aceea că nu evidenţe, am lăsat pe altădată bogăţia intuiţiilor exe-
se lăsa până nu pătrundea în fundamentele unei şti- getice ale d-lui academician Alexandru Surdu, mul-
I

inţe, a unei filosofii etc. Al. Surdu vorbeşte de hiper- ţumindu-i, pe această cale, pentru adunarea textelor
perseverenţă şi de hiperexactitate, în tot ce făcea, încât, sale eminescologice în acest volum, modest ca dim-
M

spre exemplu, sublinia Noica, dacă s-ar fi afundat cu nensiuni, dar impresionant prin esenţializarea gându-
lui eminescian.
E

11
Alexandru Surdu, Eminescu şi filosofia, Târgu Mureş,
Editura „Ardealul”, 2020, p. 9-10. 12
Vezi eseul Indice filosofic, op. cit., p. 85-91.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 43
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

A Victoria FONARI Haos şi Cosmos în creaţia eminesciană –


o perspectivă inedită marca Mihai Cimpoi
N

C
I A

ritica literară a lui Mihai Cimpoi se distinge care, prin interpretare, contribuie la o nouă asamblare
prin sincretism şi prin sferele general-uma- a Mitului Eminescu în dependenţă de noutăţile ştiinţi-
nului ce identifică individualitatea scriitorului analizat. fice din cele mai diferite sfere.
Într-o perioadă totalitaristă, evadarea interpretativă
C

constă în explicarea versurilor poeţilor timpurilor prin Eurocentrarea creaţiei eminesciene


filonul mitului. Respectiv, axându-se preponderent Discursul critic al lui M. Cimpoi constituie o
E S

asupra creaţiei eminesciene, Mihai Cimpoi a contribuit eurocentrare a creaţiei eminesciene. Este optica care
la identificarea mitului eminescian, vorbind în terme- oferă dimensiuni interpretative. Filonul universalităţii
nii lui conceptul lui Pierre Albouy cu privire la mituri desprinde perspectivele gândirii mitice care insistă în
N

şi mitologii proiectate pe literatura franceză. textul lui Mihai Eminescu. Explorând mitul, creaţia sa
Perspectivele impuse de şcoala franceză prin are forţă de asamblare într-o mitosferă. Mitul constitu-
I

„Mitul lui Napoleon” sau „Mitul lui Baudelaire” inau- ie o sursă inepuizabilă pentru romantism: „Romanticii
gurează oportunitatea de a edifica şi „Mitul Eminescu”. au descoperit înrudirea intimă a poeziei cu mitologia,
M

Viaţa văzută ca o oportunitate a lecturii a con- care este potenţarea primei exprimări a naturii prin in-
tribuit la dezvăluirea transformărilor nu doar în textele termediul limbii” [1, p. 294]. 
E

artistice, dar şi perspectivele instrumentare ale interpre- Trecând în revistă viziunile mai multor gândi-
tării literare care se observă în special în această inter- tori (Goethe, Hugo, Novalis) se evidenţiază viziunea
secţie de secole/ milenii (sfârşit de veac XX şi început de personalităţilor notorii din spaţiul românesc care au
secol al XXI-lea). Argumentarea interpretării în timp contribuit la Eurocentrism: „Ştefan cel Mare se gândea
constituie o componentă fundamentală a mitului Emi- la o unitate creştină, Eminescu îmbrăţişa o idee de Liga
nescu: „Mitul Eminescu conţine două aspecte esenţiale Spirituală a Europei, care să armonizeze interesele spe-
complementare: pe de o parte, investirea în timp a poe- ciale, adică naţionale, şi cele general-continentale” [2,
tului cu valoare de simbol, paradigmă (= supra-model), p. 11]. Eurocentrismul, în viziunea acad. M. Cimpoi,
exponent, iar pe de altă parte, impunerea certitudinii apare configurat în mitosferă. Pe o undă similară mitul
valorii reale a operei, universalităţii sale. E un mit ce lui Eminescu este plasat de cercetătorul Theodor Co-
creşte piramidal pe baza personalităţii puse sub semnul dreanu în „mituri culturale (...) precum al lui Goethe,
deplinătăţii culturale” [1, p. 126]. al lui Eminescu, al Ioanei d’Arc sunt durabile. Aşadar,
M. Cimpoi fundamentează similitudinea cu mitul Eminescu este unul viu, autentic, de o extraordi-
construcţie piramidală prin reperele cercetătorilor Rosa nară vitalitate” [3, p. 7].
del Conte, Mihai Zamfir, Eugen Simion, Theodor Deşi în monografiile sale exegetul Mihai Cim-
Codreanu. Pentru a evita o optică unilaterală, dată de poi valorifică mitul, în special, din opticile lui L. Bla-
fiecare cercetător în parte, eminescologul M. Cimpoi ga şi ale lui Mircea Eliade, găsim identificarea noţiunii
generalizează: „Creatorul mitului Eminescu este însuşi de mit și la Eminescu: „Gândirea poetică este gândirea
Eminescu. El creşte din propria viaţă şi în propria ope- mitică. Eminescu are conştiinţa acestei identităţi, fiind
ră. Un factor modelator important este transmutarea convins că mitul exprimă cel mai bine fiinţa în sensul
întâmplărilor vieţii în planul destinului (...). Procesul în care vorbea Parmenide: „Numai mergând pe calea
mitizării beneficiază de înseşi proiecţiile alternative din unică a mitului vei afla Fiinţa” (Despre Natură VIII,
poeme (Regele, Călugărul, Ascetul, Magul) şi iposta- 1-2). Eminescu defineşte mitul în Strângerea literatu-
zele simbolice (Poetul – Bard, Poetul – Geniu, Poetul rii populare, dovedind că are o valoare de simbol, de
– Demiurg). Figura reală a poetului este scoasă din sfe- „hieroglifă” care „trebuie citită şi înţeleasă”, şi nu doar
ra noumenalităţii” [1, p. 127-128]. Chiar şi prin titluri percepută superficial în forma ei imitată în „zugrăveala
este evidentă reflecţia dintre viaţă şi operă. Simboluri pe hârtie” [1, p. 292].
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
44 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Selectarea viziunii înţeleptului Parmenide se in- ne în limba greacă veche este numit „cosmosul”. Ceea
tersectează cu hermeneutica lui M. Heidegger despre fi- ce înseamnă că premergător cosmosului a fost haosul.

A
inţare. Iar valorificarea lecturii şi a înţelegerii din partea Dintre acestea două haos şi cosmos prerogativa se dă
lui Eminescu aminteşte de tratatul lui Schleiermacher ordinii, deşi anume din întunecatul haos este ascunsă

N
cu privire la lectura integrală şi înţelegerea care trebuie sursa vitală. Cu toate acestea, elementele haosului în
să se axeze concomitent şi pe fragmente şi pe opera vă- viziunea antică se vor regăsi într-o altă formă în lumii

I A
zută ca un ansamblu. Comprehensiunea fiind conside- morţilor, lumii umbrelor, unde domneşte Hades din
rată, de unii cercetători, superioară interpretării. greacă „invizibil”. Respectiv, haosul apare ca ceva pre-
Mihai Eminescu atribuie înţelegerii perspecti- mergător ordinii, luminii, timpului. În mitologia elină

C
ve senzoriale. Or, „zugrăveala” necesită abilitate vizu- haosul este perceput ontologic ca o stare din care apare
ală, „obiceiul” – chinestetică, dinamicitate, memorie, cosmosul. Cuvântul „haos” din greaca veche ar fi: răs-

E S
emoţie, „formula” – perspectiva auditivă. Dar acestea turnare, deschidere a ceva foarte vast, dezvăluire amplă,
nu sunt suficiente, este necesară o raţiune, care implică fiind o limbă polisemantică, nu se exclude nici „vidul”.
voinţă şi emoţie. Distanţându-ne, după modelul blagian, de stereotipul
Viziunea eurocentrismului, ca o dominantă a semantic al limbii române, sesizăm că acest cuvânt

N
acad. Mihai Cimpoi, este relevată de cercetătorul Iulian semnifică ceva mai mult decât dezordine. Dimensiunea
Boldea: „Aspiraţia culturii româneşti spre un „Centru multiplană a haosului corespunde variaţiei în a dezvălui

I
axiologic identificat cu europenismul” este, în viziunea noţiunea de cosmos.
lui Mihai Cimpoi, încărcată şi de valenţe metafizice,

M
având semnificaţia „unei obţineri a valorii de ordinul Tipologii de haos şi cosmos în creaţia emi-
evidenţei, a unei identităţi universale”. Cărţile lui Mi- nesciană

E
hai Cimpoi ne relevă disponibilităţile ideatice şi stilis- Perspectiva haos – cosmos este valorificată va-
tice ale unui critic cu solidă conformaţie teoretică, cu riat, uneori ca antinomie, alteori constituie etape ce
o vocaţie analitică indiscutabilă, dar şi cu o deschidere se înlocuiesc reciproc sau fenomene care coexistă, se
amplă spre valorile universalităţii, un critic care îşi asu- completează reciproc. Raportul haos vs cosmos la acad.
mă şi beneficiile, dar şi paradoxurile interpretării” [ 4, Mihai Cimpoi este cuantificat nu dintr-o optică pla-
p. 106]. nă, aceasta se referă la diverse perspective ce denotă
Sinteza este o trăsătură a creaţiei eminesciene, ea cunoaştere, creaţie, reflecţie. În cercetarea eminesciană
insistă de a fi proiectată în mai multe sisteme cultura- realizată de cercetătorul Mihai Cimpoi am identificat
le. Textele sale artistice sunt multiplane. M. Eminescu următoarele tipologii de haos şi cosmos. Acestea sunt
topeşte simboluri din mai multe culturi. Libertatea sa percepute:
vizionară îi permite să asambleze într-o unitate mito- 1. la nivel astral, galactic, propriu mitologiei eli-
logia greacă, latină, conceptele din vede, perspectivele ne, cu o corespondenţă de cunoaşterea (corespondentă
creştine şi misterul oriental. Unitatea se datorează per- cosmosului, respectiv – iniţierea) şi ignoranţa (cores-
cepţiei de adâncime a similitudinilor, în textele sale nu pondentă haosului, uitării, respectiv - neiniţiatul);
se relevă frontierele care constituie deosebirile. 2. din perspective ale creaţiei – văzute ca re-
Mihai Cimpoi lucrează cu textul eminescian zultate culturale: creaţia primului om Adam de către
integral. Referindu-se la creaţia eminesciană, apar din Dumnezeu şi creaţia gigantului Golem, un titan în vi-
start multiplele puncte de referinţe, cum ar fi: filoso- ziunea culturii ebraice, realizat de către rabinul Loew
fia lui Plato, Em. Kant, Schopenhauer, E. Cassirer, M. ben Bezalel cu scopul de a ocroti sinagoga din Praga de
Muller ş.a. devastatori;
Numele devin cheia interpretării, pentru care 3. din optică stihială, în care apare şi perspectiva:
conceptual a pledat şi Mihai Eminescu. Originea cu- inconştientul (reflecţia în apa primordială) prin Narcis
vântului este traseul pe care trebuie să ţină cont cerce- şi conştientul (asumarea ordinii, viziune raţională) prin
tătorul. Hyperion.
Din optica ontologică, în lumea elină haosul Numele devine cheia interpretării, pentru care
este perceput ca ceva ce a existat înaintea ordinii, ordi- conceptual a pledat şi Mihai Eminescu. Originea cu-

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 45
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

vântului este traseul pe care trebuie să ţină cont cerce- ceea ce va urma. Respectiv, apare bine determinat ca-
tătorul. uza şi efectul. Raportul dintre cauză şi efect este destul
Monada memorie-uitare constituie prima eta- de complicat în mitologia elină, la sigur că pot fi uşor
pă care derivă din trecerea de la atemporalitate spre identificate, dar acestea apar într-o contradicţie dublă.
temporalitate – de la haos spre cosmos. Cum ar fi Cornul abundenţii – valorificarea puterii fizi-
În creaţia lui M. Eminescu, raportul dintre haos ce a copilului Zeus care a rupt cornul Caprei Amalteea
şi cosmos primeşte noi conotaţii în interpretarea lui M. care l-a alăptat; obţinerea tronului de către Oedip ca
Cimpoi. Analizat şi din optica conotaţiei culturii eline: semn de recunoştinţă pentru eliberarea de sub teroarea
„Lumea începe, în viziunea lui Eminescu, anume de la Sfinxului, respectiv, blestemul se realizează pe filiera re-
această ordine divină, generatoare de mitoistorie. Ge- cunoştinţei, ca o recompensă, bucuria primirii darului
neza universului, invocată în Scrisoarea I şi recăderea în Calul Troian care a finalizat prin distrugerea zidurilor
Haos, figurată în Memento mori sunt puncte de reper construite de Apolo. Alte paradoxuri: cea mai frumoasă
ale timpului şi spaţiului mitic care cunosc deschideri şi zeiţă Afrodita căsătorită cu zeul infirm Hefaistos; în-
închideri de perspective, restrângeri şi extinderi, miş- truchiparea frumuseţii divine Apolo care trăieşte cele
cări ciclice sub semnul reversibilităţii / ireversibilităţii, mai multe dezamăgiri în dragoste (Dafnis, Coronis);
măriri şi căderi sinusoidale” [1, p. 293]. cele 12 acte eroice ale lui Hercule; sacrificarea unicei fii-
În această interpretare, sesizăm că timpul apare ce de către Agamemnon cu scopul de a deveni condu-
ca un fundament al ordinii, dar şi al dezordinii. În acest cătorul oştirii eline în Troia. Respectiv, cauza şi efectul
plan ordinea este echivalentă cu memoria, iar haosul cu în mitologia antică sunt destul de complicate urmând
uitarea. Ceea ce explică rolul conştientizării timpului un labirint al timpului şi spaţiului. Timpul devine păr-
care îi oferă structură, cristalizare; perspectiva intuitivă taş al ordinii în mitologia elină. 
derivă dintr-o latură a inconştientului care ţine de o vi- În creaţia eminesciană, timpul este un fenomen
ziune a luminii, care valorifică explozia haosului. Ceea care are acces atât de a conduce spre ordine, cât şi spre
ce se întrevede şi în etimologia acestor cuvinte.  dezordine. Simţim aici alte coordonate dintre haos şi
La Mihai Cimpoi, depistăm tipologii de haos şi cosmos – sunt cele ale creaţiei şi distrugerii. Timpul
cosmos în creaţia eminesciană. Acestea nu sunt perce- creator în spaţiu determină latura cosmică, timpul dis-
pute doar la nivel astral, galactic, propriu mitologiei eli- trugător duce la uitare – determină aspectele haosului. 
A

ne, dar şi la nivel de perspective ale creaţiei – văzute ca Această perspectivă de haos şi ordine ţine de
rezultate culturale, de exemplu în cultura ebraică: cre- univers, se realizează indiferent de forţa omului. Totuşi,
N

aţia primului om Adam de către Dumnezeu şi creaţia dacă în Scrisoarea I se resimte un omagiu adus lui Em.
gigantului Golem, un titan în viziunea culturii ebraice, Kant, înseamnă că pentru Eminescu forţa ordinii uni-
A

realizat de către Loew ben Bezalel, şi din optică stihială, versale poate fi coordonată de omul geniu. Dacă pro-
în care apare şi perspectiva interiorului: inconştientul şi iectăm perspectiva cosmică pe unitatea umană, atunci
I

conştientul – Narcis şi Hyperion. doar fiinţa, care are darul cugetului, are acces la cunoaş-
Raportul haos şi cosmos valorifică perspective- terea şi înţelegerea cosmosului, ca o asumare a propriei
C

le filosofiei determinate de legităţile ei: „La Eminescu existenţe în numele unei ordini universale. 
găsim, într-o abordare originală, cele patru categorii Această cunoaştere îşi asumă existenţa singulară
S

ontologice, frecvente în mitologia românească: Spaţiul, trăită în ordine şi voinţă. Similară explicării lui Emi-
Timpul, Cauzalitatea şi Finalitatea. Acestea se impun nescu a icoanei Sf. Gheorghe de pe coperta cărţii lui
E

odată cu cosmicizarea Haosului şi apariţia ordinii divi- Riven din nuvela „Sărmanul Dionis”: „cunoaşterea în-
N

ne” [1, p. 293]. Nu excludem „cosmicizarea haosului” seamnă lumină împotriva necunoaşterii”. Semnul lup-
în mitologia românească, precizăm că, totuşi, concep- tei cu balaurul nu este explicat din optica creştină: a
I

tual au fost abordate în mitologia elină încă în primele luptei în numele creştinătăţii cu păgânismul: „Haos şi
secole după apariţia epopeilor homerice. În mitologia Ordine”, după monografia lui A. Oişteanu.
M

română există ordine chiar şi într-un spaţiu premergă- Viziunea gnostică relevă antiteza haos şi ordine
tor: cum ar fi parabola despre cei doi fârtaţi. Există o într-o altă dimensiune – a gnoseologiei, care explică în
E

claritate din start, poziţionările deja impun un traseu a imagini necunoaşterea (balaurul) vs cunoaşterea (Sf.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


46 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Gheorghe) sau neiniţiatul vs. iniţiatul. construcţiei nu este o esenţă. Mai degrabă haosul, lip-
Naturalul vs. artificialul sau Adam vs. Golem sa formei, explică lipsa unui confort artistic, deficienţe

A
– rezultatul creaţiei scindat în ordine şi haos constituie interpretative. 
cuplul antitetic pe care îl foloseşte acad. Mihai Cim- Este de menţionat că raportul dintre cultură ro-

N
poi: Adam şi Golem. Personajele sunt luate din acelaşi mână şi modelul european au cunoscut diferite relaţii
registru cultural – ebraic. Exegetul îi distinge pe Adam de mitizare, prin idealizare, percepută ca un model ce

I A
ca purtător după chip şi asemănare a imaginii Divine, trebuie urmat cu insistenţă, remitizare, cu implicarea
pe Golem cu forţa stihială care trebuie să protejeze, dis- noilor coordonate vizând cadrul etnografic, demiti-
trugând duşmanii, care tind să distrugă cea mai mare zarea, răsturnarea ideilor pe făgaşul propriei viziuni:

C
sinagoga din Europa din sec. al XVII-lea. Modelul ada- „Cultura română a modelat o idee europeană. (…), ac-
mic constituie modelul natural, cel golemic semnifică ţiunile de idolatrizare au alternat cu cele de demitizare.

E S
N
I
M
E

modelul artificial. În acest context, apare confruntarea Oricum, crearea unei Europe-Model s-a făcut mereu
dintre aspectele naturale şi cele artificiale. Structuralul fie cu mijloace raţionale, fie cu mijloace magice, osci-
este un deziderat al cosmicului, golemicul constituie o lând între Adam şi Golem” [2, p. 14]. 
lipsă a formei. În interpretarea lui Mihai Cimpoi, se În interpretarea lui Mihai Cimpoi se creează o
valorifică primatul formei ca o estimarea a structurii, impresie că în imaginea criticului literar această emble-
armoniei, a firescului, fiind în antiteză cu incoerentul. mă a haosului este împrumutat din cultura ebraică a
Artificialul este determinat de viziunea haosului, ce nu doi titani din cultura ebraică: Golem şi Goliaf. Sunt
ţine cont de formă, are primatul sarcina. Dar scopul diferiţi, unul apare în textul biblic, altul în legendele

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 47
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

din sec. al XVII-lea. Argumentul în favoarea acestei prezentând prima generaţie de zei. Apare la Eminescu,
sincopări constituie aspectul distructiv al artificialului drept „cuvânt dintâi”, născut din Dumnezeu” [1, p.
creativ, în care a fost implicat rabinul Loew ben Beza- 302]. 
lel. Eurocentrismul în acest sens include Praga drept Viziunea antică este specificată astfel: „Hyperion
un oraş implicat în lupta de rezistenţă, iar rezistenţa – zeul luminii. Fiu al cuplului Gaia (Pământ) – Uranus
nu de fiecare dată poartă faţa frumosului, în acest sens (Cerul) şi unul dintre titani. Se căsătoreşte cu sora sa,
hidosul va fi apărarea ce păstrează adamicul. În acest titanida Theia, de la care are trei copii: Helios (Soarele),
sens, artificialul, în unele condiţii, este masca îmbrăcată Selene (Luna), şi Eos (Aurora); toţi împărtăşesc carac-
pentru a păstra cosmicul, ordinea, armonia.  terul luminos al părinţilor. (...) Probabil că Hyperion
În antiteza Narcis şi Hyperion, esenţa va consti- nu intră în luptă. (...) Copiii săi vor fi chemaţi de către
tui reflecţia: fie că e o reflecţie neptunică sau o reflecţie Zeus în Olimp, ei fiind cei care oferă lumină lumii,
a oglinzii lui Cronos. Ambele generate de jocul gândirii împreună u alţi aştri, mai puţin importanţi. Uneori
în valorificarea cuvintelor ce desenează o circumferinţă: Helios, este numit şi Hyperion” [6, p. 216]. Este in-
cer, cerc, cercare. Acestea explică traseul pe sfera imen- teresant că în varianta engleză a textului homeric s-a
sităţii în voinţa cunoaşterii. Omul devine o fiinţă care păstrat numele de Hyperion în acest context, iar în va-
se confruntă cu necunoaşterea prin înţelegere şi des- rianta română traducătorii preferă să fie înlocuit prin
coperirea proprie care generează un simţ al iniţiatului. cuvântul soare.
În ipostaza lui Narcis, eminescologul stipulea-
ză emoţia, proprie romantismului: „Nostalgia inversă O interpretare personală a lui Hyperion din
după oglindirea primă, unde reflexele înregistrate de perspectiva corpurilor cerești
ochi se umplu în puritatea primordialului şi unde în- Revenind la ideea eminesciană de a sonda nu-
drăgitorul e departe de a avea condiţia dedublării, apare mele pentru a înţelege conţinutul apare o întrebare: De
în chiar primele versuri. De timpuriu vom da, în poezia ce Hyperion, ca un corp ceresc, nu este identificat drept
eminesciană, de un Narcis mereu inhibat, lunatic, pre- satelitul lui Saturn, sau identificat cu Soarele ca în epo-
dispus la introspecţie” [5, p. 30].  peile homerice, odată ce a fost descoperit în 1848 de
Ipostaza Hyperion constituie absolutul şi senti- către William Cranch Bond, George Phillips Bond şi
mentul libertăţii pe care cercetătorul îl relevă în mai William Lassell? 
A

multe secvenţe textuale: „Idealitatea e în ea un reflex Hyperion în preajma lui Saturn ţine de corelaţia
sacru al „miilor de frumuseţi” reale, iar singurătatea în- mitologică, fiind din generaţia titanilor. Caracteristi-
N

cape atât orgoliul nemuririi, al puterii fără seamăn şi al cile satelitului Hyperion se reflectă în unele trăsături
frumuseţii narcisiste. (...) Un mit care se poate demiti- din poemul eminescian: este unul dintre cel mare din
A

za prin însuşi faptul că este povestit, exprimat, un mit cei 61 descoperiţi actualmente. Traseul său orbital este
care (...) care oferă posibilitatea unei eliberări duble – eliptic. Şi în poemul lui Eminescu Hyperion are do-
I

de lume şi iubire, în cazul de faţă al unei eliberări totale rinţa de a merge pe un alt traseu. Deşi orbita sa este
prin revenire la Sine” [5, p. 62]. haotică, aceasta se raportează în paralel cu ecuatorul
C

Perspectivele hyperionice nu succed narcisis- lui Saturn. Saturn ar putea explica ordinea din optica
mul, acesta mai degrabă este o componentă din care Demiurgului din poemul eminescian. Or, anume aces-
S

derivă iniţiere.  ta ştie foarte bine corespondenţele temporale: timp şi


Pe unda dublului, perspectiva titanică apare în veşnicie. Spaţiile în aceste coordonate apar neesenţiale.
E

textul eminescian într-o asamblare a corpurilor cereşti: Acestea pot fi transformate, revigorate, distruse.
N

pe de o parte o imagine a planetei Venus, pe de altă Forma pe care o are acest satelit contribuie la
parte cel mai mare satelit neuniform al planetei Saturn. presupuneri de a fi fărâmiţat în urma unui impact cu
I

Propunem o interpretare a conotaţiilor astronomice în vreo cometă sau de a fi doar un fragment dintr-un alt
caracterul personajului Hyperion. corp ceresc. Amprenta distrugerii explică forma ovală,
M

Inițial prezentăm opțiunea acad. M. Cimpoi: dar şi Hyperion diferă de cel de la începutul poemului
„Hyperion (în greceşte: „cel ce merge deasupra”), în „țesând cu recile-i scântei / o mreajă de văpaie” (înce-
E

mitologia greacă, fiul lui Uranus şi al Geei, titan re- putul poemului Luceafărul)” de cel care „simte”. Deşi,

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


48 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

după mitologie, Hyperion face parte din titanii lumi- ne, de la creaţia eminesciană până la istoria literaturii
noşi, satelitul emană o culoare a tristeţii.  române, se amplifică abordările care nu sunt constrânse
Mihai Eminescu era atras să-şi completeze cu- de un spaţiu cultural concret, fiind condiţionate de un
noştinţele astronomice sau astrologice. La sigur, era timp. 
tentat să afle şi aceste noutăţi. De ce Luceafărul, care e 4. Planul cronotopului devine altul când textul
planeta Venus, preia trăsăturile satelitului Saturn. Pro- apare integrat într-un fenomen care îşi dezvăluie li-
babil pentru aceeaşi interferenţă populară pe care a vrut bertatea de a crea contururi multilaterale, dar care nu
să o păstreze. Planeta Venus nu mai este valorificată din constrâng, interpretarea denotă o libertate intelectuală
optica zeităţii romane, decât la sfârşit „amoru-mi lu- a gândului bine argumentată în ansamblurile inedite
minează”. Aceasta nu apare într-o ipostază feminină, propuse pentru înţelegerea trinităţii text – context –
care, din punct de vedere astronomic, se deosebeşte de autor.
celelalte planete ale sistemului solar prin modul de a 5. Condiţiile rigide ale criticii literare sunt de-
se roti în jurul axei sale culcat. Luceafărul conturează construite la Mihai Cimpoi prin estomparea frontiere-
o imagine înălţătoare care pare să implice din punct lor de la un lexic pur teoretic, ce ţine de stilul academic,
de vedere vizual apariţia şi dispariţia Luceafărului, dar, la unul ce vizează o coagulare interdisciplinară: prin
concomitent, trăirile pe care le suportă seamănă cu ur- concepte filosofice, abordări sociologice, cu implicări
mele vulcanilor părăsiţi de durerea unei lovituri în spa- ale parabolei mitice.
ţiu, urme care nu pot fi şterse, rămânând în percepţia 6. Numele proprii ale mitului în critica literară
temporalităţii umane – veşnice. nu anunţă de fiecare dată conexiunea cu textul artis-
Antiteza este explicată de acad. M. Cimpoi din tic interpretat. Uneori, exegetul literar abordează unele
perspectiva monadei, care se caracterizează prin dina- imagini prin analogie, ceea ce universalizează mesajul
mica alterităţii de a fi într-o reflecţie concomitentă. Şi prim al textului artistic, trecându-l de la registrul strict
haosul, şi cosmosul, trecute prin spirit, devin iniţieri contextual la cel al culturii universale.
continue în cunoaşterea universului. 7. Mitul Eminescu este amplificat prin proiec-
ţia cosmogoniei atât a folclorului românesc, cât a celei
Concluzii: sanscrite, eline, ebraice. Criticul utilizează un efect al
1. Criticul literar Mihai Cimpoi valorifică cultu- sincretismului de a apela la un pars pro toto. Această

A
ra greco-romană ca un început de conturare a eurocen- modalitate de a investiga fragmentat, dar concomitent
trismului, explicând o într-o luptă permanentă pentru şi integral, dispune la perspective inedite ale textului.

N
identitate cu cei care nu aparţin acestei civilizaţii: „Eu- Creaţia artistică devenind un mediator în cunoaşterea
rocentrismul se impune odată cu înfruntarea civilizaţiei Fiinţei, în care ar putea să se oglindească cititorul.

A
greco-romane cu „barbarii”, devenită axa doctrinară a
catolicismului medieval care vedea în Roma centrul

I
spiritual al lumii, cu filosofia lui Hegel şi concepţiile lui Referințe bibliografice:
Michelet” [2, p. 11].  1. Cimpoi, Mihai. Mihai Eminescu: dicționa-

C
2. Privit într-un ansamblu, scopul lui M. Cim- rul enciclopedic. București: Tracus Arte, 2019. 
poi este de a identifica interacţiunea în cadrul acestei 2. Cimpoi, Mihai. Europa, sarea terrei. Bucu- S
„conştiinţei continentale”: „Raportul nostru cu Europa rești: Ideea europeană, 2007.
reia problema alterităţii. E ca şi raportul pe care-l avem 3. Codreanu, Theodor. Mitul Eminescu. Iaşi:
E

cu arta: ne oglindim, ne proiectăm fiinţa într-o conşti- Junimea, 2004.


N

inţă continentală. Europa devine un întreg continent al 4. Boldea, Iulian. Mihai Cimpoi şi paradoxurile
alterităţii în preajma căruia ne rostim fiinţa şi căutăm, interpretării. În: Metaliteratură, 2010, nr. 1-4 (23-24).
I

înfriguraţi, esenţa ei. Cine şi ce suntem în această pro- 5. Cimpoi, Mihai. Narcis şi Hyperion. Chişi-
iecţie alternativă ne preocupă mai puţin; contează mai nău: Literatura artistică, 1986.
M

mult această proiecţie” [2, p. 13].  6. Dicţionar de mitologie greco-romană: zei,


3. Prin corespondenţele universale pe care le re- eroi, mituri. Coordonatori: Zoe Petre, Alexandru Liţu,
E

alizează criticul Mihai Cimpoi în baza literaturii româ- Cătălin Pavel. Bucureşti: Corint, 2011.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 49
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

EP I CE MIHÓK Tamás Punchiu


(fragment)

E bine să ai proprietar inginer.


Înainte stăteam în Berceni, fără contract, lu-
nar îi dădeam câteva bețe unui tip falit, delegat de mă-
buget.
— Aha... zise și, sorbind violent din bere, își
mânji mustața hipsteresc-zbârlită de spumă.
sa pentru colectă, unul dintre aceia îndatorați precoce — De fiecare dată când am plecat dintr-un
și urmăriți de tentaculele statului. apartament, i-am găsit din timp chiriaș nou proprieta-
— Bă, io mă duceam la toate conferințele, în rului. Am peste 3.000 de prieteni pe Facebook, aproa-
hoteluri, în amfiteatre... da’ m-au făcut, ’tu-i în gură, pe 2.000 bucureșteni, se rezolvă.
m-au dus la sapă de lemn, mi-a zis el la o șuetă. A tre- Dar cu coada ochiului am sesizat cum Depră-
buit să mă-mprumut de la Ambasada Boliviei, poveste vățelului îi sticlea privirea, era total depășit de situație.
lungă. — Și chiar nimic nu p-pot f-face să t-te fac să
„Iar acum te împrumuți de la mine, carevasăzi- rămâi?
că”, gândeam. El răcni și trase o flegmă zdravănă pe cal- — Dom’le, încearcă tu, te rog, să dormi acolo o
darâm, iar dezinfectantul dintre noi se scutură puțin. noapte. Vecinu’ de sus își snopește-n bătaie nevasta. O
Era beznă pe stradelă, de mult trecut de ora zece, face „târfă râioasă” și se aud bocănituri și obiecte grele
când ar fi trebuit să mă întâlnesc cu Vicaru, boemul târșâite de colo-colo.
meu prieten provincial, să-mi explice, cu noi argumen- — A, tu zici de Punchiu, aia e mă-sa, nu nevas-
te etimologice, cum s-a putut ajunge aici, la o societate ta, a avut probleme cu ei și fata de dinainte. Dar se pare
terminată, cu indivizi vlăguiți moral și fără perspectivă. că s-a-mpuțit treaba.
Îi dădusem, însă, mesaj că întârzii vreo două ore, între — Da, și asta, îi spusei Deprăvățelului rânjind,
ardeleni ceva la ordinea zilei. Voiam să mai stau cu De- a venit vara și în toată scara, dar și pe balcon, duhnește
prăvățelul, așa îl poreclise iubita mea pe ex-proprietar, a pipi de la ei, de nu-ți imaginezi.
să-l înduplec printr-o manevră de onestitate în răspăr — Hai, mă, că acum exagerezi.
să-mi returneze banii de garanție, barem o parte din ei. — Nu, dom’le, am coborât într-o după-amia-
Chelnerul ne umplea paharele fără să ne mai ză până la ghenă, și la întoarcere ce văd pe balustrada
ceară voie. balconului lor: niște chiloți XL spălați și răspălați, în-
— Dar ia zi, mă, ce ai de zis, mă bruscă el, mă chipuie-ți, erau gri și galbeni în același timp... Oamenii
simt aicea ca atunci când mă invitau gagicile să-mi dea acolo-și expun bulendrele la uscat... efecte sinestezice,
papucii. nu alta...
— Păi da, răspunsei, n-am vrut să-ți spun la te- — Hai, nu mă lua cu de-astea, io am terminat
lefon, ar fi fost aberant, nici pe WhatsApp. Dreptu’, mă rog, am dat toate examenele și m-au ex-
Atmosfera devenea din ce în ce mai tensionată. matriculat pe final că eram membru de partid... al unui
Undeva, nu departe, am auzit un zgomot ca de căzătu- partid pe care nu-l agreau ei, din opoziție, ca să zic așa...
ră, întâi un ghidon, apoi niște plânsete, dar parcă restul și-atunci m-am băgat în afaceri, știi?
lumii se mutase într-un univers paralel. — Sunt curios ce s-a-ntâmplat mai departe, dar,
— Ideea e că plec, nene, n-am de ales, îți arăt și auzi, io atâta-ți zic: Punchiu ăsta al tău va fi o problemă
înregistrările, dacă vrei, le-am făcut pentru... (Deprăvă- pentru toți viitorii chiriași. Trebuie să faci pe dracu-n
țelul abia se mai putu stăpâni.) ...sau OK, ți le enumăr, patru, ceva pe cont propriu poate, că poliției i se rupe
să nu ne simțim ca la judecată. de doleanțele tale, o să te-ntrebe de ce nu vinzi aparta-
— P-pleci?! Așea, hop?! mentul ca să-ți cumperi altu’.
— Omule, lasă-te pe spate, încearcă să te rela- — Așa, și? Ce să fac mai exact?
xezi. Azi e 14, până la sfârșitul lunii îmi găsesc înlocu- — Fă-i o farsă, ceva, la asta mă gândeam... îl
itor și pace, că-mi ești prieten și n-aș vrea să ai gaură-n expediezi în Ciorogârla după vreun premiu fantomă,
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
50 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

nu știu, îl ademenești tu cu ceva moca... Iar eu până să mi-au ajuns, am mai și cheltuit din ei, că, deh, eram
eliberez apartamentul voi sesiza autoritățile că prea e stresat, băgam jointuri în Dana, frecam menta și cre-
liniște în apartament, să vină după bătrână, s-o ia cu ei deam că...
și s-o ducă-n azil. — Credeai că într-o dimineață o să ieși din vă-
— Mă, io nu mă bag în de-astea, nu vreau pro- găuna aia mahmur și problemele se vor fi rezolvat de la
bleme. Las’ că mai găsesc io de-ăștia ca tine, guțani, care sine. Tipic alcoolicilor.
— E, da, apoi împărțeam pli-
ante în campanie, că acolo nu-ți ce-
reau IBAN-ul la angajare, și tot nimic.
La urma urmei, maică-mea a trebuit
să se recăsătorească.
— Păi și cum... nici așa nu s-a
rezolvat?
— Alt fraier, taică-miu vitreg...
lucra pe-un vas de croazieră și tot ce
câștiga spărgea la păcănele. Dă-l în
mă-sa pe jegos.
Ultimul lui cuvânt mi-a amin-
tit de făgăduința lui Punchiu jos, la
administrator. Se jurase într-o seară,
când așteptam la coadă, respectând
distanțarea socială, să întreb de apo-
metre, că până nu moare femeia, el nu
va face curat în apartament. Că nu-i
vede rostul. Că dacă vor, să dea ei cu
soluție în scară. Că aia e.

*
— Hai un salut responsabil (ne
ciocnirăm coatele), scuze că te-am fă-
cut s-aștepți un veac. Deprăvățelul...
să stea câteva luni. Ce morții mă-sii, nu? — Na, drace, dar ce-a mai crescut Lorinți-
— Cum vrei, eu te-aș fi ajutat, dar să zicem c-a că-Lorințea al meu – ieri mi te plângeai că nu-ți gă-
fost o glumă. Mă rog, ziceai de afaceri... ce afaceri? sești locu-n capitală, că te simți, cum era?, în-col-țit
— E, panouri solare. de hi-e-ne! Ha-ha, iar acum îi poreclești așa, din în-
— Când? În ce ani? cheietură?
— Am început în toamna lui 2006, dar n-a ți- — Vicare, nu-i asta. Să-ți explic: eu am tot tras
nut mult că, țeapă, a venit recesiunea și toate s-au dat de ăsta, când se strica ceva prin casă, reparam eu, l-am
peste cap. scutit de enșpe mii de drumuri, i-am vopsit taburetele,
E

— Și, ce-ai făcut? i-am ascultat problemele financiare, de corason...


— Am ieșit prea târziu, n-aveam de unde să știu — Greșeala începătorului. A’ naibii să fiu de
C

cum va răspunde piața... eram și tânăr, în pula mea. Și, n-am făcut și eu ca tine, la început, cu baba. Dar, na,
deh, o parte din datorii le-am plătit așea, ți-am zis, cu ține minte, orice gest cald al tău e, pentru ei, dovadă
I

bani de la ambasada maică-mii, a organizat niște sin- de slăbiciune. Nu mere-așa, dă cu el de pământ și-o să
drofii, două recepții în zile de sărbătoare diferite, Sf. aprecieze. Te-a înjura, nu zic, dar, na, măcar te-a în-
P

Constantin și Elena, apoi de Sf. Mărie. Nici dracu’ nu țelege. N-ei mai fi în ochii lui o pasăre rară, pedantă.
E

patrulează de sărbători pe la instituții. Și... asta e, nu Tot ce îmi inculca Vicaru știam din propria ex-

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 51
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

periență. Dar nu mă mulțumeam cu atât, mirosea a *


compromis. — Pe lângă faptul că scria Trambulayna pe sal-
E — Nu zici tu rău, dar tribul meu, îi știi, tova- tea, te cufundai în ea ca-ntr-un sufleu, îi spusei De-
rășii de băutură din Chirgâz, ai fost cu noi o dată, ei prăvățelului călare pe linia imaginară dintre șaormeria
I C

s-ar fi luptat până-n pânzele albe pentru dreptate – atât și vulcanizarea cartierului, „întreprinderi” aparținând
pentru a lor, cât și pentru a celuilalt... un deprăvățel aceluiași pește de sector.
ipotetic, na... — Bicla nu e a mea, bă, e a sărakei de var-mea,
P

— Fir-ai tu să fii, Lorințe, suntem în București, se scuză el, mă rog, ia zi tu-așea mai departe. Care-i
douăzeci-douăzeci, mai lasă trilul privighetorii de pe treaba cu patu’, de ce mi l-ai aruncat?
E

ram și poieziile, și încearcă să te miști după fluxul ăsta... — Ne-nțeleseserăm, adu-ți aminte, îți donez
Capitalul, asta e singura miză, biștarul, like-ul, scapă patul cuiva, mi-l aduc pe-al meu, iar când va fi să plec,
de eufemisme, da, cât poți tu de repede: scapă de eu- adică acum, să te las să-ți oprești șapte s’te din garanție.
femisme. Te fac o lecție de dicție? Sau poate-ți tre’ un — Da’, mă, da’ io eram cu băieții p-afară, mai
logoped întâi... țin io minte?
Ultima dată când ne văzuserăm, Vicaru îmi — Eu-ți zic că nu e o afacere rea, scapi de patul
vorbise despre tendința politică a orașelor, că Bucu- rablagit și te faci cu unul nou, și toate pe spinarea mea...
rești și Cluj sunt mai degrabă de stânga, în timp ce — Nu știu dacă găsesc ceva pe măsura aparta-
Oradea, clar de dreapta. Și-mi dăduse exemple cu du- mentului cu șapte sute, deci patul o să-l aleg eu. Dar,
iumul, prețul biletelor de transport în comun, al me- auzi, nu mai bine îl lași tu pe-al tău? Îți iei tu altu’ din
niurilor de pe terasele fancy, nou-deschise, și multe al- garanție...
tele; dar o făcea c-un semiton mai jos, punea nu doar — Bună mișcare, dar nicio șansă. În ce lume
accentul diferit, ci și problema. Sau poate că mă-nșel, sunt echivalente un pat-trambulină pe care abia am
dar mie, înainte, îmi transmitea altceva – grijă. Acum, reușit să-l donez – se scărpinau în cap mușteriii de pe
însă, îmi părea îndoctrinat de anturajul său adoptiv, OLX la vederea lui, de zici că aveau păduchi – cu un
mai pe caterincă. pat solid de nuiele împletite, somiere pentru citit și cir-
— Nu pot decât să-ți admir noile abilități, cum culație sangvină bună, saltele ortopedice, de doi pe...
te-ai dat subit pe un soi de nouă sinceritate balcanică. — Ar trebui să mai stai, îmi tăie el replica de-
Ce ți-e și cu slalomul ăsta... zarmat.
— Mă, Lorinț, tu te crezi un om sincer, adică, — Și cu Punchiu cum rămâne? Și cu scărmănă-
vreau să zic... să te-ntreb, fibra asta a onestității oare torii în tomberoane? În țarcul ăla s-au ușurat, am văzut
nu poate fi integrată ea într-o conduită diplomatică? Să eu, chiar și băieții cu combinezoane, ăia de-au venit să
împaci capra cu varza, nu alta, deprăvățeii cu hoaverii dezinfecteze la începutul pandemiei. Și-au tras jos, la
noșt’? unison, fermoarele de un metru, de la bărbie și până la
— E o dilemă care mă bântuie, într-adevăr. bazin, și dă-i bice. Fără nicio jenă.
— Că prea-mi pare mie că îmbălsămările astea Supraveghindu-l pe băiatul care îmi construia
pe care le faci tu, că ajuți pe nu știu cine aparent gratuit șaorma strat cu strat, să nu-mi pună, ca data trecută,
etcaetera, sunt, și cred că tata Freud nu ne-ar contrazi- picant de să-mi sară capacele, n-am observat că De-
ce, gesturi cu bătaie mai lungă. prăvățelul își pusese ochelarii de soare, deși afară era
Mă incomoda din ce în ce mai mult discuția, nu doar înnorat, ci bătea și-un vânt dinspre piață, de
dar, cu toate astea, parcă-mi reconstruia zona de con- apucai să respiri abia dacă te-ntorceai în profil. Acum
fort, abandonată odată cu mutarea. Mi-am tras masca se putea holba la mine cu autoritaritatea lui de carton,
chirurgicală pe nas și, în drum spre baie, am admirat fără necesitatea micilor joculețe din pleoape care îl fac
zecile de legende rock’n’roll atârnate pe pereții irish pe bucureștean să capete mult râvnitul calificativ de
pub-ului. șmecher, în detrimentul celui de fraier.
— Onestitatea este tactică, OK, m-ai convins, — Hai că vedem, îmi zise, mă găsești la telefon
i-am zis după ce m-am întors de la baie, acum, hai, dacă e vreo problemă. Pa.
spune-mi, tu ce mai faci? Și se cără cu bicicleta, fără s-o încalece.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


52 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

William Shakespeare. Romeo şi Julieta Andrei ZBÎRNEA

E
I C
E chipa Mongol TV simte că pierde audiența, sunt 100% convins. Mă avertizase că există efecte se-

P
asta chiar dacă este singura televiziune loca- cundare, dar că nu trebuie să mă tem, pentru că am un
lă, iar altele noi nici că vor apărea curând. Întotdeauna trup tânăr. Iar într-un trup tânăr fericirea contează mai

E
e greu să te bați cu posturile generaliste, ca să nu mai mult decât sănătatea. Atunci am crezut că citează din
zicem că e aproape imposibil să duci o luptă onestă cu Paulo Coelho sau ceva de genul ăsta, însă omul era doar
televiziunile de știri aplecate spre monden și tabloid. super-deștept. Fericirea e mai important decât sănăta-
COVID-ul se apropie încet-încet și de Mongolia, dar tea! Asta mi-a zis atunci doctorul ăla de la București,
aici știrile sosesc întotdeauna mai târziu, iar oamenii nu-i mai rețin numele. Fie-i țărâna ușoară! Spunea ceva
oricum sunt reticenți la nou, deci inclusiv la mască și de scăderea activității celulelor imunitare, dar doar așa,
la dezinfectant. Nu mai punem la socoteală că nu mai cu un glas șoptit. Apoi a scos o carte de pe raft și mi-a
există spital în Mongolia, localitatea depinzând întru citit de acolo. Nu mai rețin exact ce a spus, însă ideea
totul de Birmania și, în cazul unor urgențe extreme, de era că organismul de la câmpie secretă un hormon ce
cel mai mare oraș din regiune. Locuitorii din Mongolia potențează jucătorii de poker, cu condiția ca aceștia să
nu au îndrăznit niciodată să pronunțe numele acestei nu doarmă cu 48 de ore înainte de concurs. Și așa am
metropole. Se simt foarte mici comparativ cu marele făcut și mi-am luat partea din cei 10.000 de dolari ame-
oraș. ricani. I-am trimis și doctorului o atenție, că doar nu
Pentru a putea primi în continuare finanțarea de eram tâmpit să-L mânii pe Dumnezeu. După aia nu
la Partidul Național Conservator, chiar pe semnătura știu cum s-au evaporat banii, i-a arestat nevastă-mea și
lui Zeno Albu, Mongol TV trebuie să producă bani duși au fost în câteva zile. Vreun fond de investiții, ceva
din reclama și audiență, pe lângă propaganda pe care de genul ăsta. Dar tot am rămas cu ceva după povestea
oricum o livrează cu vârf și îndesat de ani buni. Nimeni aia, insomnii la greu. D-aia fac și taximetrie noaptea
nu mai știe cine a venit cu ideea acestei televiziuni, ni- în Birmania, că dacă tot nu dorm, să fac banul gros.
meni nu mai știe câți moguli au căpușat-o și, poate cel Despre Georgeta vă spun altă data, oricum ea lucrează
mai important, nimeni nu mai știe de când lucrează în Birmania. Și ne vedem doar la final de săptămână.”
aici Nicu Stamate.
Nici măcar doamna de la resurse umane nu mai ***
știe că pe tipul din regie îl cheamă de fapt Nicolas Aurel Așa ar fi putut arăta reportajul despre creșterea
Stamate și că cel mai notabil lucru din viața sa a fost și descreșterea lui Nicolas Aurel Stamate, însă versiunea
Mongolan Poker Tournoi, singura întrecere sportivă aceasta nu a avut nici măcar o șansă în fața tăvălugu-
organizată vreodată în Mongolia. Vă vine sau nu să cre- lui de la partid. Probabil văzând câteva emisiuni sau
deți, omul-bun-la-toate-de-la-tehnic a câștigat un cam- podcasturi de wellness, stâlpul partidului, Zeno Albu,
pionat de poker, dotat cu premii în valoare de 10.000 a sugerat postului Mongol TV o abordare pozitivă, în
de dolari americani. Ce spunea Nelu Stamate în revista care să nu existe nimic rău. Aspectul negativ nu are ce
de poker de la București, cum descria el succesul său să caute în programele voastre. Cu alte cuvinte, mergeți
colosal dintr-un an de care nu-și mai amintește nimeni și găsiți o poveste frumoasă din viața lui Nicu, ceva care
să fi existat? să impresioneze și care să fie o povață penru locuitori și
„Secretul acelei victorii a fost faptul că nu dormi- telespectatori. Sau, dacă nu există, ceva din care să în-
sem de vreo 48 de ore, iar sfatul mi-l dăduse un doctor vățăm lucruri concrete, mai mult ca sigur vor empatiza
de creier de la București. Mă sfătuisem cu acel medic de teelspectatorii cu o mare dramă. Sigur ascunde Stamate
la Capitală, care a și murit între timp. Zicea că pokerul un cuțit de i-a fost înfipt în spate la un moment dat.
e cel mai bun aliat al insomniilor, mai ales în orașele ce Șefa de programe, Iuliana Tașchent, și-a notat în car-
nu au deschidere la mare. Omul ăstă mă învăța de bine, nețel doar trei cuvinte: povață și învață. De aici încolo
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 53
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

treaba ei se termină, e jobul lui Mircea să se descurce. descurce fraierul.”


