COMPETITIVITATE ŞI CURS DE SCHIMB

Cursul de schimb ca
indicator de competitivitate

Elena PELINESCU
Institutul de Prognoză Economică

Abstract
The present paper is focus on competitivity issues using as a measure real
exchange and real effective exchange rate computed regarding the single market
(using the exchange rate of the Leu regarding the US dollar and the exchange
rate of the Leu regarding the Euro) and regarding the most important Romanian
trade partners. Under these conditions we can show the influence of the
movements of the exchange rate on the Romanian commercial flows, the tendency
as comparative the other transitions country from the first wave of EU
enlargement.

Keywords: Competitivity, exchange rate

1. Scurtă trecere în revistă a comensurat contribuie la atingerea unui

literaturii în domeniu
Definiţia competitivităţii, considerată
de unii autori (Durand, Madaschi şi
Terribile, 1998,p.4) ca fiind destul de
vagă, poate fi abordată într-un sens larg,
în termenii rezultatelor economice şi ai
nivelului de trai sau în sens restrâns, ai
capacităţii de a vinde produsele pe piaţă
şi, în acest înţeles, competitivitatea este
discutată în termenii diferenţelor de
costuri şi preţuri, deşi un număr mare de
alţi factori (nivelul tehnologic, inovaţia,
calitatea produselor-inclusiv serviciile
post vânzare) mult mai dificil de
anumit nivel de competitivitate. Dacă
privim competitivitatea prin prisma preţu-
rilor, atunci cursul real de schimb1, ca ex-
presie a preţurilor relative interne faţă de
cele externe, poate deveni un indicator
global de comensurare a competitivităţii
(Krajnyák şi Zettelméyer, 1997; Turnes şi
Golub, 1997; C. Paiva, 2001; A.Beguna,
2002; B.Schatz si C.Osbat, 2003;
M.Aglietta, C.Baulant, D.Chobanov si
P.Sorsa, 2004).
1
Adesea, cursul real de schimb se referă la
preţurile bunurilor comercializabile şi
necomercializabile în cadrul unei ţări decât
la preţurile interne faţă de cele externe.

Cursul de schimb ca indicator de competitivitate / 81

 P. Krugman (1996) consideră forţată
utilizarea termenului de competitivitate la
nivelul naţiunilor, ştiut fiind că, în ter-
menii pieţei, o ţară nu poate fi ”dată
afară” din afaceri şi, deci, nu trebuie să
se îngrijoreze de ”ţările competitoare”,
aşa cum este cazul în abordarea la nivel
microeconomic. Totuşi, el recunoaşte
rolul politicilor macroeconomice în
susţinerea competitivităţii, relevând de-
calajele temporale ale măsurilor politice
luate de diferite ţări în anumite perioade
şi faptul că aceste politici trebuie să fie
suficient de flexibile încât să permită fir-
melor să facă faţă competiţiei internaţio-
nale în segmentele lor de piaţă prin realo-
carea resurselor către sectoarele cu cos-
turi mici şi profitabile.
Competitivitatea este legată direct de
productivitate, creşterea acesteia fiind o
sursă de reducere a costurilor de fabrica-
ţie şi a preţurilor. Nu trebuie însă uitată
nici influenţa altor factori asupra costuri-
lor, cum ar fi nivelul compensaţiilor de
muncă sau situaţia monedei naţionale în
raport cu monedele străine, care pot redu-
ce sau amplifica efectul creşterii produc-
tivităţii. De aceea în politica cursului de
schimb se aplică aşa-numita “regulă de
aur”, care spune că fluctuaţiile unei mo-
nede naţionale nu reduc competitivitatea
dacă nivelul aprecierii reale a monedei şi
al creşterii de salarii nu depăşeşte sporul
de productivitate.
Creşterea importanţei economiilor din
Asia, în special a Chinei, şi masivele de-
precieri ale monedelor naţionale care au
avut loc după criza financiară din Argen-
tina, Brazilia, Asia şi cea din Rusia, des-
făşurate într-un amplu proces de
globalizare şi regionalizare a economiilor
lumii a ridicat în faţa cercetătorilor şi a
jucătorilor pe piaţă întrebarea dacă aceste
schimbări pot conduce la noi redistribuiri
82 / Cursul de schimb ca indicator de competitivitate
ale câştigurilor şi pierderilor de competi-
tivitate între ţări, regiuni şi dacă acestea
vor determina ajustări masive ale contu-
rilor curente ale ţărilor afectate. Mai mult,
experienţa a arătat că în ţările care au
obţinut câştiguri de productivitate din
deprecierea monedei naţionale, pe termen
lung, această depreciere s-a convertit într-
o inflaţie din ce în ce mai înaltă care a
erodat, în final câştigul de productivitate.
Astfel, un studiu al lui Sampais, Costa
şi Gunter (2003) cu privire la impactul
regimului cursului de schimb din Brazilia
asupra competitivităţii acestei ţări în co-
merţul cu soia a relevat faptul că, după ce
guvernul a lăsat, începând cu ianuarie
1999, moneda să fluctueze, realul brazili-
an s-a devalorizat masiv, ajungând în
martie 2002 la un raport de 1 la 2,3;
competitivitatea acestei ţări pe piaţa de
soia în raport cu cea a Argentinei a cres-
cut, dar mai puţin decât era estimat deoa-
rece devalorizarea a condus la majorarea
preţurilor importurilor, deci preţul input-
urilor a sporit, astfel că beneficiul obţinut
asupra contului curent din creşterea ex-
porturilor a fost diminuat.
Unele studii, pornind de la definiţia în
sens restrâns a competitivităţii, o abor-
dează prin compararea trendurilor cursu-
rilor de schimb şi ale preţurilor ţărilor
studiate, având ca suport teoretic con-
ceptul de paritate a puterii de cumpărare.
Experienţa diferitelor ţări a relevat că po-
ziţia competitivă relativă este influenţată
de mişcările largi ale cursului de schimb
prin intermediul schimbărilor în costurile
şi preţurile relative ale acestor ţări.
Alina Beguna (2002, p.5), referindu-se
la competitivitate şi la cursul de schimb
în Letonia, arăta că “poziţia de plăţi ex-
terne constituie un factor important în
determinarea competitivităţii la export a
acestei ţări”. Competitivitatea la export a
Letoniei este discutată în termenii parită-
ţii puterii de cumpărare, indicatorul ales
pentru a exprima această poziţie fiind
cursul de schimb real efectiv, calculat în-
cepând din 1998 de Banca Letoniei pe
baza cursurilor de schimb şi a preţurilor
interne ale principalelor 10 ţări partenere
în schimburile comerciale. Evoluţia
acestui indicator arată o scădere a com-
petitivităţii la export pe piaţa mondială,
manifestată printr-o scădere a exporturi-
lor şi o majorare a importurilor.
Un efect similar este relevat de C.
Paiva (2001) şi pentru economia din
Costa Rica unde modificările structurale
şi ale volumului exportului au fost înso-
ţite de aprecierea cursului de schimb real
efectiv calculat pe baza costului unitar al
forţei de muncă (ULC) relativ (definit ca
pondere ULC naţional în media ULC a
principalilor parteneri comerciali indus-
triali). Autorul menţionează că dinamis-
mul exporturilor a fost susţinut şi de câş-
tigurile de productivitate din sectorul
prelucrător, însă, pe termen lung, persis-
tenţa aprecierii cursului de schimb real
efectiv şi creşterea ULC relativ au afectat
negativ competitivitatea economiei din
Costa Rica, fapt demonstrat de pierderea
pieţei exporturilor şi creşterea importuri-
lor şi, nu în ultimul rând, de deteriorarea
balanţei comerciale şi a contului curent.
Într-un studiu din 1998, Durand,
Madaschi şi Terribile (p.6) remarcau că
includerea noilor economii în curs de
dezvoltare în analizele privind competiti-
vitatea internaţională relevă faptul că tre-
buie studiat şi trendul cursului de schimb
nominal efectiv, nu numai cel real
efectiv, deoarece multe din deprecierile
remarcate sunt asociate cu creşterea
costurilor şi a inflaţiei în aceste ţări.
Într-un studiu referitor la competitivi-
tate şi convergenţă în Ţările Central şi Est
Cursul de schimb ca indicator de competitivitate / 83
Europene pentru perioada 1993-1999,
Podkaminer (2000) menţiona necesitatea
tratării competitivităţii prin intermediul
indicatorului costul unitar al forţei de
muncă într-un context internaţional mai
larg şi ţinând cont de maniera de calcul a
acestui indicator, deoarece utilizarea
preţurilor curente, a salariilor curente şi a
cursurilor curente pot introduce unele
abateri în compararea dinamicilor acestor
indicatori între diferite ţări. Ca explicaţie
el dă faptul că volumul producţiei interne
exprimat prin cursul de schimb curent su-
pradimensionează volumul real al produc-
ţiei deoarece preţurile la export ale ţărilor
în tranziţie sunt inferioare preţurilor de
export ale ţărilor din Uniunea Europeană
pentru produse comparabile, ceea ce re-
flectă de fapt un gap al raportului calitate-
preţ între aceste ţări. Mai mult, el consi-
deră că sunt şi alte aspecte ale modificării
competitivităţii la export care nu sunt re-
flectate de ratele de creştere a costurilor
unitare ale forţei de muncă, cum ar fi gra-
dul mult mai înalt de material-intensivi-
tate a producţiei din CEE comparativ cu
cele din UE, care conduc la costuri su-
perioare pentru consumurile intermediare,
suplimentar mişcării costurilor cu forţa de
muncă. Cu toate acestea, aprecierea reală
a monedei naţionale a deteriorat balanţa
comercială şi competitivitatea la export,
mult mai pronunţat în Cehia şi Bulgaria,
România înregistrând efecte mai mici
datorită scăderii drastice a salariilor reale.