„Oricum el a vrut să înceapă seria de reportaje Mircea deschide datele mobile și, pe lângă cele
cu Nicu Stamate, să se spele cu el pe cap! De parcă nu 23 de notificări de Instagram și Facebook, vede un clip
era ma ușor să facem o poveste frumoasă cu reporterița, trimis de Simona, fata de la secția Eveniment/Social.
cu Cerasela. Clasic: fată de la țară, părinții fără posibili- Nu și-au mai vorbit în ultimele trei luni. Cumva Mir-
tăți, a ajutat-o și Mama Natură. E frumoasă, a și învă- cea și-a dat seama că nu e tocmai OK să-ți hărtuiești co-
țat, acum e cineva la televizor, o respectă o comunitate legele la muncă, nu de alta dar poate să afle Alina și nu
întreagă. Țâțe, cur și… puțin creier. Neapărat dicție și are chef de divorț și ceartă în anul cu două rânduri de
emoție, mai ales când a transmis de la inundație. Ce alegeri. Cât privește #metoo în Mongolia, e mai posibil
are Nicu Stamate din toate astea? Și numele ăla cretin să vină vreo pandemie din China decât să fie el margi-
al rubricii, Mongolul din tine/Omul de azi, cetățeanul de nalizat pentru că a hărțuit câteva colege de la muncă.
mâine. Ce naiba o fi fost în capul lui Mircea? De parcă Nici măcar nu le-a atins, își zice încercând să aibă o zi
nu erau destui poeți în Mongolia.” bună în continuare.
Sunt orele de seară în redacție, iar atmosfera este Mircea încearcă să vadă dacă este și vreun me-
una care rivalizează cu un câmp de luptă. Nervoși și saj atașat fișierului, dar nu reușește să evite seenul din
dornici să meargă acasă, dar nu înainte de a face cum- dreptul profilului Simonei Niculescu. Nu-i iese, așa că
părăturile pe la Lidl. Cum șefa de programe câștigă va fi nevoit să compună și un răspuns de mulțumire,
înfdormitotdeauna războiul tăcerilor, Mircea Lungu care să contrabalanseze cea mai recentă replică pe care
se teme (încă o data) că va fi concediat. Blonda care i-a trimis-o chiar înainte de ziua ei de naștere. Își amin-
conduce departamentul e o pilă mare, iar pe el îl roade tește brusc de primul curs de jurnalism de la faculta-
că nu știe exact a cui pilă este și care-i sunt vulnerabili- te în care aflase că nu există UNDO în comunicare,
tățile. Iuliana Tașchent îl așteaptă pe Mircea cu primul comunicarea e ireversibilă. Click și direct în mijlocul
draft de reportaj cât mai repede. Să vedem pe unde mai discuțiilor de pe Whatsapp. Până și fondul muzical îl
scoate cămașa de data aceasta. Deadline-ul este foarte face să amplifice drama de pe Whatsapp. La radio, Bon
strâmt, iar asta o încântă pe Iuliana. Jovi trăiește într-o rugăciune, cum îi place lui Mircea
să zică. Normal, el știe engleză, doar traduce știri de pe
*** BBC pentru site-ul Mongolului și chiar a fost aproape
Mircea stă în camera lui de nouă metri pătrați, să îi ia interviu solistului de la Scorpions la unul dintre
gândindu-se cum să-l prezinte pe Nicu Stamate în așa concertele din România. Doar soarta a făcut să nu…
fel încât să nu-l mai deranjeze partidul până la loca-
le. E de-abia 15 februarie, iar până la alegeri ar mai fi 15 NOVEMBER 2019:
vreo patru sau cinci luni. Alina e plecată câteva zile la La mulți ani, colega mea prefera-
părinți, la țară, și asta îi dă o stare de relaxare, dar în tă. Poate ne vedem la cafeaua aia pe care
același timp îl face să se simtă mult mai temător în ceea mi-o tot promiți. Să-ți pui neapărat len-
ce privește viitorul. Psiholoaga, doamna Cornelia, i-a jeria aia kinky de care vorbește Cerase-
spus că asta se numește anxietate. Auzise și el de la un la… Pupix! 14:34
documentar de pe Netflix, însă acum, când o confirmă
specialiștii, tratează mult mai serios problema. 15 FEBRUARY 2020:
„Două trei reportaje lacrimogene și vom avea Mirciulică, îți trimit textul brut al
E

parte de o primăvară liniștită. Mărțișoare, pupici la ga- materialului cu Nicu Stamate! Știi care e
gici și apoi campania. De ce naiba să te faci jurnalist numele lui adevărat? Nicolas Aurel Sta-
C

dacă nu ai parte de niște alegeri spectaculoase? Dorin mate, auzi și tu chestie :). Te uiți și-mi
Muscalu va candida din nou, iar vreun contracandidat zici și mie dacă-l dăm așa pe post sau dacă
I

mai de Doamne-ajută nu prea are de unde să apară. mai tăiem! Pupix! 21:33
Doar dacă nu cumva don’ Zeno s-a sucit și îi întoar-
P

ce spatele. Îi mai dă și vreo perversă ca pe Târgu-Oc- Se gândește să vadă întâi materialul și apoi să-i
E

na, de-l trimite la munca de jos. Și nu cred că o să se scrie. Se vede că Simona e fată bună și nu pune la suflet,

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


54 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

a înțeles ea gluma. Ce să mai zicem. Dă play video-ului local. Da, chiar aici, la Academica Mongol. Povestea de
în care Nicu Stamate își pune practic sufletul pe tavă. azi e de dinainte de 2014, când echipa locală învingea
Săgeata Năvodari în optimile Cupei României, după
*** executarea loviturilor de pedeapsă. Deci, să nu o mai
INTRO: 45 de secunde din piesa (versiunea de lungim…”
12 minute) a lui Meatloaf – I’d Do Anything for Love
(But I Won’t Do That). O versiune mai nonconformis- Ilustrație muzicală din nou:
tă, mai hard rock. Din asta TREBUIE să reiasă că, deși
Nicu Stamate e un dur, el e totuși un băiat cu sufletul And somedays I pray for silence
mare și cu o inimă ce a fost zdrobită fără milă. And somedays I pray for soul
ÎNAINTE ca Nicu să-și spună povestea, mai in- Somedays I just pray to the God of Sex and Drums
tră niște versuri sfâșietoare de la Meatloaf: and Rock ‘N Roll.

As long as the planets are turning „Eu și Flavia am fost colegi de liceu. Ea a fost
As long as the stars are burning prima mea dragoste, pe ea am sărutat-o prima data, în
As long as your dreams are coming true clasa a zecea, în spatele clădirii de la Direcția de Start a
You better believe it. Porcului Somon. Atunci am rezistat câteva luni împre-
ună, Flavia Mîndru fiind cea mai curtată fată din liceul
Vocea Reporterului/Cerasela: „Ce legătură nostru. Pot spune că William Shakespeare era deja bă-
are Nicu Stamate cu William Shakespeare și cu Flavia trân în 1997, cred că împlinise 40 de ani. Academica
Mîndru, Miss Mongolia 1999 AKA Miss Eclipsa? La se zbătea în liga a cincea într-o supă de mediocritate,
prima vedere, doar un suflet
zdrobit, care are nevoie de
empatie, compasiune, dar și
de multă dragoste. Să îi dăm
acum cuvântul celui mai
vechi om din Mongol TV, un
maestru al pokerului, dar și al
cuvintelor încrucișate.”
Nicu Stamate: „Nu
mi-a fost niciodată frică să-mi
exprim sentimentele, chiar
dacă toți prietenii mei mi-
au spus că nu e o idee foarte
bună. Se zice că un prieten e
mai important decât inima
unei fete, iar partea feminină
nu ar trebui să fie niciodată
motiv de discordie între doi
E

tovarăși. De atlfel, povestea


ce urmează să o spun miroa-
C

se a venin și a trădare de la
un capăt la altul. Deși nu e
I

varianta originală de Romeo


și Julieta, e o poveste cu un
P

William Shakespeare, un
E

antrenor de legendă pe plan

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 55
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

dar în echipă se pompau foarte mulți bani de la Consi- Îmi ies din fire desigur, așa că încep să urlu de
liul Local. La momentul respectiv, nu știam că Flavia și nebun prin parc. În jurul nostru iarnă, dar copiii mă-
E antrenorul și-o trag. Ea era minoră, iar el cel mai bun nâncă (nu știu prin ce minune) vată pe băț și ascultă
tovarăș de pahar al tatălui, domnul Titus Mîndru. cearta noastră ca pe ultimul episod din Rebelde. Pă-
I C

Relația noastră nu a rezistat mai mult de patru rinții nu îi mai văd, ori i-au lăsat nesupravegheați, ori
luni, iar fata s-a impus, doi ani mai târziu la Miss Mon- au plecat la muncă în Italia sau în Spania. Și, ca să nu
golia. După aceea, vreo trei ani a avut parte de glorie, o mai lungesc mult, buchetul meu superb, buchetul
P

contracte de modă pe la București. Unii spun că ar fi galben-albastru, pentru care m-am tocmit zece minute,
lucrat chiar cu Janine, când era PRO TV-ul la putere, ajunge în coșul de gunoi, într-o formă de dispreț pe
E

dar pe asta n-a dovedit-o nimeni. Nu am văzut nicio care nici azi nu o înțeleg întru totul. Desigur că am ple-
poză, nu a apărut vreo filmare și dacă nici noi ăștia din cat fiecare pe o cale separate fără să ne luăm la revedere.
presă nu aflăm, atunci cine… S-a întors cu coada între Am plâns mult în seara aia, vă rog să mă credeți.”
picioare în 2005, la 24 de ani, când de obicei viața îți Lacrimile lui Nicu Stamate curg pe obraji, iar
deschide larg toate orizonturile pentru tine. Mongolia reportajul se încheie cu Proconsul pe fundal.
redevenise realitatea Flaviei în cei mai buni ani de viață.
Bucureștiul îi întorsese spatele, iar cariera în Dacă cerul ar putea să te-aducă în viața mea
modă se evaporase definitiv. Eu tocmai ce începusem Aș culege în palmă o stea să te am pe tine
să lucrez la Mongol TV pe o leafă de care acum aș spu- Am să-ți spun când ai să vii vorbe pe care le știi
ne că era extraordinară pentru anii aceia. Raportul de Ți le-am spus și cred că vrei să le-asculți din nou.
forțe se inversase, așa că de data asta Flavia a încercat să
mă seducă pe mine. Și eu am cedat super-ușor, ca un ***
fraier. Ce nu știam era că aventura bolnavă cu William E dimineață și Iuliana Tașchet așteaptă nerăbdă-
Shakespeare nu încetase niciodată. Urma să aflu mai toare reportajul cu Nicu Stamate. Știe de acum că o va
târziu. La o lună după ce ne cuplaserăm, Flavia s-a cer- lăuda pe Cerasela, iar pe Mircea Lungu îl va pune din
tat cu părinții și s-a mutat la mine. Practic, nu avea prea nou la colț. Cei doi întârzie și asta o face pe directoarea
multe opțiuni. A fost o perioadă de miere. Am gătit de programe să adauge motive în plus de ceartă. Nicu
împreună, urmăream emisiunile de la Mongol noaptea Stamate e ca de obicei primul în redacție și parcă ar
în reluare, iar banii pe care îi făceam eu ne ajungeau vrea să îi spună ceva Iulianei. Deschide ușa cu o forță
amândurora. Flavia tot spunea că citește pentru o facul- disproporționată și o îmbrățișează pe aceasta.
tate. Parcă Marketing, dar nu bag mâna în foc.
Dar cum Bucureștiul îți lăsase amprenta pe Fla- „Am ceva să vă spun doamna Iuliana, în legătură
via – fițe de capitală – a început să spună că o sufoc și cu reportajul...”
că nu mai poate să stea în această relație. Folosea foarte „Cineva s-a trezit bine dispus! Te ascult, dragă
des cuvântul toxic. S-a mutat temporar la o nașă, pe- Nicolas!”
rioada ce s-a permanentizat până prin 2012. Și acum
faza dramatică, doar suntem la televiziune, vrem dra- Iulianei i se pare că e o ironie demnă de un post
mă, dați-ne dramă! TV cu distribuție națională. Sigur va repeta schema și
După (alte) nici trei luni de relație și patru zile cu câțiva colegi de față și vor râde și ei cu poftă. Nicolas
de comunicare sacadată prin SMS și mesaje lăsate pe Aurel Stamate! La ce s-or fi gândit părinții?
căsuța vocală decidem…de fapt decide să ne vedem în „Ar trebui adăugat în reportaj o bucată, maxim
parc să avem o discuție. Eu, naiv, cumpăr un buchet douăzeci și cinci de secunde, unde explicăm de ce îi
superb, galben cu albastru, pe care reușesc să îl tocmesc spunem William Shakespeare lui William Shakespea-
la un preț mai mic. Când mă vede, îmi spune că nu re. E chiar amuzant. Haideți să vă povestesc doamna
e nevoie de flori, că totul s-a terminat, că o sufoc, că Iuliana.”
nu putem fi împreună că iubește pe altcineva. Când o „Hai să-mi povestești, Nicolas!”
întreb despre cine e vorba, îmi răspunde cu un zâmbet
fals, ‘să îl numim Dramaturgul’. 3 ianuarie – 31 ianuarie 2021

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


56 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Linişte, se rescrie istoria Adrian ALUI GHEORGHE

PE CONT RAS ENS


A început să mă intereseze cît mai puțin
să scriu poezii care să rămînă
definitiv în casa mamei lor
care e limba română

un sentiment de deriziune mă încearcă


lucrurile se petrec în jur fără vreun motiv
aparent viața se rezumă la o sumă de improvizații pusă pe un pian decorativ îmi imaginez cum
doar toamna din acest an vine parcă definitiv; romanul meu Urma
de numai 148 de pagini a despicat aerul tare
tu coci pîine, mirosul se cuibărește în piept, al New Yorkului
îmi povestești că a sunat din Olanda vecina s-o fi intersectat prin depozit și cu vreo carte
plecată cu șase ani în urmă semnată de Faulkner, de Steinbeck sau Hemingway
e bine, are un serviciu stabil, a învățat olandeza sufletul meu se foiește neliniștit în carne;
care multă vreme i s-a părut că nu e o limbă dar toate simțurile rimează cu mirosul pîinii
ci e o sumă de gesturi pentru gimnastica facială, pe care o scoți din cuptor, o stropești cu puțină
merge mult cu bicicleta pe canalele din rotherdam apă cu zahăr
în jur e o lume tare indiferentă ca într-un ritual, o ciupești cum ai ciupi un copil
și asta, paradoxal, îi dă o stare de bine de obraz,
e-hei, dacă vecina din Olanda ar simți și ea mirosul
oricum cel mai bine se simte cînd merge în port pîinii, zici,
și vede cum vin vapoarele, vapoarele din Rotherdam ar căra doar miresme
există acolo un pod care se ridică de fiecare dată și cerul Mării Nordului s-ar umple de insule zburătoare;
cînd vine vreun vas, e un spectacol,
face de fiecare dată fotografii în față am o foaie pe care am scris titlul unui
ți-a trimis vreo treizeci pe whattsapp posibil poem:
destul de sugestive deși sunt cu o rezoluție aproximativă, liniște, se rescrie istoria!
ne-a invitat să mergem, să vedem și noi podul
care se numește, firește, Erasmus aburul pîinii e ca o cerneală simpatică
cu care dintotdeauna se scriu cele mai teribile lucruri;
a întrebat dacă mai scrii și ce scrii, tot poezie?
da, poezie, dar i-am spus că ai și cîteva cărți iau foaia, o mototolesc, istoria trece indiferentă.
de povestiri, a zis că de cînd învață olandeza
ca să își cîștige pîinea, limba română o exersează A început să mă intereseze cît mai puțin
doar în somn deși uneori merge în celebra să scriu poezii care să rămînă
piață The Markthal și mai întîlnește români definitiv în casa mamei lor
cu care pălăvrăgește pe săturatelea; care e limba română
o țin minte destul de vag pe vecina plecată în Olanda, un sentiment de deriziune mă încearcă
dar spun și eu că un român din America lucrurile se petrec în jur fără vreun motiv
a cumpărat o carte de-a mea de pe Amazon aparent viața se rezumă la o sumă de improvizații
mi-a trimis pe facebook o fotografie cu ea doar toamna din acest an vine parcă definitiv.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 57
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

C ADRAN Constantin CĂLIN Vorbe scurte

− Cea mai jalnică imagine din „pandemie”: bă- mai cum zicea Pavel (v. Efeseni 4, 14) – „purtați încoa-
trînul șchiop, cu o mască murdară, trăgînd anevoie un ce și încolo de orice vînt al învățăturii”. Iar „experții”,
cărucior de pe vremuri. nu o dată, se dovedesc a fi niște „apostoli mincinoși”.
− Azi, la micul dejun, am bîrfit legumele: nici − Cum să deprindă copilul cu cartea mama a
una nu avea gust. Despre oameni n-am discutat, con- cărei lectură exclusivă e telefonul?
vins că amintirea unora mi-ar otrăvi ceea ce mîncasem − Discreția: cea mai bună formă de apărare.
bun. − Gratitudinea e în raport direct cu loialitatea:
− Uneori un refuz sau o interdicție poate salva numai cei cu adevărat credincioși au sentimentul re-
o viață. cunoștinței.
− Dezgustul și lehamitea sînt forme severe de − Oare pomii pe care nu-i culege nimeni și nici
(auto)cenzură. păsările nu-i cercetează (cum e corcodușul din dreptul
− Zadarnic se agită hulitorii: sacrul e etern in- geamului meu) sînt supărați?
tangibil. − Adesea nerăbdarea e preludiul excesului.
− A cultiva spiritul interogativ înseamnă a con- − Îmi sînt suficient de dator mie însumi, ca să
tribui la sănătatea unui popor. nu vreau să fiu dator și altora.
− Leneșii fug cel mai tare de întrebarea „Ce − O, Doamne! Cîte gunoaie mi s-au strecurat în
faci?”. minte, unele indiscernabile.
− Slogan publicitar: „Trăiește așa cum simți!” − Dacă o iei pe panta diminutivelor, „curca um-
Sînt scandalos de mulți, însă, cei ce simt eronat. plută cu ciuperci” (vorbă împrumutată de la Alecsan-
− Fericiți cei care le-au dat copiilor instrucție, dri) devine „vrăbiuță”.
dar și mai fericiți sînt cei ce le-au dat sentimente! − Cert, lipsa de umor e originea a numeroase
− Numai în lumina cărților mă pot vindeca de conflicte.
spaimele absurde. − La contemporanii noștri, confortul e „săul
− „Cunoști ceva mai van – i-am zis – decît «pre- gros” de pe inimă, de unde indiferența lor față de ches-
sa bățului prin gard», previzibilă ca obrăznicie, presă tiuni esențiale.
de bătrîni băieți imaturi, acerbi mai ales cînd nu sînt − Auzit frecvent în „pandemie”, sinonim al ex-
băgați în seamă?”. Văzînd că tace, am adăugat: „Eu, presiei „N-ai ce face, asta-i viața!”, imperativul „Tre-
nu!”. buie să ne adaptăm!” înseamnă, în multiple cazuri,
− Una este să impresionezi, alta să convingi. Di- lașitate, nu necesitate și are în el premisele pentru un
ferența e cea dintre fugitiv și persistent. conformism monstruos. Agasat, ricanez: „La orice?!”
− „Care-i sursa ta de optimism?”, am fost între- − Superfluu, excesul bibliografic (avalanșe de
bat. „Datoria”, am răspuns. nume în coada unor așchii de articole) îmi amintește
− „Neștiința curată” (ca să folosesc o vorbă de-a de o replică a lui Vasile Bogrea, aplicabilă oricărui să-
lui Montaigne) e mult mai demnă de respect decît „en- vîrșește un atare păcat: „Ăsta cînd o mai fi avut timp
ciclopedismul” postiș, însușit prin clickuri de internet. să-și sufle nasul?”
Din păcate, nici o ironie nu va corecta curînd „feno- − „Cînd s-au întîmplat cele ce-mi spui?” „În
menul”. primele zile umede de toamnă, cînd se umflă lemnul
− Concep confraternitatea ca recunoaștere – fie ușilor...”
și parțială – a unuia în celălalt. În „viața literară” (și nu − Un om care se roagă zilnic pentru a fi decent
numai în aceasta) sînt destui „confrații” care se detestă (există și din aceștia) nu poate fi niciodată blasfemia-
și se neagă radical. tor.
− „Pandemia” ne-a destabilizat: sîntem – întoc- − Văzul e simțul pe care se sprijină cel mai ade-
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
58 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

sea memoria mea. O fotografie, de pildă, mă incită înainte!”, acum zicem că „pandemia a dat lumea îna- A N
mai mult la evocări decît o melodie. poi”. Din varii motive, asta nu-i rău de tot. Eu cred că
− „...Totuși s-a vîndut ca pîinea caldă”, m-a in- întotdeauna există bine și în regres.
format. În replică, i-am spus că, în acest caz, cît și în − Orbirea în politică: „Piară țara, numai să nu
altele, între vînzare și valoare nu-i nici o legătură. cîștige rivalul!”
R

− Cînd erau expresive, am notat răutățile celor- − Date fiind dramele colective prin care am
A D

lalți, chiar dacă mă atingeau. trecut (război, foamete, inundații, cutremure, pande-
− „Vorbim și scriem arareori așa cum gîndim” mie), pot spune fără teamă că anticipez greșit, parafra-
(Vauvernagues, Maxime și reflecții). Odinioară din ca- zînd vorbele stoicului Manilius, că „Nepoții noștri nu
uza constrîngerilor, azi a complezenței. vor vedea mai multe decît am văzut noi”...
C

− După ce decenii în șir ne-am biciuit cu „Tot − Satul sau orașul bătrînilor e subteran.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 59
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

CO ORDONATE BUCOVI NENE Marian DRUMUR DESTINUL UNUI „ICONAR”


110 de ani de la naşterea lui George Drumur
„Celui care va pomeni trecutul – să i se scoată un ochi! publice câteva volume de poezii și romane. El s–a ri-
Iar celui care îl va uita – să i se scoată amândoi!” dicat la valoarea și dimensiunile unei mișcări literare,
(Proverb oriental) acoperind spre 1938, o parte din meridianul literaturii
românești. În toate provinciile românești, generația tâ-

Ș tia bătrânul Alexandr Soljenițîn de ce rostea a


doua parte a acestui mótto replicând concili-
anților profitori ai istoriei recente, aceea de după „Marea
nără a marcat jaloane puternice, de proaspăta–i lumină
în ogorul literar. Nicăieri, însă, ea nu a putut concentra
atâtea valențe și statornici atâtea splendide viziuni ca în
Revoluție Socialistă din Octombrie”; fiindcă descoperise Bucovina3.
teama lor atavică – orice cunoaștere înseamnă putere, iar
puterea nu se poate împărți în regimul totalitar. După
pilda fratelui mai mare sovietic, în România a avut loc
„Revoluția de Eliberare Socială și Națională, Antifascistă
și Antiimperialistă, de la 23 August 1944” și toată istoria
antebelică, până la origini, a fost forfecată, mânjită, răs-
tălmăcită astfel ca chiorul să domnească în țara orbilor.
Enciclopedic proiect și dureros, recuperarea,
mai ales când n–a fost asumat de conștiință!
Fiind cuprinsă în genericul spăimos „de dreap-
ta”, chiar și referințele la Gruparea Iconar constituiau Gruparea Iconar a constituit un fenomen produ-
ele însele elemente subversive, precum cuvântul „Buco- cător de multe poncife; cel mai avizat cercetător al ei,
vina”, scos din dicționare pentru a menaja susceptibili- Mircea A. Diaconu4 afirmă „Fără a se raporta direct la
tățile noilor stăpâni ai Basarabiei şi Bucovinei de Nord; o mişcare europeană de idei, Iconar este, în acelaşi timp,
fiindcă acea enigmatică asociație literară luase naștere consecinţa unor probleme de un localism incontestabil şi
la Cernăuți1. expresia unui fenomen cu extindere europeană”. Diversi-
tatea preocupărilor iconarilor este și expresia capitalei
În 1931, Mircea Streinul, Gheorghe Antonescu, de ținut, Cernăuți – răscruce de neamuri şi influenţe:
George Drumur, Ion Roşca şi Neculai Pavel au fondat  Mircea Streinu5 – scriitor, poet, traducător
grupul „Iconar” care și-a propus să aducă în peisajul (n. 22 ianuarie 1910, Cuciurul–Mare, județul Cernă-
literaturii române un specific al Bucovinei, realizând o uți, Regatul României – d. 17 aprilie 1945, București).
sinteză între tradiţie şi provocările modernității. Mai Studii universitare în litere, filosofie și drept; licențiat
târziu, va fi fondată o editură cu acelaşi nume. În 1935, în teologie.
apare „Revista Iconar”, cu redacția la Cernăuţi2.  Gheorghe Antonescu – poet, prozator (n.
Mircea Streinul este liderul, revista „Iconar” 1911, Horecea Mănăstire, județul Cernăuți, Regatul
(întocmită împreună cu Liviu Rusu, Traian Brăileanu, României – d. 01 iunie 1993, Suceava). Preot, profesor.
Iulian Vesper și alții) – tribuna, iar Editura Iconar din  George Drumur6 – poet, publicist, muzico-
Cernăuţi suportul material demonstrativ. log, traducător (n. 14 martie 1911, Horecea Mănăstire,
județul Cernăuți, Regatul României – d. 7 iunie 1992,
Iconarul n-a fost numai o grupare literară, re-
ușind să editeze o revistă, să lanseze câteva nume, să 3
Vasile Posteucă, Drum, Anul XI, Nr. 4, nov.–dec.,
Mexico, 1975
1
Cernăuți (ucraineană Cernivți) – oraș din regiunea cu 4
Mircea A. Diaconu, „Mișcarea Iconar”, Editura Timpul,
același nume, în Ucraina [Wikipedia] Iași, 1999
2
Cristian Sandache, Le Groupe „Iconar” et le Mouvement 5
Agonia [http://agonia.ro/index.php/author/0035271/index.
Legionnaire. Sequences, „Codrul Cosminului”, Suceava, html]
2008 6
Wikipedia [http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Drumur]
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
60 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

A continuat cu proză ocazională, pe vremea


când era pedagog la Liceul „Aron Pumnul” din Cernă-
uţi, paralel cu activitatea la ziarul esperantist „Il Homo”.
Frecventează cursurile Conservatorului de Muzică şi
Artă Dramatică, unde absolvă Secţia Pedagogică (este
şi profesor suplinitor de muzică la Liceul de Stat nr. 3)
dar încheie în 1938 Secţia de pregătire a Şcoalei Supe-
rioare de documentare şi de ştiinţe administrative de pe
lângă Institutul Regal de Ştiinţe Administrative al Româ-
niei (echivalentă cu licenţa în ştiinţe juridice). În ace-
eaşi perioadă, este funcţionar la Mitropolia Bucovinei,
profesor de muzică la trei şcoli profesionale, director al
Căminului cultural „Egumenul Artemon” din Horecea
Mănăstire.
De la apariția revistei „Iconar” activează ca secre-
tar de redacție; la Editura Iconar îşi publică primul vo-
lum de versuri în 1936, „Solstiţii”, remarcat de criticii
marcanţi ai vremii. Activitatea sa literară este comenta-
tă printre alţii de C. Stelian7, G. Călinescu8, I. Biberi9,
iar costumul naţional anume purtat când dirijează co-

B U C O V I N E N E
ruri la felurite şezători (şi nu numai) îi aduce eticheta
(subiectiv preluată) de „ţăran autodidact”.
Liantul Grupării Iconar este subțire şi ezitările
aderenţilor îl transformă într-un argument proteic, pe
potriva fiecăruia. Ceea ce era bun în perioada roman-
tică nu mai corespunde epocii pragmatice; iconarii se
risipesc.
George Drumur este cooptat la elaborarea En-
ciclopediei României (colectivul lui Mircea Vulcănescu)
Iconari: E. Mihăescu, G. Drumur, (vol. 2, Bucureşti, 1938)
F. Voronca, Gh. Antonescu Termină versiunea românească a operei „Orfeu”
Timișoara). de Ch. W. Gluck, reprezentată doi ani consecutiv pe
 Ion Roșca – poet, prozator (n. 09 iunie scena Teatrului naţional din Cernăuţi.
1908, Vicovu de Jos, județul Cernăuți, Regatul Ro- Contribuind în 1939 la înfiinţarea Societăţii
mâniei – d. 03 octombrie 1933, Rădăuți). Licențiat în scriitorilor bucovineni, ziaristul George Drumur partici-

C O O R D O N A T E
drept. pă activ la nenumărate întâlniri literare, cenacluri, şeză-
 Neculai Pavel – poet (n. 1910? – m. ? ?) tori la sate şi oraşe cu diverse categorii, depistează tinere
Dintre cei cinci înaintași, trei s–au săvârșit îna- talente şi le deschide calea literară. Scrie mult şi divers,
inte de vreme, din cei doi consăteni (și înrudiți) care este implicat în activităţi publicistice şi obşteşti, se îm-
au rezistat să apuce prăbușirea comunismului unul s–a parte între sate şi oraşe, călătoreşte frecvent (uneori ca
menținut preot, celălalt și–a dus crucea vestigiilor cu dirijor de coruri). Este prezent cu autoritate în presa
perpetuă speranță; de la nașterea lui se împlinesc o sută vremii, fecund, eclectic, generos, tranşant. Îşi exersea-
și zece ani. ză talentul în toate direcţiile – cronici muzicale şi de
George Drumur (pseudonimul literar al lui
George Pavelescu), primul fiu al Ilenei (născută An- 7
„George Drumur, Solstiţii”, Gând românesc, Cluj, 1936
tonovici) şi al lui Cozma Pavelescu, agricultori, a de- 8
„Tineri poeţi bucovineni”, Viaţa românească, Bucureşti,
butat în literatură în 1931, la revista „Junimea literară”, 1938
cu două poezii semnate ca atare, în vreme ce frecventa 9
„Tineri poeţi bucovineni”, Viaţa românească, Bucureşti,
Şcoala normală din Cernăuţi (1925–1933). 1939
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 61
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

teatru, editoriale opinie şi recuperator de legitimitate, trei săptămâni


politice, reportaje, după „reîntoarcerea la glie”. Sub directoratul lui Ion
B U C O V I N E N E analize sociale şi Munteanu, sunt doi organizatori recunoscuţi ca atare la
chiar tablete religi- „Bucovina”: Ilie Mandiuc şi George Drumur – liderul
oase alternează cu de opinie culturală, organizator deprins cu meandrele
versurile deja „eti- birocratice şi personalităţile vremii.
chetate”10. Febrili-
tatea sa adolescen-
tină nu încetează
să exploreze cultu-
rile străine, ajutat
de abilitatea înnăs-
cută pentru limbi
străine şi straturile
sociale. Efectuează
deplasări în toate
C O O R D O N A T E

George Drumur în 1938


direcţiile – este vă-
Polemistul care şi-a făcut ucenicia la „Iconar” cu
zut la Odesa, Cra-
pagina de „Însemnări” îşi rezervă acum „File de calen-
iova, Breaza, Chișinău, București, Praga, Lemberg.
dar” pe care aşterne sute de reportaje literare, articole,
La 26 iunie 1940, beneficiind de Pactul de tălmăciri, cronici, eseuri, editoriale; când nu mai încap
neagresiune (Ribbentrop – Molotov) cu Germania, în suplimentul literar apar în ziar; când îi displace o
ultimatumul Uniunii Sovietice paralizează diplomaţia lectură se revarsă în epitete11. Chiar formula de apariţie
românească; două luni mai târziu se prăbuşesc fronti- arată dinamica gazetei şi a iniţiatorului – supliment li-
erele statului în vest (Transilvania) şi în sud (jumătate terar, pagină zilnică, ziar autonom. I se tipăresc versuri-
din Cadrilater). Mii de refugiaţi împânzesc resturile le în majoritatea revistelor literare ale timpului12.
Regatului României şi răspândesc ura şi umilinţa pre- „Bucovina literară” se află într-un sistem naţio-
tutindeni. Şocul agresiunii produce indignare în toată nal de informaţii. Primeşte şi prezintă cărţi de peste tot,
ţara şi determină opinia publică românească să suporte recenzează ritmic reviste de pretutindeni. Mai ambiţi-
o alianţă „împotriva firii” cu artizanii Dictatului de la oasă decât ziarul, revista literară se consideră voce dis-
Viena. tinctă în întreaga Românie, colaborează cu publicaţii
Ca un efort de intrare în normalitate George din străinătate şi încurajează autorii de pretutindeni,
Drumur publică, în refugiu, volumul „Suflete în azur” publicaţi nu doar în periodic ci şi editorial13.
(Editura „Bucovina”, Bucureşti, 1940). Tonalitatea gra- George Drumur devine preşedintele Cercului
vă a versurilor îl impune opiniei publice şi determină
ecouri în alţi autori. Perioada juvenilă a rămas în urmă; 11
Mihai Beniuc – înţeleptul pitic, elogiatorul secerei şi
fostul iconar s-a aşezat pe calea proprie, încă obscură. ciocanului; Ion Caraion – june trăgător de sfori; Tudor
Din iniţiativa ministrului Propagandei Naţio- Teodorescu-Branişte – industriaş de maculatură etc.
nale şi a unui grup de bucovineni se înfiinţează, la 14
12
Argonaut (Rădăuţi); Convorbiri literare (Bucureşti);
Credinţa (Cernăuţi); Cronicar (Sibiu); Curentul
iulie 1941, ziarul „Bucovina” – modelator necesar de
(Bucureşti); Deşteptarea (Cernăuţi); Fiii Daciei (New
York); Gând românesc (Cluj); Glasul Bucovinei (Cernăuţi);
10
„Lirica bucovineană de azi pune două mari probleme de Înnoirea (Arad); Junimea literară (Bucureşti); Pagini literare
artă: aceea a barocului (în poezia lui Ghedeon Coca, a dlui (Turda); Plai (Cernăuţi); Provincia (Turnu Severin);Revista
Gh. Antonovici şi ”Tarot”-ul meu) şi a goticului moldovenesc Fundaţiilor Regale (Bucureşti); The News Peoples (New
(la George Drumur, Iulian Vesper şi, în parte, când nu York); Ţara Şipeniţului (Cernăuţi); Universul (Bucureşti);
e eclipsat de tradiţionalismul romantic, la Ion Roşca)”, Viaţa socială a Bucovinei (Cernăuţi-Bucureşti)
Mircea Streinul, „Contribuţia Bucovinei tinere la poezia 13
Au fost publicaţi, printre alţii: Traian Chelariu, Nicolae
Românească”, Însemnări sociologice, nr. 11, februarie Tăutu, E. Ar. Zaharia, Teofil Lianu, Aurel Sînger, Apolo
1938, Cernăuţi. Bolohan
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
62 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

„Bucovina litera- delegaţi din întreaga ţară, reeditând sub ochii miilor de
ră”, societate lega- spectatori Congresul de la Putna din 1871.
lizată în mai 1942, Cu ocazia unui număr jubiliar al ziarului Geor-
care îşi propune ge Drumur conchide: „În răstimpul acestor doi ani s-au
să fie „instrumen- scris: 584 poezii, 278 articole, 356 schiţe, nuvele, frag-
tul de legătură cu mente de roman, reportagii literare şi 1026 informaţii”.
masa poporului” Ampla statistică a articolului trădează licenţiatul în şti-
şi generează secţii inţe administrative16.
în oraşe şi sate. Ia Războiul, realitatea istorică prezentă virtual, de-
conducerea Editu- vine o cruntă vecinătate şi răstoarnă toate concepţiile.
rii Cercului „Buco- Ziariştii care au propovăduit legitimitatea şi afirmarea
vina literară”, tot românească devin „propagandişti duşmănoşi” în ochii
de el înfiinţată şi celor ce se pregătesc să domine şi să preia puterea po-
finanţată. Aici pu- litică. Cu un ultim efort, statul îi împrăştie şi le con-
blică volumul de fecţionează biografii neutre, acceptate tacit în schimbul
poeme „Vatra cu căderii politicienilor.
stele”14 (Cernăuţi, Într-o scurtă zvâcnire idealistă „Revista Bucovi-
1942). nei” din Timişoara (proprietatea Societăţii pentru cul-
George Drumur în 1942
Pe lângă tura şi literatura română în Bucovina, refugiată la Ti-
funcţia de prim re- mişoara) grupează scriitorii de odinioară apoi se stinge,

B U C O V I N E N E
dactor la „Bucovina literară” mai îndeplineşte funcţia odată cu scoaterea cuvântului din dicţionare.
de redactor şef la „Deşteptarea”, revistă bilunară a cămi- Luptătorul familiarizat cu toate personalităţi-
nelor culturale; este în continuare profesor de muzică le epocii interbelice, de la Tudor Arghezi şi Octavian
la Şcoala de Ucenici Cernăuţi dar şi funcţionar la Fun- Goga la Mircea Eliade şi Dragoş Protopopescu nu mai
daţiile culturale române. În octombrie 1942, se căsăto- are nici o deschidere; cele două licenţe nu sunt reco-
reşte cu Aspasia Coşara. mandabile, doar experienţa de funcţionar îi slujeşte
Într-un teritoriu aflat sub guvernare milita- la angajarea ca administrator într-o cooperativă din
ră Cercul „Bucovina literară” are întâlniri săptămânale Timişoara, unde a ajuns în urma unor lungi tribula-
cu cititorii în diverse localităţi, invită personalităţi să ţii. Se va ridica mai târziu, după dobândirea celei de-a
conferenţieze la Cernăuţi şi să scrie pentru ziar, încu- treia licenţe – în matematică. Dacă scrie la vreo gazetă
rajează debutanţii15. Au fost invitaţi şi au venit: Liviu semnează Gh. Pavelescu. Ziaristul agresiv şi scriitorul
Rebreanu, Mihai Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Cezar
militant se contopesc într-un înfrânt care contemplă
Petrescu, Gala Galaction, Al. Brătescu–Voineşti, Ni-
vestigii... căci nu împlinise treizeci și trei de ani când
chifor Crainic, Radu Gyr şi alţii, ale căror consemnate
intrase în Istoria Literaturii Române.
mărturii n-au fost niciodată publicate.
„Blândul poet”, „birocratul meticulos”, „cel ce

C O O R D O N A T E
şi-a încercat puţin puterile” (cum îl percep veniţii mai
târziu în literatură) se refugiază în texte pentru cântece
noi17, traducerea unor librete de operă pentru Opera din
Timișoara sau a unor poeți central–europeni, cursuri
de popularizare muzicală şi probleme de matematică.
Când trebuie, observă că are familie şi cedează oportu-
nităţilor. Uneori tresaltă în versuri semnate cu adevărat
Punctul culminant îl constituie organizarea, în şi află câteva ecouri respectuoase în presa vremurilor,
14 – 15 august 1943, a unui Congres al scriitorilor ro-
mâni (Sfatul scriitorilor de la Putna) la care au participat
16
„Munca noastră”, Bucovina nr. 628/14.07.1943
14
Cronici de Mihai Niculescu (Universul literar, Bucureşti, 17
Colaborări periodice cu Sabin Drăgoi, Mircea Hoinic,
1942), E. Ar. Zaharia (Revista Bucovinei, Cernăuţi, 1942) Richard Oschanitzky, Eugen Cuteanu, Sava Ilin, Ion
15
Ion Istrati, Dragoş Vicol, George Sidorovici Crişan, Mircea Stan etc.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 63
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

precum în majo- care i se străvedeau; a menţionat doar „poet bucovi-


ritatea istoriilor nean” pentru epitaful propriu. Istorie, baștină, conști-
B U C O V I N E N E literare18. În iulie ință națională… ce dezbărate eresuri dinaintea tainicei
1968 este primit judecăți!
în Uniunea Scrii-
torilor.
Când a c
părăsit lumea Nu–i a bună, nu-i a bună
aceasta, bolnav și Că te uiți mereu la lună;
chinuit, la 7 iunie Eu-s aici, mă știi, ne știm
1992, schimbările Dintr-un ceas de vis sublim.
istorice și isterice Doar puțin și plec din nou
din România nu Din ecou în alt ecou.
mai aveau impor- b
tanță, în fața vă-
George Drumur în 1980
milor văzduhului
C O O R D O N A T E