Într-un studiu din 2002 (p.10), profe-
sorul E. Dobrescu, citându-l pe Krugman,
arăta că “deoarece preţul produselor ne-
comercializabile este determinat în între-
gime de curba cererii şi ofertei interne, o
mişcare a acestei curbe poate determina
ca preţurile interne ale unui coş larg de
produse să se modifice în raport cu preţu-
rile externe ale unui coş similar de produ-
se. Cu alte cuvinte, o creştere în preţurile
produselor necomercializabile ale unei
ţări va creşte preţurile ei relativ la nivelul
preţurilor externe (măsurând toate nivelu-
rile preţurilor într-o singură monedă).
Altfel spus, “puterea de cumpărare a ori-
cărei monede va scădea în ţara în care
preţurile produselor necomercializabile
creşte”. Această afirmaţie este validată de
studii empirice care, aşa cum arată profe-
sorul E. Dobrescu, confirmă discrepanţa
dintre rata de schimb (privită în relaţie cu
legea preţului unic care operează în secto-
rul bunurilor comercializabile) şi parita-
tea puterii de cumpărare, reflectând nive-
lul general al preţurilor unei economii
date, incluzând atât sectorul produselor
comercializabile, cât şi al celor necomer-
cializabile.
Analizând relaţia dintre cursul de
schimb şi paritatea puterii de cumpărare
între un număr de 43 de ţări pentru anul
1999, profesorul E. Dobrescu (p.12)
apreciază dintr-o perspectivă temporală
că “pentru ţările mai puţin dezvoltate aşa
cum este România, creşterea economică
va implica probabil o reducere graduală a
diferenţei dintre paritatea puterii de cum-
părare şi rata de schimb, ambele expri-
mate faţă de aceeaşi monedă externă
(dolarul american sau Euro), ceea ce
poate fi echivalent cu a spune că inflaţia
naţională raportată la indicele cursul de
schimb nominal este mai mare decât unu.
Acest raport poate fi influenţat semnifi-
cativ de intrările de capital străin, de
evoluţia preţurilor pământului şi ale acti-
velor tangibile, ca şi de alţi factori.” Con-
cluzia referitoare la competitivitatea la
export a României era că “nu poate fi
susţinută printr-o politică deliberată de
devalorizare în real a monedei naţionale”.
Chobanov şi Sorsa (2004), într-un
studiu recent în care abordează aspecte
84 / Cursul de schimb ca indicator de competitivitate
ale competitivităţii Bulgariei prin inter-
mediul indicatorului curs de schimb real
efectiv, menţionează că rapida apreciere a
cursului de schimb real în ţările în tranzi-
ţie este legată de reformele economiei de
piaţă şi introducerea noilor tehnologii în
industrie, fapt ce a condus la creşterea
productivităţii în sectorul bunurilor co-
mercializabile extrem de rapid, devan-
sând productivitatea din sectorul bunuri-
lor necomercializabile (aşa-numitul efect
Balassa – Samuelson). Mai mult, intrările
temporare de capital generate de procesul
de privatizare, la care se adaugă intrările
masive din transferurile provenite din ex-
portul capitalului uman2 au condus la a-
precierea reală a monedelor naţionale, cu
efecte negative asupra competitivităţii externe.
O abordarea interesantă a impactului
cursului de schimb asupra competitivităţii
este oferită de studiul recent al lui La
Marca (2004). Pornind de la criticile
aduse cursului real de schimb ca măsură a
competitivităţii, autorul introduce defini-
ţii alternative ale cursului real de schimb
în scopul descompunerii indicelui preţu-
rilor în componenta ce afectează compe-
titivitatea şi în aceea care nu are influenţă
asupra competitivităţii şi revizuieşte opi-
niile curente cu privire la tendinţa con-
stantă pe termen lung a cursului real de
schimb, a parităţii puterii de cumpărare şi
a legii preţului unic, cele două ipoteze
empirice fundamentale ce acţionează în
afara valorificării prin arbitraj a oportu-
nităţilor şi diferenţialelor de competitivi-
tate ale pieţii bunurilor.
2
Fenomenul a căpătat amploare nu numai în
Bulgaria, ci şi în România unde, în prima
jumătate a anului 2005, transferurile din
exportul de capital uman au atins un nivel
de 9 milioane Euro, comparativ cu 2 mili-
oane în aceeaşi perioadă a anului 2004.
2. Abordarea teoretică
Competitivitatea, definită în termenii
avantajului comparativ în sens Ricardian
sau în cel al avantajului competitiv, este
dificil de comensurat printr-un singur in-
dicator. Productivitatea, ca măsura a
competitivităţii, şi tendinţa acesteia în
termeni relativi nu se transformă automat
într-o tendinţă similară la nivelul costu-
rilor, alţi factori cum am menţionat deja
(recompensările pentru muncă şi cursul
de schimb) putând reduce sau, în unele
condiţii, chiar anula câştigul de producti-
vitate, aşa cum s-a întâmplat în Japonia la
începutul anilor ‘80 când competitivitatea
s-a deteriorat continuu, în pofida câştigu-
rilor de productivitate ca urmare a apreci-
erii masive a yenului.
Literatura economică cunoaşte o
multitudine de indicatori de comensurare
a competitivităţii. Acceptând definiţia în
sens restrâns dată de Turner şi Golub
(1997, p.5) competitivităţii ca “preţul ex-
tern relativ în termenii bunurilor comerci-
alizabile naţionale”, atunci îmbunătăţirea
competitivităţii se traduce într-o tendinţă
de scădere a preţurilor relative ale acestor
bunuri.
În acord cu legea preţului unic (LPU),
preţul unui bun este acelaşi indiferent de
piaţa pe care se desface (în condiţiile în
care se face abstracţie de costul de
transport), şi în acord cu teoria parităţii
puterii de cumpărare (PPC) în nivel ab-
solut, nivelul preţurilor convertit în mo-
nedă unică este acelaşi, deci:
P= E*P* (1)
unde: E este cursul de schimb nominal
între moneda ţării ce face obiectul anali-
zei, iar P * şi P sunt expresia preţurilor
externe, respectiv interne.
Cursul de schimb ca indicator de competitivitate / 85
Prin împărţirea ecuaţiei 1 la P obţinem
în condiţiile PPC următoarea relaţie:
P* *
1=E (2)
P
În cele mai multe lucrări cursul real de
schimb (RER) este definit ca raportul
preţurilor externe faţă de cele interne mă-
surat în moneda ţării pentru care se face
analiza (C. A. Mills, R. Nallari, 1992; M.
D. Chinn, 2002; K.Nilson, 1999), ceea ce
conduce la formula (3):
P*
RER= E (3)
P
Din ecuaţiile (2) şi (3) ar rezulta că ni-
velul cursului real de schimb în condiţiile
LPU şi PPC este egal cu unitatea. În rea-
litate nivelul diferă mult de unitate,
considerându-se că pe termen lung acest
raport tinde spre o mărime constantă, di-
ferită de unu, ceea ce implică de fapt o
conservare a competitivităţii.
Pentru a contracara problemele legate
de diferitele baze ale indicilor preţurilor
din ţările luate în analiză, uzual se lucrea-
ză cu rate şi nu cu niveluri de preţuri,
ceea ce se traduce prin faptul că inflaţia
într-o ţară comparativ cu alta poate fi mai
mare (mică) decât în alta numai dacă cur-
sul ei de schimb se depreciază (apreciază)
în raport cu moneda ţării respective.
Reformulând ecuaţia (3) prin aplicarea
logaritmului (notat cu litere mici) şi
transformarea în rate de creştere prin de-
rivare (notat cu d), obţinem o nouă relaţie
prezentată în ecuaţia (4) care demonstrea-
ză că inflaţia într-o ţară gazdă poate fi
mai mare decât într-o ţară străină atunci
când rata de schimb cunoaşte o tendinţă
de scădere.
de= dp-d p* (4)
 Ecuaţia (4) arată cum se mişcă cursul
de schimb real în acord cu teoria parităţii
puterii de cumpărare, iar raportul dintre
preţurile interne şi externe poate servi ca
măsură a competitivităţii relative. Din
ecuaţia (4) se observă cu uşurinţă faptul
că dacă de>0 (moneda naţională se apre-
ciază în termeni reali), aceasta se traduce
într-o creştere a preţurilor interne faţă de
cele internaţionale, deci o pierdere de
competitivitate, şi reciproc, dacă de<0
preţurile interne sunt sub nivelul celor
externe (moneda naţională se depreciază
în termeni reali), aceasta echivalează cu
un câştig de competitivitate.
În relaţiile comerciale dintre ţări in-
tervin de obicei mai mulţi parteneri, astfel
încât pentru determinarea competitivităţii
pe ansamblul fluxurilor comerciale este
necesar a extinde relaţia (3) la toţi parte-
nerii, ceea ce poate fi transcris ca o medie
aritmetică ponderată (ecuaţia 5) sau geo-
metrică ponderată (ecuaţia 6). Indicatorul
astfel obţinut este cunoscut sub denumi-
rea de curs real efectiv de schimb, deoa-
rece prin luarea în considerare a tuturor
partenerilor comerciali se află mai aproa-
pe de situaţia reală. Media geometrică are
avantajul că tratează creşterea şi descreş-
terea ratei cursului de schimb simetric şi
nu este afectată de alegerea anului de
bază.
n ponderi pentru a surprinde mai bine
wi
REER= ∑ RER i ,n (5)
i =1
n wi
REER= ∏ RER (6)
i =1 i ,n
unde: wi este ponderea fluxurilor comer-
ciale ale ţării i, iar n este numărul par-
tenerilor comerciali, suma lor fiind egală
cu 1. Deci:
86 / Cursul de schimb ca indicator de competitivitate
n
∑w
i =1
i
=1
În general se iau în calcul principalii
parteneri comerciali, practica demon-
strând că suma ponderilor acestora este
de cel puţin 90%. În cazuri excepţionale,
cum a fost cazul crizei din Rusia sau
Asia, unii din aceşti parteneri pot fi ex-
cluşi pentru a nu afecta nivelul rezultate-
lor şi concluziile.