18
G. Călinescu, D. Murăraşu, Perpessicius, I. Rotaru,
Marian Popa, A.D. Rachieru, O. Berca etc.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


64 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

VALERIU MIRCEA POPA (1947-2021) Constantin ABĂLUȚĂ

IN M E MO RI AM
Închis în mutismul zăbrelei
in memoriam
Valeriu Mircea Popa

Spre asfințit fața ta respiră


nu ai cuvinte pentru asta zile poeme nisipuri te urmăresc
mâine e ziua care moare în mintea cuiva ești închis în mutismul zăbrelei
se va face dreptate zice muezinul îți curge mireasmă prin vene și firele din barbă

oare de ce nu înțelegem din prima îți cresc nemăsurat se-ntind


ascensorul nu-i o pasăre între copacii poienii stai împietrit
cataligele nu ating norii violența distanței te provoacă întruna
vino lângă mine mircea e tot ce pot spune

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 65
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Poeme de Valeriu Mircea POPA la grille de la maison


la grille de la maison avait
VARIANTA FRANCEZĂ un loquet d’arain

une sorte de virgule


La fourmilière prélassée au soleil
mi-dedans
une vieille femme mi-dehors
dépose ses sous à meme le sol
devant une fourmilière là-haut
puis elle éclat en larmes à la courbe vers les cieux
la concierge avait gravé
une carte
derrière elle nous avec la route des Indes
les étudiants en beaux-arts
nous nous regroupons important c’est avoir de la patience
et dessinons en silence disait-elle
jusqu’à ce que le temps
jusqu’à ce que les doigts des hommes
toutes les fourmis s’achèvent la pluie
effaceront ces détails
inutiles
proximités
et puis on partira
on peut toucher dans le premier bateau à voiles
M

seulement pour trouver la route des Indes


peu de choses
A

de tout ce qui existe


l’armoire
(ou lettre à Pierre)
I

ce moment où
les sons d’une fougère
R

sont assumés mon ami


par pardonne
O

le piano le retard de ces


peu de mots
M

les empreintes des chiens vagabonds j’ai laissé tomber les bijoux
E

et l’écriture
dans cette maison
M

trop de hardes à présent j’assemble une armoire


partout
qui sera vernissé en laque rougeâtre
j’acheterai
N

quelques mites elle a seulement deux portes


disposées verticalement
I

mais j’y ai prévu aussi


serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
66 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

un tiroir secret à présent les gens s’écoulent


par-ci

M
elle me ressemble un peu par-là
d’après l’humeur du vent

R I A
je ne peux pas venir à Paris
meme si je le veux bien
c’est l’argent qui me manque le verre d’eau
en plus il faut finir l’armoire
hier vers le soir

O
je crois que c’est la chose j’ai volé du Megaimage
la plus importante quatre champignons
qu’il faut faire et trois radis

M
les mois suivants
aujourd’hui

M E
embrassades je filouterai quelques pomme de terre
Mircea et un peu d’oignon

ça fait un bol plein


Le temoignage de salade aux légumes

N
parfois suffisamment pour vivre
je dis ça et là jusqu’à demain

I
au sujet des choses invisibles
suffisamment pour écrire un poème
mais seulement sur le verre où l’eau
grâce aux mots s’endort
qui ne s’entendent pas avec toutes ses ailes
serrées en dedans

le sable dans les brodequins În românește de Constantin Abăluță


și Carino Bucciarelli
demain
j’acheterai un nouveau collier
VARIANTA ROMÂNĂ
puis
je vais promener ma rue mușuroiul
par d’autres faubourgs
o femeie bătrână
les chinois m’ont apris pune banii pe pământ
que le sable dans les brodequins în fața mușuroiului de furnici
régénère la mémoire și începe să plângă

noi
les sémaphores studenții de la Belle Arte
ne strângem în spatele ei
dans ce quartier și desenăm în tăcere
quelqu’un
a detruit tous les sémaphores până când se termină furnicile
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 67
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

degetele oamenilor
ploaia
apropieri o să șteargă toate amănuntele astea
fără importanță
poți atinge
doar și apoi ne vom urca
câte ceva în prima corabie cu pânze
din tot ce există ca să găsim drumul spre Indii
prin apropiere
uneori
acel moment în care dulapul
sunetele unei ferigi (sau scrisoare către Pierre)
sunt
preluate iartă-mi
de prietene
un că îți răspund așa târziu
pian și în puține cuvinte

am lăsat baltă bijuteriile


amprentele câinilor vagabonzi și scrisul

prea multe țoale construiesc acum un dulap


împrăștiate peste tot
în casa asta va fi lăcuit în maro-roșcat

o să cumpăr are numai două uși


niște molii dispuse pe verticală
M

însă am prevăzut și un sertar secret

grilajul casei seamănă oarecum cu mine


A

grilajul casei se închidea nu pot să vin la Paris


I

cu o clanță de alamă chiar dacă îmi doresc asta


R

un fel de virgulă nu am bani de drum


O

tolănită la soare și trebuie să termin dulapul


între înăuntru cred că este cel mai important lucru
M

și înafară pe care îl am de făcut


în lunile următoare
E

acolo
pe curbura dinspre cer te îmbrățișează
M

gravase portăreasa Mircea


o hartă
cu drumul spre Indii
mărturisirea
N

totul e să ai răbdare
spunea câteodată
I

până ce timpul mai spun câte ceva


serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
68 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

despre cele nevăzute apa


cu toate aripile adunate
dar numai prin cuvinte înăuntrul trupului
care nu se aud

nisipul din bocanci


VALERIU MIRCEA POPA s-a născut pe 4
mâine octombrie 1947, la Timișoara. A fost absolvent al Fa-
voi cumpăra o zgardă nouă cultății de Psihologie – Defectologie la Universitatea
Babeș Bolyai din Cluj-Napoca (1976) și a lucrat până
pe urmă o să îmi plimb strada în 1994 ca psihodiagnostician, profesor defectolog,
prin alt cartier psihoterapeut sau logoped. Din 1995, a fost și lec-
tor la Universitatea din București. În 2004, își obține
am învățat de la chinezi doctoratul în psihologia artei. Din 1996 și până în
că nisipul în bocanci 2016, când a fost exclus, a fost membru al Uniunii
primenește memoria Scriitorilor din România, iar din 1998 al Pen Club.
Pe data de 18 martie 2021 va părăsi lumea aceasta. A
publicat până următoarele cărți de poezie: „furnicile
semafoarele și oglinda” (1993), „războinicul cu ciorapi de piele”
(1996), „ultimele pătrate de frig” (1998), „camera
cineva de subsol” (2001), „bijutierul și alte poeme care nu
a distrus toate semafoarele există” (2008), „cercul de camfor” (2013) și „mojar”
din cartierul ăsta (2018). Volumul acesta, ultimul antum al autorului,
a apărut la Editura Hyperliteratura, după nefericitul
și acum oamenii curg accident vascular cerebral suferit la începutul anului
în sus 2018, care i-a schimbat viața și l-a lăsat fără capaci-

M
și în jos tatea de a vorbi. Antologia adună cele mai bune texte
după cum bate vântul ale lui Valeriu Mircea Popa, o selecție personală din
toate celelalte publicații ale sale.

A
paharul cu apă «Cezar Ivănescu afirmă că poemele lui reușesc

I
să încânte și să seducă printr-o persistentă senzație

O R
ieri seară a miracolului existențial. Aurelian Titu Dumitrescu
am furat din magazinul Megaimage susține, cu multiple argumente, că Mircea este un su-
patru ciuperci prarealist mistic. Al. Cistelecan vede în el un „evadat
și trei ridichi din bolgie”, poemele lui fiind „tot mai marcate de fri-
sonul iluminării”. Constantin Abăluță îl plasează în
M
astăzi categoria poeților singulari, neîncadrabili în curente
E
voi mai sfeterisi ceva cartofi sau școli. Gheorghe Grigurcu îi pune eticheta „poete
și niște ceapă maudit”, pendulând între ingenuitate și sarcasm, dis-
M

perare și luciditate, cu texte impregnate de „teribila


asta înseamnă un bol logică a absurdului”. Octavian Soviany remarcă „în-
cu salată de legume demânarea de alchimist” sau „bătrân bijutier” în utili-
zarea cuvintelor și conturarea unui univers particular.
N

destul ca să scriu un poem Eu pot spune, simplu, că Valeriu Mircea Popa este cel
despre apă mai atipic poet român al timpurilor atât de grăbite pe
I

și paharul în care doarme care le parcurgem». (NORA IUGA)


serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 69
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

THEAT RU M Nicolae HAVRILIUC Tablouri din galeria cu plante agăţătoare


Viziune scenică
Tabloul I DOMNUL: Nicăieri în lume, astfel de anchete,
atât de răspândite şi utile prezentului, nu se fac decât după
Personajele: FEMEIA 1, 2, 3, UN TÂNĂR, o temeinică documentare. De ce la noi ar fi posibilă o aba-
DOMNUL, VOCEA tere de la regula?
Un autobuz plin de lume, pe vreme de caniculă, FEMEIA 2: Da! De ce tocmai la noi? Eh, vedeţi!
ajunge într-o staţie. Coboară vreo doi-trei călători, dar urcă Când vă spuneam... O fi ştiind el ceva... Că nu-şi bate
mai mulţi, fiecare cu ce are. gura degeaba!
FEMEIA 1: V-aţi gândit bine ce faceţi? FEMEIA 3: Mai stai la un loc, cucoană!... M-ai
FEMEIA 2: Eh, asta-i bună! Pe o astfel de aglome- înnebunit cu acest cărucior!
raţie mai e vreme să te gândeşti? Pe ce nu mi-aş bate capul! FEMEIA 2: Vă rog, scuzaţi! Nu vedeţi că-l feresc să
FEMEIA 3: Da’ de ce să nu te gândeşti! Barem la nu-l deranjez pe Domnu?
curiozitatea întrebării care nu încetează cu iscodirile ei. UN TÂNĂR: Se spune că necazul omului vine din
FEMEIA 1: La ce-i foloseşte? neprevăzut, de acolo îi vine că omu-i aşa! Da’ sunt şi per-
FEMEIA 3: Tot acolo ajungi. La niciun răspuns soane ce-i apar în faţă de-l tolocănesc şi-l strică la minte,
care să valideze întrebarea. mai vine şi din asta! (Retrăgându-se tot mai mult în haina
FEMEIA l: Eu rămân la ceea ce văd şi spun... Aţi sa, Domnul, fără să fie văzut la faţă, priveşte spre fereastră.)
urcat cu acest cărucior şi ne incomodaţi. DOMNUL: Ori aduce dovezi şi spune la cine s-a
FEMEIA 2: Cum puteţi să vorbiţi aşa? Nu vedeţi referit, ori nu aduce dovezi. Deci, nu are nimic de spus!
că-l feresc să nu deranjez pe Domnu! FEMEIA 2: Eh, vedeţi! Când vă ziceam! Ce minte
FEMEIA 3: Ia, vă rog! Mă călcaţi pe picioare cu trebuie să aibă Domnu! Ori aduce, ori nu aduce? Să fie
acest cărucior. aceasta întrebarea?
FEMEIA 2: Iertaţi, doamnă! Da’ pe Domnu să nu FEMEIA 1: Deci nu are nimic de spus! Mai tacă-ţi
deranjăm. Uitaţi ce frumos şade Domnu! gura, cucoană! După ce mi-ai zdrobit picioarele, ne faci şi
FEMEIA 1: Domnul moţăie şi nu simte. capul călindar... Că te dau jos din autobuz cu acest căru-
FEMEIA 2:Vai, doamnă, nu vă înţeleg! Tocmai cior cu tot.
dumneavoastră să folosiţi asemenea vorbe? Acum se tre- FEMEIA 2: Vă rog, scuzaţi! Da’ pe Domnu să nu-l
zeşte şi ne spune ceva. Că Domnu... Ehe! Ştie el ce ştie... deranjăm! Mi-e că ne-am luat cu vorba şi autobuzul şade
Şi ne spune la toţi! în staţie.
FEMEIA 3: Da’ zău! Mai sunteţi şi cu tupeu! UN TÂNĂR: O fi vreun loc rău, ce poţi să ştii!
După ce stăm ca sardelele în cutie... Ne striviţi şi cu acest (Ascuns sub haina sa, Domnul părea un boţ ce vorbeşte ne-
cărucior. (Domnul strănută.) păsător.)
FEMEIA 2: Eh, vedeţi! Să nu vorbim ce nu trebu- DOMNUL: Reprezentăm noi, oare, ceva pe linia
ie!... Se supără Domnu! autobuzului, aşa cum ne dorim cu toţii, sau suntem nişte
FEMEIA 3: Auzi, cucoană! Mai scuteşte-mă şi dă- obiecte plimbate după bunul plac al celui ce ne conduce?
ţi căruciorul într-o parte... N-om fi chiar oricine... Ştim şi UN TÂNĂR: Aferim, domnule! Că bine o zice!
noi câte ceva! FEMEIA 3: Da’ cât de citit e Domnu... (Vrea să-i
FEMEIA 2: Scuzaţi, doamnă!... Da’ pe Domnu să rostească numele, însă nu-l ştie.)
nu deranjăm! Că poţi să le ştii pe toate? Da’ vezi, se-ntâm- FEMEIA 2: Domnu!... Aşa! Încearcă să-i spui pe
plă! nume! Că numai eu ştiu ce-i în capul lui! (Îl priveşte pe
UN TÂNĂR: Eh, da! N-avem ce face! Şi ne apu- Domnul care dă semne că adoarme.) Ce faci? Te culci din
căm de trăncănit. Ia calmaţi-vă! (Domnul mişcă gulerul de nou? Dacă nu te scoli, îţi distrug în vis toate obiectele din
la haină, făcându-se parţial văzut.) casă. Iar la o altă trezire, vei constata că până şi casa ţi-a

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


70 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

fost luată şi, că tu, de fapt nici nu exişti. Aşa că, te rog, să vinovat şi nevinovat, căutându-se, adesea, explicaţii pentru
faci bine şi să te urneşti din somn. Lasă visele să treacă pe vinovăţie şi rău sau scuze pentru abaterile ce-au fost. Unde
lângă tine până ce nu le împlineşti pe cele pregătite să intre vezi tu bine?
în lumina zilei. COPILUL 2: Cum tu o spui! „Liberul dialog între
UN TÂNĂR (ironic spre Domnul): Trebuie să pri- bine şi rău.” Deci un bine a existat când a început dialogul.
meşti un preţ. Să devii la schimb marfă de vânzare. (Dom- Apoi, nu mai ştiu! Nici mama nu mai ştie, că mi-ar fi spus.
nul ascultă fără să-nţeleagă.) COPILUL 1: Ce anume?
FEMEIA 2: Nu tu propriu-zis! Imaginea ta. Tu COPILUL 2: Pe cine să iubeşti! Deşi mama numai
propriu-zis eşti de nepreţuit. în gând şopteşte: „Pe cel pe care îl chinuim, iubirea îl răs-
DOMNUL: Bată-te pe gură, Ştefana, şi adu-ţi plăteşte!” Dar eu o aud.
aminte! Ai adăpat caii? (Se produce o lovitură urmată de COPILUL 1: Ce limpede la minte e tatăl meu!
schimbarea luminii. Pereţii autobuzului se desfac, iar călăto- Cred că el ştie ceva, însă nu vrea s-o ştiu şi eu când susţine
rii dispar, vociferând între ei.) că unii se-ntorc de la război.
VOCEA: Auzindu-i cum se adresează unul altuia, COPILUL 2: Probabil să n-ajungi ca Domnul în
cineva, cerându-şi scuze pentru deranj, intervine. „Văd că scaunul cu rotile.
vorbiţi mult şi-mi închipui că nu vă înţelegeţi, probabil, de COPILUL 1: Prea te grăbeşti cu vorbele şi spui ce-
la un preţ, iar, dacă e aşa, vă pot fi de folos, căci om de afaceri ţi trece prin cap.
sunt, sau că, de atâtea câte ştiţi, vorbiţi mult. Şi dacă o consi- COPILUL 2: Spun ceea ce văd. (Arată în direcţia
der pe aceasta din urmă drept bună, poate-mi spuneţi care-i unde cineva se află într-un scaun cu rotile.)
drumul spre vadul cu apele ce curg din munţi!” COPILUL 1 (privind într-acolo): E tatăl meu!
(Schimbare de tablou prin joc de lumini.) (Fuge nerăbdător şi mişcă scaunul din loc. Spre Copilul 2):
Ne mai vedem. Am să te caut!
Tabloul II COPILUL 2: Oricum, aici mă găseşti. Îmi aştept
mama! Sunt obişnuit să aştept. Mai târziu sau mai devre-
Personajele: COPILUL 1, COPILUL 2 , VOCEA. me, ea soseşte. Trebuie să sosească!
Într-o parte a scenei a rămas căruciorul cu Domnul, (În timp ce Copilul 1 pune scaunul cu rotile în miş-
iar într-o altă parte a scenei se joacă, într-un perimetru cu care, Copilul 2, atins de un vânt al toamnei, îşi caută loc
nisip, doi copii. de adăpost. Luminos se desenează înscrisul: „Pe creste vântul
COPILUL 1 (privind într-o anumită direcţie): Da’ când bate, un strigăt răsună la poale. Iar, de-i noapte, făclii
mulţi mai sunt! De unde vin? se-aprind pe mal. Să se vadă până departe că lucrurile nu
COPILUL 2: De unde să vină! Dintr-un loc în se opresc aici. Pot fi întâlnite şi-n alte locuri. Depinde dacă
care şi-au terminat treburile. există răbdare şi interes ca să se ajungă până acolo. Numai
COPILUL 1: Dacă sunt mulţi, fii sigur că vin de la că, până una, alta, se lasă ceaţa. Iar ceea ce se aude par să

M
război. Ce dor le-a fost de neveste şi de copii! fie nişte exerciţii de zgomot, semn că repetiţiile nu s-au
COPILUL 2: N-aş crede că vin de acolo. Cu răz- terminat. Pentru că nu se ştie spre ce ne-ndreptăm.”)
boaiele am încetat-o de mult. VOCE: Toamna e când fereastra o închizi după ce
COPILUL 1: Păi, tocmai! Am încetat-o de mult,
dar au mai rămas câţiva şi, acum, se-ntorc acasă. Aşa spune
ai împrospătat camera cu aerul de afară. Dar nu pentru
toţi e la fel. Unora s-ar putea să le adie un parfum de flori şi
A T R U
tata. ei să creadă că se află în primăvară. Dar ca să revin! Toam-
COPILUL 2: Mie mama îmi vorbeşte de exod. na e când fereastra o închizi ca să respiri aerul curat intrat
Pentru că aduce o schimbare în bine. Eu cred că de acolo de afară. Adică, e momentul când până şi florile aşezate în
vin. glastră încep să îmbobocească şi să transmită un parfum
COPILUL 1: Ştii ce! Exodul care a cuprins câte- de înviorare. Da, aşa părea să simtă Ştefana la intrarea în
E

va zone de la nord, la sfârşitul celui de-al doilea pătrar de cameră, alături de copil.
lună, a creat speranţa mai multor locuri de joacă pentru (Schimbare de tablou prin jocul de lumini continuu.
T H

copii, sub privirile părinţilor în noul ţinut. Dar după cum Cineva apasă pe şaltăr şi lumina se stinge.)
s-au făcut lucrurile, exodul a fost la întâmplare şi uitat în
grabă când s-a admis liberul dialog între bine şi rău, între Bucureşti, 10 noiembrie 2020
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 71
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ES EU Niadi-Corina CERNICA O şcoală de filosofie din secolul III d.Hr.


în Roma antică

Î n secolul III, în Roma antică, existau mai


multe școli de filosofie. Școala de filosofie ne-
oplatonică, condusă de Plotin, este prezentată în bio-
tratatul „Despre diferența dintre Plotin și Numenios”,
dedicat lui Porfir (numele lui Porfir fiind, de fapt, Mal-
chos, după cum spune). Tratatele puteau fi foarte mici,
grafia lui Plotin, scrisă de Porfir. chiar și de câteva pagini, iar conținutul lor reflectă dis-
Cum funcționa efectiv o școală de filosofie, cum putele, ideile, observațiile filosofice ale acestei școli de
se adunau, cum discutau sau ce sărbătoreau filosofii filosofie.
adunați într-un grup – la aceste întrebări răspunde Por- Filosofii neoplatonicieni sărbătoreau zilele ani-
fir, în biografia lui Plotin. versare cunoscute atunci ale lui Socrate și Platon cu
Filosofii neoplatonicieni se întâlneau și audiau ospețe și jertfe aduse zeilor. La aceste ospețe, discipolii
discursurile lui Plotin, dar și ale altor filosofi din gru- cei mai buni prezentau discursuri. Școala filosofică a lui
pul lor. Discursurile erau citite sau prezentate public, Plotin avea sărbători, dar Plotin nu-și sărbătorea ziua.
în prezența unui auditoriu amator de filosofie. Unele Unii aveau nume simbolice date de Plotin, cum este
discursuri erau criticate prin alte discursuri, prezentate cazul lui Porfir. Învățăceii puteau fi romani, arabi (ca
la următoarele întâlniri. O situație este prezentată astfel Zeth), fenicieni (ca Longinus), egipteni. Plotin însuși
de Porfir: „<Plotin> s-a foit tot timpul, ridicându-se de era din Egipt. Auditoriul discursurilor era invitat de
mai multe ori pentru a părăsi adunarea, însă, abținân- Porfir să pună probleme, dar conversația era „dezordo-
du-se totuși, după ce publicul s-a risipit, mi-a poruncit nată și plină de vorbărie”.
mie, Porfir, să compun un răspuns în scris. Deoarece Auditoriul era format din amatori de filosofie,
Diofanes n-a vrut să-mi dea cartea sa, după ce am re- chiar senatori și femei, al căror nume este amintit de
constituit din minte argumentele lui, scriind eu riposta Porfir. Împăratul Galenus însuși participă la o întrunire
și citind-o în fața acelorași ascultători adunați din nou, filosofică, iar Plotin îi prezintă planul utopic de con-
l-am încântat atât de mult pe Plotin, încât până și în struire a unei cetăți a filosofilor, numită, în cinstea lui
conversațiile noastre spunea fără încetare, referindu-se Platon, Platonopolis.
la aceasta: « Săgeată așa dacă vrei la bărbați le fulgeri Atunci când se confruntă cu creștinii, deja pre-
lumina.»” De multe ori cei adunați ascultau conversații zenți în Imperiu și la Roma, filosofii neoplatonicieni
filosofice, pe care Porfir le aseamănă cu un taifas. Prin scriu diverse tratate, căutând asemănări doctrinare între
discuții filosofice se prezentau idei argumentate prin creștinism și Zoroastru, Mes, gnostici. Nu au înțeles
întrebări și răspunsuri: Numenios, „la întrunirile sale creștinismul fiind prea afundați în tipul lor de dispute
dădea impresia unuia ce stă la taifas din plăcere și nu-i și analize, dar îi durea faptul că, pentru creștini, „Platon
dezvăluia nimănui legăturile silogistice necesare, care n-a ajuns la limita cea mai adâncă a esenței inteligibi-
erau alese în <dezvoltarea> discursului”. lului”. În multitudinea de religii de atunci, din Roma
Obiecțiilor li se putea răspunde prin tratate în- secolului III d.Hr., neoplatonicii au dat importanță
tinse, se răspundea cu un tratat acestui tratat, iar obiec- creștinismului, analizându-l însă ca pe o filosofie, iar pe
țiile și răspunsurile la obiecții alcătuiau adevărate opere creștini ca pe un grup de filosofi gnostici. E posibil ca
scrise. Scrierile lui Plotin au fost sistematizate și corec- ei să nu fi făcut niciodată o diferență clară între filosofie
tate de Porfir, discipol al lui Plotin. Urma o activitate și religie.
intensă de copiere (Longinus din Fenicia, neoplatonic, Despre Plotin, Porfir afirmă că, urmând Ideile
se plângea de calitatea copiilor după discursurile și scri- lui Platon, a ajuns la stări mistice, iar el, la fel. Învă-
erile maestrului și îi cerea lui Porfir să îi aducă copii mai țăceii, dorind să comunice cu daimonul lui Plotin
bune). Tratatele ajungeau la discipoli și auditoriu. (un semi-zeu despre care se credea că protejează fieca-
Plotin, acuzat de plagierea ideilor lui Numenios, re om), după ce au mers prin mai multe temple din
este susținut de Tryfon, stoic și platonician, care scrie Roma, s-au oprit la un templu egiptean (Templul lui
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
72 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Isis), considerat pur. După invocație, în loc de daimon Plotin, care s-a îmbolnăvit la bătrânețe, a fost
a apărut un zeu, care nu s-a văzut prea clar și cu care îngrijit pe o proprietate a unui discipol și a fost vizitat
nu s-a putut vorbi. Un discipol, din invidie sau teamă, de discipoli. La moartea lui a fost văzut un șarpe, un
a sufocat păsările aduse pentru sacrificiu la templu, așa simbol egiptean. Plotin fusese interesat de cunoașterea
că zeul a dispărut. Plotin, după ce a fost interesat de directă a filosofiei persane și indiene, dar nu a făcut că-
astrologie, a considerat-o fără valoare. lătoria pe care o plănuise, cu armata împăratului Gor-
dian al III-lea.
După moartea lui
Plotin, discipolii au între-
bat la templul lui Apollo
ce s-a întâmplat cu sufletul
maestrului lor. Răspunsul,
în versuri, a fost că Plotin
este printre zei și daimoni,
alături de marii filosofi Pla-
ton și Pitagora, în lumea lui
Minos, Radamanthos și Ea-
kos, zeii care judecă sufletele
oamenilor.
În lumea acestor șco-
li filosofice există și mari
oameni de cultură, foarte
prețuiți. Aprecierea unuia
dintre aceștia, Longinus,
despre Plotin, dar și a mai
multora, sunt citate pe larg
de Porfir.
Astăzi sunt mai puțin
cunoscute felul în care func-
Viața acestei școli de filosofie, a acestui grup de ționa efectiv o școală de filosofie în Roma secolului III
filosofi, este legată de controverse filosofice, apărări ale d.Hr., viața și activitatea filosofilor, discipolilor, ama-
maestrului, dorința de a răspunde argumentelor altor torilor de filosofie. Pentru noi, disputele, venerația lor
filosofi (făcând deseori greșeli, confuzii, chiar între re- față de maestru, felul de răspândire a ideilor, întruniri-
ligii, doctrine, învățături). Filosofii sunt absorbiți de le, sărbătorile au frumusețea lor. Confuziile, greșelile,
această viață a școlii, au sărbătorile lor, nu sunt, de fapt, acuzațiile fac parte din viața și felul de a fi al acestei școli
prea interesați de religiile din Roma, ci mai mult de filosofice neoplatonice conduse de Plotin, unul dintre
trăirile mistice ale lui Plotin. marii filosofi ai secolului. Porfir însuși are o operă păs-
Maestrul a fost convins cu greu să-și scrie ope- trată și o identitate distinctă printre discipolii marelui
ra, care avea multe greșeli, confuzii, cu discuții în timp filosof.
ce scria (spune Porfir), ideile erau însă deosebite. Por- Biografia lui Plotin, scrisă de Porfir, se numește
fir i-a corectat și ordonat opera. Alți discipoli notau în „Viața lui Plotin și ordinea scrierilor sale”. Din ea, ală-
U

timpul întrunirilor, sau după mulți ani, din ceea ce își turi de personalitatea filosofului, răsar multe nume de
aminteau. Nu putem decât să regretăm faptul că nu au discipoli, auditori și cunoscuți, se vede Școala, se vede
E

ajuns la noi micile tratate. Ele constituiau chiar viața cel mai viu fel de a exista al ei.
S

intelectuală și filosofică a școlii, ca și discursurile, prin Alături de Plotin este școala lui de filosofie, toți
care am fi avut sub ochi activitatea școlii, nivelul pestriț cei care i-au ascultat filosofia, lumea însăși a Romei și a
E

și inegal, dar viu, al școlii de filosofie neoplatonică. culturii romane.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 73
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

EVE NI MENT Doina CERNICA O aniversare Eminescu sub vortex polar

S ub vortex polar („Vortex polar în România!”,


scrie presa), suntem la ora 11,00 a zilei de 15
ianuarie 2021 doar cinci – monahia Elena Simiono-
„Creanga de aur” a lui Sadoveanu. De sub folia de plas-
tic ridicată cu infinită grijă de maica stareță, de sub sti-
cla portretului pe care fulgii se preschimbă instantaneu
vici, președinta de onoare a Societății Scriitorilor Bu- în lacrimi, ne privesc ochii calzi și scrutători ai neuita-
covineni (SSB), stavrofora dr. Gabriela Platon, stareța tului arhiepiscop. Îi țin întotdeauna aproape placheta
Sfintei Mănăstiri Voroneț, Alexandru Ovidiu Vintilă, în care a reunit cuvintele de suflet, citatele preferate
președintele SSB, Isabel Vintilă și cu mine, la depune- din „Mihai Eminescu trăitor și mărturisitor al credin-
rea coroanei de flori – Tricolorul! – la monumentul su- ței ortodoxe”. Rămânem o vreme cu privirile pierdute
cevean, cu bustul lui Ion Cârdei, al lui Eminescu. Dar când înlăuntrul nostru, când peste creștetul codrilor și
coroanele pe care le găsim deja încălzindu-i soclul ne al munților care străpung cerul spre înălțimi inaccesi-
vestesc alte omagii, mai matinale, între acestea al Uni- bile nouă. Apoi tresărim la clinchetul acelor de gheață
versității „Ștefan cel Mare” Suceava, instituție cu un bo- ai arborilor din preajmă, stârnit de respirația noastră și
gat program al Zilei nașterii lui Eminescu și a Culturii a necunoscutului. Într-adevăr, nimic nu poate fi mai
Naționale. Știu, deoarece l-am cercetat când am fost frumos, răspundem întrebării care nu aștepta răspuns a
nevoită doar să mulțumesc invitației prof. Gheorghe monahiei Elena Simionovici.
Cîrstian la lansarea volumului de poezii „CuțitulProas- În fața Sfintei Mănăstiri Putna, cu Ovidiu Vin-
pătȘters” al fostului său elev, Vlad Berariu, volum pre- tilă purtând princiar jerba de trandafiri roșii și crizante-
zentat la aceeași oră 11,00 de criticul literar Rodica me albe, încă marcați de splendoarea vieții, ne hotărâm.
Mureșan și de poeții Antonia Mihăilescu și Vlad Sibe- Am aflat pe drum de la părintele Dosoftei Dijmărescu,
chi, într-o manifestare pe care o modera în ipostaza de exarh cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților,
coordonator al Casei de Poezie Light of ink, Lumină de că după slujbă există un program stabilit din vreme,
cerneală, cred, în limba pe care o prefer. De altminteri, cu un moment omagial, cu altul artistic și cu scurte
ziua întreagă va fi una a alegerilor pe cât de mâhnitoare discursuri. Nu am vrea să-l perturbăm, așa că ducem
prin renunțări, pe atât de îmbucurătoare prin mulți- direct stratul nostru de flori zburător la bustul Poetului,
mea cinstirilor aduse lui Eminescu la 171 de ani de la așezându-l în vecinătatea coroanei aduse de diminea-
venirea sa pe lume. ță de autoritățile așezării. Ne bucurăm să ne întâlnim
În continuare, în două mașini, una a Sf. Mă- cu poetul Mircea Aanei și doamna sa și cu o familie
năstiri Voroneț, cu stareța la volan, în care am fost pof- de localnici, profesori cu siguranță, deoarece i se adre-
tită de cele două monahii, și cealaltă a soților Vintilă, sează lui Isabel Vintilă cu „doamna inspector școlar”.
mergem spre Putna, inaugurând pe stânga șoseaua de Apoi, după o ezitare în a ne recunoaște – măștile ne lasă
centură a Rădăuțiului. Cu ea, aflați deodată cu ziua fără chip! -, și cu poetul Adrian Alui Gheorghe, care
sub gerul vortexului polar (frontului polar, învățasem mai târziu avea să povestească despre Nichita Stănescu
demult la școală), intrăm în imperiul iernii adevărate, victorios la Struga, propunând publicului în locul dis-
instaurate și la Voroneț, spun măicuțele, dar nu și la Su- cursului obișnuit al câștigătorului Cununii de Aur un
ceava, cu ninsori când blânde, când viscolite, cu zăpezi poem al unuia din cei mai mari poeți ai lumii și reci-
așezate și frig pătrunzător. O vreme nici nu mai sunt în tând „Luceafărul”, „dar pe care, din cauza emoțiilor, l-a
mașină, ci într-una din săniile trase de poveste ale copi- putut spune doar până la jumătate, după care a tăcut și
lăriei și rămân în ea până ajungem la Sihăstria Putnei, a rămas în tăcere înaintea publicului pentru o perioadă
aduși aici de dorința maicii starețe de a săruta mâna de câteva minute, apoi s-a retras în aplauzele mulțimii.
arhiepiscopului Pimen. Locul mormântului său, între A rămas în amintirea sârbilor ca un reprezentant al unei
munți, păduri și singurătăți vechi îmi evocă o clipă, literaturi în care există un poet care jumătate se vorbeș-
printre zbaterile fulgilor, sălașul ultimului deceneu din te, iar cealaltă se tace”.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
74 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Cernăuți, prin Storojineț și Crasna, pe la Vicov, spre


Putna. Da, sunt decenii de când Sf. Mănăstirii Putna

T
își dovedește iubirea pentru Eminescu și pentru cei care

N
îl iubesc pe Eminescu! Îl aștept pe părintele stareț ca să
dăruiesc, cu sfială, obștii pe care o conduce exemplar în
această dragoste curată și profundă cartea mea despre

N I M E
„Neaua ninge la Betleem”, în semn de respect și admi-
rație pentru grija sinceră și caldă pe care o poartă de zeci
de ani vieții memoriei sale și spiritului său. După care
aștept să mi se astâmpere bătăile inimii privind de lângă
arcada deschisă a pridvorului zborul lent, atemporal,
al fulgilor de zăpadă între cer și pământ, niciodată ur-
când, niciodată coborând.

E
De data aceasta, intrăm în Rădăuți, chiar dacă
nu am ajuns la deschidere, vrem să aruncăm o privire

V
la Salonul de carte bucovineană inaugurat dimineață
la galeria de artă a orașului, sub egida Societății pentru

E
Cultura și Literatura Română în Bucovina, cu impli-
carea mai multor instituții. Ochelarii reprezentantei
muzeului, Aurica Postolache, puși iute semn de carte
la intrarea noastră, încălzesc ușor obrazul maicii stare-
țe. Volumul în lectura căruia era cufundată este chiar
„De la mărturia vechilor greci la mărturisirea patristi-
În continuare, în mâini cu lumânarea și colacul că. Temele iconografice: «Sfinții părinți» și «Înțelepții
pomenirii mirosind amețitor a grâu dulce, trăim slujba Antici» în pictura exterioară a Bisericii Sfintei Mănăs-
parastasului oficiată de un sobor de preoți și diaconi ai tiri Voroneț” de Monahia Gabriela Platon, Doxologia,
obștii putnene, în frunte cu arhim. Melchisedec Velnic, Iași, 2019. De altminteri, în dreapta și în stânga lui,
starețul Sf. Mănăstiri Putna, exarh al arhiepiscopiei. În în expoziție se află caseta-DVD-ul cu sfaturile duhov-
primele rânduri, cu ochii strălucind de mândria de a nicești ale stavroforei Irina Pântescu, proinstareța Sf.
se afla aici și acum, se remarcă tinerii în port national Mănăstiri Voroneț, realizată la Trinitas, și cartea „Din
de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” Vicovu de Sus, ai toată inima pentru Voroneț” de Maria Toacă, apărută la
lui Ștefan noi oșteni, adică membri ai grupului artistic Misto, Cernăuți. Expoziția, amenajată pe orizontală, în
intitulat astfel. Sunt chiar în dreptul locului odihnei de formă de T, are în centru, înălțate ca un turn de veghe,
veci al Sfântului Voievod, în colțișorul permis vederii cele trei volume, ediția Emil Satco&Alis Niculică, ale
de paravanul care ascunde probabil niște reparații, niște „Enciclopediei Bucovinei”. Galeria este încălzită și de
lucrări de consolidare, și mă emoționează grija pașilor sistemul termic, și de desenele, picturile elevilor de pe
neauziți, a mișcării care să nu stingherească a multor simeze, cu tema „Hristos se naște, slăviți-L!”, pregătită
participanți ca să ajungă la lumina sfeșnicului care îl de Crăciun prin grija părintelui Ilie Sfârnaciuc de la
veghează, la distanța care separă și apropie nevoia de- Catedrala Ortodoxă „Sfântul Leontie”, sub auspiciile
getelor de a-i atinge marmura și aurul, la semnul cru- Protopopiatului Rădăuți. Dar vortexul își insinuează
cii ca în fața unei scumpe icoane. Și mă emoționează lama ascuțită: suntem numai maica stareță, conserva-
la fel de mult cuvintele starețului Melchisedec care ne toarea și cu mine. Nu frigul îi ține departe, unii de al-
aduc aminte că pe 15 august se va împlini un secol și ții, pe oameni, ci gerul polar al pandemiei, tăișul său
jumătate de la marea serbare organizată de Eminescu necruțător.
și gândul generat de întâlnirea cu ES Irina-Loredana Ne apropiem de Suceava, măicuța proinstareță
Stănculescu, consulul general al României la Cernă- își încurajează fiicele duhovnicești, e drept că mai sunt
uți, de refacere a drumului lui Eminescu plecând din peste 40 de kilometri până la mănăstire, dar le așteaptă

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 75
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

cu o delicioasă mâncare de post. Nu oricine, mă gân- rele ei, îl includem și pe Eminescu în anii studiilor, dar
desc, face atâta drum numai ca să-i ducă flori lui Emi- și mai apoi, la vremea maturității sale creatoare, când,
nescu și să ia parte la parastasul lui. prin numeroasele scrieri, a dovedit dragoste față de pro-
Când intru în casă, în prima clipă, sub palme, vinciile românești și față de românii de pretutindeni”.
caloriferele sunt fierbinți, dar din cea de-a doua frigul Cu speranța mare, adică pe nimic întemeiată, a
pe care nu l-am simțit nici în biserică, nici în mași- întâlnirii cuiva venit de la Cernăuți cu pașaport româ-
nă, mă îngheață. Și nu scap din menghina lui până nu nesc, am dus cu mine de la Suceava la Putna un mic
descopăr întâmplător pe programul I al Televiziunii dar de carte pentru prietena mea, Maria Toacă, cu care
Române, în direct, triplexul său dedicat lui Ciprian nu am putut să mă mai întâlnesc din martie 2020, de
Porumbescu, Lucian Blaga și Alexei Mateevici, per- când granița a fost dublată de zidul de gheață al corona-
sonalități culturale de prim-plan ale României Mari, virusului. Gândindu-mă la profesorul Nicolae Haucă,
cu implicarea Muzeului Național al Bucovinei (gazdă artistul fotograf de la care aflasem prin mesaj electro-
și moderator), Muzeului Unirii din Alba Iulia și Mu- nic de Salonul de carte bucovineană, am plecat de la
zeului Național de Istorie Chișinău. Mă dezmorțesc Putna spre Rădăuți, adăugând micului dar unul mai
treptat ascultându-i, între alții (ca să-i numesc doar important pentru Maria: colacul de la pomenirea lui
pe invitații pe care îi știu), pe Gheorghe Flutur, pre- Eminescu. Acum, uitându-mă la el, am simțit în toată
ședintele Consiliului Județean Suceava (care observă intensitatea sa cruzimea vortexului polar. De aceea, nu
educația creștină primită de toate cele trei personalități, am putut să închid ochii până în zori. Până când nu am
grație preoților din familia lor, studiilor teologice), pe simțit mireasma colacului împletindu-se cu aceea a co-
Constantin-Emil Ursu, director-general al muzeului zonacilor „de pomină” de la Crasna și până când nu am
bucovinean, pe muzicianul și universitarul Doru Albu, auzit pașii lui Eminescu pe caldarâmul Cernăuțiului,
pe Gheorghe-Gabriel Cărăbuș, managerul Bibliotecii îndreptându-se hotărât spre Putna.
Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava, pe compozitorul Vi-
orel Munteanu (într-un fragment de film dominat de
„Glasurile Putnei”) și pe basarabenii Vasile Malanețchi,
istoric literar, și Vladimir Beșleagă, cunoscut poet și
publicist, bucurându-mă de profesionalismul reprezen-
tanților televiziunii, Raluca Aftene, Sandu Scobioală,
Mădălina Vlăsceanu. O emisiune frumoasă, dar nu de-
săvârșită, de vreme ce Cernăuțiul lui Eminescu și al lui
Ciprian Porumbescu a lipsit în acest triplex! Cât de cât
E N T

avea să mă aline puțin mai târziu Trinitas TV, cu un


grupaj de imagini din capitala istorică a Bucovinei. Și
tot grație Trinitas, am putut să urmăresc slujba de pa-
rastas pentru Eminescu ținută la Catedrala Patriarhală
din București de un sobor de preoți în frunte cu Ti-
motei Prahoveanul Aioanei, episcop-vicar al Episcopiei
M

Bucureștilor, originar de pe meleaguri fălticenene, din


Rădășeni, și un ales condei al Uniunii Scriitorilor din
N I

România. Preasfințitul cinstește în Poetul Nepereche


un credincios a cărui viață grea a fost ocrotită de Maica
Domnului încă de la botezul petrecut în Biserica Uspe-
nia din Botoșani, dar și un patriot, un apărător al drep-
E

turilor românilor de dincolo de granițe, amintind de


V

întâlnirile pe care le organiza cu tinerii români la Viena


și la Berlin. „Așadar, spune în încheiere, în acest an, în
E

care ne gândim la cei care au slujit țara dincolo de hota-

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


76 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

La Voroneţ: Tatăl şi Fiul

T
N
N I M E
Î mi place această imagine, privilegiu al ochilor,
pe care fotografia nu o poate cuprinde: sunt în
creștetul aleii în trepte pe coboară monahiile la paraclis,
Dorneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și
Rădăuților. Pe preasfințitul îl văd prima dată, dar în so-
bor sunt cunoștințe vechi, preoții Constantin Ciupu și
la slujbele ținute acolo după răcirea vremii mergând Viorel Vârlan de la Suceava și protosinghelul Varlaam
spre iarnă. La slujba de la miezul nopții trebuie să fi se- de la Mănăstirea Dejani. Mai este protopopul de Câm-
mănând cu umbrele arborilor care se alungesc în acest pulung Moldovenesc, Aurel Goraș, iar episcopul-vicar
ceas cu un soi de sfială pe peretele însorit al Bisericii avea să-l anunțe, ca întâia oară aici, pe arhim. Nectarie
„Sf. Gheorghe”, vestita ctitorie ștefaniană a Sfintei Mă- Clinci, starețul de la Sihăstria Putnei, exarh al Arhiepi-

E
năstiri Voroneț. De parcă ar vrea să nu atingă și totuși scopiei. Și dintre mireni sunt unii veniți de la distanță,
să-i mângâie fresca multicentenară. În stânga, cel mai ca ing. Mircea Lețiu, de la Satu Mare, a cărei firmă de