O problemă deosebită o constituie
construcţia ponderilor pentru determina-
rea cursului real efectiv, având în vedere
existenţa unor metodologii diferite folo-
site de Fondul Monetar Internaţional (aşa-
numitul MERM sistem), de Banca Cen-
trală Europeană sau de OECD, sistemul
de ponderare total (TCW) sau cel bilateral
ce apare în literatura de specialitate (K.
Nilsson, 1999; M. D. Chinn, 2002; A.
Zanello, D. Desruelle, 1997; L. Buldorini
şi alţii, 2002).
Alegerea schemei de ponderare diferă
în funcţie de scopul analizei, ponderile
putând fi calculate şi în total comerţ (im-
port şi export), în total export sau total
import, în comerţul cu produse manufac-
turate, sau ponderea în comerţul mondial
sau ponderea produsului intern brut al
fiecărei ţări în comerţul mondial. O alter-
nativă este aceea de a construi aceste
modificările în nivelul de competitivitate
a ţării faţă de ofertanţii internaţionali
competitori pentru produsele exportate
prin luarea în considerare a ponderii ex-
porturilor celei de-a treia ţări sau a ponde-
rii în exporturile mondiale. În metodolo-
gia de calcul a cursului real efectiv de
schimb a FMI, ponderile sunt calculate
utilizând un model general de echilibru
pentru comerţul mondial care este conce-
put să incorporeze răspunsul partenerilor
comerciali la mişcările cursului de
schimb. În cadrul acestui model sunt ţări
pentru care ponderile sunt calculate luând
în considerare numai comerţul de bunuri
ale industriei prelucrătoare fără bunurile
primare (considerată ca fiind o bună
aproximare a bunurilor comercializabile);
pentru alte ţări în care ponderea servicii-
lor este semnificativă au fost luate în cal-
cul şi serviciile, iar pentru ţările exporta-
toare de produse primare de bază au fost
luate în calculul ponderilor şi fluxurile cu
aceste produse.
Competitivitatea internaţională este un
indicator al rezultatelor economice ex-
primate sintetic prin preţ, care nu oferă
suficiente informaţii pentru a formula
cele mai indicate politici sau niveluri ale
cursului de schimb.
Problema majoră a indicatorului este
alegerea indicilor de preţ care să măsoare
pe P şi P*, având în vedere că în principiu
ele ar trebui să fie reprezentate de un coş
de bunuri şi servicii comercializabile, de
preferat din care au fost excluse produ-
sele primare ale căror preţuri interne nu
diferă mult de cele internaţionale, deci nu
sunt afectate de competitivitate.
Experienţa internaţională relevă că
sunt utilizaţi ca indici pentru P şi P* fie
indicele general al bunurilor de consum şi
serviciilor (CPI), fie deflatorul produsului
intern brut (DGDP), fie indicele preţuri-
lor producţiei industriale (IPP), fie indi-
cele preţurilor produselor industriale
mondiale (WPI), preţul produselor expor-
tate (PX), preţul produselor importate (PM),
costul unitar al forţei de muncă (ULC).
Indicele intern al salariilor poate fi
utilizat ca măsură a cursului de schimb
real, caz în care cursul de schimb real
poate fi calculat conform relaţiei din ecu-
aţia (7):
Cursul de schimb ca indicator de competitivitate / 87
CSR = Eleu/$*PUS/WD (7)
unde WD este indicele intern al salariilor.
Acest curs aproximează cursul de schimb
real efectiv în măsura în care indicele in-
tern al salariilor urmăreşte mişcarea indi-
celui preţurilor interne.
Cursul de schimb real astfel definit
măsoară şi raportul dintre preţul bunurilor
comercializabile (PUS) şi costul intern
(WD). Acest indice (WD) măsoară compe-
titivitatea ramurilor din economia internă
care produc bunuri comercializabile la
extern. În acest fel se explică şi de ce, în
timpul programelor de restructurare, când
unul din principalele obiective îl repre-
zintă stimularea (sau menţinerea) nivelu-
lui producţiei, fără a se provoca aprecie-
rea cursului de schimb, presiunile de
menţinere a preţurilor (costurilor de pro-
ducţie) pe un palier scăzut se răsfrâng
asupra indicelui salariilor.
Cursul de schimb real poate fi expri-
mat şi ca produs al cursului de schimb
nominal şi al salariului intern în dolari
SUA, ca în expresia din ecuaţia (8).
CSR = E$/leu*WD/PUS (8)
unde Eleu/$ reprezintă cursul de schimb
nominal (lei per 1 dolar), E$/leu – cursul de
schimb nominal (dolari per 1 leu), PD este
indicele preţurilor de consum în moneda
naţională (lei), iar PUS – indicele preţuri-
lor de consum al SUA.
Creşterea indicelui salariilor sau a cur-
sului nominal implică aprecierea monedei
naţionale. O variantă a acestui indice
(atribuită FMI) utilizează costul unitar al
forţei de muncă (ULC) ca măsură a com-
petitivităţii. Acesta este influenţat de ci-
clicitatea variaţiilor productivităţii. Pentru
a elimina aceste influenţe, FMI foloseşte
indici normalizaţi ai ULC. Datele sunt
însă limitate, iar raportul dintre capital şi
forţa de muncă diferă în timp şi de la o
ţară la alta. De aceea, costul unitar al
forţei de muncă are o semnificaţie îndo-
ielnică în ceea ce priveşte măsurarea
competitivităţii externe a unei ţări.