V
aproape de cer se zărește turla bisericii. Apoi, în zarea construcții și restaurare, Euras, este puternic implicată

E
pădurilor, partea mai înaltă a clopotniței. Privesc turla, în zidirile mănăstirii. Încă o privire, cu respect, pentru
dar deopotrivă mă simt privită de ochii părelnic acope- starețele Marina Țurcanu, de la Mănăstirea Probota,
riți de pleoape ai ferestrelor micuțe de la catul de sus al Parascheva Sorohan, de la Mănăstirea Humorului, și
trapezei. În dreapta, sunt acareturile gospodăriei, păzite pentru celelalte invitate, probabil de la Vatra Moldovi-
de câini printre care se strecoară cu băgare de seamă o ței, și mă strecor afară: îmi era dor să simt zăpada sub
pisică. Fuioare de fum și de abur întregesc sentimen- picioare și îmi era dor de aerul rece și proaspăt pe care
tul unui sat de odinioară, în care liniștea iernii ascunde îl ridică spre bolta cerească.
continuitatea trudei domestice, neoprirea vieții. Ca și Fac înconjurul bisericii cu pași ușori și ochii
trandafirii, ca și merii care străjuiesc aleea, plantați la o nedezlipiți decât arar de frumusețea frescelor sale, ca
aniversare, oare a 70-a?, a proinstareței Irina Pântescu, să admir strălucirea zilei într-un brăduț argintiu, ca să
cu suișul sevei sub scoarța trunchiurilor și a ramurilor. urmăresc o clipă-două mișcarea funiilor care dirijează
În față, cum am spus, paraclisul, iar dincolo de el, cimi- dangătul clopotelor, ca să fotografiez ieșirea din lăcaș
tirul sub ocrotirea codrului. a unei familii tinere împreună cu cei doi copilași, unul
Pe peretele de la intrarea în paraclis, îmi arată zi- micuț de tot, încă în cărucior. Apoi întârzii în fața icoa-
arista Daniela Micuțariu, de la „Monitorul de Suceava”, nelor lui Daniil Sihastrul și a celui care i-a fost vrednic
a fost instalat un ecran, pe care se poate urmări tot ce se ucenic, Mitropolitului Grigorie Roșca, atât de vii cu
întâmplă în naos. Când ne-am întâlnit, i-am spus „La soarele încălzindu-le chipul. Înăuntru, lespedea fune-
mulți ani!”, și m-am gândit apoi la sora mea Dany-Ma- rară sub care se odihnește făptura de lut a duhovnicu-
dlen, care este de-acum în cer, și la fiul ei, Arghir Dani, lui lui Ștefan cel Mare este împodobită sărbătorește cu
care este departe, amândoi cu evlavie pentru sfântul garoafe roșii în cuiburi de steluțe vegetale albe. Pe jilțul
sărbătorit azi, Cuviosul Daniil Sihastrul. Este hramul împărătesc din naos, încălzită de covorul său de lână
mănăstirii, primul la care particip în vremurile pande- în griuri argintii și cu trandafiri moldovenești, țesut de
miei și ale restricțiilor pe care le-au generat. Înăuntru, Victorița Platon, o crăciuniță este numai flori și boboci
în frunte cu proinstareța și cu stareța de-acum, stavro- în floare. Pe ferăstruica dinspre nord, raza soarelui miș-
fora dr. Gabriela Platon, măicuțele sunt la datorie. La că în ritmul clopotelor ramuri verzi și conuri brune de
datorie cu bucurie, îmi spun în gând, pentru că ochii brad. Prin ușa rămasă deschisă, astrul ceresc își întinde
le zâmbesc cu o cuceritoare sinceritate. De altminteri, brațe subțiri peste lespedea mitropolitului din pridvor,
toți suntem ochi deasupra măștilor. Cu priviri-salut, cu până la ghiveciul cu steaua crăciunului care o străjuieș-
priviri plăcut înviorate de întâlniri și reîntâlniri, cu pri- te. Le urmează capetele cercetătoare ale unor adoles-
viri a așteptare, a așteptarea soborului de preoți care va cenți: vor să vadă dacă mai este cineva în biserică, dacă
ține slujba de pomenire, în frunte cu P.S. Damaschin le-a venit rândul: sunt sportivi de la Suceava, luptători,
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 77
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

veniți împreună cu îndrumătorii lor, frații Bolohan, Stavrofora Irina, întâia Stareță a Voronețului, cu fiască
Petrică-Laurențiu și Andrei. Ochi surâzători deasupra dragoste și profundă recunoștință”!
măștilor îmi salută ieșirea, în timp ce din stații răsună Pe treptele aleii coboară cu două uriașe stele ale
puternic „Doamne, fie-ți milă de poporul tău!” crăciunului învelite în țiplă Cristina Cotleț: „Nu-mi
Îmi caut locul cel mai bun pe banchetele goa- place să le duc, să le ofer așa, dar m-am gândit să nu
le din fața frescei de la miazăzi, urmând sfatul stareței le fie frig până intru în paraclis!” I le laud, florile își
Gabriela de a asculta slujba privind pictura bisericii. apropie obrajii roșii una de cealaltă, în timp ce Cristina
Glasul ei, cu Tatăl Nostru, urmând după cel al proin- Cotleț le încălzește cu o privire maternă. La fel își pri-
stareței cu Crezul, mă face să întorc instinctiv capul, vește icoana pe care a pictat-o în stil bizantin, cu sfinții
atât de limpede răsună. Mișcarea provoacă o altă miș- ocrotitori ai bisericii locașului, monahia Daniela, și ea
care, tot a mea, dar în oglinda perfectă a geamurilor sărbătorită a zilei.
mari de la ușile și ferestrele trapezei. Astfel că trăiesc un Desigur, contează atât de mult în acest act al bu-
moment unic în viață: într-o clipă de singurătate ab- nei povățuiri și ascultări și ceea ce păstrăm în minte și
solută, între splendoarea frescei de pe zidul de sud, cu inimă de la înaintași. Brusc înțeleg și astfel gestul plin
icoana Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul și imaginea ei de considerație cu care – nu numai om de carte, profe-
și a sfântului ocrotitor al bisericii, reluată identic pe sti- soară în prima sa viață și autoare a atâtor cărți închinate
cla de pe peretele trapezei, ascult slujba de pomenire a Sfintei Mănăstiri Voroneț, ci și suflet permanent însetat
sfântului, cu preasfințintul întrebându-se cum va fi fost de exemplul, de sfatul implicit al scrierilor de valoare
obștea, cum va fi fost lumea monahală, dar și mulți mi- – monahia Elena Simionovici, președinta de onoare a
reni credincioși cum vor fi fost la stingerea sa din viață. Societății Scriitorilor Bucovineni, a deschis volumul lui
A povățuitorului, a părintelui. Închipuindu-i pe toți nu Ilie Torouțiu, „Pe-aici a fost un bucovinean...”, atunci
doar mâhniți, ci și descumpăniți, ca la pierderea tatălui. primit de la Maria Olar, președinta Fundației Cultura-
Apoi îi evocă împreună – „nu-i putem despărți!” – pe le „Leca Morariu” Suceava. Și apoi mă cuprinde unda
Ștefan cel Mare și pe părintele său duhovnic, ca după unei călduri nemaiîncercate văzând că și aici, lângă pa-
aceea să urce pe piscul gândului și al cuvântului la Tatăl raclis, ca și lângă biserică, mulțimea lumânărilor aprin-
ceresc și la Fiul („toate Îmi sunt date de la Tatăl Meu!”). se pentru cei plecați o depășește pe aceea a lumânărilor
Ce ar trebui să facem pentru reîntărirea legăturii aprinse pentru propria sănătate și alor lor.
șubrezite astăzi între creștin și părintele său?, se întreabă Intru în cimitir, să pun două lumânări și la mor-
în continuare preasfințitul, pentru întărirea respectului mântul filosofului, istoricului de artă Petru Comar-
între tată și fiu, între mamă și fiică. Pentru trăirea since- nescu, cel care primul a vorbit lumii despre unicitatea
ră a nevoii de bună povățuire. De către stareț, de către Voronețului, amintindu-mi de un îndepărtat 2010, cu
E N T

stareță, de către preotul duhovnic. Afară, pe bancheta neuitata Dany-Madlen lângă mine și cu neuitatul arhi-
de lemn a paraclisului, stau ca pe o prispă un tată cu episcop Pimen ținând slujba de pomenire. Amândoi,
copilul în brațe, și altul, cu băiețelul său alături. Strâns, acum, mai presus de noi! Și anul acesta, spre sfârșitul
tată și fiu, unul lângă celălalt, pentru că deși bate soare- lui noiembrie, când s-au împlinit 115 ani de la naștere
le amiezii, gerul ne asaltează cu tăiș de sabie. Cu dege- și 50 de la moarte, prin grija Sfintei Mănăstiri Voroneț,
tele sloi scriu câteva rânduri pentru prietenii dinăuntru Petru Comarnescu a fost pomenit creștinește. Zăpada
M

pe „Neaua ninge la Betleem”. Este o carte cât o palmă scârție sub pași stârnind ecouri afective profunde. Mor-
în care încerci să strângi primii fulgi, dar nu mult mai mântul său atrage privirea de departe prin culorile vii
N I

târziu aveam să primesc, dar scump, una pe măsura Vo- ale Tricolorului de pe coroanele depuse la ceremonie de
ronețului. Și pentru că nimic nu e întâmplător, când Consiliul Local și de primarul orașului Gura Humoru-
o deschid, când deschid somptuoasa carte semnată de lui. Privesc peste el și peste sculptura lui George Apostu
Monahia dr. Gabriela Platon – „De la mărturia vechi- care îl străjuiește spre turla bisericii și spre paraclis și
E

lor greci la mărturisirea patristică. Temele iconografice: mai departe, spre pădurile pe care se sprijină taina văz-
V

«Sfinții părinți» și «Înțelepții Antici» în pictura exte- duhului, apoi mă reîntorc la „Tatăl și Fiul” și rămân
rioară a Bisericii Sfintei Mănăstiri Voroneț”, Doxolo- așa până când ceara albinelor din veac îmi încălzește
E

gia, Iași, 2019 -, ce dedicație citesc? „Măicuței mele, mâinile și sufletul.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


78 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Cimitirul urban al zilelor noastre Valeria MANTA TĂICUȚU

C ARNETE CRI TI C E
C amelia Iuliana Radu scrie o poezie citadi-
nă atipică, incomodă, în ciuda efortului de
metaforizare a spațiului și de transformare a revoltei
sau la amsterdam/ ei pleacă de acasă pentru că sunt
obosiți și sătui/ de acest peisaj gri petrol/ urcat în plă-
mâni/ de la naștere”, chit că „sindromul anaerob” te va
fruste în discurs poetic. „Efectul Ploiești” înseamnă urmări și-n lumea nouă, și-n ceea ce consideri că va
moarte, tragedie urbană, „o generație nouă învățată să fi o viață nouă. Corolar la plecare/ evadare și absență,
croncăne/ să înnopteze orașul” („icarii negri”), tineri „doar cei betegi au rămas în oraș/ …// aici/ au rămas
obișnuiți, deja, să trăiască fără aer, de parcă ar fi fost doar smeriții în suferințe/ și betegii/ oamenii înjumă-
strămutați pe o altă planetă, grea, sulfuroasă, lipsită de tățiți” („judecata de apoi a fost amânată”).
oxigen: „trecem pragul casei și credem/ că am scăpat de Cele 116 poeme din volumul „Toluen” sunt
coșmar/ hainele put/ inimile/ tot atâtea denunțuri ale în-
mințile noastre put// în aerul străinării și ale morții, pentru
negru/ în tăcere/ unul a căzut/ că intenția poetei nu este să
unul se ține de ziduri” („efec- descrie o catastrofă, ci să pro-
tul ploiești”). Umanitatea dis- voace o reacție de stopare a
pare în „rămășițele procesului ei, devenind, prin insistență,
tehnologic”, în setea primară incomodă nu doar pentru au-
de bani a investitorilor indi- torități, ci și pentru victimele
ferenți la apocalipsa pe care o care și-au făcut din resemnare
provoacă: „nu au venit să ne un mod de viață: „ea este atât
elibereze călare pe tancuri/ nu de urâtă/ urâtă de toți/ tatăl ei
au dat iama în pivnițele cu se întoarce cu fața la perete/ în
vin/ femeile nu s-au ascuns în patul suferințelor sale/ și nu îi
grădini de frica lor// au venit vorbește// (…)// necunoscuții
călare pe un petrolier sulfuros/ o ocolesc de departe/ și ni-
armă chimică la ploiești” („bu- meni/ nimeni nu mai crede că
siness plan”). va veni o zi/ în care ea ar putea
Poeții din generația #re- fi altfel// toată lumea fuge la
zist nu sunt mereu solidari, ies gara de vest/ la gara de sud/ la
câteodată la proteste în număr gara neagră a viitorului” („aer
prea mic („ne ținem unii de cu toluen”). Universul în care
alții/ suntem puțini la protest/ se mișcă poeta este unul al
chiar dacă 230 de mii inspira- mutanților, al naturii învinse
ții expirații/ împrăștie în sân- de toluen, al transformării lu-
ge același sulf același benzen/ minii în întuneric și al vieții în
toluen dioxină mercaptan/ sau moarte: „sub masca de protec-
pm 10 & pm 2,5/ și/ alte multe triburi/ de invada- ție a toamnei/ realitatea zgrunțuroasă sapă/ trezește//
tori” - „antonia la protest”), pentru că își dau seama consolarea ironică a melancoliei/ fățarnic lipește de
de inutilitatea revoltei într-o lume mercantilă, cu legi noi pieliță de balaur/ cu imunitate mincinoasă// ne
și legiuitori iresponsabili, insensibili la tragediile pe cad pe trotuare solzi sulfuroși/ ne mișcăm greoi/ bolile
care le provoacă. De aceea, este preferabilă o „evadare cronice ne țin de mână/ cu dragoste, mai ales” („negru
din chimia industrială”: „ei pleacă de acasă să scape de de fum”). Motivele recurente ale poemelor sunt boala
mama și tata/ să fie singuri și necunoscuți în capitală/ (leucemie, cratere în piele, sânge otrăvit ș.a.), supravie-
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 79
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

țuirea în subterane, în case și trupuri mâhnite, într-o gulere albe// mă voi stinge și nu va fi nimeni/ din piept
lume a sondorilor „mânjiți, unsuroși/ înecați în para- să îmi scuture pământul/ nopților viitoare”. Mitologia
fină” și moartea: de acolo vine singura pată de lumină, întunericului exclude iluzia de tip mistic, Dumnezeu
de la șirul nesfârșit de „sicrie albe”. nu există în universul poluat de substanțe toxice, min-
Autenticitatea poeziei pe care o scrie Camelia ciuni și nebunie. În locul Lui, un fel de „meseriaș la
Iuliana Radu se legitimează, în primul rând, de la trăi- negru” își scrie grotesc testamentul: „a închis ochii/ a
rea pe viu a tragediei, de la implicarea în dinamica unei lăsat transpirația să-i gâdile pielea/ și aproape în somn/
lumi de scamatori nebuni și inconștienți, pentru care a scris testamentul/ întunecatului nostru teritoriu ur-
nu eventualele idealuri umanitare constituie o frână, ban/ sub acoperământul căruia/ ne scăldăm în zeama
nici lungul șir de morți, ca efect pe termen lung al goa- caldă/ mireasmă dulceagă de gunoi// începe frumos și
nei după înavuțire, ci protestul literar, cuvântul lăsat să se termină trist/ trăim în alambicul unde/ își distilează
circule liber și să demaște. Din păcate, lașitatea („cap- zmeii poșirca/ iar pe spinare/ focul încă le bate în zgu-
tivii se întrebau cât de salvatoare ar fi/ părăsirea mortu- ră/ și adună bani”.
lui/ încă pe când acesta
era în viață” – „pălăria
bătrânului chiriaș”) și
așa-zisele ideologii cu
adepți fanatici, exact
din rândul victimelor,
alimentează coșmarul:
„așa cum fiecare trage-
E

die ascunde în ea/ alte


tragedii încă nedezvă-
C

luite// din spatele grati-


ilor ideologice/ captivii
I

fac planuri de evadare/


T

din viața veche în viața


nouă/ fără să observe că
I

ele au același model”.


În imaginarul de
R

tip horror pe care-l con-


C

struiește Camelia Iulia-


na Radu, după modelul
oferit de cetatea reală,
înecată în toluen și
T E

moarte, adică de Ploieș-


tiul zilelor noastre, sin-
gurul răspuns la toate
E

întrebările existențiale,
la toate puseurile de
N

revoltă este un inuman


„schimb de marfă”:
R

„mă voi stinge/ lumea


aceasta murdară se va scufunda/ odată cu mine// mă Tulburător prin mesaj, volumul „Toluen” este
A

voi stinge într-un fluviu de gaze toxice/ ca o biserică/ sortit, din păcate, să fie un alt strigăt în pustiu, pentru
în apa unui lac de acumulare// nu este ciudat/ oare/ că „pe graficul morții linia vieții are o cădere” (Camelia
C

pentru lumină aduceți întuneric/ voi/ minți negre cu Iuliana Radu, Toluen, Ed. Creator, Brașov, 2020).

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


80 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Un discurs între directitate Victor TEIȘANU

E
şi escamotare

I C
D iscret, dar nu și lipsit de justificat orgoliu, zece chipuri de a privi o mierlă, trad. Ștefan Stoenescu,

R I T
Horațiu Stamatin publică acum a zecea sa în Antologia de poezie americană de la începuturi
carte de versuri, Inimă pe dreapta (București: Ed. In- până azi, Ed. Minerva, 1978, vol.2, p.51). Implica-
tegral, 2020). Un sumar compact, alcătuit din texte rea decisivă a intelectului, având rolul de a rafina ima-
diferite doar prin dimensiuni și prin soluțiile tehnice gistica până la esență, trimite chiar mai departe, către
de compunere, însă unitar prin viziunea asupra liris- E. Pound și construcția sa poetică a totalei libertăți de

C
mului care poate, în opinia sa, genera poezie veritabi- expresie. Aceste precizări ni s-au părut necesare pen-
lă. Mitul fericitelor momente de inspirație, când po- tru un comentariu cât de cât adecvat despre textele ce
etul, străfulgerat de tainice revelații, se îndreaptă compun Inimă pe partea dreaptă, însuși poemul
hipnotic spre masa de scris, nu contează câtuși de care deschide volumul, Exercițiu de trecut Acheronul

T E
puțin în cazul său. Horațiu Stamatin se află exact la avertizându-ne că avem în față un poet de factură ce-
polul celălalt, unde textele se nasc trudnic în labora- rebrală. Unul care privește realitatea cu expertiza cu-
toarele minții, ca rezultat al rațiunii și prin ample pro- noscătorului, adică lucid și aplicat. Efuziunile ce răz-

E
cese de rafinare. Efortul poetului amintește de munca bat printre rânduri și ușoara empatie față de lucruri
alchimistului, ferecat printre eprubetele cu esențe ma- nu fac decât să amplifice tușele unui tablou, menit să

N
gice, din care va extrage, după combinări și operațiuni transmită mesaje cât mai exacte. Pentru aceasta poezia
minuțioase, pe cale de sinteză, impecabilul produs fi- îmbracă neinhibat hainele prozei, sprijinindu-se mai

R
nit. Nu întâmplător în carte se fac câteva aluzii (și totdeauna pe omniprezenta armătură livrescă. Pre-
chiar o trimitere directă), către mari lirici ai moderni- cum la poeții arealului anglo-american, textele adună

A
tății, cu toții inovatori de artă poetică bazată pe rafi- secvențe din cotidian, cu aparentă nonșalanță, dar, de
nament intelectual, la umbra cărora au crescut alți fapt, sub strictă observare regizorală, selectate spre a

C
importanți autori de poezie. Începe cu o aluzie la Poe, transmite, prin intermediul sugestiei, ceva anume:
invocând, fără să-l numească, Principiul poetic al „Sora mea e plecată peste Ocean..., parcă de o sută de
acestuia (p.84), eseul care dezvolta pledoaria pentru o ani. Îmi trimite poze din Lumea Nouă. Una, recentă,
filosofie a compoziției, preluând ideea mai veche că po- o-nfățișează cu un bandaj peste ochiul drept, sub poză
ezia înseamnă „senzații nedefinite”. Tot aluzivă este și a dat o explicație: Eu, după operația de retină fisurată”
referirea la Pessoa, poetul lusitan ce demonstra capaci- (La întâlnirea lumilor). Avem adesea exerciții de in-
tatea de multiplicare a creatorului, printr-o amplă ac- ventivitate combinatorie, exalând, cu rezultate specta-
țiune heteronimică. Preferința lui Horațiu Stamatin culoase, adieri suprarealiste: „iasomia îi arată Motoru-
pentru poeții de factură cerebrală, capabili să „fabrice” lui partea nevăzută”. Sau: „într-un colț al toaletei
texte poetice în virtutea unor tehnici de maximă ri- clorul dezvoltă o idee carteziană” (p.11). Deși sub
goare, este deci evidentă. Încât arealul anglo-american cenzură permanentă, fantezia are momentele ei de li-
al secolului 20 i se potrivește ca o mănușă. Fără mari bertate, când zboară nestingherită, intersectând mira-
riscuri, putem avansa prin urmare, în legătură cu el, culosul, precum în Două albine pecetluiesc un lup în
supoziția unei înrudiri cu această paradigmă poetică. pădurile regale de altădată. Sau și mai clar în Trecerea
Filiația se referă atât la stil, cât și la bazinul tematic, la pe sub aer. E de notat, ca o constantă, și propensiunea
aria de interes în care se mișcă Horațiu Stamatin. Ia- către zonele subțiri ale cugetării, sugerate de nume ori
tă-l omagiindu-l, de pildă, pe Wallace Stevens, exact sintagme specifice: Freud, Borges, Hamlet, momente
pentru arta poetică a acestuia (p.54). Mențiunea biblice etc. Drept consecință și dificultatea decodării
mierlei și a râului de munte care zboară („mierla poate unor texte, prin aspectul lor ermetizant. Acestea par a
să zboare la fel ca un râu de munte”) constituie ele- cumula, de regulă, întâmplări mărunte, dintr-un spa-
mente prezente și în lirica americanului (vezi Treispre- țiu eminamente banal. Numai că, dincolo de înveli-
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 81
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

șul de suprafață, trebuie căutat miezul grav ascuns


în substrat. Horațiu Stamatin are cu siguranță și o
genă venind dinspre frontierele avangardei. Prin ur-
mare, pare sedus de Urmuz, căruia îi stabilește și co-
respondentul feminin, în Urmuza pe când se credea
sirenă și eu îi lustruiam pantofii ori Urmuza mea cre-
dincioasă. Doar sugerate sunt și emoțiile erotice, parcă
lipsite de tumultul împlinirii, ca în Ars amandi: „După
ce și-a dat unghiile cu ojă, le-a tăiat, le-a pus într-o
cutie de chibrituri și mi le-a trimis de ziua unui sfânt
resuscitat // (...) Afară câinele stă de veghe, spuzit tot
de licurici, precum cerul în nopțile profunde; îi șop-
tesc sau îmi șoptește: „Iar este vorba despre noi”. Une-
ori faptele se precipită, consumându-se în transă, iar
derizoriul nu se sfiește să viețuiască în preajma fan-
tasticului (Basmul contesei de Paris). Tot din strategia
poetică face parte și formularea titlurilor, uneori lun-
gi, ca la Mihai Ursachi, și având relații extrem de pre-
care cu substanța poemelor. A se vedea, de pildă, Ani- la subțiori” // Iar fiica lor este iubita mea: ea are un
șoara Odeanu ține în brațe un Remington pe malul ceas frunzos în călcâiul stâng, șchioapătă și eu nu mă
mării la Vama Veche și spune o rugăciune pentru valul ce plâng” (p.63). Inserția muzicii consonează uneori cu
E

vine vijelios spre ea. Faptul că ne mișcăm într-un spa- accentele de umor melancolic, într-o cheie ludică,
țiu familiar, identificabil geografic și populat cu perso- precum în Lecția de anatomie. Fundamentală rămâne
C

naje cunoscute, nu scade câtuși de puțin senzația de însă în poezia lui Horațiu Stamatin tendința epiciză-
suprarealitate, în care trăirile devin aleatorii, guverna- rii, folosind versul liber producător de fluențe, într-o
I

te fiind de întâmplări echivoce sau chiar absurde. Ab- topică irigată din belșug cu materie reflexivă. Nu lip-
T

sența finalității și gesticulația ca utopie se reflectă dra- sesc nici compozițiile cu aer de parabolă, în care mo-
matic în spiritul rațional: „Omul a auzit ceva așa ca un rala rostită la final, pe ton solemn și afectat, rămâne
I

tunet din senin, se oprește din mers și tot ca din senin aproape indescifrabilă, cum se întâmplă în textul de la
își spune: „Cel plecat să-și caute norocul tot locului pagina 72 (*** Îți dau femeia mea la schimb...).
R

stă” (p.51). Cantonat în paradigma cerebralității poe- Există și numeroase exemple de intertextualitate, ma-
C

tul află că, din impactul dur cu realitatea, această artă joritatea venind pe filieră literară, dar și din alte izvoa-
închisă în sine nu poate ieși victorioasă (vezi O mărtu- re. Horațiu Stamatin se situează la polul opus poeziei
rie a cititorului de poezii la sărbătorile de iarnă). Refu- standardizate, cea care oferă cititorului toate facilități-
zând zbuciumul ontic, mutilant și tragic, ființa alege le. Poetul s-a hrănit îndelung cu sevele perene ale liris-
T E

soluția detașării. Dar există oare detașare perfectă? Se mului, extrase din soluri diverse, însă preponderent
pare că nu: „E ca și cum casa te-ar acoperi ca o placen- de pe tărâm occidental și american de secol 2o. Dis-
tă și tu stai cu fruntea lipită de o coajă de var și asculți cursul său ne propune un desen sever, cel mai adesea
E

respirația calmă a norilor”. Nu te poți deci retrage to- laconic și rafinat, lăsând cu dificultate să se întrevadă
tal în contemplare, căci, fiind parte a spectacolului, substratul tainic. Tonul e variat, oscilând între directi-
N

trebuie totuși să „asculți respirația norilor”, depășind tate și escamotare, cu multe ingrediente de ironie și
astfel calitatea de simplu martor. Iată un text care dă umor inteligent. O anumită dezabuzare, transformată
R

seamă despre tipul de discurs poetic aparținând lui în privire lucidă, străbate mai toate textele. Iar dincolo
Horațiu Stamatin: „Tatăl ei este omul cu vederea de aspectul lor elevat, cu aură intelectualistă, poemele
A

smulsă din mare: un delfin și o doradă îi poartă um- lui Horațiu Stamatin mărturisesc, cum se întâmplă
bra drept dovadă. // Mama ei este femeia cu auzul adesea în poezie, despre vulnerabilitatea ființei aflată,
C

crescut din cer și e doldora de privighetori în văile de prin statutul ei, în interiorul unei crize insolubile.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


82 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Chipuri eterne şi amprente vii Gheorghe SIMON

E
I C
V itregii şi vrednicii. O Crestomaţie autenti- de învinuire. Asumarea şi slujirea, împlinirea celor de

R I T
că şi o cronică vie asupra trecutului româ- cuviinţă, fie a hranei sufleteşti, fie a celor de absolută
nilor şi asupra vieţuirii lor în spaţiul sacru al datinei şi al trebuinţă sunt tot atâtea ocazii de a slăvi Creaţia şi pe
tradiţiei ne propune, cu o elevată discernere şi discretă Creator, cu decenţă şi discreţie, cu sfială şi bună chib-
incursiune, Poeta Daniela Şontică, în cartea sa recen- zuinţă, cu o tenacitate nerâvnitoare sau de agonisire în
tă, Chipuri din satul românesc, apărută la Editura ascuns. Totul e la vedere, totul e pe faţă, şi pe faţa unui

C
TRINITAS a Patriarhiei Române (Bucureşti, 2020), în ţăran poţi citi ca într-o carte nescrisă.
condiţii grafice elegante şi suave, cu spaţii largi de res- Chipuri şi Arhechipuri. Cele 51 de fotografii
piraţie şi de meditaţie asupra unei restituiri urgente. Un care prefaţează tot atâtea mărturii sunt expresia unui
Breviar sacru de eternă cinstire şi aducere aminte a ceea portret în evantai, cu raze interioare şi amprente vii,

T E
ce e mai pregnant şi mai autentic în istoria românilor, cu o smerenie a duhului neîntrerupt, cu o calmă deta-
fie muzeu sau colecţie, fie cronici sau studii dedicate ce- şare şi o cuminte cumpănire între ceea ce nu vedem şi
lei mai nobile şi mai vrednice de cinstire: ţăranul român ceea ce ni se arată în chip solemn, chiar în gesturi abia

E
şi familia sa, satul integru, cu veş- schiţate sau în lucrare simplă, cu
nicia-i tutelară, în toată anvergura unelte utile şi împodobiri sumare,

N
unei cunoşteri cât mai aproape de toate, în alb negru, alcătuiesc un
adevărul trăirii, chipuri eterne, album din care răsar şi transpar,

R
statornicite în vatra milenară, a lo- transparenţe vii, fără aparenţe, fără
cuirii cu luare aminte la cele sfinte: stereotipuri, ci, doar chipuri în-

A
ascultarea părintească şi sfinţirea truchipate în oglindiri senine. Arta
cuvântului, vrednicia trăirii, fără clasică a fotografiei presupunea ne-

C
crâcnire, în cele mai potrivnice clintirea, aşteptarea clikului, sem-
vitregii. Vitregit de istorie, ţăranul nul operatorului că nu mai putem
nu s-a supus decât prin ascultare repeta clipa, că nu vom mai avea
de cele înalte. Când i-a fost încăl- acelaşi chip după ce el a fost eter-
cată glia şi ameninţată familia, nu nizat în lumină.
s-a lăsat copleşit de primejdie, s-a Statornicie şi neatârnare.
limitat la îmblânzirea cuvântului, Trăirea fără pricină în vatra mile-
la convertirea înţelesului, din for- nară, locuirea cu luare aminte la
ma latină a lui hospis (duşman) el cele sfinte: hrana cea de toate zi-
a făcut oaspete, l-a întâmpinat şi lele şi hrana sufletească, copiii în
l-a supus prin virtutea cuvântului, largul unei împărăţii fără bănuire,
la forma diminuată a avuţiei. Până cu statornicie şi neatârnare. Singur
azi, limba română e neîntrecută în stăpân fiind Dumnezeu Creatorul,
forţa şi energia diminutivării, a bogăţiei interioare, de viaţa de toate zilele în tot atâtea portative diafane şi
o mare energie cuceritoare, biruitoare asupra puhoiului zugrăviri divine, întruchipări şi restaurări ale chipului
poftitor de noi teritorii. dintâi, princiar, amprentă şi cunună a creaţiei, omul,
Mărturii şi adeveriri. De o acurateţe şi o no- întoată anvergura sa creatoare.
bleţe a sufletului românului, mărturiile despre starea şi Virtutea milenară pentru ţăranul de la câmpie
condiţiile de viaţă sunt de o exemplară limpezime, fă- sau de la munte era cumpătarea, dreapta credinţă şi so-
cute la ananghie sau la sărbătoare, cu o fineţe de o rară cotinţă, buna întocmire a văzduhulului şi a locuirii în
frumuseţe, cu eleganţă şi fără pricină de împotrivire sau acel cuvânt sfânt: acasă. Pentru un ţăran viaţa avea sens,
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 83
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

iar cuvântul, rost. Refuza tot ce l-ar fi iritat sau l-ar fi Daniela Şontică înrămează în alb, alb pe alb, şi
scos din fire, din ţâţâni, din rânnduiala firească. Pe cât de adânc pe adânc, cu smerenie şi sfinţenie, ridicând la
simplă în elemente civilizatoare, pe atât de aptă şi amplă rang de putere şi de ordine cerească o atât de tainică
să exprime fie concepte, fie noţiuni, fie forme abstracte, vieţuire în spaţiul cucernic şi cuceritor al transfigurării
prin rostirea şi noima interioară a cuvântului, prin înve- prin cuvinte simple şi imagini vii, înscrise de veacuri în
cinarea cu veşnicia, prin înrudirea cu Dumnezeu Om şi conştiinţa unui popor vrednic de cinstire şi de slăvire.
prin înrudire cu obştea stelară a cosmosului întreg. Cei dintâi care au adus prinos de laudă au fost poeţii, ei
Oralitate şi cuminecare. Oralitatea le-a fost lor, înşişi fii ai satului părintesc, de la Eminescu la Ioan Ale-
vieţuitorilor pământeni, leagăn şi platoşă împotriva ui- xandru. Vin la rând iconarii, pictorii şi artiştii fotografi.
tării. Nu prea aveau încredere în cuvântul scris, se între- Apoi cunoşterea pe viu, prin cercetare ştiinţifică, la faţa
ceau mai curând prin cântece şi strigături, prin bocete locului, a vieţii de fiecare zi a săteanului.
şi doiniri, fără lamentări lacrimogene, lacrima neplânsă Al 52-lea portret se cuvine să fie unul al autoa-
era semnul sfâşierii interioare, a durerii ascunse. Sărbă- rei acestei Crestomaţii de o rară acurateţe şi caligrafiere
toarea era pentru ei cinstire şi slăvire a vieţii şi a creaţiei, a sufletului. Pentru a încheia acolada eminesciană, de la
a lui Dumnezeu, Creatorul. Bisericuţa, Icoana şi micul primul portret, am găsit unul, neinclus în carte, cel ui-
altar de acasă au fost la loc de cinste şi de cinstire, îna- mitor, al Mariei din Cugir şi care i se potriveşte de mi-
inte de doină şi doinire. nune Poetei Daniela Şontică, prin acribie şi devoţiune,
Cu intuiţie poetică şi iscusinţă înţeleaptă, Dani- prin transcrierea pe curat, în duhul literei, etern strecu-
rat, raiul din cuvinte întruchipat.
Timp de trei ani a cusut, pe o pân-
ză de cânepă de şapte metri poema
E

Luceafărul, cele 98 de strofe, cu


aţă roşie. Din ţesătura clipelor şi
C

împletirea firelor, ea conferă o altă


dimensiune timpului, cu alcătu-
I

iri de noimă interioară, în loc de


T

saci goi, fără conţinut, ea însufle-


ţeşte pânza eminesciană a vremii,
I

pe o suprafaţă de şapte metri, cât


durează creaţia lui Dumnezeu.
R

Daniela Şontică dedică în fiecare


C

săptămână a anului câte un portret


viu, nemuritor. Litera învie şi toată
pânza e acum un calendar aerian,
compus în modul cel mai simplu.
T E

Cele două feţe ale filei eminescie-


ne sunt acum un singur chip, un
semn viu din care numai putem
E

rupe nici o iotă.


ela Şontică ne surprinde prin tezaurul de simţire, trăire Aceeaşi năzuinţă o determină pe Daniela Şon-
N

şi slăvire a celor mai pregnante secvenţe, cu trimiteri tică de a nu lăsa ceva despre sufletul românilor care să
severe şi comentarii sobre asupra unui spaţiu sacru, atât se piardă în noianul vremii, ceva care să ne fure min-
R

de uman şi de pertinent, încât putem să ne cunoaş- tea, prin aparenţe şi grăbiri pripite, cu trimiteri la surse
tem neamul şi viţa vie a vieţii, prin amprente vii şi prin exacte şi comentarii succinte, concentrate şi centrate,
A

chipuri eterne, privind spre noi, de dincolo de timp, ca esenţiale luări aminte a ceea ce nu mai poate fi ca
lăsându-ne pătrunşi de raza privirii lor, de curăţia şi înainte, din trecutul eminent al unui popor cu rădăcini
C

simplitatea ţinutei lor. vii, cu amprente şi chipuri eterne.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


84 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Ubicuitatea dureroasă Carmelia LEONTE

E
I C
Î n poezia contemporană, Sânziana Mureșeanu și duritatea ce caracterizează orice miez. „Foi subțiri

R I T
este o prezență aparte, pe cât de discretă, pe de tutun/ Se usucă în palma Bătrânului;/ Stepa se ri-
atât de rafinată. Prezența ei seamănă cu o absență în- dică/ În capul oaselor,/ Febrilă./ Vântul,/ Strigătul,/
toarsă pe dos (nu întâmplător una dintre cele șapte Depărtarea./ Cai desperecheați,/ Nori limfatici.../
cărți precedente se intitulează Arhitectura absenței!), Toate trec,/ Toate se petrec/ La ceasul amiezii./ Ne-
fiind mereu neîncăpătoare pentru un preaplin ce se am oprit,/ Cocoșul a cântat de trei ori,/ Durerea a

C
vrea răsfrînt în afară, dar pe care poeta îl cenzurează, înflorit/ În mijlocul firii/ Ca o fântână sângerie,/ Ca
din delicatețe, din dorința de a menaja. „Par délica- un soldat despicat!” (Cântecul Soldatului) Se sugerează
tesse, j’ai perdu ma vie”, a spus Cineva! Sânziana Mu- o aglomerare de suflete desperecheate, prinse în plasa
reșeanu nu pierde nimic, ci își sublimează absențele trădării. La ce altceva ne putem gândi când cocoșul

T E
în expresii poetice din ce în ce mai concentrate, până sună de trei ori? Și totuși, ne putem trimite un gând
când acestea încep să pară golite de prezența celei care salvator la căința de după.
le-a scris. Astfel, poezia devine un tango uneori tan- Personajul principal al acestor versuri trece

E
dru, alteori tăios între prezență și absență, între a fi aproape neobservat. El tinde spre imaterialitate; este
aici sau acolo, între a fi și aici, și acolo în același timp. persuasiv în măsura în care nu are trup și se perin-

N
Și ce mai este poezia? Un joc al tăcerilor bine contro- dă fantomatic prin spații fabuloase, pline de mister
late, îndeajuns disimulate, prin tăcere înțelegând go- în ciuda concreteței lor, și de adâncime creatoare de

R
lul pe care îl lasă cuvântrul, trecând. Este gol, dar nu sentimente. Fiecare loc are gama lui de sentimente.
vid, pentru că goliciunea vorbește! De aici secvențele Evident că sursa de inspirație sunt călătoriile autoarei

A
poetice lapidare, lipsite de ornamente, căutând esența care nu se întoarce cu mâna goală din peregrinări, ci
lucrurilor. cară mereu după sine o valiză plină cu emoții și amin-

C
Pentru autoarea volumului de versuri Osuar tiri. O cară greu. Nu e deloc un bagaj confortabil. Așa
(Prefață de Irina Petraș, coperta și ilustrații de Sandu cum nici talentul nu e un dar ușor de purtat în lume.
Marian, Editura Avalon, Cluj-Napoca, 2020), tăce- Nu știu dacă există o genă a poeziei, dar dacă știința o
rea este achivalentă cu plonjarea periculoasă în miezul confirmă, Sânziana Mureșeanu a moștenit-o cu sigu-
cuvântului. Periculozitatea este dată de întunericul ranță de la tatăl ei, Marcel Mureșeanu, eminent poet,
căruia fiica nu îi seamănă ca structură, nici
ca scriitură, dar cei doi creatori se întâlnesc
și se susțin reciproc în limbajul privilegiat al
meditației. Este unul ce începe dincolo de
cuvinte.
Desfășurarea poemelor din Osuar
amplifică tensiunea lirică, stopând uneori
caleidoscopic veșnicul periplu lumesc și mai
ales sufletesc, după exemplul lui Tarkovski,
prin focalizarea pe câte o imagine-simbol ce
devine un vârf metatextual, fiind și un nod
semantic. Plusând pe ideea aceasta, desco-
perim similitudinea cu nodul gordian, cel
ce este în egală măsură călcâiul vulnerabil!
Cum altfel din moment ce cărțile au paginile
șterse de ploi, păsările se sinucid și, mai ales,
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 85
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

E
C
I
T
I
R

cercul nu se înhide?! (v. Malmö) Iată-te condamnat șeanu le părăsește, inimile nu mai bat, ci intră în plutire.
C

la călătorii! Vai de călcâiele călătorului! Căci pe acolo Frumusețea orașelor se interiorizează, devine mai întâi
intră durerea în trup, durerea și teama! „Mi-e teamă/ iridiscentă, apoi imaterială precum trupul scriitorului,
De trupul meu,/ Vaietul sângelui/ Izbindu-se de țăr- care prin definiție este unul difuz, teleportabil – subîn-
mul/ Subțire, viu, al tâmplelor;/ Mi-e teamă de ochiul țelegând aici sacrificiul făcut pentru a câștiga libertatea,
T E

meu,/ De lumina răsturnată/ Înlăuntrul lui!/ Mi-e una ce ține de sentimentul ubicuității dreroase.
teamă/ De ușurința/ Cu care mă privesc în oglindă,/ Singurătatea perfectă este atunci când nici mă-
Mă trezesc dimineața;/ De zilnica uitare/ A ceea ce car tu nu o mai locuiești. Astfel, ea devine suficientă
E

sunt cu adevărat./ Mi-e teamă/ De armata obiectelor sieși, miez impenetrabil al existenței: „Am să-mi în-
mele/ Orfane, inconștiente,/ De Tine,/ Fiindcă mă vei grop Singurătatea/ În pământ roșu, nelocuit;/ Îi voi
N

striga/ Și voi privi în urmă,/ Încălcând Legile!” (Tea- veghea mormântul/ Ca o candelă aprinsă.../ Nu va fi
ma orfică) Cum de nu s-a înțeles? Despre asta e vorba, nimeni acolo;/ Lumina zilei va stinge încet/ Flacăra
R

mereu și mereu, despre o călătorie orfică spre sinele mea” (Refren). Este miezul de care ne lovim mereu,
obnubilat de căutare. În aceste condiții, nevoia de a inima cercului, primejdioasă prin candoare și fasci-
A

pipăi cu degetele circumferința perfect închisă a cer- nantă prin harul de a condamna.
cului devine o problemă de viață și de moarte. Miezul poeziei. A-l ocoli înseamnă a fi înghițit
C

Toate orașele au inimi. Când Sânziana Mure- de el.


serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
86 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Golemul Leo BUTNARU

DIN SENS O P U S
Î nchideau spațiul în valize, în dulapuri, în
pivnițe. Își făceau rezervă de spațiu, de di-
mensiuni vitale, gândindu-se că nestăvilitul Golem ar
rul abrupt al promontoriului – de lac dat pe lemn, al
mesei. Un ghemiș de Sindbad Marinarul în fața vii-
toarei furtuni. A viitoarelor uragane. Care, prin urlet și
putea nimici atât o parte din omenire, cât și una din neființă, curmă, aneantizează cântarea cântărilor. Și Su-
spațiul cosmic. În piept, își implantau ceasornice bi- premul Nimeni. Din plastilină. Golemul. Eu sunt cel
ologice, pentru ca, în caz că Golemul distruge o par- care am creat – am concentrat, ca pe un nucleu, ca pe
te din cronospațialitate, dânșii să aibă bateriile lor de o „pilulă”... concisă, dar, ca efect – ...imensă – am creat
timp, acumulatorul personal ce produce vreme, dina- marea din acvariu, priporul abrupt, pe Sindbad Mari-
mul-cronos (ornicul biologic și dinamul-cronos nu pot narul. Pentru ca să nu mă simt insuportabil, când va
fi transplantate; cu toate că în această direcție se experi- începe adevărata și definitiva iarnă. Cosmică. Cu efecte
mentează; vă imaginați cât ar câștiga în longevitate un locale, cum s-ar spune. Pentru o parte din omenire și
bătrân, căruia i se transplantează atare biomecanisme de spațiu cosmic, precum precizam, când deschideam.
prelevate de la un tânăr, ajuns, din nefericire, în moarte Acest subiect. Text. Test. Incest om-natură. Pentru că
clinică?... E ca și un transplant de fericire din... neferi- natura a creat omul, nu?... U-u-u-u!... Astfel răspund
cire...). eu, astfel răspunde miniaturalul uragan din marea pe
Bancherii își goleau seifurile, aruncând teancu- care am concentrat-o, de rezervă, în acvariu.
rile de bancnote alandala, pentru ca în locul valutelor Dar, deocamdată, după geam, în afara rezervelor
să încapă mai mult spațiu. De rezervă. Ca o parașută. mele de cronospațiu, unica veșnicie de pe meleagurile
Cât pentru o păpădie, barem, spațiul. Alții, mai fricoși, noastre nu pare a fi decât această ploaie. Măruntă. Cio-
aruncau până și banii din portmonee, în locul lor pu- bănească. Fără ca cineva să mai știe ce ar fi însemnat
nând așa, câte o... plăcuță de spațiu gol, pentru că nu acela: cioban. Mioriță. Trecu timp, nu? S-au modificat
se știe ce și cum va fi și poate că această unghișoară de multe. În lume, în univers. În poetic vers. În invers și
spațiu va echivala exact cât paiul de care se înșfacă cel pe drept. Avers și revers, flux și reflux. Între polul plus
ce se îneacă. și cel minus. Între nord și sud. Deja e altceva, cam alt-
Pictorii aruncau tablourile din ateliere – să le cumva. De-a binelea. Spre rău. Pentru că vine Gole-
rămână mai mult spațiu, muzeografii goleau muzeele mul. Faceți-vă rezervă de timp, de spațiu!!!
de sculpturi – să le rămână mai mult spațiu, pentru Dar, deocamdată, totul se îmbibă cu burniță
care chiar privatizaseră deja Luvrul, Ermitajul, Muze- non-stop-sirop, ca în Macondo – he-he! Cine-și mai
ul Țăranului Român, interiorul Statuii Libertății, Bri- aduce aminte de o mie de ani de singurătate? Poate că
tish Museum, burta calului monumentului ecvestru al eu unul. Poate. Dar nu e sigur... Nimeni nu e sigur.
Ioanei D’Arc, pe cea a trăpașului nervos al petersbur- Până, disperat, nu rămâne absolut singur. În cronospa-
ghezului Petru I, etc., etc. Vatmanii se gândeau ca, în țiu. Într-un apendice de viață generală. Terestră. Într-o
preclipele dezastrului, ale atacului Golemului la Spațiu, zdreanță, cum ar veni, de existență. De ou și cățel hoțo-
pur și simplu să-și arunce din tramvaie călătorii, să le man. Ca la Arghezi. Totul are legătură. Cu această du-
rămână lor, vatmanilor, mai mult spațiu liber. Egiptenii cere de-a dura. Rost-o!-golire. Golire de rost. O, Ros-
atacau interioarele piramidelor – acolo este spațiu be- togolire! În hăul finalului, neființei. Pentru că trebuia,
rechet și mai în afara pericolului, cu mai multe șanse să odată și odată, să se... da, întâmple... Lumii să nu i se
rămână întreg, util omului... mai zbată serul la tâmple.
Pe masă, în acvariu, freamătă a Lucia de Lam- Nici nu știe omul din stradă unde să mai intre –
mermoor, a Donizetti – o mare-ocean-miniatural(ă) a ar fi în criză de spațiu – criză personală, deoarece el nu a
cronospațiului. E un nucleu, doar, cronospațial, care, fost prevăzător să se asigure cu o rezervă cronospațială;
însă, conține Spațiu și Timp cât Hăul! Țărmul. Pripo- nu știe unde ar putea să-și usuce încălțările ude, unde
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 87
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

să-și încălzească picioarele învinețite de neaciuare, de simplu, stă, moartă, în groapă. De asfalt.
neîncetată derută pe o rută a neștiutului. Poate că – În afară de... Aceasta. Aceea. Celelalte. Poate că
absurdului. toate. Asta e, precum zicea poporul român, pe când mai
Soldățeii de plumb – și ei, în virtutea izvodirii, exista. În relativă integritate. Asta e… E drept, nu se
reprogramării, reaplicării menirii – și ei sunt rezerve, știe ce – poate că doar eroul, protagonistul, eu, și cafea-
concentrate, de cronospațiu, adică – de existență. În ua, și monitorul… când va fi să fie – răpusul spațiu. Și
penitență. În așteptarea finalului absolut. Acum însă timp. Când fiece anotimp va deveni un – anotâmp(it).
soldățeii de plumb mărșăluiesc pe pervazul ferestrei, Ce nu mai există. Însă totul decurge nu cum ar trebui.
dau cu săbiile lor în sticla geamului, termopanului, Ci altfel. Spre exemplu, n-ar fi trebuit să se insinueze în
domnului sau panului, să vadă cât mai rezistă. Ei ar temă, în subiect scena cu agitația transportului urban –
vrea să dea năvală în cameră vântul toamnei. De nord- cu mii de geamuri vide, livide, neprietenoase. Sindbad
est, vântul. Însă eu nu pot deschide când le vine lor Marinarul s-a rătăcit sau s-a afundat temeinic în sub-
–, pentru că spațiul în care mă aflu e unul de rezervă, teranele berăriilor. Poate că „Gambrinus”. În Odessa,
concentrat cu spațiul și durata temporală, ca o „pastilă”, posibil, unde se mai îmbăta, cândva, și prozatorul Tur-
ca un nucleu, ca un reactor cosmic, care ar produce, în gheniev. (Iertați că rostesc un nume care nu vă spune
continuare, timp și spațiu, după dezastrul ce ar putea absolut nimic. Și nici nu am în fața cui spune: Păcat!
fi general. Pentru cei care nu au rezerve cronospațiale. Păcat, domnule...) Pentru că Sindbad, și el, de fapt, un
Uneori, memoria refuză să-mi dezvăluie chiar mie taina fel de Ulise, nu mai poate. Sau – nu vrea. Scurt pe doi.
prin care am ajuns la această performanță: de a face Franc. Pac! – și s-a încheiat. Sau poate că nici nu vrea,
rezerve de spațiu și timp, în concentrate, ca în drajeuri. nici nu e în stare. Una din părțile acestei ecuații – (1)
Eroul, protagonistul, eu însumi, îmi continui nu vrea, (2) nu poate – este, de fapt, inutilă. Sau una,
visul cu întinsul și spațiul. Eventual, cu istoria. sau cealaltă. Sau laie, sau bălaie. Însă împreunarea lor e
Mi-e trist. Sfâșietor la inimă. Și la toate celelal- necesară pentru a demonstra cea mai simplă combina-
te. Dar, ca totdeauna, nu mă plâng. Murmur Lucia de ție ideatică sau alogică, ce dă absurdul pur. Gândiți-vă
S

Lammermoor. Și mă gândesc dacă am procedat cât de și voi: poate că nici nu vrea, și nici nu e în stare. E ceva,
cât corect, zămislind Golemul. De plastilină. Și Palesti- despre care nimeni nu va afla cu exactitate de contabil,
U

nă condamnată la aneantizare. (Hm, s-ar putea ca Go- deoarece nu-și va putea aminti ziua aceasta – iar mâi-
lemul să fi fost inventat ceva mai înainte... Voi verifica, ne(le) nu va mai veni. Rezerva de timp și de spațiu nu
P

de cum mai reglementez, amiabil, relațiile cu propria mai are trei dimensiuni, ci doar una: azi. Ieri și mâine
memorie – unica istorie, această memorie, a mea, care a lipsesc din drajeurile spațiale pe care le-am elaborat. Nu
O

mai rămas pe aceste meleaguri, zise gură de iad...) mai are nimeni să devină nimeni. Oamenii pur și sim-
În realitate, dar nu știu dacă – și pe bune, în fața plu își pot permite. Și își permit. Pentru că totul e ade-
eroului nostru, adică – a mea, e un display de com- menitor. În preajma dispariției, această parte de lume
N S

puter. Dar aceasta nu importă, zic eu de fiecare dată, e ca o vitrină vraiște. Fiecare își poate permite orice și
când vreau să curm un gând neplăcut, o idee, o discuție nimeni(le) – ezoteric – procedează pe potrivă, făcând să
dezagreabilă. (Delete! Brusc, nu pe îndelete! Enter!) se întâmple orice, oricând și oricum.
Dar uite, prin monitorul geamului, vezi că oră- Astfel că bancherul aruncă, la întâmplare, banc-
E

șenii par să nu aibă nici zare de teamă. Pleacă acasă, sau note. Vântul le duce cât le duce pe sus, ca pe niște mari
pleacă de acolo. Forfotă. Printre băltoacele din asfaltul libelule verzi, apoi le lasă, nepăsător, în băltoacele din
S

spart. Adânci, băltoacele, și apa din ele – sigur – e rece, asfalt, de pe asfalt. Și trecătorii cred că în atare mod
ca o oglindă sumbră, neprietenoasă. (Uite o temă de apa devine sfântă, agheasmă, și îngenunchează în fața
cercetare, după cea a cronospațiului: posibila empatie băltoacelor, și beau. În genere, oarecum în invers(ă) co-
N

sau antipatie dintre om și oglindă. Însă aceasta – pe muniune, orașul pur și simplu deraiază, sare de pe șine.
viitor. Viitor ce se află, concentrat, în rezervele de timp Și de pe... sine! Este interzis orice semn de circulație,
și spațiu pe care mi le-am făcut.) Dar, deocamdată, apă iar în texte, în depeșe – semnul de exclamație. Sfârșitul
I

moartă, pe asfalt. Doliul asfaltului – trupul și lințoliul trebuie să vină cât mai calm, dacă e posibil – cât mai
D

apei. Concomitent. Apa nu promite nimic, ci, pur și impasibil, lehămetit, sastisit. Asta e. Chiar dacă, sigur,

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


88 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

nu le poți intra tuturor în voie. Oamenii însă pricep Iar ploaia măruntă, parșivă, ciobănească (iertați
că s-a schimbat ceva în toate ale lor, pentru că simt, termenul ăsta barbar, geto-dac, poate, încă) nu se va

S
acut, bătaia cătușelor ceasornicelor de la mâinile lor. mai termina niciodată. Ce soartă... Naturile impresio-
Cătușele timpului. Până în acest moment nici nu și-au nabile cer în continuare circ și pâine... Unele – numai

U
dat seama că, de fapt, au fost niște crono-încătușați. pâine, altele – numai cealaltă, prima – circ... Flămânzii
Prizonieri. E drept, ritmul bătut de cătușe e unul aiu- își dau ultimele rezerve cronospațiale de dragul circu-

P
rea. Alandala. Așa, formal. Fără vreun sens. Oră exactă lui, priveliștilor. Sfârșitul lumii, urlă pe la colțuri vân-

O
nu mai există. Sau, poate, este și ea interzisă. Orașul zătorii de ziare. De parca s-ar fi rătăcit prin labirintu-
trăiește în virtutea lipsită de virtute a timpului inexact. rile iadului. Sfârșitul timpului, spațiului, urlă ei. Sunt

N S
E
S
N
I
Crainicii care anunțau, la radio, tv, ora exactă au rămas declarate drept ilegale noțiunile de ieri și de mâine și

D
șomeri. Și au mai mult timp să se pregătească temeinic formele verbale legate de ele. Nu se va mai putea spune
de sfârșitul general. Generalii se vor aneantiza cei din- „a fost”, nici „va fi”... Ci doar: este – la toate timpurile,
tâi. Ministrul poștelor urlă cât îl țin bojocii, în celular: pentru toate timpurile...
urgent, urgent, mai trimiteți ce v-am spus data trecută. Însă oamenii fumează, impasibili, prin stații de
(Nu avem dreptul să folosim semnele de exclamație, tramvai, auto, așteptându-și transportul cu numărul
pentru a reda disperarea ministrului...) (El, bietul, a cutare, cutare... Brichetele, cu flăcăruile lor, le insuflă,
uitat că deja Ieri nu mai există.) Catastrofă. Dezastru parcă, oarece optimism. Toți speră. Toți vor. Nimeni
– strigă ministrul poștelor. Nu mai am colete, nici si- nu vrea ca... Chiar dacă, în sufletele lor, poate că s-au și
crie și nici timbre, țipă poștașul poștașilor. Țării. Patriei. resemnat... Nimeni nu bănuiește că... Tinerii se grăbesc
(Curios: dacă ieri și mâine nu mai există, se poate spune să iubească. Intens. Ca în Caribda și Gomora... Pare-se
că există statul, țara, patria?... Poate că doar... Cleopa- am confundat ceva... nu, nu Caribda, ci Sodoma... Dar
trIa... Fără Antoniu, cuceritorul... Ci doar cu Sindbad acestea sunt deja primele consecințe ale anulării Trecu-
Marinarul...) Orașul se sufocă, strigă Foca – așa îi spu- tului... Mai și confundăm... Și ne afundăm... Unde...
ne ministrului poștelor. Oamenii nu-și mai pot trimite Dacă și Mâine(le) este interzis?... Fie, numai în prezent,
unul altuia scrisori de dragoste. (De pacoste, – îmi vine numai în forma verbală „este”, dar, mai sigur, în cealaltă
mie să corectez ministrul, dar nu mă bag...) Iubirea e formă – „nu-i”... Astfel că lumea se grăbește să iubească.
amenințată... Să salvăm iubirea noastră, a lumii, urlă Direct pe asfalt. Majoritatea e deja în criză – aproape
ministrul poștelor, de parcă el ar fi Velimir Hlebnikov, acută – de timp. Își aruncă inutilele cătușe ale ceasor-
cel cu Proclamația președinților globului pământesc... nicelor de mână, și se iubesc. Iar timpul și spațiul, ca
(Iertați-mă că iar vă obosesc cu un nume necunoscut...) rezerve, concentrate, drajeuri, aforisme (cronospațiale)
Ici-colo, „apare” câte un biet om slab de fire, care s-a etc. au fost, în mare parte, ticsite prin seifuri, dulapuri,
spânzurat de firul telefonului public... Sau – a înghițit, debarale, buzunare, portmonee... Chiar înfășurate în
spre a se asfixia, cartela electronică... hârtie de ambalaj. Țărăncile – au luat, cât au putut,

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 89
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

în șorțurile lor. Alții, altele, înțelepți, înțelepte ca niște Un mur-mur de Lammermoor. Dumnezeu plânge la
pahare goale (adică... porno), fără formă și conținut, o răscruce nesemaforizată. Prezentul fâlfâie ca lenjeria
nopțile sunt chinuiți de imposibilitatea convertirii, intimă întinsă pe frânghiuțele trase între blocurile Ve-
transformării, supraviețuirii. Coșmaruri. Amare. neției. Se încheie anul. Vine noaptea. E timpul să încep
Norii neființei vin în picaj spre cornișele blo- un nou an. Nouă zi. Totul – peste o noapte. Poate că
curilor de locuit, speriind bătrânii de la ultimele etaje de revelion. Ceea ce însă nu mă poate face să-mi sca-
și somnambulii, care deja devin sensibili la realitatea pe un detaliu: cel cu femeia beată întinsă pe asfalt. Cu
pe ducă. Stropi de ploaie. Stropi de ploaie. Stropi de fața în jos. Iar mâna îi stă, încârligată, aruncată, ca un
plumb. Ca la Bacovia (pardon, iar recidivez cu ceva de cârlig de svastică, pe spate. A doua, la fel ca un cârlig
care nu aveți habar)... Soldățeii de plumb. Ai ploii. de... – însă în lături. Unghiurile de la coate. Picioarele
În unele părți ale orașului nu mai e nimeni. – desfăcute. În botine. De cauciuc. Parcă ne-am afla la
Pentru că nu mai e nici timp, nici spațiu pe acolo. Nu Cernobîl, în secolul trecut. Fusta boțită – pe jumătate
mai are cine prinde guturai sau SIDA, nimeni nu mai ridicată. În trencicot de cauciuc. Pentru că, dimineața,
merge la medic. Pentru că motivul îmbolnăvirii e doar pornise, de acasă, pe timp de ploaie, nu? Cu ciorapi
timpul și spațiul. Fără ele – niciun bolnav. bruni-gri și pantofi scofâlciți. Cam de câți ani să ara-
Protagonistul, eroul – singur în odaia sa. Cu te?... Nu, nu arată, e cu fața în jos. Fruntea îi stă exact la
ochii închiși, pictează, îndărăt, pe ecranul interior al marginea unei băltoace. Doar părul cărunt i s-a răsfirat
cefei sale – desenează ceea ce vede: cercurile mov ale peste oglinda tulbure a ochiului de apă. Oamenii – par-
propriei oboseli. Cele cinci cercuri olimpice ale oboselii că n-ar observa-o, dar totuși o ocolesc. Adică, de fapt,
generale. Astfel, pur și simplu se termină anul, se ter- o văd. Dar... Umezeala aerului nu te lasă să respiri liber.
mină ziua. Începe noaptea. De revelion? Timpul cucu- Oamenii ajung acasă și primul lucru pe care îl fac e să
văilor flămânde, curenți ușori de aer izvodiți de fâlfâitul verifice, să cotrobăiască, dacă toate le sunt la locurile
aripilor lor, când sunt puse pe vânătoare de mici roză- lor. Ceea ce, dimineața, mai părea să le aparțină. Iar
toare – curenții ușori leagănă rațiunea obosită a eroului, spre seară multe s-ar fi putut schimba...
S

protagonistului. Așa, o vălurire mai mult impresionis- Și nimeni – se gândeau ei, sau doar unii – n-ar
tă. Și impresionabilă. Sau, poate, doar abilă. Pentru că, putea spune – în acest moment, în această situație,
U

precum ați remarcat, în limbajul nostru există foarte spaimă, disperare – că n-ar fi chiar ea, femeia beată,
multe silabe – să zicem – în plus: in... co... con... ne... despuiată, crăcănată indecent în mijlocul lumii –, că
P

ex... supra... Și poate că ele trebuie interzise, ca și for- n-ar fi ea una, unul din cei care s-au salvat de la dez-
mele verbale la trecut sau viitor. astrul care, se zice, e deja aproape, pentru că, iată, se și
O

Adio, rațiune... (Păcat că semnul exclamației e aude tropăitul Golemului, nu de argilă, nu din mit, ci
prohibit.) Golemul de Plastilină și Palestină, mai maleabil, mai
Eroul fără adăpost stă întins pe divan. Doar abil, mai feroce, mai imprevizibil, mai nimicitor de
N S

timp prezent. În relație nupțială cu sine însuși, când Spațiu, dar mai ales – terminator de Timp. Pentru că
e, adică, și în ipostază de ceea ce se numește Vreme. problema omului, problema globului a fost mereu du-
Timp-Vreme, una și aceeași, hermafroditul autotelic, în rata – de existență. Golemul o va duce la paroxism, la
sine, pentru sine. Și lumea se oprește, se stopează de la isterie, la rezolvare prin, pur și simplu, anihilare, scoa-
E

sine ce vine din sinele hermafrodit al vremetimpului. Și tere din manualul universal de supraviețuire. Pentru că,
cronospațiului. odată și odată, trebuia să se întâmple și asta. Rezolvarea
S

Inima a ruginit, sângele – uscat, ca pulberea roș- prin anihilare.


cată, scuturată dintr-o coadă de vulpe, mișună deasu- Pa (păcat: fără semnul exclamării), cei care am
pra eroului, protagonistului. Acesta ar vrea să bea. Nu fost Cândva... Dar, dovedește Golemul – nu și totdeau-
N

obligatoriu la crâșmă. Ci, așa, un pahar de apă plată. na. Însă voi cum ați fi crezut – să o duceți așa, într-o
Fără plată. Iar în pahar nu e decât nisip pentru cei mai veșnicie, din generație în generație, din civilizație în ci-
însetați ca el. vilizație, pe Gratis, pe Nimic? Nu, dragilor, pentru toa-
I

Din depărtare, aduse de particulele fojgăitoare te trebuie plătit... De data aceasta, definitiv. Rezolvare
D

ale prafului de rugină, răsună niște acorduri. Minunate. prin Anihilare. Amin.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


90 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

COJOCELUL ROŞU Cornelia PETRESCU

REM EMO RĂRI


Elogiu postum adus poetului Ion Paranici

NICI.
L a data de 19 noiembrie a anului 2020 a
plecat dintre noi jurnalistul-poet Ion PARA-

S-a stins în vreme de restrişte pe care o antici-


pase în poeziile sale:

Pe strada cu oameni înfrânţi


Nu mai ninge cu îngeri
Vremea-i rea
Până-n măduva gândului...

Poezia Nu ninge cu îngeri, din volumul


Cerneala căzută pe gânduri/Junimea - 2007

În faţa ochilor am cinci volume de poezii ale lui


Ion: Vă sunt anotimp, Fiecare zi e o pasăre împuşcată,
Cerneala căzută pe gânduri, Drum prin insomnii şi Mer-
sul înserării.
Mă opresc mai întâi la caligrafia fantastă sculp-
tată de mâna lui pe toate primele lor pagini, dedicaţiile
pe cărţile ce mi le-a oferit de-a-lungul anilor. Scrisul
ăsta este o adevărată sculptură sau poate, mai bine spus,
o cusătură bucovineană brodată de o mână delicată, o
broderie care a câştigat în fineţe pe măsură ce anii au
trecut.

Excepţionala arhitectură a scrierii caligrafice


adăposteşte gânduri nostalgice şi sentimente la fel de
excepţionale, precum:

Doamnei Cornelia Petrescu


Din împărăţia generaţiei
căreia îi aparţinem,
aceste metafore lirice purtând
îngândurarea neiertătoare a vârstei.
Respectul sincer al autorului
I.P.
3 iulie 2010

Dedicaţie pe volumul
Cerneala căzută pe gânduri/Junimea - 2007

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 91
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Deschid, la voia întâmplării, unul dintre volume care spune totul despre modestia şi discreţia jurnalistului
şi cad peste versurile : înzestrat cu harul poeziei.
Lingvistul şi istoricul literar Ilie Dan, care făcea
Plecate-n cerul din pământuri şi el parte din generaţia liceenilor suceveni cu paltoane
Rădăcinile pe puncte de atunci, scrie cuvinte elogioase despre volu-
Învaţă cât de-adânc e timpul. mul de poezii Fiecare zi e o pasăre împuşcată a fostului
său coleg de liceu şi universitate : « ...volumul confirmă
Gândul scoate la suprafaţă timpul adânc şi odată un real talent, poemele implicând într-o caligrafie stilistică
cu el parcă văd aievea cojocelul roşu care îl distingea din- originală, grefată pe un cumul de idei şi metafore cu amplă
tre colegii lui pe adolescentul care îl purta, veşmânt de forţă de sugestie, o «autobiografie» lirică relevantă, dar şi
mare preţ în vremurile atât de sărace şi nemărginit de un dialog existenţial deschis lumii interioare şi celei cu care
bogate pe care le trăiau liceenii Sucevei de atunci... După poetul meditativ şi lucid-sceptic se confruntă permanent şi
cum am aflat destul de târziu numele colegului îmbrăcat adesea în vâlvătăi sufleteşti nepotolite, fără a asista la o
cu acel veşmânt, elev în aceiaşi clasă la liceul de băieţi Ste- «gâlceavă» a autorului cu lumea. Dimpotrivă, poemele se
fan cel mare pe când eu eram la cel de fete, fosta Doamna succed într-o albie limpede şi unduitoare, în care sufletul
Maria din Suceava, era Ion Paranici. Despre băiatul, care poetului se oglindeşte vălurind între baladă, pastel şi dra-
făcea în grabă drumul abrupt ce urca pe lângă Cetatea de matică mărturisire a unei arzânde «carpe diem». »
scaun a marelui domnitor spre satul cu nume straniu de Mulţi alţi cunoscuţi oameni de litere au emis opi-
Lisaura, ştiam doar că se distinge prin cojocul roşu pe nii elogioase despre poezia lui Ion Paranici şi m-aş opri
care îl îmbrăca atunci când rigoarea iernii o cerea. Silvia, doar la câţiva :
o colegă de origine din satul Pârteşti de unde cunoştea Niadi Cernica : « ... Ca în legenda Meşterului Ma-
mai mulţi colegi de la Ştefan, a aflat –şi de la ea a aflat nole, persoana individuală moare, dar renaşte în ceea ce a
întreaga clasă- că Ion-Cojocel roşu scrie poezie, adică este creat, adică în întregul real revalorizat liric. Poezia sa, me-
poet ! De atunci interesul pentru adolescentul discret şi ditativă, de o delicată expresivitate, susţine puternic acest
timid a crescut şi de câte ori vreo una din colege îl remar- crez de creaţie, de incontestabilă autenticitate... »
ca făcând grăbit zilnicul drum dus-întors din sau spre Angela Furtună : « ... Ceea ce captivează la numă-
satul lui, semnalul Cometa-roşie răsuna şi toată clasa era rarea grijulie a acestor zile, ce au devenit din păcate doar
ciorchine la geam. păsări împuşcate, este prevalenţa deloc supărătoare, ba chiar
Doar atât l-am cunoscut împreună cu colegele elegantă prin cerebralitate, a investigării ideatice existenţia-
I

mele pe cel care a devenit poet apreciat şi înzestrat condei le, a introspecţiei ponderat metaforice, în dauna unei mize
R

şi diriguitor al publicaţiei sucevene Zori noi transforma- estetice exclusiviste... »


tă în Crai nou după revoluţia din 1989. Adrian Dinu Rachieru : « ...În pofida unor colabo-
Ă

Când, după acest an de graţie, l-am reîntâlnit pe rări la câteva reviste importante ale ţării, I. Paranici acuză
Ion Paranici el nu mai purta cojocul roşu însă era înveş- sfiiciuni editoriale greu de imaginat şi de explicat într-o vre-
R

mântat în aura timpului şi mai ales a scrisului. Cu umo- me în care boala autorlâcului face, la noi, ravagii. Caligra-
rul lui discret mi-a povestit zâmbind cum pe o ninsoare fia delicată a versurilor sale probează semnele unei vârste,
O

abundentă a fost scăldat în zeama roşie care provenea trecerea în alt anotimp... Fără a fi neapărat spectaculos, fără
de la cojocul care îl făcuse atât de remarcabil în ochii a se îndatora ‘’furiilor tehnice’’ de ultimă oră , Ion Paranici
M

fetelor. va fi-dacă se va încumeta să se înfăţişeze cu un volum- o


* surpriză. »
E

Despre vibranta poezie a lui Ion Paranici şi omul Din aceste câteva spicuiri din multele elogii vi-
care a fost el au scris mulţi critici talentaţi iar eu nu pot zând omul şi poetul se poate înţelege pe deplin cine a
M

găsi cuvinte de preţuire mai pertinente ca ale lor. fost Ion Paranici.
Cred că cel mai desăvârşit elogiu este cel pe care *
E

i-l aduce Marcel Mureşeanu : Ar fi de de neiertat să ignor apariţia, printre căr-


« Ca nimeni altul el a ştiut să fie unul dintre ceilalţi, ţile de poezie, şi a celei de proze scurte, volumul Din
R

rămânând, ceas de ceas, el însuşi. », caracterizare scurtă dar cele câte au fost care este de fapt o colecţie de articole

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


92 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

scrise de Ion Paranici şi apărute de-a-lungul anilor în să râdă ajungând la genericul Muzica pusă în scenă (la
Crai nou, texte destinate unor personalităţi artistice Casa Cristian din Gura Humorului) unde întâlnim o
bucovinene de orizonturi diferite. Acest volum face pleiadă de muzicieni talentaţi care i-au interpretat aco-
dovada generozităţii autorului care îl dedică : « Colegi- lo pe Beethoven, Schumann, Chopin, List, Paganini şi
lor mei care au ştiut şi ştiu să trăiască bucuria exprimării George Enescu.
în pagina de ziar. » În sumarul său cuvânt introductiv Toate aceste figuri remarcabile au inspirat, de-
autorul spune : « Supus împătimirii jurnalistice, am pus a-lungul anilor, condeiul lui Ion Paranici care prin ele
cuvinte şi idei la lucru. Le-am făcut să se bucure sau să a reuşit să îmbogăţească şi să dea o puternică culoare
se încrunte, să mediteze şi să pledeze pentru întruparea culturală ziarului regional.
binelui. » Autorul cutează să ia cu penseta discreţiei şi câ-
Aşa cum spune criticul Marcel Mureşeanu în teva abateri de la albia normalităţii lăsând ochiul care
prefaţa acestei mici dar grăitoare antologii, cartea aceas- plânge să trimită lacrimi acidulate spre cei care ignoră
ta « râde cu un ochi şi cu celălalt plânge. » Ne bucurăm prin nepăsare sau rea credinţă aşezăminte culturale şi
să găsim în capitolul Timpul mărturisirilor un omagiu statui din Suceava. Ion Paranici nu îşi propune să pro-
adus profesorului Ilie Dan într-un text care concentrea- voace seisme politice şi nu are naivitatea să creadă că se
ză în mod remarcabil lucrările lingvistice, filologice şi va putea schimba ceva de azi pe mâine. Desigur însă
literare ale importantului istoric literar. Ochiul bucu- că săgeţile îndreptate în ultimele capitole ale cărţii spre
riei se deschide şi mai larg descoperindu-i, alături de culpabilii cu gândire şi faptă leneşă sau răuvoitoare nu
Ilie Dan, pe scriitorul Grigore Ilisei, ale cărui scrieri le fac bine acestora şi poate, pe undeva, îi îndeamnă, aşa
recompun panorama întregii Moldove şi pe istoricul cum spune Ion, spre întruparea binelui.
Mihai Iacobescu. Prezenţa în carte a unor figuri memo-
rabile ale unor artişti suceveni, scriitori şi pictori, pre- Sub această chemare spre bine să îndreptăm un
cum George Sidorovici, Mihail Iordache, Toader Hrib, gând pios spre cel care a fost omul, jurnalistul şi poetul
Mircea Motrici, Dimitrie Loghin, Ion-Carp Fluerici şi Ion Paranici !
Ioana Nistor, ale căror destine s-au intersectat cu cel Saint-Laurent-du-Pont, Franţa
al autorului, îndeamnă la memorie. Ochiul continuă 14 ianuarie 2021

I
R
Ă
R
O
M
E
M
E
R

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 93
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R I
R Ă Marcel MUREȘEANU Imposibila uitare

I itorilor, al pictorilor şi muzicienilor, al folcloriştilor


şi universitarilor, al muzeografilor şi bibliotecarilor.

O neputinţă asfixiantă m-a dominat de-a Pe toţi aceştia Ion Paranici i-a cultivat cu precădere
O

lungul şi de-a latul acestor zile care au tre- în calitatea sa de redactor şef la două ziare, o foarte
cut de la plecarea poetului Ion Paranici de lângă mine. lungă perioadă.
M

Unde? mă întreb de fiecare dată când se topeşte A fost cronicarul marilor evenimente culturale
cineva în depărtare sau în apropiere. Unde? Despre din Bucovina, dar şi al celor cu mai mică, dar stator-
M E

orice om cu care mi-am întretăiat zilele şi universul. nică strălucire.


O neputinţă asfixiantă de a scrie despre el, de Mulţi dintre noi am devenit cronicarii de sub
a-l evoca prin cuvinte. vremurile acelea deloc uşoare, de dinainte de Revo-
Dar iată că o fac întâia oară acum şi aici, în luţie, dar şi de sub alte trei decenii pietroase şi im-
E

spaţiul ce i-a aparţinut şi pe care l-a împărtăşit generos previzibile până la alienare. Detaşarea implicată (iată
cu alţii, în Casa minţii, a sufletului său şi a dăruirii de termenul potrivit) a lui Ion Paranici în cele două eta-
R

sine! pe, ca nişte capsule temporale, a fost un model de în-


Din ziua în care am aflat că nu mai este, m-am ţelepciune. „Sunt trist, îmi scria el într-o scrisoare din
dedicat lui, i-am refăcut întreaga fiinţă, după puterea 20 mai, 2020, că tot mai mulţi dintre cei care scriu
gândului meu. neagă, ponegresc sau laudă excesiv ceea ce nu cunosc”.
M-am întrebat când voi termina să-l evoc în Am încercat amândoi să fim generoşi cu tinerii
meditaţie, temător să nu uit nicio secvenţă din cei talentaţi şi răzbătători, iar el a reuşit întotdeauna. Am
treizeci de ani petrecuţi cu el în INCINTA sacră a avut şi angoase şi nelinişti comune: am simţit deşertă-
Sucevei. ciunea întinzându-se ca o iederă nebună, ne-am îndo-
Ne-am făcut unul altuia viaţa mai limpede şi it adesea dacă suntem de partea adevărului, ne-am te-
mai uşoară, iată certitudinea cu care am rămas, ne- mut de unii oameni şi temeritatea ne-a părăsit uneori.
am simţit oameni buni şi importanţi, ne-am confesat Da, cu jurnalistul, cu scriitorul şi cu lucidul
nouă şi nu ne-am trădat niciodată. „Tu eşti talerul ce- judecător al vieţilor şi neputinţelor noastre, Ion Pa-
lălalt al balanţei, pentru mine”, mi-a zis cândva. Nu ranici, am trecut mai ales cu demnitate prin timpul
e puţin şi fie ca toţi cei care ne-au cunoscut să simtă dăruit nouă!
acest adevăr. Am păşit la braţ într-un secol nou, într-un mi-
Ion Paranici a fost inteligent, potolit, peste leniu nou. Nu e puţin. Viaţa noastră a fost lungă.
măsură de statornic şi harnic şi cu o rară putere de În gând, i-am cerut îngăduinţa de a mă mai aş-
discernământ. tepta. Dacă va fi aşa, voi mai arde multă ceară galbenă
Verbul lui şi al meu a fost a discerne, dar al lui pentru el.
mai mult decât orice.
Aveam multe proiecte comune şi aproape pe II
toate le-a dus până la capăt: Coordonatele literare, Pa-
ginile bucovinene, Bucovina literară, dicţionare, anto- Victor Rusu a fost ca o lumânare scurtă şi densă,
logii, Concursul Naţional de Poezie „Nicolae Labiş”, de tămâie. A ars potolit la început, „ca o flacără lirică”,
cărţile noastre, Societatea Scriitorilor din Bucovina. aşa cum am scris cândva despre el.
Iar azi îmi dau şi mai bine seama că nu ne-am aflat Victor Rusu s-a purtat destul de aspru cu poe-
singuri nicicând! În toţi acei ani, şi până acum, a exis- tul din el, o lungă vreme, dar poetul nu s-a înfricoşat,
tat la Suceava un corp de elită al jurnaliştilor şi scri- a spart coaja oului său şi a învins. A început să scrie
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
94 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

De dragoste. Ani în şir mi-a citit tot ce scria, dar atât chemat să vină cu mine la Cluj. A tăcut, apoi mi-a dat
de puţin, faţă de puterile sale! Avea o neîmpăcare cu un răspuns memorabil: „N-aş da fericirea din mână
lumea, pe care n-o arăta oricui, avea premoniţii pe pe cea de pe gard!” În decembrie 1989 am scos îm-
care şi le strunea de unul singur. Destinul şi nenoro- preună o Foaie, prima tipăritură a Revoluţiei, apărută
cul au suflat adesea în pânzele lui, ţinându-l la ţărm. la Suceava. Acolo are Victor Rusu o poezie. Câteva
S-a refugiat în jurnalistică, temător că ar putea arde în sute de exemplare le-am împărţit oamenilor. Cât e de
poezie, dar Victor Rusu a rămas poet. El este şi manus- mult de atunci şi prin câte încercări ne-am strecurat
crisele lui trebuie să învie de pe unde sunt. cu toţii!
Am lucrat ani buni împreună cu bucurie şi cu „Ce ziceţi, călărim Timpul sau el ne călăreşte pe
credinţă, am bătut Bucovina la pas. De neuitat toam- noi?” m-a întrebat într-o scrisoare-felicitare din 2000.
nele cu el, la Suceviţa, la Putna şi la Dumbrava Minu- Nu ştiu încă, dragul meu camarad de echitaţie!
nată. Îi plăceau crapii mari şi-l tulbura ideea timpului Ca într-o efigie mi-i aduc aminte pe Victor Rusu, pe
pierdut în somn. Multe l-au tulburat pe acest poet, Dan Bodnar şi pe Roman Istrate, de pe când erau elevi
până când l-a ajuns acasă, în casa lui, în rama unei ai Liceului „Ştefan cel Mare”. Poeziile lor ar încăpea
privelişti mirifice, de unde l-a răpit Urmăritorul cel într-o singură carte. Nu-mi vine să cred că, dacă m-aş
Rău. N-a mai scăpat. Era singur! afla acum la Suceava, pe cei trei i-aş căuta în zadar.
Când am plecat din Suceava, în 1996, l-am Dar ştiu că i-aş căuta până i-aş găsi!

I
R
Ă
R
O
M
E
M
E

Marcel Mureșeanu împreună cu Petre Drișcu, Valentin Milici, Ion Paranici și Victor T. Rusu
R

pregătind o nouă ediție a publicației „Pagini bucovinene”


serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 95
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

CHIPURI ŞI PRI VEL I Ş T I Liviu ANTONESEI Antitezele Marianei Didu

Î n ultimele luni, am constatat existența unui


numeros grup de poete – sînt și poeți, dar par-
că nu la fel de mulți! – la Craiova și împrejurimi: Maria
titezele sînt un motor care pune în mișcare ființa, ființa
în întregul său, fizică, mentală, afectivă. Spirituală etc.,
dar în acelaşi timp ea este și semnul unei dificultăți, al
Dinu, Gela Enea, Adela Efrim, Elena Bălășanu, A. T. unui disconfort, al unei probleme. De aceea se și cere
Branca și multe altele, dar nu intenționez un inventar rezolvată, iar „curățirea sufletului”, în psalmi, în incan-
complet, mă opresc la cele pe care le-am citit recent, le- tații tibetane etc., este una din cele mai bune soluții.
am comentat cărțile apărute în ulti- Să ne amintim că termenul modern
mii ani și/ sau le-am publicat pe blog problemă ne vine de la vechii greci,
la rubrica săptămânală Cercul Poeți- unde pro – ballein însemnă și „ceea
lor Apăruți. Recent, mi-a atras aten- ce ți se aruncă în față”, prin urmare
ția Mariana Didu, despre care doar te sfidează, provoacă.
auzisem și o citisem în reviste. I-am Nu aș putea argumenta mai
citit însă acum două cărți, două cărți bine cele afirmate mai sus decît ilus-
ample, iar lectura m-a determinat trînd, citînd. Cine știe cît de cît cum
să zăbovesc mai mult asupra poeziei scriu eu despre poezie va fi observat
sale. Despre primul volum, Femeia că extrem de rar citez expresii stră-
cu aripă și Psalmii curățirii sufletului, lucite, metafore și imagini eclatante
care reunește în fapt două volume, – din care există puzderie și în vo-
diferite dar simpatetice unul față de lumele Marianei Didu –, prefer să
celălalt, am dat seama nu de mult la remarc texte întregi, pentru că doar
rubrica mea din revista ieșeană Ex- acestea dau măsura valorii unei ope-
pres cultural. Despre cel de-al doilea, re poetice. O poezie este o structură
Antiteze, apărut la aceeași editură, coerentă care conduce la un sens, nu
Contrafort, puțin înaintea celuilalt, o colecție de bijuterii, oricît de preți-
aș vrea să scriu câteva opinii/impresii aici. oase, fără legături între ele. Interesant mi se pare că au-
M-am întrebat la început dacă n-ar fi fost mai toarea pune accentele de la bun început – primele trei
potrivit să dedic un singur articol mai amplu recentelor poeme din volum se numesc Antiteze, cu numerele de
apariții editoriale ale Marianei Didu. Într-un fel, ar fi ordine corespunzătoare. Pe coperta a patra, este reluat
fost, ba chiar ar fi fost și pentru mine mai simplu!, în Antiteze 1, pe care îl folosesc și eu spre ilustrare:
fond este vorba de aceeași autoare, iar lirismul nu se „Armată de simțuri rebele
poate schimba esențial de la o carte la alta. Dar, da, invazie de lăcuste pe cireş
există și un dar. Și anume modul în care cad accen- în viaţă, în poeme
tele în cele două cărți. Un reproș tot îmi fac însă, ar fug fluturii albi – anateme –
fi trebuit să abordez volumele în ordine inversă. Din- antiteze – bine și rău –
tr-un motiv care ține de ordinea internă a acestora, nu lună și soare
din pricini conjuncturale, cum ar fi ordinea apariției adevăr relativ, adevăr și eroare
editoriale. La o privire mai atentă decît am reușit să adevăr și minciuni
am prima oară, trebuie să constat că măcar o parte din adevăr absolut cu multe slăbiciuni
„antitezele”, existențiale, poetice etc. din acest volum, planuri, combinații, socoteli
dar și din prima secțiune a celuilalt, se rezolvă, ca să nemustrări de conștiință
spun așa, intră în „sinteză” în Psalmii curățirii sufletului, calcul meschin
secțiunea finală a celuilalt volum. De bună seamă, an- adevăr care nu mai doare.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
96 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

îşi amintea chipul fiului și neobișnuit de productivă. Ultimele două volume au


cuvântul trup s-a făcut la un loc peste 400 de pagini. Este ceva rău? Deloc, câtă
era în lume și lumea vreme poeziile nu scad sub un anumit nivel și acest lu-
nu l-a cunoscut cru nu se întâmplă. Chiar dacă nu toate sunt culmi, așa
noi nu am fost, tu, eu ceva este imposibil, cele mai multe sunt totuși munți,
iubire născută din Dumnezeu. iar dealurile se numără pe degetele de la cel mult două
nevrednic cauți să vezi mîini. Este un fenomen rar, dar nu unic, poetul Ionuț
cerul iubirii frumoase deschis Caragea din Oradea este la fel de productiv, dar și el își
zadarnic, sufletul mi-e-nchis menține sus ștacheta pe care singur și-a ridicat-o!
dinspre iubire.” O felicit pe Mariana Didu pentru aceste recente
Acum, după cum mi se pare, este mai clar ce volume și, de bună seamă, îi doresc succes mai depar-
afirmam eu despre antiteze și împăcarea ritualică a aces- te...
tora. Remarc din nou că Mariana Didu este înzestrată
nu doar cu talent și cu știința practică a poeziei, dar este 1 Februarie 2021, în Iași

P R I V E L I Ş T I
Ş I
C H I P U R I

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 97
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

NOTE DE L EC TO R Monahia Elena SIMIONOVICI Ana Blandiana, SORĂ LUME,


Editura Humanitas, 2020

C ând deschid o nouă carte, nu obișnuiesc să


citesc prefața sau postfața pentru a nu-mi
imprima o anumită atitudine față de ceea ce urmează
A zâmbit când a scris dedicația în limba engleză, iar
Ana Blandiana a înțeles, încremenită de uimire, că era
propria ei poezie. Uluitor „era faptul că stareța de 90 de
să aflu. De data aceasta, fără să știu de ce, am citit gân- ani a unei mănăstiri zen din Kyoto o știa pe dinafară”
durile prozatoarei Ana Blandiana prezentate succint pe (p.325). Ana Blandiana mărturisește că a fost fericită
coperta a IV-a. Am zâmbit cu bucurie regăsind una din „să fie martorul frumuseții acestei intense tradiții a os-
cele mai alese trăiri – compasiunea –, pe care am încer- pitalității nipone, a primirii străinului din afara insulei
cat-o și eu în călătoriile mele. în inima ei, diferită de a lui. Nu faptul că eu am fost
Nu voi spune gânduri prețioase, ci doar ceea ce acel străin avea importanță, ci faptul că un străin putea
am simțit citind cartea, nu ca un critic literar, ci ca un fi primit astfel într-o insulă!” (p.326).
simplu cititor: ce mi-a plăcut în mod deosebit, ce m-a Oamenii hăruiți de bunul Dumnezeu cu suflet
bucurat, ce m-a întristat din culorile izvorâte din călă- mare și minte luminată se pot bucura de ce-i frumos în
toriile scriitoarei în lumea largă și din sentimentele pe această lume tot atât cât se pot întrista de cele amare.
care aceasta le-a trăit cu profunzime. Strălucirea festivalurilor de poezie din țările
Nu voi enumera festivalurile de poezie pe care Europei se completează în paginile cărții și cu imagini
le-a onorat cu distinsa sa personalitate, rangurile pe sumbre ale altor culturi și istorii. Cutremurătoare sunt
care le-a obținut ca semn al aprecierii mondiale, limbi- paginile despre Africa de Sud cu Festivalul de poezie
le în care i-au fost traduse poeziile sau lansările cărților de la Durban. În acea țară, unde albii, care își pierdu-
sale în cele mai îndepărtate țări din lume. Voi aminti seră puterea politică, dar o păstraseră pe cea econo-
doar câteva bucurii sau tristeți pe care autoarea, cu de- mică, își construiseră într-o zonă mirifică o localitate
licatețe, le-a strecurat și în sufletul meu. Satul elisabetan, alături de altele ce păreau „machete
Plecase spre Tokyo, bine documentată cu ce este didactice ale unor stiluri de arhitectură ale Europei”
mai valoros în cultura și istoria Japoniei. Întrebată ce ar (p.351). Însoțitoarea sa, asistentă la Catedra de litera-
dori să afle în cele șapte zile în calitate de opinion leader, tură a Universității, i-a propus să-i arate și un alt fel de
a răspuns că ar dori să viziteze și o mănăstire zen. La ora a se locui în Africa de Sud. Vedea pentru prima dată
stabilită printr-un program riguros, însoțită de trans- un bidonville și se gândea că, deși cunoștea noțiunea,
latoarea japoneză ce studiase la Paris și care nu văzuse realitatea o depășea: „era greu să deosebești locuințele
nicio mănăstire din țara sa, au ajuns cuprinse de emoție de gunoaiele care le înconjurau și gunoaiele, de copii
la poarta mănăstirii. Au găsit o sonerie discret acoperită care se jucau printre ele, dar era și mai greu să-ți ima-
cu frunze pe un zid înalt și au sunat. Ușa s-a deschis ginezi nașterea, viața și moartea unor ființe umane în
imediat ca și când „cineva ne-ar fi așteptat uitându-se la acel peisaj” (p.351).
ceas dincolo de ea. Ne aștepta o călugăriță foarte bătrâ- O relatare ce mi-a atras luarea aminte are în cen-
nă, foarte impunătoare – am dedus că era stareța și ști- tru o onorabilă familie de doctori din București care,
am că are 90 de ani –, sprijinită într-un baston și ciudat din diferite motive, a reușit să ajungă în Statele Unite.
de dreaptă” (p.323). Le aștepta, le-a vorbit cu o voce Întreaga poveste este o aventură amară pe care citind-o
ușor cântată, iar ce spunea suna ciudat. Traducătoarea te întrebi dacă prețul libertății nu este prea mare. Ana
își găsea cu greu cuvintele. I se părea ceva cunoscut, Blandiana a cunoscut drama acestei familii fiind invi-
înțelese că erau propriile versuri trecute prin traduce- tată la „International Writing Program” care funcționa
re în japoneză, apoi în franceză de translatoare. După în Iowa City. Doctorul a participat la un congres în
servirea ceaiului, cu tot ceremonialul, a primit în dar o Elveția, a uitat să se întoarcă în România, a emigrat în
carte groasă, în engleză, pe care scria simplu Zen. Era America și, după ani grei de așteptări a reușit să-și adu-
opera de o viață a stareței, membră a familiei imperiale. că și familia. Invitată în casa lor, le-a ascultat povestea
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
98 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

suferințelor îndurate de-a lungul multor ani. L-a între- Concluzia întregii cărți este precizată chiar de
bat direct pe doctor: „– Domnule doctor, acum, când autoare: „În Fals tratat de manipulare am încercat să
toate suferințele au trecut și povestea s-a încheiat cu compun din fragmente de amintiri un portret al țării.
bine, credeți că a meritat să le îndurați? Ce vă lipsea cel Acum este vorba despre lume. O lume pe care am în-
mai mult acolo, atât de mult încât să vă dați viața pes- cercat să o descopăr, să o înțeleg și care …mi-a lăsat
te cap, să riscați totul pentru a-l obține? /– Aș păcătui sentimentul tulbure că n-o cunosc cu adevărat nu pen-
dacă aș spune că o duceam rău, eram amândoi doctori, tru că nu am fost în stare să o înțeleg, ci pentru că ea nu
aveam o locuință frumoasă, mașină. Ceea ce ne lipsea se înțelege pe sine” (p.9).