Dată fiind dificultatea de a obţine şi
construi date comparabile pentru nivelul
costului unitar al forţei de muncă, cele
mai multe analize de competitivitate in-
ternaţională se concentrează pe variaţii
ale costurilor şi preţurilor.
Principalele probleme legate de utili-
zarea acestor preţuri, aşa cum sunt pre-
zentate de Turner şi Golub (1997, p.6-7),
ar fi:
− în cazul DGDP, WPI şi CPI acestea
cuprind din construcţie preţurile tutu-
ror produselor (atât comercializabile,
cât şi necomercializabile), astfel că,
dacă preţul produselor necomercializa-
bile diferă foarte mult faţă de cel al
produselor comercializabile din diver-
se motive (inclusiv diferenţe de pro-
ductivitate), atunci aceşti indici sunt o
slabă aproximare pentru preţurile pro-
duselor comercializabile;
− CPI este un indice mai bun decât WPI
şi DGDP deoarece este calculat oare-
cum similar în toate ţările, constituie o
măsură comună a inflaţiei şi este dis-
ponibil pe un orizont larg de timp
pentru majoritatea statelor lumii. To-
tuşi CPI are şi dezavantaje: a) este o
slabă măsură a preţului de echilibru al
produselor comercializabile şi este en-
dogen cursului de schimb căci include
preţurile de import, mai mult; b) de-
clinul CPI este asociat preţului pieţei
şi poate să nu exprime o îmbunătăţire
a competitivităţii, ci mai degrabă o re-
ducere temporară a profitului margi-
nal; c) poate fi distorsionat de nivelul
taxelor şi de existenţa unor preţuri
controlate; d) deoarece include preţu-
88 / Cursul de schimb ca indicator de competitivitate
rile de import utilizarea lui va subes-
tima impactul asupra competitivităţii;
− valoarea unitară relativă a preţurilor de
export sau import are avantajul că ex-
clude bunurile necomercializabile, dar
are alte deficienţe: a) sunt puternic in-
fluenţate de fluctuaţiile pe termen
scurt ale pieţei şi nu sunt exogene cur-
sului de schimb; b) pot fi puternic
afectate de ponderea preţurilor produ-
selor primare; c) ele pot eşua în pre-
zentarea efectelor competitivităţii in-
ternaţionale asupra structurii bunurilor
comercializabile importate sau expor-
tate; d) sunt valori medii şi nu preţuri
observate, ceea ce distorsionează
efectul de compoziţie;
− ULC în industria prelucrătoare (deter-
minat fie sub forma raportului dintre
costul unitar al forţei de muncă şi
unitatea de producţie, fie sub forma
costului echivalent împărţit la produc-
ţia pe muncitor) are următoarele
avantaje: i) captează un element de
bază al competitivităţii pentru o parte
importantă de bunuri comercializabile
prin focalizarea pe cost mai degrabă
decât pe preţ; ii) evită problemele de
endogenizare ale CPI, ale preţurilor de
export şi import; iii) costul muncii este
mai puţin afectat direct de cursul de
schimb comparativ cu preţul bunurilor
comercializabile; ULC are însă şi in-
conveniente cum ar fi: i) datele de
productivitate şi de compensaţii
salariale, necesare pentru a compune
ULC, nu sunt disponibile cu aceeaşi
bază; ii) măsura nu este disponibilă
pentru servicii, ori acestea constituie o
parte însemnată din comerţul interna-
ţional; iii) poate fi supus efectului ci-
clurilor de afaceri, aspect ce se poate
soluţiona prin aplicarea unor filtre; iv)
ignoră alte costuri de producţie cum ar
 fi bunurile intermediare, taxe nelegate
de muncă, costul capitalului; v) mişcă-
rile ULC pot reflecta uneori şi factorul
de substituţie dintre capital şi forţa de
muncă; vi) diferenţele internaţionale
în ULC sunt adesea centrate pe discu-
ţiile politice, ţările industrializate ex-
primând adesea îngrijorare privind
nejustul avantaj comparativ ce provine
din salariile scăzute sau standardele de
muncă reduse din unele ţări.
Cu toate dezavantajele pe care le pre-
zintă ULC ca indice de preţ în calculul
cursului real de schimb, într-o lucrare
asupra indicatorilor de competitivitate, se
afirmă că pentru ţările industrializate
“ULC relativ în industria prelucrătoare
este, probabil, cel mai bun indicator
singular”.
P şi P* pot fi de asemenea şi exogene
în raport cu cursul de schimb şi să repre-
zinte mai degrabă valorile de echilibru
decât mişcările temporare, asociate cu
“preţul pieţei sau alte influenţe pe termen
scurt”. (A.G. Turner şi S.S. Golub, 1997).
În teoria macroeconomică, competiti-
vitatea de preţ şi impactul acesteia asupra
modelelor economice teoretice se anali-
zează pornind de la efectul principal al
competitivităţii de preţ asupra balanţei de
plăţi a unei naţiuni, al cărei echilibru este
afectat prin deficitul balanţei comerciale.