R
T O
E C
era libertatea de a călători. /– Ce țări ați văzut de când Din toate întâmplările, relatate, unele cu umor,

L
sunteți liberi? /– Încă n-am avut răgazul de a călători… altele cu plânset de jale, se desprinde felul de a gân-
Acum nu ne permitem nicio clipă liberă, avem gărzi di, de socoti lumea – sora lume – cu înțelepciune, cu
peste gărzi, trebuie să plătim casa, taxele fetelor, trebu- empatie, cu compasiune, cu zâmbet îngăduitor, cu

E
ie… trebuie…”. Răspunsul doctorului i-a trezit amara fior elegiac. Toate aceste atitudini o arată pe poeta și
meditație: „nu cumva libertatea este importantă doar prozatoarea Ana Blandiana un Om de aleasă cultură, D
în măsura în care nu există” (p.332). cu gândire de adânc trăitor, de luminat observator al
Acest mod de a gândi l-am întâlnit și în alte pa- lumii în care trăim și pe care ar dori-o mai bună pen-
gini în care autoarea emite judecăți de valoare despre tru toți. Secvențele citate sunt câteva gânduri ale unui
O T E

celebritate și prețul ei. Refuzând un reporter francez de cititor care a trăit alături de scriitoarea Ana Blandiana
la emisiunea „Les quatre vérités”, acesta s-a simțit ulu- clipe de bucurie, de amărăciune, de nădejde în tim-
it, jignit, neputând să accepte situația, Ana Blandiana puri mai bune, de tristețe pentru nedreptăți datorate
conchide ferm că „o celebritate este importantă nu în oamenilor. Îmbinând armonios observația fină cu în-
sine, ci doar în măsura în care se știe că este o celebrita- țelegerea profundă a unor realități dureroase, proza-
te” (p.100). De altfel, aproape fiecare capitol al cărții se toarea a reușit să trimită spre oameni o carte rară în
N

încheie cu o frază aforistică. care sora lume se regăsește cu toate ale sale.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 99
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R Florentin POPESCU Călătorii, popasuri,


conotaţii culturale şi sentimentale
T O

„D upă mine, cel mai greu în ziua de azi este


să scrii (şi să scrii bine!) pentru copii…
familie, cu şapte preopinenţi din trei generaţii (bunici,
copii şi nepoţi) care au păşit pe pământul spaniol cu sco-
L E C

Cum de reuşeşte, totuşi, Doina Cernica să o facă, şi încă pul mărturisit de a vedea, de a vizita monumentele din
cu brio?“ se întreba Dumitru Radu Popa scriind o pre- Barcelona.
faţă la volumul Mierla neagră pe zăpada albă (Editura Spun şi scriu că e vorba doar aparent de jurnal de
Muşatinii, Suceava, 2020), iar ceva mai la vale se simţea călătorie deoarece, prin conţinut, manieră de redactare
dator să precizeze: „Se distinge în scrisul ei o subtilă filo- şi nu în ultimul rând ca optică a autorului, cartea depă-
sofie, accesibilă şi celor mari şi celor mici, fie că e vorba şeşte graniţele genului, situându-se mai degrabă undeva
de nuanţe voltairiene, de puţin Jules Renard sau Antoine la graniţele povestirii decât în arealul unei simple scrieri
E

de Saint-Exupéry…“. Iar altcineva (Mihaela Grădinariu, despre un voiaj.


D

profesoară şi redactor la revista „Bucovina literară“ din D-na Doina Cernica le sugerează lectorilor ei,
Suceava) o provoca la mărturiri pe aceeaşi autoare scri- încă de la primele pagini că este, precum odinioară Al.
ind: „Toată viaţa Dumneavoastră a fost o sumă de călă- Odobescu un „călător cu gândul de a scrie“.
torii. Călătorii printre cărţi, printre evenimente, printre Mai puţin „înarmată“ cu ghiduri şi alte mijloa-
O T E

istorii, printre bucurii şi tristeţi, printre oameni. Cum ce de orientare în teren, dar mizând pe lecturile ante-
se pregăteşte călătoarea Doina Cernica pentru drum?“. rioare consumate de-a lungul anilor, din adolescenţă şi
„Vieţile noastre, ale tuturor, sunt o sumă de călătorii. până azi, autoarea procedează la o dublă iniţiere – pe de
Pentru care nu suntem pregătiţi sau, în cel mai bun caz, o parte a tovarăşilor ei de drum, iar pe de alta a virtualu-
suntem insuficient pregătiţi… Învăţăm, după puteri şi în lui cititor. Astfel, statuia lui Cristofor Columb, muzeul
funcţie de dorinţa, de elanul nostru, din mers…“. consacrat lui Picasso, sau cel al figurilor de ceară, arhi-
N

Socot că mărturisirea de mai sus ar putea fi – de tecturile lui Gaudi, chiar şi Grădina Zoo a oraşului sunt
ce nu? – cel mai potrivit preambul şi al notelor de lectură evocate ca-ntr-o poveste în care aproape că nu se mai
pe marginea celei mai recente apariţii editoriale a d-nei disting graniţele dintre real şi imaginar, dintre concret şi
Doina Cernica, Hänsel şi Gretel în Pădurea Luminoasă ficţiune. Fără să fantazeze nelimitat şi necontrolat, păs-
(Editura Muşatinii, Suceava, 2020), o carte cu un titlu trându-se, totuşi, în limitele a ceea ce îi oferă locurile şi
derutant fiindcă, deschizând-o şi mai apoi parcurgând-o monumentele, d-na Doina Cernica are darul şi harul de
cititorul are surpriza de a descoperi că nu este o carte de a te ţine, cum s-ar zice, permanent în priză: fie printr-o
poveşti, cum probabil s-a aşteptat. Şi nici de un volum notaţie fugară, ca de ghid turistic, fie printr-o observaţie
de eventuale comentarii despre literatura pentru copii de subtilă, fără a se entuziasma peste măsură, păstrând peste
la noi sau de aiurea, ci de cu totul altceva – de un jurnal tot un echilibru al descrierilor, evocărilor etc.
de călătorie la Barcelona, capitala Cataloniei, unul dintre „Filmul“ călătoriei, de o bogăţie şi varietate lesne
cele mai vestite centre turistice din Spania şi din lume, de închipuit, reprezintă, pe de altă parte o permanentă
cu locuri şi monumente unicat, de o uimitoare origina- provocare pentru lector, pe care scriitoarea îl implică în
litate, care atrag anual milioane de turişti de pe întreg povestea ei. Parcă de undeva din dosul paginilor călătoa-
mapamondul. rea-cărturar ar vrea să spună „Vedeţi? Aşa stau lucrurile şi
D-na Doina Cernica, scriitoare şi publicistă, cu o dacă nu mă credeţi, mergeţi să vedeţi şi vă veţi convinge
bibliografie nu prea bogată (toată viaţa a lucrat ca ziarist şi voi că am dreptate!“
la publicaţii din Moldova) are ceea ce se cheamă experi- Stilul colocvial al scriiturii captivează, iar planşele
enţa, dar şi harul scrisului. Al scrisului inspirat şi frumos, color sporesc interesul faţă de o astfel de carte. Un vo-
care i-a permis/îi permite să înalţe subiectele aparent co- lum ce iese din tiparul cunoscut al scrierilor inspirate de
mune la rang de operă artistică. O dovedeşte cu prisosin- călătorii.
ţă şi în acest aparent jurnal de călătorie. O călătorie de 14 ianuarie 2021
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
100 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Emilia Amariei – romanul Flavia Mihai POSADA

R
T O
F ără a fi nici pe departe comentator de pro-
ză, am cedat insistenței ce mi s-a părut de
al sinelui». Cuvântul acesta înainte constituie o cronică
aproape exhaustiv elaborată asupra calităților literare de

L E C
bun augur, a autoarei, de a scrie câteva rânduri despre bun psiholog și talentat prozator ale autoarei, observații
cele două volume ale romanului Flavia, apărut în anul pentru care îi mulțumim criticului literar Marin Iancu
2020, la Târgu-Mureș: Editura Vatra veche, sub semnă- și pe care nu le vom repeta.
tura Emiliei Amariei, redactor al revistei de cultură VA- Sunt unele cărți generoase în material epic,
TRA VECHE al cărei redactor-șef este, din anul 2009, parcă scrise înadins ca să alcătuiască învelișul câtorva
harnicul și neobositul Nicolae Băciuț. fraze, al unor sentențe răsădite în vaste desfășurări eve-
Romanul Flavia a apărut cu sprijinul financiar nimențiale sau de idei filosofând despre viață ori numai

E
al Primăriei Borca, fapt pentru care autoarea îi aduce bogate mărturisiri sufletești sau de toate la un loc, cu

D
cuvenitele mulțumiri pe pagina 15 a primului volum, grija cu care un părinte din neamul înaripatelor își căp-
după foarte aplicata prefață cu titlul Cronica unei po- tușește cu migală cuibul cu mușchi, pene și puf, pentru
vești de iubire, de Marin Iancu (I, pp. 6-14), din care siguranța puilor ce vor porni în lume ca să cânte și să
cităm: «Pretextul epic al romanului e simplu, reconsti- zboare. Așa mi s-a părut a fi alcătuit și romanul scris de

O T E
tuirea traiectoriei existențiale a unei adolescente din- Emilia Amariei, pe care autoarea a dorit „să mi-l trimită
tr-un sat îndepărtat, de munte, Flavia, fiica lui Traian spre citire”, punându-și speranța că „îl voi accepta și
și a Minodorei din Borca, de pe Valea Bistriței, aproa- lectura” chiar și în formatul pdf acceptat de mine ca
pe de drumurile fabuloasei Vitoria Lipan în căutarea suficient – o invitație directă la a comite o cronică după
soțului ei, Nechifor Lipan. Titlul însuși al romanului puteri, în calitatea mea de abonat anual al revistei la
ne duce cu gândul la prezența unui asemenea centru al care, independent de orice stipendii, colaborez de vreo

N
narațiunii, a cărui evoluție ar putea fi văzută parțial ca trei ani din genuină pasiune pentru poesie, cu cronici
o confruntare cu destinul, în căutarea secretelor vieții, la cărțile poeților sau cu însemnări de călătorie și, la fel
a unui personaj divizat și totodată multiplu [...] Forța ca în celelalte reviste, cu foarte rare comentarii la cărți
epică dovedită de Emilia Amariei în romanul Flavia de proză de orice fel. Nemțeancă la origine, al doilea
nu stă doar în știința construcției narative, a explorării din cei patru copii ai familiei din satul Sabasa, comu-
timpului-epocă și a analizei raporturilor între individ na Borca, născută la 24 septembrie 1959, căsătorită și
și istorie, ci și în înțelegerea mecanismelor psihologiei stabilită în Ardeal, Emilia Amariei este înainte de toate
comunităților și oamenilor pe care aceștia le constituie o poetă a frumuseților naturii și zbuciumului iubirii,
[...] Cu multă imaginație epică, Emilia Amariei scrie cum spun cunoscătorii, iar acest lucru se regăsește și în
cu ușurință, fără mari complicații de construcție. În alcătuirea poetică a multor pasaje ale romanului Flavia.
ciuda imaginii caleidoscopice, arborescente a narațiu- A publicat versuri din clasa a cincea în revista CUTE-
nii, în care situațiile înseși devin tot mai întortocheate, ZĂTORII, apoi la rubrica «Atelier literar» a lui Geo
relatarea cursivă și fără complicații trăiește din momen- Dumitrescu de la FLACĂRA, mai târziu în AGORA
tele de analiză a stărilor dilematice și din reverberații- LITERARĂ condusă de Al. Florin Țene, iar azi colabo-
le intelectuale ale dialogului, a cărui colocvialitate vie rează la multe publicații literare din care unele on-line,
ține în mod cert de dexteritate. Scris pe fondul unei este membră a Ligii scriitorilor, Filiala Târgu-Mureș și
fenomenale experiențe de viață, pentru a cărei evocare autoarea mai multor cărți de poeme. Cu regretatul poet
Emilia Amariei și-a descoperit un stil alert, cu supra- de la a cărui plecare la numai 35 de ani, s-au împli-
puneri multiple de planuri, Flavia e un roman pe care nit la 16 septembrie 2020 trei decenii, intransigentul
avem suficiente motive să îl considerăm surprinzător de anticomunist Aurel Dumitrașcu, a avut, mărturisește
bun. Oricine îl va citi îi va simți adevărul unei vieți și va autoarea: „o prietenie tainică și o colaborare frumoasă”
trece printr-o experiență angajantă la un nivel profund – „născuți fiind în același sat nemțean”, conf. https://
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 101
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

www.poezie.ro/index.php/author/0045594/Emilia_ rsiune a naturii, o eroare a zeului care o crease. Latura


Amariei. sufletească și cea spirituală erau mult mai dezvoltate de-
Acțiunea cărții în două volume începe în ianua- cât normal. Căuta răspunsuri, frământându-și mintea
rie 1979, o iarnă cu „zăpadă pufoasă” cum era altădată, pentru orice nu i se părea în regulă. Abia mai târziu
nostalgia frazei imprimând acelui trecut pierdut o preg- avea să înțeleagă că aceste căutări pot primi răspunsuri
nantă melancolie prezentă: „Privită de sus, Borca părea doar dacă cei ce caută au duritatea celui mai puternic
o cruce imensă, prin brațele căreia străbăteau pâraie- aliaj dintre rațiune, spirit, suflet, corp, credință, emoție
le Borca și Sabasa. Prin pilonul vertical al acelei cruci și cunoaștere” (I, p. 60). Așadar, o adolescentă naivă,
imaginare, se prelingea șerpuit râul apoi o femeie încercată abrupt de
Bistrița, care prelua apele celor viață, în vârtejul dramatic al socie-
două pâraie. Părea o poveste în care tății românești din deceniul opt
munții și-ar fi retras cândva poale- al veacului al XX-lea, o istorie cu
le, pentru a face loc, între ei, unei bune și rele, ca toate istoriile perso-
guri de rai” (I, p. 20). Personajul nale. În mod special, Flavia este și
titular al romanului este conceput autoare de poezii, la fel cu autoarea
autoreferențial, probabil autobio- ei. Era vremea când tăinuirea față
grafic, de autorul matur al cărții, de organele statului și sacrificarea
cu toată înțelegerea pentru vârsta în gospodărie a unui vițel îi costa
fizică și spiritual-sufletească de fră- pe proprietari pușcăria; cartea de-
gezime și puritate a eroinei astfel venind o frescă a acelei epoci de
expuse pericolelor și umilințelor tristă amintire: „Mi-e frică pentru
la care viața/diegeza o vor supune: voi, ăștia sunt în stare de orice, căci
R

„Flavia nu călca pe pământ cu toată au legea în mână și au uitat să fie


talpa piciorului. O mare parte din oameni!”, sau: „Flavie, nu e nimic
T O

ea prindea semnale străine dintr-o de care să ne fie rușine. O fi ilegal,


lume imaginară. Predispusă la un dar nu și incorect! Ba e foarte co-
romantism exacerbat, aripioarele ei rect, ce facem, că noi ținem vaca,
nevăzute fluturau printre oameni, noi ne chinuim pe toate dealurile
E C

ridicând-o de multe ori deasupra forfotei obișnuite. Ea să facem fân. E al nostru și facem ce vrem cu el! Legile
străbătea spații străine, pline de umbre și lumini, cu astea nu-s bune! Comuniștii să se ducă dracului cu ele
sori imaginari și stele vii, cu nouri aurii, pufoși și in- cu tot!”, spun personajele (p. 70). Acțiunea continuă
tangibili. Dincolo de perdeaua de nori a imaginației, până după intrarea în veacul și mileniul următor, urmă-
L

își crease o lume perfectă. Acolo, în centrul acelei lumi, rind evoluția unor generații. Capitolele au un subtitlu
era ea, Flavia cea minunată, ca o sevă a creației din care cu vădită intenție educativă și valoare morală, fiecare
i se alimentau visele. Nu bănuia prea multe despre du- extras din seva romanului: „Capitolul 5. Experiențe.
E

ritatea acestei vieți, despre latura neagră a sufletului Lupta nu trebuie să înceteze, Ori de câte ori viața ne trân-
omenesc, despre lovituri și dureri. Planând încrezătoare tește, important este să nu capitulăm, fără a încerca să ne
D

prin visele ei, ignora partea reală a lumii, acea parte tan- ridicăm. (I, p. 61, subl. autoarei).
gibilă, dar periculoasă. Avea o putere fantastică de a visa În ciuda umanismului ingenuu decelat în rân-
cu ochii deschiși. Ignora toate semnalele care ar fi co- durile cărții: „Una dintre fetele țiganilor modernizați,
O T E

borât-o la timp cu picioarele pe pământ. Se hrănea din Vera, se ținuse multă vreme scai, de Flavia, ceea ce o
lumea ei închipuită, pe care o confunda cu lumea reală. determinase, cu vreo două luni în urmă, să accepte
Încă nu fusese lovită îndeajuns, pentru a renunța să mai prietenia ei. „În fața lui Dumnezeu toți suntem egali”,
fie naivă. Pentru ea, toți oamenii erau buni, corecți și gândise ea, cedând la insistențele Verei” (I, p. 63), prie-
drepți. Deși trăise câteva experiențe care demonstrau tenă care o va îmbăta la o petrecere cu alți tineri cu care
că nu este așa, se încăpățâna să se agațe de iluziile ei. o va batjocori și îi va transmite „bubițele” ei de scabie
N

Înconjurată de oameni pragmatici, ea le părea o disto- Flaviei, Legea nr. 2 din 4 ianuarie 2021, publicară în

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


102 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

MONITORUL OFICIAL nr. 8 din 5 ianuarie 2021, tremist și ultranaționalist. Ceea ce apreciez în mod
care definește termenul de «antițigănism» ne oprește special, este eminența cenușie din rândurile Gărzii de

R
de la alte comentarii privind concluziile autoarei, chiar Fier. Acei oameni extraordinari, Mircea Eliade, Emil
dacă acestea au fost publicate înaintea promulgării legii Cioran și mai ales Petre Țuțea care este idolul meu. Pe

T O
de către președintele României. Recunoaștem însă, în de altă parte, am un mare minus în gândire, precum
planul istoriei literare, asemănări de substanță cu trama spun unii: îl apreciez și sunt un mare admirator al lui
romanului satiric Rîia, publicat la 1936 de scriitorul Ceaușescu, pentru tot ce a făcut bun în țara asta. Pentru

L E C
craiovean Paul Constant (1895-1981). Memorabilă, spiritul său de abnegație, dârzenie și perseverență în re-
în contextul umanismului autoarei, și mărturisirea al- construcția, modernizarea și dezvoltarea țării.” (II,
tui personaj, un pictor vizionar african și șaman zulu, 319); „Am ajuns la concluzia că totul e o manevră. Cu
pe nume Credo Mutwa, cu tată alb misionar creștin: alte cuvinte, înainte de a ști despre Sindromul Stock-
„Lumea e una, frate! Prin ochii mei ca și prin ochii tăi holm sau Planul Kalergi, trăsesem concluziile respecti-
și ai tuturor oamenilor privește același Creator! În noi ve, prin „scanările” proprii. Ajunsesem la ideea că se
locuiește și binele și răul. Depinde căruia din cele două urmărește dezintegrarea țărilor, dispariția națiunilor,

E
îi dăm voie să se manifeste. Indiferent dacă e vorba de prin desființarea identității naționale. Planul e greu, e
tuciurii, ca mine, sau de albi, ca tine, în fața Lui suntem bine pus la punct, iar unii oameni mici, ca noi, nu pot

D
egali!” (I, 78). De asemenea: „Cele două femei încercau face nimic. Doar o echipă completă, cu o ideologie,
să se alinieze cu universul, să intre în armonie cu el. Tai- sănătoasă, cu membri care să aibă poziții înalte, pe par-
nele lui erau infinite și greu de pătruns, însă, plecând curs, ar putea încerca o schimbare, numai că ne lipsesc
urechea la glasul său misterios ele înțeleseră că iubirea, eroii” (II, 320-321); „E greu de făcut casă în vremurile

O T E
acceptarea, mulțumirea și recunoștința erau frecvențele astea. – Da, nu mai e cum era. Atunci obțineam ușor
cele mai înalte care le puteau alinia cu divina creație. lemne pentru construcții. Acum vând pădurile peste
Își acceptaseră greșelile, se acceptaseră pe ele însele ca graniță, fură care cum poate. Unii se îmbogățesc, alții
ființe venite din Lumină, în întunecimea pe care pri- nu au lemne nici de foc. – Așa este, Ana. Bagă bătrâni
miseră puterea să o lumineze” (II, 369). Sunt numai la pușcărie pentru o căruță de lemne, iar pe cei ce scot

N
câteva exemple ale talentului prozatoarei mature, cu cu vagoanele din țară, se fac că nu-i văd. Hoții sunt
spirit critic pronunțat dar cu suflet generos și cald, care mână în mână cu cei din vârf. – Cum să-i vadă, dacă
este Emilia Amariei. sunt implicați toți? De la poliție, la primari, senatori,
Printre frazele de care vorbeam, răsădite cu grijă miniștri, parlamentari, până la capul țării, toți! Eu cu-
în epica romanului cu personaje și acțiune declarat-fic- nosc un actual ministru care a dat ordin în 1998:
tive, ar fi: „Africanii nu sunt chiar atât de înapoiați pe „Acum e momentul! Tăiați tot, radeți, că alte vremuri
cât ni se spune, să știi. Părerea mea este că ei duc o din astea nu mai prindeți!” Pe atunci era senator, acum
luptă pe care noi am cam pierdut-o. Țin mult la tradi- are funcție mai mare, zise Ana” (II, 326-327); „Numai
țiile lor și nu acceptă tehnologizarea. De aceea sunt nu- dacă ar fi avut puterea lui Moise, Haralambie și mulți
miți pe nedrept, sălbatici, deși cunoștințele lor, așa pri- alții care simțeau și gândeau ca el ar fi schimbat ceva.
mitive cum le credem noi, sunt în multe cazuri, mai Însă credința adevărată era puțină. Precum israeliții vo-
avansate decât ale noastre. De exemplu, în cazul vinde- iau un vițel de aur căruia să i se închine, la fel și oamenii
cării, ei stăpânesc niște noțiuni pe care, abia acum, chi- căutau forme și imagini după care să alerge, iar divini-
mia și fizica încep să le deslușească. Au vindecători, au tatea fusese aruncată în umbre și uitare. Rătăcirea de la
vizionari, au ritualuri de vindecare prin puterea incan- normele divine aducea cu sine dezastrul. Căci omul nu
tațiilor. Pe când noi abia începem să studiem puterea se poate conduce singur. Fără legi, el nu este decât un
cuvintelor! Probabil că ei au înțeles că dacă pierd tradi- bezmetic. Orbecăiește într-un sens fals, obținut prin-
ția riscă să dispară ca națiune” (I, p. 76); „Sunt un sus- tr-o fatală inversare a scării valorilor. În loc să-și ridice
ținător, în mare parte, al ideologiei și doctrinei Gărzii inima sus, spre divin, în dragoste, compasiune și unita-
de Fier, mărturisi Haralambie. Doar că nu agreez vio- te, omul a ales calea lui Cain, ucigând cu fapta și cu
lența, iar acesta este un mare impediment în a îmbrăți- vorba, spiritele curate” (II, 332); „Cuprinși de vraja ba-
șa în totalitate ideologia acestui partid paramilitar, ex- nului, se îmbulzeau să facă averi, cu toate că exista peri-

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 103
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

colul ca într-o zi să nu mai aibă țară. Regulile impuse știa că nu este ceea ce i se întâmplă, ci ceea ce alege să
din afară erau absurde. Se ajunsese până acolo că ne devină, Flavia mai cădea uneori pradă gândurilor ne-
învățau alții cum să mulgem vacile, cum să facem brân- gre. Cel mai dureros dintre ele era indus de realitatea
za, cum să tăiem porcii, de parcă pe la noi nu s-ar fi socială dezastruoasă, față de care găsise curajul să-și ex-
crescut oi, vaci și porci, de o veșnicie. Se instala un fel prime opiniile. Constatase cu amărăciune că, în impe-
de viață artificială dirijată dintr-un laborator nevăzut. riul minciunii, rostirea adevărului este răzvrătire. Învi-
Se auzeau tot felul de vești despre viitoare legi absurde nuită de naționalism, ca de cea mai gravă infracțiune,
care să pună taxe pe apa de ploaie, să interzică recolta- își pierduse din entuziasmul inițial. Cu aproape 30 de
rea fructelor de pădure și a ciupercilor. Cum recita cu ani în urmă, alături de întregul popor român, crezuse
ani în urmă, profetic, Natalia lu’ Feraru, „S-o-nvârtit în schimbare, combătuse pentru ea, însă, folosindu-se
lumea pi dos/ Șî pamântu-i mânios”, cam așa decur- de revolta oamenilor sinceri, deciși să se sacrifice pentru
geau toate acum. Patriotismul devenise un delict, iar libertatea lor, forțe militare străine împreună cu milita-
naționalismul o infracțiune” (II, 336-337); „Nu pentru rii români transformaseră idealul unei întregi națiuni
mine mi-e teamă, ci pentru copii. Uite unde i-a adus într-o martiriadă premeditată. Din păcate, plătiseră cu
generația noastră. Suntem vinovați de credulitate și na- viața copii nevinovați, zdrobiți sub șenilele tancurilor
ivitate. Ce le lăsăm moștenire? Fabricile s-au dărâmat, sau împușcați fără milă. Trădătorii pângăriseră crunt
spitalele sunt în paragină, pământul zace nelucrat... Altarul Sfânt al Patriei, sacrificându-i mișelește pruncii,
Oo, vai, Românie, mi-e jale de jalea ta, zise Flavia lăcri- pentru interesele lor abjecte. În mod cert, nu a plătit
mând.” (II, 338); „Generația care nu-și respectă bătrâ- nimeni pentru mulțimea de orori petrecute începând
nii, nu-și recunoaște trecutul, este ca o casă al cărei aco- cu anul 1989: nici pentru copiii uciși la revoluție, nici
periș se va surpa peste pereții slab construiți. Căci pentru mineriade, nici pentru Colectiv, nici pentru
fundația sănătoasă rămâne, orice ar fi” (II, 351); „Sunt morții din Apuseni, nici pentru 10 august, nici pentru
R

supărat și pe ticăloșii din guvern, pe parlamentari, pe jaful pădurilor, nici pentru alte multe fapte abominabi-
președinte, pe toți. Iată pentru cine și pentru ce l-am le. În România anului 2019, trenurile mergeau cu 30-
T O

ucis pe Ceaușescu. Nu-mi pot ierta asta, Flavia mea 40 km/h. Podurile se prăbușeau, iar aviația era la pă-
dragă. Am ajuns să fim o colonie. Suntem niște slugi. mânt. Flota maritimă dispăruse. Infrastructura rutieră
Corporațiile ne înghit. Totul e un haos bine calculat. era praf, agricultura era în aer, iar industria, distrusă,
Grea sarcină predăm generațiilor viitoare... Tot ce am furată și vândută. Țara era înglodată în datorii. Străzile
E C

stricat noi, să îndrepte ei. Un fiasco total. Iliescu ne erau pline de criminali, hoți și violatori, eliberați de sis-
rânjește și acum în față, deși este începătorul acestui temul politic mafiot. Copiii erau răpiți și exploatați. Cu
sistem politic mizerabil care a alungat peste hotare mi- toate acestea, se vorbea continuu la televizor, despre
lioane de tineri și cetățeni în puterea vârstei. Ba îi mai valorile democrației! Noțiunea de iad fusese înlocuită
L

ducem și urna acasă, să voteze, păi nu?! Avem o clasă cu un iad mult mai întunecat: diavolul, cu legiunile lui,
politică formată din iresponsabili și neisprăviți. Suntem întruchipa sistemul putred care conducea țara după
țara cu procentul cel mai ridicat de migrație pe timp de 1989. Iată de ce, în popor, apăruseră noi blesteme:
E

pace, din lume. Și toți zăcem așa, într-o letargie ciuda- „Du-te-n parlament, mincinosule!” sau „Du-te-n gu-
tă. Nu mai există eroi, Flavia…” (II, 360); „Dacă în- vern, hoțule!” Plini de amărăciune, cei drepți priveau
D

drăznești să faci excepție, să gândești cu propriul creier, cu neputință la distrugerea țării, alegând să-și trăiască
să ai propriile credințe, te consideră un paria. Nu i-ar fi apusul în liniștea anonimatului, în timp ce strâmbii
mai ușor, omului, să redescopere zeul luminos dinlăun- rânjeau din vârful piramidei, zdrobind sub bocanci su-
O T E

trul său? Căutând cu disperare zeul pierdut, în afara lui, fletele obidiților. Și în acele vremuri, omul și-a creat un
omul s-a rătăcit de propriul Dumnezeu și bâjbâie de nou dumnezeu, după chipul și asemănarea sa. L-a făcut
mii de ani, căutându-L. În timp ce majoritatea își arogă infatuat, răzbunător, lacom, hoț, egoist, șarlatan, crud,
drepturi de judecători, nu-și văd de loc propriile rătă- trădător, duplicitar, rău, capabil de iubire condiționată,
ciri și erori. Pe omul care nu vrea să gândească, trebuie de ură și pedepse înfiorătoare. Fiindcă altfel, omul nu
să-l lași în voia minții lui. Nu e bine deloc, să stârnești putea stăpâni peste om, ca să-l facă nenorocit. Ce a fost,
N

întunericul din el.” (II, pp. 366-367); sau la final: „Deși este și va mai fi. Nimic nou sub soare...” (II, 370, subl.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


104 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

autoarei). Și multe altele, nu le putem reproduce pe «roman al universului rural, cu exponenţialitate pe toa-
toate aici. Portretele personajelor sunt foarte bine reali- te cele trei paliere: estetic, etic şi etnic», în măsura în
zate, cu minuția detaliului semnificativ, cum bunăoară care această carte continuă în felul său tradiția romanu-
acela al librarului Tătaru la p. 31 a primului volum, al lui național, de la Rebreanu (Ion, 1920) și Eliade (Hu-
lui Alex la p. 32, al Flaviei – eroina-scriitoare la p. 33, al liganii, 1935), la Preda (Moromeții, 1955 și 1967), Să-
lui Vasile-a Anichii la p. 46, sau al lui Haralambie, la p. raru (Niște țărani, 1974), Tomuș (Aripile demonului,
331 a volumului al doilea. Acțiunea este mereu palpi- 2007-2019 și încă)...
tantă, iar narațiunea captivantă prin succesiunea eveni- Sunt tot atâtea motive să considerăm, pe bună
mentelor pline de sens, a descrierilor ambientale ferme- dreptate, romanul Flavia al poetei și prozatoarei Emilia
cătoare, de atmosferă sufletească sau conflictelor de idei Amariei ca pe una din cărțile cu mesaj patriotic origi-
și situații; tema unui complot anticomunist armat, din nal ale anului 2020, cu totul lipsit de cumințenie co-
interior, cu ofițeri de rang superior implicați, mărind rect-politică, un roman în același timp controversat și
miza dramatic-politică a intrigii romanului. Distinsul de referință, o provocare pentru istoria romanului ro-
critic Aureliu Goci ar putea vorbi despre Romanul Fla- mânesc.
via ca despre «o carte extraordinară și plurivalent sem-
nificantă, în mai multe contexte socio-politice», ca un Ghenarie 2021, Sibiu-pe-Cibin.

R
T O
E C
L
E
D
O T E
N

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 105
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R
T O Daniel MARIŞ Protocolul iluziei

Z ece ani de poezie, reuniți într-o antologie


– „Ceasornicarul” (Ed. Neuma, 2020) ne
de incertitudine pare a fi în dese rînduri, poligonul
de mesaje profunde și simple, într-un spațiu și într-o
L E C

oferă Horia Gârbea, în cea mai recentă apariție a sa exterioritate unde se proiectează viziunea rostită cu
editorială. Selecția, una destul de riguroasă, are drept senina eliberare de nostalgie recuperatoare. Din aceas-
bază cinci volume de poezie apărute de-a lungul aces- tă stare de suspendare, cu nimic mai iertătoare decît
tui interval: „Pantera sus, pe clavecin” (2011), „Tre- punctele de suspensie ale clipei încremenite, emoția se
cutul e o sărbătoare” (2012), „Celălalt țărm”(2017), infiltrează încetul cu încetul, precum un parfum înșe-
„Poeme cu înger”(2018) și „Pisica din Kavala (2019). lător ce ajunge să te acapareze cu totul. Este și aceasta
Lirica sa este una aparte, originală, plină de tâlc, un una din calitățile acestei poezii, de a-te face să deschizi
E

adevărat refugiu tranchilizant din porțile cetății fără luptă, sedus de


D

fața agresiunii potențiale a cenu- o aparentă stare de acalmie al că-


șiului și perifericului, o poezie rei văl transparent ascunde de fapt
scrisă cu multă abilitate, ca o cap- altceva: „nu știm ce se petrece/ în
cană în care odată intrat descoperi camera de alături/cîteva foșnete/
O T E

o altă dimensiune a importantu- sunet de pași întrerupt/poate un


lui și insignifiantului. Puterea sa strop de parfum/ieșind de sub
de extincție este dublată de o fină ușă/ nu putem știi/ce se întîmplă
intuire și percepție a absurdului, alături/ semnele sunt prea puține/
în jurul căruia se difuzează subti- ca să bănuim/ poate doi oameni
le arome de ironie și autoironie și se iubesc/ sau se despart poate/ se
N

unde nu se poate, creearea iluziei pun la cale războaie/ ori armistiții


că ea există... Este una din calități- și poate/ nu e nimeni doar vîntul/
le care-l individualizează pe poet și care foșnește imită pașii/aduce
calitatea rezultatului obținut este parfumul/poate că nu există/ni-
una remarcabilă. Dincolo de un mic alături și dincolo/ de ușă e o
apetit al acestui câmp magnetic grădină sau/ o prăpastie nesfîrșită/
pregătit să se replieze de la instinct cînd ușa se va deschide/ trebuie să
la metamorfozare, desfășurarea li- ne/ așteptăm la orice“ (o să plec o
rică beneficiază de o naturalețe să uit ). Jocul nuanțelor, mirajul
nedisimulată, în siajul unei unui prefacerilor de sine, coordonate-
spirit rafinat-ludic ca suport exis- le alegorice ale spunerii sunt tot
tențial distinct : „păcat că nu poți muri/decât o singu- atâtea mijloace de persuasiune lirică folosite pentru a
ră dată/când și cele mai proaste/spectacole au parte/ obține un efect diferit, prin provocarea impulsurilor
de repetiții/ce-o fi fost în capul / lui dumnezeu cînd/ și într-o oarecare măsură, a experiențelor. Momentele
ne-a dăruit/ o singură moarte/ cum ai mai repeta-o/ acestor stări se nasc și se amplifică una pe alta fără res-
cum ai mai perfecționa/ fiecare detaliu/ strigînd aici pectarea unui anume ritual în afara risipirii protocolu-
n-a fost bine/ sau dimpotrivă așa/ așa asta este/ cum ai lui iluziei și aparențelor sale: „secunda acestui vis/ este
mai schimba/ procedeele de sinucidere/ ca pe niște lo- cea mai/ lungă secundă a lumii/ în ea îngerul meu/ îmi
curi/ de vacanță ca pe niște femei/ dacă moartea mea ar povestește viața lui/ nesfîrșită/ în care eu/ sunt doar
avea/ mereu alți spectatori/ aș juca-o cu atîta/ însufle- secunda care-a trecut” (rondul de noapte ). Poezia lui
țire și aș citi/ cronicile fiecăreia / de sute de ori” (filmul Horia Gârbea are toate argumentele necesare pentru a
pe care l-am mai văzut ). O anume stare de așteptare, rămâne multă vreme, acolo, în mintea cititorului.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
106 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

„Un exil al cuvintelor” Dan PERŞA

R
T O
F iresc, după ce a ajutat atâţia scriitori să aibă
o carte frumoasă ca obiect (ceea ce i-a atras
lăuntrul omenesc. Astfel se naşte un echilibru. Deloc
suficient fericirii, dar nici căderii în pesimism. Astfel

L E C
aprecieri asupra talentului de grafician), Mioara Bă- că viaţa omului pare a se clădi dintr-o dialectică. Şi
luţă îşi creează singură coperta la volumul de poezii e mai degrabă o luptă, dar nu cu neantul, ci o lup-
din 2020, apărut la Rovimed Publishers şi intitulat tă împotriva a ceea ce este corupt, negativ, a ceea ce
„Frunze – sub un ştergător de parbriz”. Prefaţa este nu se împlineşte. Pentru că, până la urmă finalitatea
semnată de Dan-Bogdan Hanu, care cu microsco- împlinirii ne mobilizează pe fiecare dintre noi. Dar
pul său cerebral scoate la iveală toate amănuntele, împlinirea este pentru fiecare om alta. Înţelepţii spun
nuanţele şi textura poeziilor (mi-ar fi plăcut să spun că ea nu este posibilă, iar eul poetic al Mioarei Băluţă

E
„textuarea”, dar Mioara Băluţă nu produce lumea din pare să fie în acord cu ei. Nu vine însă dintr-o pornire

D
text, ci dimpotrivă, textul vine din lume), făcând un de raţionalizare, ci prin simţire, ceva ce se transmite ca
deserviciu confraţilor care vor mai vrea să scrie despre o lipsă de speranţă. Împlinirea nu a venit şi probabil
carte, pentru că nu prea mai au ce să adauge. Şi totuşi, nu va să vină, aşa încât tot ce se poate face este să ob-
frumuseţea artelor stă şi în servăm posibilul echilibru al

O T E
aceea că mai poţi găsi un sens lumii. Ca să evităm pesimis-
general, mai poţi veni cu idee mul. Este, atunci, poezia Mi-
nouă chiar şi atunci când pare oarei Băluţă şi o poezie a evită-
că totul se va fi spus! rii. A prevenirii căderii într-o
Poezia Mioarei Băluţă stare fără ieşire. Dacă speranţa
este despre echilibrul lumii. ar exista, ieşirea din impasul

N
Echilibrul între bine şi rău, patului procustian al existen-
între frumos şi urât, între iu- ţei neîmplinite, ar fi uşoară.
bire şi nepăsare. Da, vechiul Cititorul ar primi o gură de
binom iubire – ură nu este oxigen, dacă ar găsi în poezii
prezent aici şi nimic violent o cât de mică referire la ce ar fi
nu afectează curgerea acestei s-o împlinească pe poetă. Însă
poezii. Orice revoltă este refu- ea este de o discreţie totală în
zată (nu însă la modul absolut, această privinţă. Şi n-ai cum
„opriţi-vă! am strigat” – dar e să ghiceşti. Dragostea? Cele-
revolta împotriva golirii de britatea? Ce ar face-o fericită?
sens a vieţii în general, elu- Căci împlinirea aduce ferici-
dând astfel referirea la viaţa rea. Dar nu spune nici că ar
personală). Existenţa este lua- aştepta ceva. Poezia sa ar deve-
tă ca atare în curgerea ei ca un ni atunci o poezie a aşteptării.
fluviu mâlos ce lasă pe maluri Ca în „Deşertul tătarilor”, ca
fecund cernoziom. Astfel, to- în „Aşteptându-l pe Godot”.
tul se estompează. Tot ce este Refuză însă expunerea zonelor
urât în existenţă, este com- sale interioare de intimitate.
pensat de un miracol al na- Nu cred că asta vine din fap-
turii. Tot ce este violent, este tul că ar vrea să se protejeze, ci
resorbit de înaintarea indiferentă a timpului. Tot ce dimpotrivă, din faptul că este puternică. Poate câştiga
este scălâmb afară, este compensat de ceva mirific în de una singură (dramatic, prin #rezist), fără să-i im-
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 107
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

plice pe ceilalţi semeni, fie ei cititorii poeziei. Lor le asumă, ca pe un loc de refugiu înfrumuseţat. Poeta
oferă doar starea de echilibru la care a ajuns şi parcă nu-şi scrie doar poezia, ci transmută cărţile confraţilor
le spune: vedeţi, se poate şi aşa. Ei, poetei, îi este de în poezie, făcându-le să fie la rândul lor tot poezia ei.
ajuns că are poezia! Iată, m-am exilat în cuvintele po- Dacă a am privit până acum prospectiv, spre
eziei, pare să spună ea, iar într-o mărturisire, face mai viitor, poezia fiind un dat din momentul publicării ei
mult decât o mărturisire de credinţă: o mărturisire de într-un volum, nu ar trebui să ne întoarcem şi înapoi,
fiinţă. „... poezia mea (cel puţin mie) mi-a oferit acea spre punctul ei de geneză? Cum s-a ajuns la această
întoarcere la starea embrionară a vieţii, un loc de exil, arhitectură poetică înălţată într-un „exil al cuvintelor,
un loc al migraţiilor mele unde, privindu-mă, cineva cu iz de cenuşă răscolită”? (Căci actualmente, poezia
ar putea auzi uneori un ţipăt îngeresc, alteori un zgo- Mioarei Băluţă este un loc de exil). Cum formatea-
mot de oase aruncate pe nisipuri şi, de cele mai multe ză trecutul poezia Mioarei Băluţă? Desigur, nu avem
ori, mişcarea unui corp blocat în inima zăpezii”. cum şti, noi avem doar produsul final al combustiei
Consemnarea mea critică virând mereu (cum vieţii şi artei, poezia.
mi se întâmplă de obicei) către o schiţă de portret, e Încât nu aş putea prevedea încotro va evolua
de spus şi faptul că Mioara Băluţă nu se exilează doar această poezie în următoarele volume. Poate porni, de
în poezia ei. Ea se exilează şi în cuvintele a ceea ce aici, de unde se află, în orice direcţie. Nu e nevoie de-
citeşte, atunci când lectura îi oferă tărâmul ce posedă cât de un mic „zvâc”, care să producă un dezechilibru
valenţa de a fi transformat în spaţiu personal. Scriind în acest mers pe frânghie deasupra genunii, un mers
despre el, schimbă cuvintele lui în cuvintele ei. Şi-l pe frânghie fără asigurare.
R
T O
E C
L
E
D
O T E
N