Luând ca punct de start ecuaţia (2):
SBT = X – M = X(θ, Yw) – (θ, YD) (2)
în care θ defineşte competitivitatea de
preţ asociată principalilor parteneri co-
merciali:
θ = Pw*e/PX (3)
O ţară este competitivă doar dacă:
θ*xr’(θ)/xr(θ)– θ*mr’(θ)/mr(θ)>1 (4)
ceea ce tradus în termeni economici în-
Cursul de schimb ca indicator de competitivitate / 89
seamnă că balanţa comercială a unei ţări
se va ameliora la creşterea competitivită-
ţii de preţ dacă şi numai dacă elasticitatea
de venit a exporturilor diminuată cu elas-
ticitatea de venit a importurilor va fi mai
mare decât 1 (unitatea).
3. Cursul de schimb ca măsură
a competitivităţii în România
În cele ce urmează vom prezenta
evoluţia cursului real de schimb bilateral,
calculat pentru România şi SUA, dar şi
pentru România şi Uniunea Europeană,
având în vedere faptul că în prima peri-
oadă a tranziţiei cursul de referinţă pentru
moneda românească a fost dolarul, iar
după 2000, odată cu majorarea ponderii
comerţului cu statele membre UE la peste
60%, cursul de referinţă a devenit mone-
da unică europeană. Ca măsură pentru in-
dicele preţurilor vom folosi atât indicele
preţurilor bunurilor de consum, cât şi in-
dicele preţurilor produselor industriale şi
costul unitar al forţei de muncă.
Datele pentru preţurile bunurilor de
consum şi preţurile produselor industriale
din România sunt lunare şi luate din Bu-
letinele statistice de preţuri ale INS, iar
datele pentru cursul de schimb provin din
Buletinele lunare ale BNR şi din statistica
financiară din site-ul BNR.
Perioada de analiză este cuprinsă între
ianuarie 1991 şi iunie 2005. Datele pentru
SUA (CPI şi IPP) au fost luate din sursa
Bureau of Labor Statistics, iar pentru
Uniunea Europeană (HIPC) sunt date
Eurostat. Toate datele utilizate au fost
transformate cu bază fixă anul 2000.
Principalele probleme legate de datele
din România vizează indicii preţurilor de
producţie industrială care pentru perioada
1994-1997 se referă la piaţa internă şi
externă, în timp ce restul seriei se referă
doar la piaţa internă.
Pentru calculul cursului de schimb real
în relaţiile bilaterale România-SUA şi
România-UE s-au aplicat ecuaţiile (3) şi
(4), fără a se utiliza coeficienţi de ponde-
rare. Ca deflatori s-au folosit indicele
2.5
2.0
1.5
1.0
0.5
0.0
-0.5
92 94 96 98 00 02 04
LRER_DM RER_D
a)
Notă: În calculul RER s-a utilizat ca deflator indicele preţurilor bunurilor de consum (CPI).
Sursa: Calculele autorului.
Figura 1: Evoluţia cursului real de schimb al dolarului american (a) şi al
monedei unice europene (b) faţă de moneda naţională
în perioada 1991-2005 (2000=100)
Judecând competitivitatea în termenii
preţurilor, este evident că nivelul mult
mai înalt al inflaţiei în România compa-
rativ cu SUA şi Uniunea Europeană (cu
niveluri maxime atinse în 1992-1993 şi
1997) a determinat reduceri ale valorii
monedei naţionale în raport cu valutele
străine considerate, conducând la o de-
preciere în real a cursului de schimb,
curba RER (sau în termeni logaritmici
LRER) indicând o tendinţă de creştere,
urmată apoi de tendinţe de scădere (apre-
ciere a monedei naţionale faţă de mone-
dele străine considerate).
Pentru a surprinde contribuţia fiecărei
90 / Cursul de schimb ca indicator de competitivitate
preţurilor bunurilor de consum (Figura1)
şi indicele preţurilor producţiei industri-
ale (Figura 2). Cu unele excepţii, datele
sugerează o continuă tendinţă de aprecie-
re a monedei naţionale, atât faţă de dola-
rul american, cât şi faţă de moneda unică
europeană (Figura 1 a şi b).
1.6
1.2
0.8
0.4
0.0
-0.4
98 99 00 01 02 03 04 05
LRER_E RER_E_M
b)
componente din ecuaţia RER la tendinţa
acestui indicator pe perioada menţionată,
am reprezentat grafic termenii din ecuaţia
(4) în graficul din Figura 2 (a şi b). Se
remarcă perioadele de ajustare a cursului
de schimb nominal, concentrate în prima
perioadă (1991-1994), atunci când nivelul
acestuia nu era stabilit pe baza cererii şi
ofertei pe piaţa valutară şi sfârşitul anului
1997 începutul anului 1998, care mar-
chează tot atâtea etape în deschiderea
pieţei valutare româneşti. Mişcările cur-
sului de schimb (notate D_CS_D) înso-
ţesc în cea mai mare parte mişcările dife-
renţelor preţurilor (DPR), pe termen me-
diu şi lung manifestându-se o tendinţă de
convergenţă. Modificările intervenite în
politica cursului de schimb după anul
1998 (conducerea cursului de schimb pe
baza unui coş de valute şi creşterea ca-
1.6
1.2
0.8
0.4
0.0
-0.4
92 94 96 98 00 02 04
D_CS_D DLRER DPR
a)
Sursa: Calculele autorului.