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


108 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Poeme WEI PENGZHAN

TR ADUC ERI
„Am văzut albastrul cerului foarte umil”

Zburând deasupra unui copac tânăr


Stând pe peretele foarte nou
Văd albastrul cerului
Foarte umil
Șinele trec prin culoarea gri
Oraș mic
Dangăt ușor „Acesta este micul meu balcon”
Între cer și apă
Păstrând cele mai confortabile ritmuri Balconul nu este mare
Drumul este foarte mare, foarte lung, foarte departe Puneți niște noroi pentru a planta florile
Noroiul nu este negru Florile au dispărut și mai există câteva frunze verzi
Copac la marginea drumului
Pentru un colț al unei case mici
Foarte tânăr de mulți ani
Adăugați puțin verde
Perdelele s-au deschis
Ochii erau obosiți
Eu din cerul albastru
Vreau să văd verde
Auzind multe sunete de păsări
Zburând deasupra Verde în depărtare, prea departe
Întinde și răsucește
26 Martie 2017 Până la textura reală
Întoarce fața către miros
Simte gustul frunzei
Nămolul de aici nu este adânc
Adaugă niște îngrășăminte
Apă la timp
Știu că o vei face
creștere

30 Iunie 2018

(Traducere din limba engleză


de Constantin Severin)

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 109
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Michel LOUYOT O cafea la soare

N ăscut în 1938, scriitorul francez Michel


Louyot – pe care l-am mai prezentat și tra-
dus în paginile „Bucovinei literare” – este autorul unei
gând să mai candideze.  „Dar dumneata?” m-a între-
bat dintr-o dată. „Sunt scriitor”. Deîndată am regre-
tat că m-am prezentat astfel. Mi se părea pretențios,
opere vaste, eteroclite, compusă din romane de autoficți- dacă nu cumva o răstălmăcire a adevărului. Desigur,
une, nuvele, monografii, poezie, carte pentru copii și  ti- scriam, și încă scriam de mână pe hârtie japoneză tot
neret. Cariera de diplomat cultural a acestui profesor de felul de fragmente de impresii, reverii, care mi se adu-
Litere din Moselle a început în anii 1960 în Estul Eu- nau în sertare.  Mi s-a întâmplat chiar să public câteva
ropei, șederea în România (ca lector de franceză la Uni- nuvele, povestiri și chiar două sau trei romane.  Oare
versitatea „Al. I. Cuza”)  soldându-se cu volumul„Rou- și-a dat seama de ezitarea mea? Dacă da, nu a lăsat să
manie, petite planète”, interzis de dictatura comunistă se vadă nimic. „Ei bine, vă invit la Festivalul nostru!”
de la noi. Acest mare admirator al Bucovinei a primit în A pufnit în râs și m-a privit insistent.    Doar atunci
2011 premiul Grenzen Fliessen pentru povestirea „L’An- am remarcat ochii migdalați, blândețea glasului,  am
ge de Bucovine”, din care am tradus un fragment pentru fost uimit de amestecul de simplitate și rafinament ce
revista noastră. emana din ea. „Oh, mi-a sosit trenul!” a strigat din-
În condițiile pandemiei actuale, scriitorul octo- tr-o dată, uitându-se la ceas. Mergea tot mai repede.
genar, care a fost în anii 2000 invitatul Universității Cu greu o urmam. „Ce semn sunteți?” Întrebarea era
„Ștefan cel Mare”- unde a donat cîteva din volumele neașteptată. „Balanță”. Urca deja treptele ce duceau la
sale – a publicat la  Editions Complicité (Paris, 2020) peron. „Ador semnul ăsta”. Difuzorul anunța plecarea
romanul-jurnal  „Un Café au soleil/ O cafea la soare ” iminentă a TGV-ului. Am ajuns gâfâind pe peron, pe
în care narează, într-o perspectivă proprie, evenimente când ea urca deja în vagon. „O cafea la soare?”. Ușile
din viața sa, totul fiind generat de o întâlnire datorată s-au închis și trenul de mare viteză a pornit.
hazardului cu o tânără profesoară de Litere. Din acest A trecut o săptămână. În vremuri normale, toa-
roman am selectat      două fragmente semnificative, în tă scena asta mi s-ar fi șters din minte chiar a doua zi,
care scriitura uneori minimalistă a lui Michel Louyot atât de intens e fluxul vieții într-un oraș mare. Aș fi
depune mărturie asupra cotidianului francez în pande- uitat imediat data a ceea ce nu poate fi numit chiar
mie, dar și aduce în prezent momente  plăcute  din cari- o întâlnire. Doar o încrucișare de drumuri, o întâm-
I

era sa diplomatică. plare, un eveniment minuscul. Dar, în circumstanțele


  actuale, e imposibil să nu memorizezi data. Mica sce-
R

Am întâlnit-o marțea trecută, în curând va fi nă s-a desfășurat în ajunul anunțului privind decretul
E

o săptămână. Undeva, în fața gării. Decretul privind Ministerului de Interne. În ultima zi când puteam cir-
limitarea deplasărilor încă nu fusese publicat.  Părea cula liberi.  Încă nu aveam nevoie să am asupra mea
U C

grăbită. Căuta un birou de poștă. Era pe o stradă ală- „Atestatul pentru deplasări scurte, în apropierea do-
turată. Aș fi putut doar să-i explic, dar mi-am propus miciliului, privind activitatea fizică  individuală apli-
să o însoțesc până acolo. Căra pe jos o valiză și ducea când articolul 1 al  Decretului  din 16 martie 2020
un rucsac ce părea tare greu. „Cărți”, mi-a zis. Am referitor la deplasări în cadrul combaterii propagării
A D

așteptat-o în fața poștei. Părea ușurată și nu s-a mirat virusului Covid-19”. Acum, când sunt obligat să stau
văzând că am rămas s-o aștept. Fără să-i cer, a înce- izolat, asemenea zecilor de milioane de francezi, a su-
put să-mi povestească despre treburile curente, despre telor de milioane de ființe, asemenea lor sunt privat
corespondența cu editorii, despre discuțiile telefonice de distracție, singur cu mine însumi, în așa fel încât
T R

cu librarii, autorii care lăsau totul baltă, guvernul care orice eveniment, oricât de mic, capătă o importanță
tergiversa, Ministerul Culturii greu de contactat, pri- pe care n-ar fi avut-o înaintea flagelului. Deși conside-
marul care nu lua nici o poziție, pentru că nu avea de rat „persoană din categoria de risc”, nu am motive să
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
110 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

mă plâng de soarta mea, dacă o compar cu aceea a me- hotelului și sunt poftiți să se așeze la mesele de patru
dicilor, a asistentelor, a infirmierelor, a muncitorilor, a persoane, după afinități. Roger Hanin[1], care stă la
transportatorilor, a factorilor, a polițiștilor, care își fac altă masă, mă apostrofează: „Oriunde mă duc, Atașatul
treaba cu devotament pentru ca funcționarea societă- cultural stă la masă cu mine Nu vă sunt pe plac!”. „Nu
ții  să continue. „Persoană din categoria de risc”, da, vă îndrăgesc și nici nu vă urăsc, poftă bună!” Răspun-
dar protejată și dispunând  de acest timp liber ca să sul n-a întârziat. Nimic nu mă obliga, nici în uzanțe,
mediteze asupra celui mai mărunt fapt din perioada nici în protocol, să mă așez la masă cu Roger Hanin.
izolării. În vreme ce atâția semeni se simt pierduți în Un actor ca oricare altul, dar  un cunoscut cumnat[2],
fața timpului  mort, viața îmi propune mie un sens, ceea ce nu puteam ignora. Adevărul e că am preferat să
un colac de salvare ca să trec peste perioada  amenin- mă așez la masă cu Lino Ventura.[3] Pe actor îl apre-
țătoare. ciam iar omul mi-a inspirat simpatie imediat. Aveam
Gaura asta neagră seamănă cu un no man’s comunicare. Și când, după câteva zile, actorul m-a
land. Dacă aș căuta o analogie cu ceva cunoscut, sunat din    camera lui pentru „o problemă urgentă”
atunci ar fi spațiul care despărțea partea estică a Berli- m-am grăbit să-i răspund, mai mult din plăcere decât
nului de cea occidentală.  O zonă aproape pustie, așa din datorie. Lui Lino îi dispăruse pașaportul. Ei bine,
cum sunt acum străzile și piețele din orașele noastre, după două zile avea nevoie de document, trebuia să fie
dar o zonă extrem de periculoasă în care omul impru- neapărat la Paris ca să-și sărbătorească a șaizecea ani-
dent, temerar sau simplul neavenit poate fi nimicit versare cu familia. Înainte de a alerta autoritățile, adică
oricând.    Cu siguranță va fi un „ante” și un „post” partenerii noștri de la Ministerul Sovietic al Afacerilor
virus, ni se spune mereu. Dar între timp va trebui să Externe, am hotărât să fac o anchetă discretă  în interi-
încercăm să trăim. (pp. 7-9) orul hotelului. Supraveghetoarea de la etaj mi s-a părut
  în afară de orice îndoială. Am umblat puțin pe holurile
* hotelului „Rusia”, apoi m-am dus la recepție. Una din
 Sub pensionar se află copilul care a cântat în fete se uita ciudat la mine. M-am așezat în fața ghișe-
corul bisericii, micul seminarist, chelnerul de cafenea, ului, prefăcându-mă  că aștept un client. În realitate,
culegătorul de căpșuni, fotbalistul, profesorul, direc- speram ca fata să rămână singură, măcar o clipă.  Am
torul, atașatul cultural.  Fiecare funcție, fiecare rol își așteptat mai bine de-o oră.  Își ferea privirea de a mea
lasă amprenta. Ultimul suscită  cele mai multe între- și am surprins-o roșind. În sfârșit,  singură! M-am gră-
bări, dacă nu cumva fantasme. Atașat cultural. Unii își bit. Înainte de a-i explica ceva, încurcată, uitându-se
închipuie petreceri ce nu se mai termină, șampanie, în dreapta și în stânga, mi-a spus: „Eu sunt vinovata,
caviar, țigări de foi, întâlniri în Orient Expres. Me- Monsieur!”. „De ce? Trebuie să plece la Paris pentru
seria asta e mai prozaică. Rezervări la hotel, bilete de aniversare!”  „M-am îndrăgostit de el, Monsieur, ierta-

I
tren și de avion. Organizare de concerte, balete, reci- re, iertare!”. I-am povestit totul lui Lino, la adăpost de

R
taluri spectacole diverse. Procurare  de vize.Transpor- microfoane. „Îmi plac oamenii ăștia”, mi-a spus, după
tul materialului pentru scenă, a instrumentelor muzi- care i-a oferit recepționerei o casetă video cu autograf.

E
cale, a discurilor, a filmelor. Primirea personalităților (pp. 165-166)
la aeroport, cu care trebuie să te porți cât mai bine.                       U C
Bref, multă intendență. Ca să spun adevărul, am fost Note.
răsplătit de sute de ori pentru toate eforturile. Atâția 1.Roger Hanin, actor și regizor de film francez
(1925-2015), n.t.
artiști, atâția cântăreți, pictori, dansatori, dansatoare,
2.Roger Hanin era cumnatul Președintelui Franței,
actrițe, actori, scriitori, poeți, francezi sau străini, atâ-
A D

Frédéric Mitterand, n.t.
tea întâlniri de povestit, iată doar una singură! 3. Lino Ventura, actor italian de film care și-a petre-
Iulie 1985, la Hotelul „Rusia” din Piața Roșie. cut cea mai mare parte din carieră și viață în Franța (1919-
O săptămână a filmului francez a fost organizată în 1987), n. t.
colaborare cu partenerii sovietici. Delegația franceză e
T R

importantă. Producători, realizatori, scenariști și actori (Prezentare şi traducere


sunt invitați la prânzul de deschidere la restaurantul de Elena-Brândușa Steiciuc)

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 111
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

R I
E Moses ROSENKRANZ „Mi-am purtat satele în mine...”

E dmund Hans Rosenkranz s-a născut în kranz s-a întors la București, însă, oprimat de condiția
C

1904, într-o familie de evrei săraci din satul economică, dar și de faptul că era considerat un pro-
Berhomet, Bucovina. Protestând împotriva exceselor scris politic și nici măcar recunoscut ca poet, în 1961 a
D U

antisemite ale unuia dintre profesorii săi, care-l vizau pe emigrat în Germania de Vest, loc în care a rămas la fel
unul dintre colegii viitorului poet, el „a adoptat” la vâr- de neobservat de scena literară și editorială germană,
sta de unsprezece ani numele Moses. A învățat de copil având diferite meserii. Până la moartea sa, în 2003, a
idiș, germana, ruteana, româna și poloneza, dar dintre locuit într-un sat din Regiunea Pădurea Neagră alături
T R A

toate aceste limbi, a scris exclusiv în limba germană. Îm- de cea de-a doua soție a sa, Doris.
preună cu familia, refugiați din satul în care se născuse, Opera lui Moses Rosenkranz a fost pusă la dis-
trăiește în Primul Război Mondial sub spectrul sărăciei poziția publicului de Rimbaud Verlag, în Germania,
și al foametei. La paisprezece ani, odată reîntorși acasă, care a publicat biografia fragmentară în edițiile Copi-
găsește în pivnița casei un soldat mort, care se sinucise, lăria. Fragmentul unei autobiografii (2001) și Tinerețea
iar la scurt timp moare subit tatăl său. Sunt experiențele (2004 ), și poeziile sale în edițiile Bucovina. Poezii alese.
traumatice care l-au făcut pe Moses Rosenkranz să scrie 1920 – 1997 (1998) și Viziuni (2004). Cele nouă po-
primele poeme. Însă, odată cu moartea tatălui, Moses eme traduse mai jos sunt selectate din volumul Bucovi-
a trebuit să lupte nu doar pentru propria existență, ci și na. Poezii alese. 1920 – 1997. Acest volum este o anto-
pentru cea a familiei. A plecat în Franța, acolo unde a logie menită să descrie peisajul, mozaicul etnic regional
trăit soarta unui muncitor migrant foarte prost plătit, și istoria Bucovinei de altădată.
iar din 1927 a slujit în armata română timp de trei ani. Creațiile lui Rosenkranz au o linie melodică
Citindu-i poeziile, prietenii l-au încurajat să scrie pri- captivantă, transmițând cititorului imagini inconfun-
mul său volum, Viața în versuri (Leben in Versen), care dabile alimentate de experiențele extraordinare pe care
a fost publicat în 1930 la Cernăuți. Alături de volumul le-a trăit în patria sa. În ciuda faptului că mediul în care
Ferestre pictate (Gemalte Fensterscheiben, 1936), Moses s-a născut nu i-a oferit un adăpost călduros și recunoaș-
Rosenkranz se dovedește a fi remarcabil ca poet buco- tere, acesta a fost profund recunoscător pentru dăruirea
vinean, dar trăiește departe de saloanele culturale din unei comori poetice în imagini, dar și pentru solurile
Cernăuți și București. Lucrează pentru Ministrul Afa- complexe din punct de vedere lingvistic, din care a cres-
cerilor Externe din România și ca secretar privat pentru cut arta cuvintelor sale. Moses Rosenkranz a considerat
politicianul și scriitorul Ion Pillat, traduce în limba ger- Bucovina o sursă nesecată de inspirație. În cartea au-
mană cântece și poezii populare românești, apoi scrie tobiografică Copilăria, poetul mărturisește că primele
evaluari grafologice pentru un ziar. Citind un model de dialoguri pe care le-a avut au fost cu natura, cu copacii,
scriere de mână al lui Rosenkranz, Regina Maria a fost cu vântul și cu norii, fapt care a rămas ca trăsătură defi-
atât de impresionată, încât îi cere poetului să îi scrie nitorie a poemelor sale. Comuniunea sa cu natura nu a
autobiografia. La scurt timp însă, Moses Rosenkranz a fost la fel de amenițată ca relațiile pe care le avea cu cei
fost trimis în lagărele de muncă ale fasciștilor români, din jur, constatând, așadar, că doar în natură poate să
unde a fost coleg de suferință cu Paul Celan, din 1942 existe o frumusețe nediluată. Pentru Rosenkranz cerul
până în 1944, reușind în 1944 să evadeze. După sfârși- și pământul devin materialul cu ajutorul căruia poate
tul celui de-al Doilea Război Mondial, a lucrat pentru concepe o natură palpabilă cu mâinile.
Crucea Roșie Internațională, dar pentru că i-a ajutat pe Atributele vieții satului Berhomet pe care Ro-
soldații germani, acesta a fost răpit de serviciul secret senkranz le enumeră în poemele sale sunt sinonime cu
rus în 1947, fiind dat dispărut în România și supor- condițiile cu care era familiarizat: izolarea, mizeria și
tând timp de zece ani condițiile groazice din gulagul vulnerabilitatea. Fragilitatea locurilor descrise poartă
sovietic, în regiunea siberiană. În 1957 Moses Rosen- nucleul fragilității oamenilor care, acaparați de ravagiile
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
112 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

provocate de natură și război, trăiesc în imposibilitatea Trimis de la Tine


de a comunica cu restul lumii, făcându-i astfel să se sim- Nu mă înspăimânt de ei,
tă pierduți. Pentru poet frumusețea copilăriei se sfârșeș- Dar mă cutremur la povara durerii,
te acolo unde începe groaza morții. Groază care totuși Încât nu-mi mai simt niciun mușchi.
își găsește alinarea odată cu regăsirea spațiului protector Dă-mi harul cuvântului, ajută-mă,
spiritual aflat în imaginea mamei. Pentru evrei, mama Pentru că, despre ceea ce scriu ușor devine:
este ființa care are rolul cel mai important, acela de a Iată, ridic mortul fără de efort
educa copiii transmițându-le importanța spiritualității De pe această foaie, acum, pentru Tine.
în viață. Astfel că, în poemele lui Rosenkraz, împletirea
unor carateristici nu este întâmplătoare. Casa, omul și
locul de rugăciuni indică cele mai temeinice forme de Punct de naștere
apartenență unde, materialul, umanul și spiritualul se
întâlnesc. M-am născut într-o oră de durere
Pe perioada deportărilor, Moses Rosenkranz a Într-un popor persecutat și fără drepturi,
simțit sfâșietor imposibilitatea de a așterne pe hârtie În care nu mă aștepta nimeni
poezii, astfel încât acesta a memorat fiecare vers al cre- Dovadă fiind privirea moașei.
ațiilor sale, aflându-se sub presiunea alienantă a muncii
fizice. Dar acest fapt nu a constituit un impediment în M-am născut într-o casă sărăcăcioasă,
rememorarea evenimentelor la care a fost martor, ci a În care nu era loc pentru mine.
provocat unicitate poeziilor, plasându-l astfel, iată, în M-am născut pe acel pământ,
rândul figurilor importante din Bucovina (alături de Unde nu aveam ce să caut.
Paul Celan, Alfred Margul – Sperber și Rose Auslän-
der). Și pentru că poemele sunt scrise la o oarecare dis- Într-o lume cu ușile închise,
tanță de evenimentele biografice care le-au generat, ele Am venit ca un oaspete fără adăpost.
devin mărturisiri născute cu ajutorul tensiunii dintre Am simțit cum vânturile se duc,
profunzimea gândirii și simplitatea formei; mărturisiri Și așa am devenit el însuși fără să mă mișc.
ale amărăciunii, dragostei, solidarității, casei, loialității,
suferinței, naturii și omului, toate construite printr-un
limbaj poetic unic. Era convins că doar așa poate găsi o
cale de ieșire din confuzie, groază și singurătate. Astfel
Satele mele
că, pentru Moses Rosenkranz poezia a fost mai mult
Satele mele sunt ca niște câini rușinați
decât un crez, a fost singurul mijloc prin care se putea

I
zac oarbe în mlaștinile lor negre
salva de mizeria în care risca să se înece.
zac bolnave și își ling rănile sângerânde

R
zac în afara lumii...pierdute

E
La vederea unui sinucigaș Anii sunt inaudibili și invizibili
în uniformă, 1918 Moartea stă cu o coasă la ușă
U C

Nu pot să înțeleg toate limbile oamenilor, Când vine iarna, vin și albele furtuni
Dar pot să le înțeleg suferințele. oprimându-le în nopțile sale lungi
A D

Tată, lasă-mi scrisul, și închizându-le în temnițele sale reci


Pentru asta Tu mi-ai dat mâna. unde sunt ca într-o groapa penitenciară
Soldații se tem unii de alții,
Și se înspăimântă de propria imagine, Umplându-și doar sufletele cu întuneric
T R

Precum se cutremură de propria persoană: înfășurându-și strâns somnul cu frig


Sunt asemenea unui cadavru lipsit de vedere, Când vine primăvara, încuietoarele de îngheț se rup
lipsit de viață. și zvăpăiata apă poartă departe
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 113
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

colibele ca pe niște butoaie stoarse Ai ademenit dimineața pentru ei prin fereastră,


lovindu-le goale de malul rupt Pentru ei în pământ te-ai lăsat.
R I
Vara le seacă în arșiță, Ei bine tu, cu picioarele strânse de pământ,
Tomna le îneacă în mlaștina neagră Dar corpul plin de raze, te gândești.
E

Te văd cum cu gesturi de lut,


Satele mele sunt ca niște câini rușinați Cărămidă cu cărămidă-ți ridici și zâmbești.
C

zac oarbe în mlaștinile lor negre


zac bolnave și își ling rănile sângerânde De ce zâmbești cu privirile cioburi făcute?
D U

zac în afara lumii...pierdute Nici sâmbătă nu este, iar Domnul este departe!
Între timp, în ordinea cioburilor făcute
Anii sunt inaudibili și invizibili O nouă viață-și așteaptă întruparea...
Moartea stă cu o coasă la ușă
T R A

Memorie incertă Sărmanele mame


Am simțit raiul pe propria-mi piele: Pașii argintii ai nopții
Copilăria-mi a zburat în jurul florilor Sunt calea către Dumnezeu;
De unde a extras dulceață pentru ochi și gură, Fecioara cu trenele purpurii
Îngăduindu-mi, în pași de dans, să țin lumina în brațe. Urmează cântecul morții.

Am trăit-o? Nu a fost un vis? Îngropat lângă inimă,


Nu a fost o reflecție înfloritoare Copilul nu va deschide niciodată ochii
A Fetei Morgana? Pune-l la sânul tău, Doamne,
A aburilor negrii desprinzându-se de pe sol, Și scufundă-l înapoi în misterul nopții.

Care este probabil aerul morții ce iese din pământ,


Întinzând mâna în jurul hoitului. Amprentă profundă
Oare a fost cu adevărat? Sau este oare doar visul
Că mi s-a permis odată să rătăcesc în rai? Mi-am trădat patria
Și mi-am lăsat acolo sufletul,
Tărâmul artei – nisip de cristal
Portretul unei bătrâne Pe drumuri prăfuite schimbate.

Un corp care a zămislit zece vieți, Ochii sunt slabi, cuvintele se ofilesc,
Un chip care a îngăduit patru decese. Cântecul plin de viață s-a risipit
Un craniu în al cărui păr rar O, lume – atât de sumbru pierdută și dureroasă
Înșiși omenirea o furtună a încâlcit. Sufăr zdrobirea mulțimii tale pestrițe!

O, muică, privesc făptura ta Mi-am trădat fericirea,


Și câteodată simt: tu ești o casă Din juru-mi nopțile misterioase
În care evreii merg să se roage, Răsună din buze a sferelor muzică
Ești o chilie bătrână, argiloasă. Și foșnesc un ecou de cuvinte profetice.

Împotriva mâniei lui Dumnezeu te-ai protejat Apoi văd în vis splendoarea patriei mele
Prin viețile cărora le-ai dat viață; În mijlocul valurilor de noapte
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
114 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Și plutesc prin spațiu nesfârșit, Mă-ntreb: mai sunt vii aici


O, patrie, odată cu tine nimicit. Cuvintele poporului meu?

La granița cu limba germană Nici un destinatar

I
Poporul meu atârnă-n funie Nu mi-a fost dat nimenea
Iar satul meu-i-ncinerat. În fața căruia să-mi vărs amărăciunea

R
Atras, ca de o iluzie, Astfel mi-am încătușat țipetele
De sunetele țării tale înșelat. În poezie

Am ținut-o cu dinții, Și am dat naștere speranței E


U C
Am păstrat-o Că o privire va cădea peste ea
În lacrimi sfidătoare Că un om va poposi
Pentru astăzi am salvat-o. Îndurerat de poezia mea
A D

Este originea ta, Ea, până la nor îmi mărturisește durerea


O țin ca dovadă, Căci doar el i-nlăcrimat
Astfel, îmi vei deschide Pentru al meu popor înmormântat.
T R

Poarta-n țara ta
...sau măcar o portiță, (Prezentare și traducere
Dar, neauzind al sunetului ecou de Paraschiva Pîțu)
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 115
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

UNI VERSAL I A Elena-Brânduşa STEICIUC Un denunţ al barbariei şi o invitaţie la


toleranţă: romanul Eugenia de Lionel Duroy

P remiul Anaïs  Nin i-a fost acordat în 2019


scriitorului francez Lionel Duroy, pentru ro-
manul Eugenia, al cărui subiect este puternic legat de is-
Ne însușiserăm ideea că erau profund diferiți de noi: fie
putred de bogați, precum frații Braunstein, care dețineau
palatul cu același nume din centrul orașului, sau ca familia
toria României în secolul XX și pentru care autorul s-a Neuschotz, care făcea comerț cu lumea întreagă; fie săraci
documentat serios, din surse istoriografice, presa vremii, lipiți pământului, precum cei care supraviețuiau în maha-
literatură. Pe fundalul evenimentelor care au marcat anii lale – Târgu Cucu, Nicolina sau Păcurari.” (p. 16).
’40 – perioada premergătoare celei de-a doua conflagrații „Scena de primă vedere” din roman are loc în-
mondiale, antisemitismul tot mai pronunțat al populației, tr-o sală de curs de la universitate, unde profesoara Irina
sub influența Germaniei naziste, apoi sfârșitul războiului Costinaș (mentorul și formatorul intelectual al tinere)
– Duroy reconstituie anumite secvențe semnificative din îl invită pe Mihail Sebastian pentru o conferință, după
viața lui Mihail Sebastian (Iosif Hechter, născut la Brăila recenta apariție a volumului De două mii de ani, prefa-
în 18 octombrie 1907) care a trebuit să suporte, asemenea țat de Nae Ionescu. Iată portretul scriitorului, așa cum îi
tuturor celor din comunitatea evreiască, barbaria legiona- apare studentei îndrăgostite de literatură: „Nu avea decât
rilor îndoctrinați și fanatici sau (în cazul său) trădarea pri- douăzeci și șapte de ani, am calculat, dar părea mult mai
etenilor din lumea literară. în vârstă așa, sugrumat de cravată și încorsetat în acel cos-
Recurgând la un melanj bine dozat de realitate și tum închis la culoare, care îi dădea un aer de notar. Nu
ficțiune, scriitorul francez inventează personajul tinerei era arătos – negricios, cu un chip de copil, frunte joasă,
ieșence Eugenia, studentă pasionată de literatură, care în păr pomădat și pieptănat pe spate… Era oare posibil ca
1935 îl întâlnește la Universitate, în cadrul unei conferin- vorbele unui asemenea bărbat să mă fi emoționat până
țe-curs, pe autorul de care avea să se îndrăgostească. Cele la lacrimi?” (p. 28) Din păcate, farmecul conferinței în
treizeci și una de secvențe care compun acest text – apărut care autorul vorbește despre originile lui (strămoșii ma-
în 2019 la Ed. Humanitas, colecția „Raftul Denisei” coor- terni, veniți pe jos la Brăila din Bucovina, mic-burghezi
donată de scriitoarea Denisa Comănescu, în remarcabila rafinați; strămoșii paterni, „viguroși, truditori, aproape
traducere a universitarei Simona Modreanu, ce folosește grosolani”) este întrerupt de apariția unui grup de cinci-
în mod adecvat toate registrele limbii – sunt, de fapt, jur- sprezece studenți înarmați cu bâte, care năvălesc în sală
nalul Eugeniei Rădulescu (numită în familie Jana), care strigând: „Afară cu jidanii! Moarte jidovilor și cui îi apă-
privește retrospectiv deceniul scurs între momentul morții ră” (p. 29). Profesoara și Eugenia reușesc să-l salveze de
lui Sebastian, strivit de un camion cu frânele defecte, pe 29 barbari pe firavul scriitor, înghesuit într-un colț și plin de
mai 1945 și începutul legăturii lor. sânge, molestat de legionari.
În străvechea capitală a Moldovei, oraș patriarhal, Continuarea studiilor, apoi viața profesională – ca
familia Rădulescu duce o existență tihnită: părinții sunt ziaristă la agenția de știri Rador – o aduc pe Eugenia la Bu-
mici comercianți de vinuri pe emblematica stradă Lăpuș- curești, unde va intra în cercul de cunoștințe al lui Sebas-
neanu, vecini cu evreii Mayer și Caufman (farmaciști), tian, toată intelligentsia epocii, cu care scriitorul are relații
Finchelstein (ceasornicar). În 1935 se vorbește peste tot diferite: tensionate cu Mircea Eliade și Camil Petrescu,
despre așa-zisul „pericol jidovesc”, iar băiatul cel mare, amicale cu prințul Anton Bibescu, diplomat și scriitor, cu
Ștefan, este puternic influențat de discursul dreptei extre- soția acestuia, englezoaica Elisabeth, viitorii lui protectori
me, de mișcarea lui Codreanu, deja numit „Căpitanul”. în perioada de maximă persecuție a evreilor. O scenă sem-
Andrei, fiul cel mic, un visător, iubind poezia și teatrul, nificativă pentru clivajul dintre intelectualii bucureșteni se
este cel cu care Eugenia are cele mai multe afinități. Lionel petrece în casa cuplului Haig Acterian și Marietta Sadova,
Duroy, scriitor experimentat, reconstituie cu precizie cli- când actrița – simpatizantă legionară – își exprimă fără
matul social/politic/etnic/cultural al Iașului în anii 1940, jenă opinia (un stereotip de gândire fascistă) pierzându-și
prin vocea narativă a personajului eponim, care își amin- controlul, într-un acces isteric : „Dar trebuie oare să supor-
tește „de felul în care îi priveam pe evrei în anul 1935. tăm ca țara să se scufunde sub povara evreilor sub pretex-

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


116 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

tul că avem câțiva iluștri prieteni evrei? Sunt peste tot, ei mezișul trotuarelor. Bărbați tineri și bătrâni, femei, uneori
dețin băncile de credit, ei dețin petrolul, forajele, minele, câte o întreagă familie: tatăl, mama și cei doi copii. Din
căile ferate, companiile maritime și de aviație, hotelurile, toate aceste trupuri se scurgeau aceleași pârâiașe de sânge.
ei ocupă toate posturile strategice, inclusiv patul regelui, Și nimeni care să le acorde ajutor celor care, poate, mai
prin târfa aceea de Magda Lupescu, în vreme ce regina respirau încă.” (p. 281).
noastră legitimă e în exil, nefericita – mai putem pretinde Personaj puternic, credibil, construit după mode-
că suntem stăpâni acasă?” (p. 72) lul femeilor care au luptat în Rezistența franceză, Eugenia
Marea iubire a lui Sebastian este extravaganta Leni lui Lionel Duroy este, pe măsură ce înaintează în vârstă,
Caler – unul din marile nume ale scenei bucureștene, ac- tot mai determinată să își ducă misiunea până la capăt:
triță și cântăreață cu mulți admiratori – ce devine, para- „Nu fugi, nu ceda, îmi spuneam, ține ochii deschiși asupra
doxal, un al doilea model feminin al Eugeniei, protectoare cumplitei realități românești, ascultă ce se spune în jurul
a tinerei provinciale în lumea mondenă a capitalei. Actrița tău și ține minte ca să fii pregătită pentru ce va urma.”
cu origini evreiești o remodelează, îndepărtând cu pricepe- (p. 130) Chiar dacă în familia Rădulescu se va produce
re carcasa de timiditate a tinerei, îmbrăcând-o la rafinata o iremediabilă scindare, din cauza opțiunilor politice, ea
casă de modă Graziani. Eugenia, Mihai și Leni ajung să va continua să-l frecventeze pe Mihail, să se documenteze
formeze un triunghi în care cea mai tânără dintre ei este asupra ororilor comise de legionari, oameni banali, frus-
conștientă că iubește un bărbat „care iubea altă femeie și trați, cuprinși de furia sîngelui, asupra realităților din anii
care mă privea ca pe o puștoaică, eventual potrivită pentru de final ai războiului, riscându-și uneori viața.
fratele său mai mic”, totuși dragostea ei pentru scriitorul Speranța pare să reînvie atunci când fratele mai
introvertit, timorat, obsedat de scrisul lui este totală: un mic, Andrei, este readus la Iași după bătăliile de la Stalin-
amestec de tandrețe, erotism, venerație intelectuală. Pri- grad, apoi, spre finalul rememorării, când Regele Mihai
ma lor scenă de dragoste are loc în locuința lui Mihail, rostește celebrul său discurs din seara de 23 august 1944,
pe Calea Victoriei, când radioul transmite un discurs al prin care „Constituția din 1923 era reinstituită, toate mă-
lui Hitler, cu „vocea guturală, înspăimântătoare, plină de surile discriminatorii abrogate, îndeosebi cele care îi lo-
lătrături”. În acel moment, își amintește Eugenia în scri- veau pe evrei. Parlamentul urma să fie convocat din nou
erea ei, „L-am tras spre pat, mi-am lipit buzele de ale lui și armistițiul avea să fie cerut.” (p. 407). În toamna care
și, în timp ce ne sărutam, am început să-l dezbrac. Hitler urmează, Mihail Sebastian poate din nou ieși în lume, este
continua să latre, iar eu, pentru prima dată, făceam dra- solicitat peste tot, iar Steaua fără nume are un remarca-
goste cu Mihail, fără să-i fi cerut părerea, reținându-mă și bil succes. Din reconstituirea ultimelor zile ale autorului

A
implorându-l să se rețină și el pentru ca plăcerea să dureze evreu născut la Brăila, , pornind de la Jurnalului său, aflăm
până ce nu-l vom mai auzi.” (p. 99) alte date interesante despre climatul de după război, nota-

L I
Pe tot parcursul războiului, până la intrarea tru- te cu ironie și dezgust: „E o îmbulzeală teribilă (de ordin
pelor sovietice în țară, Eugenia are prilejul, ca reporter, să moral) pretutindeni. Toată lumea se grăbește să ocupe po-
intre în contact cu moartea, să vadă scene atroce ba chiar ziții, să valorifice titluri, să stabilească drepturi. Nu pot.
(din dorința de a ajuta la învingerea naziștilor) să facă par- Nu mă interesează. Nu vreau. Cel mai bun lucru e aștep-

S A
te dintr-o rețea de rezistență, ce sabotează calea ferată pe tarea. Acum nu se poate vorbi. Cel mult urla.” (p. 411).
care circula trenul ce transporta petrolul României pen- Viața lui Sebastian va fi curmată brusc, pe 29 mai 1945,
tru Germania. Ca reporter îl cunoaște la Iași pe celebrul pe când traversa bulevardul Regina Maria. Un camion ru- R
Curzio Malaparte, venit să se documenteze despre frontul sesc cu frânele stricate vine în viteză, iar Sebastian „…ar fi
din Est, este oripilată de cameleonismul scriitorului itali- putut să se tragă deoparte, să alerge, i-ar fi fost de ajuns doi
V E

an, care face dublu joc: acesta nu relatează corect despre sau trei pași ca să-l evite, dar a rămas paralizat în mijlocul
tristul pogrom din Iași, în iunie 1941, dar în Kaputt va bulevardului”, așa cum notează Eugenia la finalul textului.
fi, totuși, fidel istoriei pe care a trăit-o. Atrocitățile contra Ultima frază a romanului: „Mihai a murit în ambulanța
bărbaților, femeilor și copiilor din cartierele evreiești din care îl ducea la spital.”
I

Iași o traumatizează profund pe Eugenia, care asistă – nu Roman tulburător, plin de interogații asupra urii, a
fără reacție – la cumplitele violențe de pe străzile mărginite violenței, a minciunii, a măreției/ micimii sufletului ome-
N

de tei înmiresmați, în nopțile acelea de iunie: „…străzile nesc, Eugenia își invită cititorii într-un parcurs fascinant și
ofereau un spectacol cum nu mai văzusem încă. Ici-acolo, plin de învățăminte asupra trecutului nostru, invitând la
U

în fața casei sau a blocului lor, alte victime zăceau de-a cur- meditație și toleranță.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 117
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

C ARTEA DE I STO RI E Cristina RUSU Un roman de inspiraţie istorică


de Andrei Breabăn

Î ntorcând-ne pe firul vechilor cronici, desco-


perim în cartea aceasta Moldova ca un târâm
de poveste, luminat de „Luceafărul de ziuă”, așa cum
atestate istoric, alții poate or fi fost au ba, dar în car-
tea aceasta fiecare are locul său. Autorul ni-i prezintă
pentru că ei sînt aproape de domnitor și luptă în ceata
îl mai denumește autorul Andrei Breabăn pe cel mai miilor de suflete, oșteni devotați și credincioși Măriei
cunoscut domn al Moldovei, Ștefan cel Mare. Sale Ștefan. Pregătirile pentru lupta împotriva lui Aron
Nepotul lui Alexandru cel Bun și fiul lui Bogdan se fac cu minuțiozitate. Și logofătul Mihu (despre care
Voievod, tânărul Ștefan are o misiunea grea: să se ridice sunt în general notații istorice cum că ar fi fugit în Po-
la nivelul predecesorilor săi. Și din însemnările vremii lonia, trădător fiind), în viziunea lui Andrei Breabăn
aflăm că el a făcut multe încă de tânăr, ținând piept era om important la curtea lui Aron, dar trece de partea
cotropitorilor, dar și inima vitejilor lui înflăcărată de lui Ștefan, ajutând-l mult pe domnitor. Ca un respi-
dragostea pentru glia strămoșească. ro între aceste planuri de bătălie, când Moldova stă pe
Andrei Breabăn ne descoperă în romanul său un butoi de pulbere, autorul ne descrie și povestea de
Vitejii Măriei Sale, Cneaghina Marușca – volumul I și dragoste dintre Ștefan și Marușca (subiect de dezbatere
Stăpân în Țara Moldovei – volumul II, după o cerce- între istorici), încheind primul volum prin cununia re-
tare amănunțită, se vede, dar și cu fire din imaginația ligioasă a acestora.
scriitorului, călătoria tânărului voievod spre scaunul În al doilea volum, autorul ne introduce în for-
Moldovei, în contextul asasinării mișelești a tatălui său, fota pregătirilor de luptă, punctul central fiind bătălia
Bogdan, de către fratele vitreg al acestuia, Petru Aron. din 11 aprilie 1457 de la Doljești (sat în apropierea Si-
Apoi citim despre oamenii care i-au fost alături, viteji retului), cînd Petru Aron este învins de oastea lui Ște-
ostași sau oameni de rând, care au contribuit eroic la fan. „Vitejii Măriei Sale au lovit oștile lui Petru Aron
apărarea gliei. Ne familiarizăm și cu termenii ce apar în în una din zilele Săptămânii Patimilor, când creștinii
mai multe documente, și pe care autorul ni-i aduce în serbau Deniile și așteptau Lumina Sfântă a Învierii”.
prim plan; vitejii și voinicii domnitorului. Tinerii care Ștefan învinge și pleacă spre Cetatea de Scaun de la
se remarcau prin fapte de vitejie erau foarte curajoși și Suceava urcând pe tronul lăsat moștenire de tatăl său,
devotați, iar Ștefan i-a așezat alături de dânsul și, după „ales” de popor la Direptate, cum știm.
un ritual stabilit chiar de el însuși, erau înnobilați și/ Autorul descrie Moldova în timpurile copilăriei
sau purtau titlul de viteji ai Măriei Sale. și tinereții ale lui Ștefan. Boierii sînt reduși ca număr
În primul volum autorul ni-l prezintă pe Ștefan și rămîn doar optsprezece în sfatul țării, banii se îm-
tânăr, descriindu-l astfel: „Scund de statură vânjos în part pentru reconstrucția Moldovei, domnitorul mer-
spate și cu brațe puternice, tânărul cu plete lungi, blon- ge și discută cu negustorii, meșterii, oamenii de rînd și
de, lăsate să cadă pe spate până dincolo de umeri, tăia cumpără armament pentru armata sa și reface legăturile
brazii înalți și drepți de pe munte cu ochii săi albaștri ca cu țările vecine. Îl întîlnește și pe pustnicul Daniil Si-
seninul cerului”. Retras, după alte peregrinări, la Târ- hastrul care îi prezice că va ajunge „un Voievod mare,
goviște el strânge o armată de viteji și de voinici ca să-l așa cum nu a mai avut Moldova”. Glasul molcom al
dea jos pe Aron Petru și să revendice tronul care era de moldovenilor parcă răzbate din filele cărții. Autorul nu
drept al lui. Printre tinerii care îi vor fi alături îi găsim impune un limbaj pretențios și lasă povestirea să curgă
pe Iliaș și Marușca, copiii boierului Ion Dobrul, diac dezvăluindu-ne încet firul pînă la capăt. El pune accent
la curtea domnească, pe Ionuț, băiatul boierului Oană pe locurile sacre ale Moldovei, pe religie și ne arată o
Julici, și el diac la curte, împreună cu Tudor și Dumi- față a domnitorului pe care puțini o știu cu adevărat,
tru, hotnogul Duma, Petrică și Vasco Iachimovici, fiii cea a unui drept slujitor în Hristos. Rugăciunea era
lui Ioachim, frate vitreg de-al lui Ștefan etc., și alți tineri parte din viața marelui domnitor căci stătea multe cea-
curajoși, feciori de boieri și răzeși. Unii sunt personaje suri în priveghere iar ostașii erau spovediți și împărtășiți
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
118 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

înainte de fiecare luptă. Faptul că autorul ni-l descoperă oadă. El îl aduce în prim plan și pe Iancu de Hune-
pe Ștefan încă de tînăr, în anii de pribegie cînd singur doara, cel care a ținut piept hoardelor străine și a știut

R I E
își căuta armată ca să ajungă la tronul ce i-a fost furat că cele mai bune relații le poate construi cu semenii
mișelește, ne arată tăria acestui băiat cu plete blonde, săi, oamenii din cele trei țări țări române. În cele două
voința și credința în forțele proprii dar și în Moldova, volume, personajele sînt descrise atent, după caz cu de-
glia cea frumoasă lăsată moștenire de tatăl său. Descri- talii, fie ele istorice sau croite de imaginația scriitorului.
erea cu atenție a personajelor, a vremurilor de atunci, Boierii sînt împărțiți în: trădători sau loiali, lacomi sau

I S T O
a traiului de zi cu zi, cu toate sărbătorile, bucuriile și buni ș.a.. Unii au ales să plece în Regatul Poloniei și
necazurile oamenilor face lucrarea de față și un mijloc să se stabilească acolo, alții rămași în țară se aliau cu
de cunoaștere pentru cititor. Momentele istorice țesute oricine după cum aveau beneficii și cîștig. Oștenii sînt
cu grijă, firul evenimentelor, acțiunea în sine și schim- prezentați ca fii ai gliei strămoșești, comportându-se ca
bările bruște de situații, fac ca aceste volume să fie citite niște oameni cu tot ce e omenesc în trăsăturile lor de
cu atenție și interes. caracter, dar majoritatea de neclintit la hotarele țării. Și
Ștefan cel Mare și Sfînt, zugrăvit atît de priceput oamenii de rînd speriați de vremurile pe care le trăiau,
de autor, rămîne un simbol de înțelepciune, vitejie, cre- dar cu credință mare în Dumnezeu, sînt descriși atent

E
dință și dragoste de țară pentru toți urmașii care au vie- de autor, prezentîndu-i atît la bucurii, cît și la necazuri.
țuit apărînd hotarele țării dar și pentru noi cei de astăzi, Și legătura dintre Alexăndrel-Vodă și mama sa Maryna

D
moldoveni și nu numai, români uniți întru Hristos. este detaliat și atent redată de autor.
O carte documentată, scrisă fluent, într-un lim- Unele evenimente, poate mai puțin cunoscu-
baj accesibil cititorului, cu elemente care apropie citito- te dar importante, sînt aduse la cunoștința cititorilor:
rul de epoca respectivă (din cele cronici de demult, ori amintim înlocuirea limbii latine cu slavona în scrierea

A
cuvinte din vremea aceea), o lectură plăcută. Moldovei, diverse fapte legate de Sinodul de la Ferrara
Florența, (1438-1439) și importanța acestui eveniment

E
(Andrei Breabăn, Vitejii Măriei Sale, vol. I - Cneaghina pentru ortodoxie, în cazul nostru, pentru că papalita-

R T
Marușca, 290 p., Stăpân în Țara Moldovei – volumul tea voia să treacă Moldova la catolicism, trădările dintre
II, 344 p., Editura Timpul, Iași, 2020). boieri și luptele care le duceau „haiducii” care pândeau
drumurile Moldovei, dar și și alte fapte poate mai țin
sau deloc menționate de cronicarii vremii. Mare iubitor

A
Țara Moldovei – în așteptarea de plaiurile moldave, autorul ne prezintă în cele două
volume toată situația Moldovei cu multe amănun-

C
unui răsărit te, astfel încât cititorii să înțeleagă cît de încercată era
această bucată de pământ împărțită în Ținutul de Sus și
Istoria Moldovei înainte de Ștefan cel Mare a
Ținutul de Jos. Țara părea a nimănui și domnii, și boie-
fost greu, foarte greu încercată. Vremurile erau atît de
rii căutau să își sporească averile și părea că prea puțin le
complicate, încît părea că haosul pusese stăpînire peste
păsa de pămînturile lor și ce se întîmpla la hotare. Unii
tot.
dintre ei cedau din teritorii, amintim de pildă Țara Și-
Așa cum ne-a obișnuit în toate cărțile sale care
penițului, cu Cetatea Hotin și orașele Țețina și Hmelov
urmăresc îndeaproape firul istoriei Moldovei medievale
către Polonia.
și nu numai, Andrei Breabăn ne prezintă în cele două
Moldova are un destin crunt și foarte greu în-
volume ale romanului Domnii paralele, respectiv, Două
cercat. De aceea autorul a descris în acest roman realul
săbii într-o teacă, volumul I, și Cavalerul negru, volu-
aport pe care l-a avut Iancu de Hunedoara în particu-
mul al II-lea, atît asasinatul de la Reuseni, cînd Bogdan
lar pentru Moldova. Iancu a căutat să lupte împreună
al-II-lea este ucis mișelește de Petru Aron, cît și anii grei
cu voievozii din cele trei țări române (în unele situații
cînd Moldova trăia o perioadă dificilă. Practic, pentru
sprijinind urcarea pe tron a unora sau ajutându-i pe
putere se luptau și ocupau tronul succesiv doi domni,
alții), și a dus o luptă aprigă cu otomanii învingîndu-i
Alexăndrel Vodă și Petru Aron.
în bătălia din Câmpia Mierlei, în oastea sa fiind și mol-
Autorul face o cercetare minuțioasă și inserează
dovenii conduși de Petru al III-lea, fiul lui Alexandru
în narațiunea sa date impresionante despre acea peri-
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 119
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

E
I
R
S T O
I
E
D

cel Bun, și Dan Basarab, un frate al voievodului Vladis- Și, chiar dacă Moldova a fost atît de greu încer-
lav al Țării Românești, voievozi loiali gliei strămoșești. cată, autorul reușește prin dialogurile sale să țină citito-
Cei doi fuseseră puși pe tron cu sprijinul lui Iancu de rul cu sufletul la gură pentru a afla întîmplările care ur-
A

Hunedoara. mează pe firul narațiunii, folosind un limbaj accesibil,


Pe lîngă aceste evenimente, așezate cronologic dar după o documentare atentă, uneori cu regionalisme
E

de autor, în cele două volume cititorul află, reamintesc, sau arhaisme pentru a da, probabil, o tentă de auten-
despre legea dată de Sfatul Țării, condus de doamna ticitate specifică epocii. Pînă la venirea lui Ștefan cel
R T

Maryna, care îl tutela pe Alexandrel, prin care s-a in- Mare pe tron, ne arată, în concluzie, autorul, Moldova
terzis scrierea în latină, fiind stabilită atunci ca limbă a rezistat la limită.
de scriere slava veche și despre noile reforme, unele ale
A

scrierii și culturii, altele ale economiei sau legate de (Andrei Breabăn, Domnii paralele, volumul I - Două
politica Moldovei. Citim și despre primii groși (bani) săbii într-o teacă, 354 p, vol. II - Cavalerul negru, 378
C

moldovenești, cu inscripții în limba slavonă. p., Editura SemnE, București, 2021).

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


120 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Din Kyoto, spre inima Japoniei (XV) Marius CHELARU

JURNAL DE CĂL ĂTO RI E


(note şi gânduri de drum)
care puteau scrie un poem sau altul sau o misivă, cum
trebuia să fie vestimentaţia ş.a.
Mergând pe diverse străzi din oraşele japoneze
ALTE TEMPLE, ALTE LOCURI, azi mă uitam la doamnele japoneze care erau îmbrăcate
ALTE PERSONAJE, ALTE CĂRŢI în kimono și mă întrebam cît oare din cele scrise de Sei
Shōnagon se păstraseră. Am avut ocazia să mă întîlnesc
De la Sei Shōnagon la Musahi, și public și în mediu privat cu doamne japoneze foarte
cei 47 de ronini și Yukio Mishima rafinate și în ce privește regulile de comportament și
Ritualuri străvechi, lumea prin lecturi, de vestimentație, în camere care mă făceau să cred că
cărți nemuritoare, teatru ajunsesem pur și simplu în alte vremuri.
Cu totul alta este cînd Sei Shōnagon vorbeşte
despre viaţa/ obiceiurile şi ritualurile curţii, rigoarea

S unt notaţii de tot felul, de la cum vede au-


toarea fiecare anotimp (de altfel, cartea se
deschide cu o secvenţă despre asta), lunile anului cu
mişcărilor/ ceremoniilor somptuoase, descrie cu tot
felul de detalii, vestimentaţia, coloristica ş.a., dar şi va-
rii întâmplări între cei de acolo, personaje potente sau
obiceiurile aferente/ sărbătorile în epocă, munţii, clă- trecătoare, ca o observatoare atentă a acestui „specta-
dirile, săbiile, locuri de veci ale împăraţilor, „lucruri col” al vieţii din care făcea parte. Apoi…
care sunt într-un fel dar la ureche sună deosebit” – Nu numai odată când am intrat ori în curtea
adică „limba preoţilor, limba bărbaţilor şi a femeilor” vechiului palat imperial, privind la clădirile din fața
(în vocabularul vremii femeile aveau în limbaj mul- mea, încercam să îmi imaginez oamenii care intrau la
te formule specifice, majoritatea de politeţe), sau ale curte, conducîndu-i cu ochii minții pe culoarele pala-
„oamenilor de rând” care, scrie Sei Shōnagon, „sunt tului. Dar nu „treceam” dincolo de primele uşi, să fiu
întotdeauna mai lungi decât trebuie” ş.a. Sau lucruri „parte” la complicatele ritualuri.
rare (cum ar fi ginerele lăudat de socru, nora iubită de Aminteam de „retragere” la japonezi – după
soacră, stăpânul „pe care nu-l vorbesc slugile de rău”), moartea împărătesei se ştiu puţine despre Sei Shōna-
jenante, plictisitoare, sordide de-a dreptul – între aces- gon. (Stanca Cionca notează că atunci când a ajuns
tea, de pildă femeile urâte şi, pe deasupra, cu o droaie în serviciul împărătesei avea cca 30 de ani, iar împără-
teasa 18, în timp ce soţul ei, împăratul, avea 13; îm-
de copii, descrie flori, păsări, arbori, vizitele pe furiş, părăteasa a murit la o naştere, când avea 25 de ani).
bună parte amoroase (cu tot felul de zgomote de paşi, Se ştie că s-a retras de la curte şi, cel mai probabil, şi-a
de foşnete etc.), viaţa aristocraţilor – de care autoarea petrecut ultimii ani în solitudine.
se bucură din plin, şi tot felul de observaţii pline de Sunt multe, foarte multe comentarii despre car-
fineţe şi rafinament. te, despre cum s-a ajuns la acest titlu (de la faptul că
Şi, desigur, poemele, Sei Shōnagon fiind recu- aceste note erau scrise în camera de dormit, la ideea că
noscută pentru cunoştinţele şi inteligenţa sa. De altfel, foile serveau de pernă ş.a.), despre fiecare observaţie
caracteristică societăţii din care făcea parte autoarea, a sa, chiar despre Sei Shōnagon şi felul în care a trăit,
la acea vreme, era preocuparea pentru stil/ rafinament cum era cât a fost la curte.
lingvistic, poezie, care era „comme il faut”, chiar un
mod de a comunica rafinat. La toate acestea se adaugă Ajuns acasă, mi s-a întîmplat uneori ca, ascul-
şi modul în care erau percepute cultura/ cunoştinţele tînd muzică la shamisen să „ies” cu gândul din camera
în domeniul literaturii/ poeziei (antologiile de versuri mea, să simt în palme un vechi manuscris al Însemnă-
din vechime stau mărturie), gustul estetic. Educaţia rilor de căpătâi, într-o caligrafie superbă, şi să pătrund
însemna, chiar pentru războinici, stăpânirea caligrafi- cu sufletul pe aleile parcului Palatului Imperial din
ei, a cunoştinţelor despre variatele tipuri de hârtie pe Kyoto.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 121
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Căutam. Speram ca la fel ca în templul Hei- nia după care haiku este perceput nu doar ca un pro-
an, să pot să mi se pară că am trecut dincolo de timp dus al spiritualităţii japoneze, ci, după unii în strânsă
şi să… dar pe lângă mine treceau doar oameni care legătură cu filosofia/ modul de viaţă zen-budist, cu
făceau fotografii, fie ei japonezi sau foarte puţini euro- budismul2. Dar sunt şi japonezi care cred că haiku şi
peni. Doar o clipă mi s-a părut că simt, că aud lângă zen sunt „culturi diferite, deşi sunt puncte de contact
un arbore bătrân, vocea doamnei Sei Shōnagon citin- între ele.3”
du-mi: „Dacă ascult bine, se-aude pe drumul mare un În epoca Muromachi (mai ales a shogun-ilor
zgomot de roţi. Acum văd trăsura: cel dinăuntru a ri- Ashikaga), Momoyama (când austeritatea zen a fost,
dicat perdelele…”. Poate că era şi ea, acum, ca un vis se spune, ruptă de elemente de baroc), se dezvoltă arta
înlăuntrul unui alt vis, şoptind: „Din cerul îngheţat/ influenţată de zen, care a preluat/ adaptat/ a fost influ-
se-mprăştie fulgii -/ în chip de petale de flori.”… enţat, la rândul lui, de shintō. În perioada Muromachi
se mai scria poezie în chineză, mai ales în medii zen (S.
Un alt capitol important în istoria Japoniei a Kato scria despre dizolvarea laturii mistice a doctrinei
fost semnat de samurai. Am auzit multe despre samu- zen în artă între secolele XIV-XVI). În perioada Ka-
rai și de la oamenii cu care am vorbit, am văzut cât makura, sub influenţa civilizaţiei zen, stilul caligrafic
de prețuite sunt și azi săbiile sau armurile lor, popu- chinez/ kara-yō reintră în atenţie, epoca Momoyama
laritatea istoriilor, scrierilor despre aceștia. Musashi impune stilul caligrafic wa-yō (limba japoneză „clasică”
este un nume care a depășit de mult granițele Japo- era numită wen yen). În China, cuvântul care definea
niei. Am discutat mult în diverse ocazii, cu tot felul scrierea (wen) însemna iniţial urme lăsate de animale/
de oameni din Japonia, dar nu numai, despre cum și păsări, linii firave ale frunzelor. În chineză, literatură se
ce s-a păstrat din spiritul samurailor în mentalitatea spunea wenxue, cultură: wenhua. Hieroglifa poetului
bărbaților japonezi de azi. Am putea vorbi zile în șir nu e doar mostră de pictural, ci dă viaţă. Dincolo de
despre cum au apărut, faptele lor, educația lor aparte, vizual, metaforele, aluziile, tăcerile hieroglifei asistăm
cunoștințele lor despre literatură (despre un samurai în poezia chineză/ japoneză, la manifestarea rafina-
care avea un stil propriu de a scrie, Uejima (Kamiji- tă a principiului tăcerii, jocului între numit/ ming şi
ma) Onitsura, 1660-1738, mai puţin cunoscut în Oc- nenumit/ wuming. Sunt lucruri pe care le-am văzut,
C Ă L Ă T O R I E

cident azi, Blyth spune că ar fi scris primul haiku cu cu caracteristicile specifice, și în China. Mânuirea pe-
adevărat). Traian Chelariu, citîndu-l pe Michel Revon, nelului face ca vidul (în India, un precursor al budis-
scria: „Matsuo Bashô (1644 –1694), epigramist genial, mului mahayana, Nagarjuna, înaintea lui Bodhidhar-
coborâtor dintr’o familie de samurai, mistic şi celebru ma, sistematiza doctrina vidului, sunyata; în zen: ku),
prin operă, bunătate şi sărăcie”. dincolo de concepţiile daoiste/ confucianiste/ legiste,
De samurai se leagă și istoria a ce înseamnă/ prin maeştrii Chan (Japonia: Zen), pe vremea dinastiei
ce numim azi Zen. Astfel, în secolul al XI-lea, starea T’ang, să devină temă de prim rang. Japonezii spun că,
de război din Japonia a dus la căderea clanului Taira, eliberat din chingile misticismului indian/ metafizicii
după lupta navală de la Dan-no-Ura, câştigată de cla- sofisticate, ale daoismului lui Lao Tse, pragmatismului
nul Minamoto, condus de Yorimoto (el a creat titlul lui Confucius, zen se îmbibă cu ce înseamnă Japonia:
de Seī-tai-shōgun/ shōgun; aprox.: generalisim). După precis, delicat, exact, simplu. Spiritul, în zen, conţi-
căderea curţii din perioada Heian, apar schimbări în ne universul. Raportul yin-yang, în varii accepţiuni,
D E

viaţa laică/ religioasă japoneză. Se mută capitala la Ka- prezenţă/ absenţă, tăcere/ participare, sub o formă sau
makura, intră în ţară secta zenna/ zen: tradus şi con- alta, dă naştere prin tehnici poetice/ caligrafice la biju-
centrarea spiritului în starea de calm, a cărei doctrină a terii ale genului.
ajuns favorita samurailor, având aport notabil în dez-
J U R N A L

voltarea artelor; a apărut stilul zen. Sunt mult discutate Study any religion or philosophy and let this echo in the
conexiunile zen – haiku; folosesc pluralul pentru că background of your haiku.”
există autori occidentali (şi mă refer doar la ei acum) 2
Încă în secolul al XV-lea Shinkei (1406-1475) a scris
care consideră că putem discuta şi astfel1. Există şi opi- despre modul în care se întrepătrund căile waka şi renga
cu budismul.
1
De pildă Jane Reichhold, în articolul Haiku rules that 3
Bin Akio, Kokei and Humor, în World Haiku, nr. 2,
have come and gone, amintit deja: „25. Study Zen and let 2006, p. 81, Ed.: Ban’ya Natsuishi, WHA, Publisher:
your haiku express the wordless way of making images; 26. Sichigatsudo, Tokyo, Japan.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
122 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Aşadar, budismul indian: dhyāna (meditaţie), jiken). Interesant este că probabil cea mai cunoscută
ajunge, pe o filieră complexă şi cu destule nuanţe, în variantă în Occident a fost întâi cea din Legende ale
chineză: ch’an, japoneză: zen, coreeană: seon (McCu- vechii Japonii, compilaţie publicată în 1871 de Alger-
ne-Reischauer – sŏn), vietnameză, în scrierea quoc non Bertram Freeman-Mitford, deşi prima relatare a
ngu: thiền. acestei legende aparţine unui olandez, Isaac Titsingh6.
R.H. Blyth considera că haiku înseamnă zen, Una dintre versiunile romanțate este semnată de John
identificându-le în fapt, arătând şi care ar fi caracteris- Allyn7. Și cinematografia s-a oprit asupra acestei „po-
ticile mentale necesare pentru a scrie haiku, şi care ar vești”.
trebui să fie sub semnul a 13 elemente, pe care le citez: Viaţa, faptele, strategiile, modul lor de organi-
„Selflessness, Loneliness, Grateful acceptance, Wor- zare au stârnit interesul şi în Occident, dar au rămas,
spuneam, și în conştiinţa/ memoria oamenilor şi în
dlessness, Non-intellectuality, Contradiction, Humo-
Japonia mult după Gobō no keiji, cele cinci „note” pu-
ur, Freedom, Non-morality, Simplicity, Materiality,
blice (care anunţau cinci dintre ideile de început ale
Love, Courage”. Se ştie, şi Bashō a practicat, de la un
decretelor perioadei Meiji), ori Gokajō no Goseimon/
moment dat al vieţii lui, zen.
Jurământul în cinci articole din 7 aprilie 1868, de la
Am putea vorbi despre legende ca aceea a ce-
începutul acestei perioade, importante şi pentru Con-
lor 47 de ronini, despre anii de glorie sau despre cei stituţia Meiji şi tot ce a urmat după, trecând şi prin
ai amurgului samurailor. Sau ne amintim de Yukio
conceptul de kokutai, până la cum arată Japonia azi,
Mishima și de alegerea sa (după ce a fost implicat în-
fapt reflectat şi de numărul foarte mare al cărţilor, le-
tr-o tentativă de lovitură de stat) moartea prin sepu-
gendelor, articolelor, filmelor, pieselor de teatru.
kku4, care, spuneam, le-a părut multora o „poveste”
Am mai amintit de Hagakure8 (ad litteram –
din Japonia pre-modernă, în care a fi samurai însemna Ascuns printre frunze, un, cum spunea Mishima în
altceva. 1967, „cod clasic de etică şi conduită a samurailor”,
Felul în care s-a construit istoria Japoniei a dat adică învăţăturile lui Jōchō Yamamoto, 1659-1719 (în
naştere la multe legende, „poveştile” (şi) despre eroi 1716 se năștea un mare poet al Japoniei, Yosa Buson,
(în care adesea e dificil de desprins fantezia de istorie/ samurai călugăr, ajunse „publice” abia în era Meiji), de

C Ă L Ă T O R I E
realitate) care şi-au lăsat amprenta în memoria popu- pildă, sau despre Calea strategiei – hyōhō, explicată de
lară având şi ele un loc deloc de neglijat și azi. Multe Musashi9 în Gorin no sho/ Cartea celor cinci cercuri, dar
dintre ele, specifice locului, sunt profund impregnate şi, mai aproape de noi, de Calea samuraiului astăzi, a
de mentalitatea niponă, şi, poate, mai greu de asimilat lui Yukio Mishima.
de un occidental cu tot corolarul de semnificaţii pe
care le-ar sesiza şi care ar interesa/ mişca un băştinaş al cum ar fi „reformele Kyōhō/ kyōhō no kaikaku” ş.a.
Arhipelagului. 6
Am avut lecturi interesante cu Mémoires et Anecdotes sur
S-a scris mult despre samurai și în Japonia, dar la Dynastie régnante des Djogouns, Souverains du Japon, avec
și de către autori occidentali. Aminteam una dintre la description des fêtes et cérémonies observées aux différentes
întâmplările începutului de secol al XVIII-lea care au époques de l’année à la Cour de ces Princes….; Ouvrage
zguduit Japonia, şi a rămas în memoria oamenilor Ar- orné de Planches gravées et coloriées, tiré des Originaux
hipelagului sub diverse nume – Shi-jū Shichi-shi sau Japonais par M. Titsingh; publié avec des Notes et
Răzbunarea celor 47 de ronini, ori Răzbunarea Akō, Eclaircissemens par M. Abel Rémusat, Paris, 1820; Isaac D E
Incindentul Akō, din perioada Genroku5 (Genroku akō Titsingh, Illustrations of Japan consisting of private memoirs
and anecdotes of the reigning dynasty of the Djogouns, or
4
Şi alţi japonezi, mai puţin faimoşi, şi-au luat viaţa în semn sovereigns of Japan...», R. Ackermann, London, 1822.
de protest: în 1999 Masaharu Nonaka, la 58 de ani – fusese 7
În „Convorbiri”, februarie 2010 - John Allyn, Povestea
J U R N A L

pensionat forţat; presa l-a numit risutora seppuku („sepukku celor 47 de ronini, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007.
din cauza restructurărilor”). 8
O ediţie recentă: Yamamoto, Tsunetomo, Hagakure: The
5
1688-1704; considerată de istoricii locului „Vârsta de Book of the Samurai. Edited by William Scott Wilson,
Aur” a Erei Edo, în care pacea adusese stabilitate, înfloriseră Boston: Shambhala Publications, Inc., 2002.
artele – dar nu totdeauna în modul dorit de „tradiţionalişti” 9
(1584-1645). Japonezii spun că e un „kensei”, sfânt al
–, schimbările din economie, modul eronat în care fuseseră sabiei, viaţa sa e cântată în legende, piese de teatru (fie ele
înţelese/ aplicate anumite legi economice au duse la criză/ kabuki ori jōruri) ş.a., mai ales în perioada Edo; apoi s-au
escaladarea inflaţiei, tensiuni sociale, apoi o serie de reforme, turnat filme, au fost jucate piese în care e personajul central.
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
BUCOVINA LITERARĂ 123
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

ARTE P L AST I C E LIVIU ŞOPTELEA – 55

2011; Artă plastică, City Gallery Suceava, august 2009;


Pictură „Liviu Șoptelea – 40”, Botoșani, ianuarie 2006;
Pictură & gravură „Repetând bronzul tăcerii”, Univer-
sitatea „Spiru Haret” Brașov, august 2005.
Expoziții de grup: Bienala „Gheorghe Petraș-
cu” - Târgoviște, 2020; Bienala „Ion Țuculescu”, Tulcea,
2019; „100 de artiști pentru România”, Palatul Parla-
mentului, București, 2018; „Desenul post-Brâncuși”,
Tg. Jiu, 2016, 2017, 2018; „Saloanele Moldovei”,
Bacău – Chișinău, 2014 - 2020; Bienala „Ion Andrees-
cu”, Buzău, 2014 - 2020; „Fabricat în România”, Iași,
2015, 2016; „Valul grecesc”, Muzeul Militar Națio-
nal București, martie 2014; Festivalul internațional
A.R.T.E., Iași, februarie 2014; Expoziția internațională
„Eminesciana”, Iași, ianuarie 2014; Expoziția națională
„Roșia Montană”, București, 2014; 4 expoziții „Bal-
cic” - Artiștii fără frontieră, București, Călărași, Silistra,
Ruse, 2012, 2013; Salonul Național de Arte Vizuale
„Interferențe” Botoșani, 2012 - 2020; Bienala „Alexan-
dru Ciucurencu”, Tulcea, 2019, Salonul de plastică
mică, Brăila, 2018 - 2020; Bienala „Lascăr Vorel” Pia-
tra Neamț, 2015 - 2020.
LIVIU ȘOPTELEA – n. 24.01.1966, Botoșani. Premii: Premiul pentru instalație - „Identități
Membru titular U.A.P.R. – Filiala Iași, secția pictură ieșene”, Iași, 2020; Premiul pentru pictură – Festivalul
Internațional „Empatii de o parte și alta a Prutului”,
Studii: Universitatea „Ovidius” Constanța – Iași - Chișinău, 2020; Premiul WEB LIKE – Festivalu-
Facultatea de arte – Pedagogia Artelor Plastice și Dec- ri Internațional „ARTE”, Iași, 2019; „Teiul de argint”,
orative, licențiat în arte vizuale, 2011; Universitatea de Botoșani, 2017; „Gratitude” - The Small Monmartre of
arte „George Enescu”, Iași – Master în conservarea și Bitola, Macedonia, 1999; Mențiune specială la concur-
restaurarea operei de artă, 2013 sul de artă plastică „Artur Verona”, Dorohoi, 1992;
Funcție: Conservator la Secția de Artă a Muzeu- Premiul special al juriului – expoziția „Atelier `89” Bo-
lui Județean Botoșani – Galeriile de Artă „Ștefan toșani, 1989; Premiul I la Concursul republican de artă
Luchian” plastică, 1983, 1985, 1983.
Expoziții personale: Memorialul Ipotești – Sala
„Horia Bernea” - „Îngeri la Ipotești”, 2019; Galeriile
Armas 51 – Toledo, Spania – „Angelos Urbanos”, *
2018; Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae „Ceea ce face el vine de departe, o multitudine
Bălcescu”, București – „Printre îngeri”, 2017; Gale- de preocupări plastice....va fi un pictor nonconfor-
riile Ellite Art București - „Îngeri urbani - Îngerarium”, mist.....grafica, ale cărei linii vibrează sub ardenţa idei-
2016; Pictură & instalație „Poezia semnelor”, Universi- lor şi a sentimentelor.....”
tatea „Ștefan cel Mare” Suceava, martie 2014; Gravură Constantin Doroftei, aprilie 1984
- „Erotica”, Prăvălia cu cărți, Constanța, octombrie
serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021
124 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

„....construieşte şi valorează, întreţinând artis- lui interior şi a luminii absolut originală. ”


ticitatea printr-o cromatică vitală, venind din direcţia Dumitru Ţiganiuc, mai 2005

E
unei gândiri grafice–picturale globale, în care rezultan-
ta artistică – tabloul – ia naştere din prelucrarea realului „Peste lucrările pictorului Liviu Şoptelea tre-

S T I C
logic din punct de vedere plastic. ” ce permanent un vânt imaginar care animă suprafaţa
Alexandru Sandu, aprilie 1988 de culoare şi deseori o agită. Compoziţiile par a fi un
moment zero al creaţiei lumii când apele se despart şi
„Nota dominantă a plasticii sale o constituie un cerul de pământ, de asemenea. Este un moment fastuos
decorativism subtil nuanţat, de un realism manifestat desigur şi incitant pentru privitorul care devine conge-
fără complicaţii în cele mai multe dintre lucrările în ner cu protopărinţii omenirii. Tripticurile au sensul
ulei. Pictura sa este una a formelor rigide, precis delimi- unei desfăşurări imprevizibile, o mişcare cromatică pe

A
tate de un desen exact şi seducător. Culoarea puternică suprafaţă, încât acest potenţial creator incită percepţia.

L
şi strălucitoare este mânuită cu talent. ” Vibraţiile şi modulările pastei fac ca dinamica materiei
Valerian Ţopa, aprilie 1992 să pună spiritul permanent în alertă. Alte compoziţii

P
au doar sensul obţinerii unui efect decorativ, fără vreun
„Maniera lui de a picta? În multe lucrări a do- alt cod semantic. Fantezie în roşu are vitalitatea unui
vedit nu numai că are o singură manieră, ci că dispune sentiment solar şi apolinic în timp ce alte frământări

R T E
de atâtea câte este nevoie, folosind pe cea impusă de pe suprafaţă sugerează dionisiacul. Extremele se atrag
tematică, de idee, de sentimentele pe care le trăieşte la şi din media lor rezultă diversitatea gesturilor eliberate
un moment dat, folosind pe cea impusă de modelul de prejudecăţi şi de norme făcute spre a fi încălcate.
ce-i stătea în faţă. Aceasta corespunde întregului proces Pictura lui se susţine prin adevărul personal pe care vrea
creator; continuă căutare a noului, permanenta diversi- să-l exprime şi pe adeziunea spontană a celor care-l cred
ficare a comorilor moştenite, în concordanţă cu nevoile pe cuvânt. ”

A
noilor generaţii de creatori. ” Valentin Ciucă – Un secol de arte frumoase în
Cornelia Paicu, octombrie 1995 Moldova – Editura ART XXI, 2009

„Scena artistului este o scenă pe care se des- „Liviu Şoptelea este artistul care trăieşte în uni-
făşoară amplu un spectacol cromatic, mai întotdeauna versuri paralele, în acelaşi timp. Aşa se face că arta lui
deasupra unei linii de orizont, a unei intangibile trepte îmbină armonios elemente din cunoscut şi necunoscut,
către sine; cumpăna elementelor este şi retorta în care de aici şi de dincolo, de el ştiute, dar nu şi de ceilalţi.
materia câştigă iniţiala ei putere universală....” Expresia ambelor dimensiuni este totodată o revelaţie,
Traian Mocanu, noiembrie 1997 de aceea privindu-i tablourile descoperi în ele o nuanţă
de mister care aduce metafizicul în concret şi care în
„Ceea ce a izbutit în pictura pe care o face este acelaşi timp se constituie într-o deschidere prin care ai
tocmai ideea comunicării discrete prin abordarea te- senzaţia că intri în comuniune cu taina.
melor majore, tradiţionale, într-o manieră foarte mo- Aceste caracteristici sunt confirmate în arta lui
dernă, sondând tehnici ce ţin de pictura nonfigurativă, Liviu Şoptelea de prezenţa directă şi indirectă a mo-
impresionistă şi pointilistă, dar şi de expresivitatea tivului religios, de factură creştină în special, motiv ce
picturii murale de nuanţă bizantină. Sinteza pe care o ridică nu numai respectiva lucrare, dar întreaga creaţie
reuşeşte în lucrările pe temă religioasă ţine de tehnici şi a artistului, la un nivel superior prin aceea că ea fie se
măiestrie, de speculativ şi inovaţie. ” identifică cu topul ierarhiei de valori a lumii în care
Gellu Dorian, martie 1999 trăieşte, fie exprimă aceste valori în formulele sale ori-
ginale.
„Dacă este un talent non-conformist, este nece- Mai mult decât atât, logodirea sacrului cu pro-
sar să apară şi asemenea expoziţie, a unui spirit mai no- fanul, a concretului cu abstractul, a expresiei directe cu
vator, care sfidează uşor şi discret structura tradiţională absconsul îndeamnă pe privitor la contemplatie, la re-
a picturii şi gravurii şi ne propune o viziune a universu- flecţie teologico-filosofică şi la gândire critică. În felul

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


BUCOVINA LITERARĂ 125
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

acesta Liviu Şoptelea devine un pedagog şi un mista- „Expoziția „Îngeri Urbani ” este o prezentare cu-
gog, totodată oferindu-şi marea şi rara şansă de a crea rajoasă și riscantă în același timp, este o mostră plină de
ceva în sufletele celorlalţi, de a rămâne în ele şi de a de- inspirație, susținută de pictura bună a artistului, unde
veni o nouă treaptă în procesul creşterii lor interioare.” neliniștea creativă și talentul său înnăscut au cimen-
Theodor Damian - Exerciţii de contemplaţie: tat particularitatea muncii sale bazată pe constanță și
arta lui Liviu Şoptelea – multă muncă în timp. În aceste vremuri de alergare,
revista Lumină Lină nr. 2/2013 „vopsirea” îngerilor și scoaterea lor în călătorii, în lume,
nu este disponibilă pentru mulți; globalizarea ne aduce
„Expoziția lui Liviu Șoptelea de la Galeria curente antireligioase care poluează mentalitatea so-
Elite din București constituie un eveniment de seamă cială. Cu toate acestea, Liviu Șoptelea ne adduce lucrări
în contextul artei spirituale românești și se integrează în care iconografia este caracteristică: aripi, ferestre, lu-
acestei tendințe mondiale contemporane de reevaluare mânări aprinse, biserici, trompete, cărți, îmbrăcăminte,
a artei spirituale. Cu toata aparența, de joc, al unui pic- case albe, dar și mesaje criptate în chipuri, priviri, mâi-
tor care a păstrat naivitatea copilărească și sinceritatea ni și rugăciuni. „Îngerii urbani”, colectează spiritul și
expresiei și care visează cu pensula în mâna, creând ideea lui Liviu Soptelea ca artist; în operele sale ne spu-
poeme vizuale, arta lui Liviu Șoptelea se bazează pe stu- ne că îngerii sunt pretutindeni chiar și în noi înșine,
diul profund al esteticei artei bizantine. Privind îngerii ei se manifestă în fiecare zi a lucrurilor mărunte, deci
lui Șoptelea, oameni visători cu aripi de foc și atribute aceste lucrări sunt relevante, pentru că noi nu trebuie să
îngerești, încerci să descifrezi sensul metaforiei și ești mergem în rai pentru a vedea îngeri, îi vedem în fiecare
îndemnat să te întrebi – sunt ei îngeri coborâți printre clipă și pretutindeni, îngeri urbani care trăiesc cu noi.
noi, trăind o viață pământeană ori oameni ce poartă în În ceea ce privește conceptul și ideea, ne lasă mesajul
ei potențialul îndumnezeirii prin lucrarea focului Du- că divinitatea și lucrurile pământești sunt două părți
hului Sfint? Expoziția „Ingeri Urbani” aduce dovada ale aceluiași tot. (…) Închei spunând că maestrul Li-
unui artist spiritual autentic, ajuns în vârful carierei sa viu Șoptelea este un artist autentic; de data aceasta cu
le.” îngerii săi urbani ne atrage în opera sa artistică, subju-
E

Viorica Colpacci – vernisajul expoziției gându-ne picturii sale executate cu o pensulă eficientă
„Îngeri Urbani”, Elite Art Gallery, septembrie, și expresivă, o pictură vitală, unde energia vizuală a lu-
C

2016, București  crărilor invită la contemplare și reflexie. Cu siguranță


îngerii urbani nu ne lasă indiferenți.”
S T I

„Omul și îngerul sunt asociați cu motivele aurei, Jorge Ernesto Ibáñez Vergara – vernisajul
aripii, păsării, zborului sau înălțării; iar acestea evocă expoziției „Îngeri Urbani”, Galeria de Arte AR + 51,
ordinea supra-naturală a universului vizibil, guvernat 2018, Toledo, Spania
de principiul spiritual, ce acționează nevăzut în lumea
zilelor noastre; ne aflăm într-un spațiu non-senzorial, al „În același mod în care arta se derulează zi de zi,
A

proximității; distanța dintre cele două lumi îngemănate Liviu Șoptelea dorește să se dăruiască altora, deoarece
este sugerată discret, căci nu este nici cantitativă, nici este unul dintre acei artiști care nu se îndepărtează de
L

de esență. (…) Tot felul de oameni și îngeri populează angajamentele de a-și plasa arta în spațiile sociale care
expoziția, prezentați în diverse situații și momente ale îi corespund, prin participarea îndiferite asociuații care
P

existenței, de revoltă și de refuz (Strigăt, Dialog), de încearcă să îndeplinească acest obiectiv.


nostalgie erotică (Gânduri), de suferință (Fetița cu chi- Poate prin naturile sale moarte, prin peisaje și
brituri, Azi am să mă plimb), de pietate (Cina), dar și figuri cu caracter antropologic și religios, se vede cel
R T E

de destrămare euforică prin eternele fetișuri culturale, mai bine consistența interpretativă a artei sale; în ast-
femeia, vinul și cartea și, nu întâmplător, Liviu Șoptelea fel de lucrări putem descoperi puterea compozițională
inserează citate din opere celebre.” a elementelor care o influențează, cum ar fi culorile și
Sabina Fînaru – revista Hyperion formele pe care se sprijină. Pe scurt, o operă solidă, cu
nr. 1-2-3/2016 foarte bune detalii, care îi deschide perspectiva de a ob-
A

ține recunoașterea pentru întreaga sa muncă de artist.

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


126 BUCOVINA LITERARĂ
publicație întemeiată la Cernăuți, în 1942

Sub această apariție mitică, cu componente reli- mensiunea umană și relația ei cu divinitatea. La baza
gioase, acelea care pun în mișcare unele dintre operele acestei supoziții iconologice stă laitmotivul lucrărilor

E
sale, se află referințele care încearcă să ne ducă la un sale și anume, îngerul reprezentat simbolic ca mesager
punct de întâlnire între necunoscut și cunoscut, între între lumea văzută și cea nevăzută. (…)

S T I C
bine și rău, cu cel care trăiește în interior, unde există și Așadar, ceea ce face artistul Liviu Șoptelea în lu-
acea dezbatereinternă care se reflectă în lucrările sale.” crările sale este de a cartografia prezența unui „între”,
Calderón de Jesús - vernisajul expoziției unui hiperspațiu care scurtcircuitează legătura dintre
„Îngeri Urbani”, Galeria de Arte AR + 51, trecut și prezent în vederea constituirii unei atempora-
2018, Toledo, Spania lități edificatoare.
Configurație permeabilă a acestui spațiu este cea
„Discursul artistului Liviu Șoptelea se consti- care aduce cerul pe pământ prin acești „îngeri urbani”,

A
tuie în jurul problematicii privind demistificarea lumii, care, încă, speră la o revitalizare a omenirii.”

L
fapt care se manifestă cel mai evident prin pierderea Ioana Moronka – Liviu Șoptelea –
credinței nu doar în Dumnezeu, ci în realitatea însăși. o scanare 3 D a proximității cerești, revista

P
Astăzi, artistul pune sub semnul întrebării di- Mișcarea literară, nr. 3 /2019

R T E
A

serie nouă, anul XXXII, nr. 1-2-3(359-360-361), ianuarie/februarie/martie 2021


autograf in memoriam
Gheorghe Iova .......................................................................1 Constantin Abăluţă – Valeriu Mircea Popa (1947-2021)......64
reflux theatrum
Alexandru Ovidiu Vintilă – Geo Bogza. „Cântecul Nicolae Havriliuc – Tablouri din galeria
omului de vânzare” .................................................................2 cu plante agăţătoare. Viziune scenică ...........................69
aforisme eseu
Gheorghe Grigurcu – „Uitarea: cea mai Niadi-Corina Cernica – O şcoală de filosofie din
blândă metodă” ....................................................................4 secolul III d.Hr. în Roma antică .........................................71
apeiron eveniment
Matei Vişniec – Din două una ............................................5 Doina Cernica – O aniversare Eminescu
jurnal comentat sub vortex polar ...................................................................73
Liviu Ioan Stoiciu – Scriitori fără cititori ..............................8 Doina Cernica – La Voroneţ: Tatăl şi Fiul........................76
cronica literară carnete critice
Theodor Codreanu – Nicolae Băciuţ şi Valeria Manta Tăicuţu – Cimitirul urban al zilelor noastre......78
ontoestetica tăcerii...............................................................10 Victor Teişanu – Un discurs între directitate
Ioan Holban – George Cuşnarencu – 70. şi escamotare........................................................................80
Aripile utopiei........................................................................14 Gheorghe Simon – Chipuri eterne şi amprente vii.......82
Mircea Muthu – „...cînd marea era una Carmelia Leonte – Ubicuitatea dureroasă ....................84
cu Dunărea” ..........................................................................16 din sens opus
Constantin Cubleşan – Îngerul poeziei Leo Butnaru – Golemul .....................................................86
(Ioana Diaconescu).............................................................18 rememorări
Elena-Brânduşa Steiciuc – „Mierlă neagră pe Cornelia Petrescu – Cojocelul roşu. Elogiu postum
zăpadă albă” sau despre puterea fără seamăn adus poetului Ion Paranici ....................................................90
a poveştilor............................................................................20 Marcel Mureşeanu – Imposibila uitare .............................93
Felix Nicolau – Ierţi, mergi înainte, desfătări, chipuri şi privelişti
viitoare torturi ........................................................................22 Liviu Antonesei – Antitezele Marianei Didu...................95
avangarde note de lector
Isabel Vintilă – Poetici ale avangardei: Geo Bogza...23 Monahia Elena Simionovici – Ana Blandiana,
poesis „Soră lume”, Editura Humanitas, 2020 ..............................97
Octavian Soviany – Poeme ..............................................25 Florentin Popescu – Călătorii, popasuri, conotaţii
Vasile Zetu – La ce ţi-aş fi bun, Doamne ........................28 culturale şi sentimentale.........................................................99
Ramona Boldiszar – vreau să ştii că...............................30 Mihai Posada – Emilia Amariei – romanul „Flavia” ......100
Petruţ Pârvescu – Poeme....................................................32 Daniel Mariş – Protocolul iluziei.......................................105
Arthur Suciu – Poezii...........................................................33 Dan Perşa – „Un exil al cuvintelor” ..................................106
eminesciana traduceri
Adrian Dinu Rachieru – Eminescu şi canonul Wei Pengzhan – Poeme
literar românesc....................................................................35 (traducere: Constantin Severin) ......................................108
Theodor Codreanu – Alexandru Surdu: Michel Louyot – O cafea la soare
Eminescu, filosoful ................................................................38 (traducere: Elena-Brânduşa Steiciuc) ............................109
Victoria Fonari – Haos şi Cosmos în creaţia Moses Rosenkranz – „Mi-am purtat satele în mine...”
eminesciană – o perspectivă inedită marca (traducere: Paraschiva Pîţu) ..............................................111
Mihai Cimpoi .......................................................................43 universalia
epice Elena Brânduşa Steiciuc – Un denunţ al barbariei
Mihók Tamás – Punchiu (fragment)....................................49 şi o invitaţie la toleranţă: romanul „Eugenia”
Andrei Zbîrnea – William Shakespeare. de Lionel Duroy...................................................................115
Romeo şi Julieta .....................................................................52 cartea de istorie
pe contrasens Cristina Rusu – Un roman de inspiraţie istorică
Adrian Alui Gheorghe – Linişte, se rescrie istoria .........56 de Andrei Breabăn ............................................................117
cadran jurnal de călătorie
Constantin Călin – Vorbe scurte ......................................57 Marius Chelaru – Din Kyoto, spre
coordonate bucovinene inima Japoniei (XV) (note şi gânduri de drum) ............120
Marian Drumur – Destinul unui „Iconar”. 110 ani arte plastice
de la naşterea lui George Drumur...................................59 Liviu Şoptelea – 55 .........................................................123
serie nouă
, anul XXX
II, Nr. 1-2
-3 (359-3
60-361),
ianuarie/f
ebruarie/m
artie 2021

Revistă a Societăţii Scriitorilor Bucovineni