Figura 2: Evoluţia componentelor cursului real de schimb leu/US Dolar
în perioada 1991-2005
Deprecierea monedei naţionale a fost
un stimulent pentru export (în unele studii
fiind tratată ca o subvenţie pentru export
şi o taxă pentru import) contribuind la
îmbunătăţirea poziţiei externe şi la redu-
cerea deficitului de cont curent pe termen
scurt. Procesul de dezinflaţie, mult mai
pronunţat începând cu anul 2001, a redus
decalajele dintre preţurile interne şi cele
externe. Dacă luăm în considerare şi re-
ducerea amplitudinii deprecierii nominale
a monedei naţionale faţă de cele două
monede (uneori chiar aprecierea acesteia)
după anul 2002, aşa cum rezultă din gra-
ficele din Figura 2 b şi din Figura 3 a, ob-
servăm că introducerea unui coş de mo-
nede în conducerea politicii cursului de
schimb a avut ca efect diminuarea efec-
Cursul de schimb ca indicator de competitivitate / 91
racterului flotant al regimului, mişcările
fiind mai mult rezultatul forţelor pieţei)
au influenţat mişcările lunare ale cursului
fluctuaţiile încadrându-se într-o bandă de
±15%, aşa cum rezultă din Figura 2.b).
0.15
0.10
0.05
0.00
-0.05
-0.10
98 99 00 01 02 03 04 05
D_CS_D DLRER DPR
b)
telor negative ale aprecierii dolarului faţă
de moneda europeană, aşa cum se obser-
vă din Figura 3.b. Spre sfârşitul anului
2004, creşterea caracterului flotant al re-
gimului cursului de schimb a condus la o
tendinţă de apreciere reală a leului atât
faţă de dolarul american, cât şi faţă de
moneda unică europeană, ceea ce a avut
ca efect o pierdere de competitivitate faţă
de ambele ţări.
Utilizarea în determinarea cursului de
schimb real a indicelui preţurilor produc-
ţiei industriale nu modifică tendinţa gene-
rală de evoluţie a cursului de schimb real.
Compararea nivelurilor cursurilor de
schimb medii reale obţinute prin utiliza-
rea CPI (RER_D) şi a PPI (RER_P_DM)
conduce la concluzia că, în general, dife-
 2.5
2.0
1.5
1.0
0.5
0.0
92 94 96 98 00 02 04
CS_COS CS_M_D CS_M_E
a)
Notă. COS este cursul de schimb al monedei naţionale calculat faţă de un coş de monede (40% US dolar şi
60% Euro). RAP este cursul de schimb euro faţă de dolar, calculat prin cross-section faţă de moneda
românească.
Sursa: Date din Buletinele lunare ale BNR.
Figura 3: Evoluţia cursului de schimb nominal în perioada 1991-2005
(2000=100)
renţa dintre indicii preţurilor interne şi ai
celor externe este, aşa cum era de aştep-
tat, mai mare în cazul preţurilor bunurilor
de consum datorită prezenţei în coş a bu-
nurilor necomercializabile, cu niveluri
superioare de preţ în condiţiile unor pro-
ductivităţi net inferioare celor din străi-
nătate (efectul Balassa-Samuelson). To-
tuşi, pentru o scurtă perioadă de timp (de
la jumătatea anului 1998 până spre sfâr-
şitul anului 2001), nivelul cursului de
schimb calculat cu preţurile produselor
industriale a fost superior, fapt ce poate fi
explicat prin politica de ajustare graduală
a preţurilor la energie electrică, gaze şi
energie termică, dar şi prin scăderea pre-
ţului petrolului pe piaţa internaţională şi
aprecierea dolarului faţă de moneda euro-
peană cu efect în reducerea costurilor
input-urilor.
Tendinţa de apreciere a cursului real
de schimb este mult mai pronunţată după
anul 2001, în cazul în care s-a utilizat ca
deflator indicele producţiei industriale
92 / Cursul de schimb ca indicator de competitivitate
1.6
1.4
1.2
1.0
0.8
92 94 96 98 00 02 04
RAP
b)
(notat RER_P_DM), datorită productivi-
tăţii mult mai înalte a muncii din sectorul
prelucrător şi a includerii în calculul
indicelui bunurilor de consum a unor ser-
vicii cu niveluri relative de preţuri mult
superioare nivelului general, dar şi a unor
servicii administrate, supuse ajustării.
(Figura 4 a, b, c).
La aceşti factori am putea adăuga, în
acord cu “noua teorie a comerţului”
(Helpman şi Krugman, 1985), şi rezulta-
tele unor studii (Mac Donald şi L Ricci,
2002) privind implicaţiile imperfectei
substituţii a bunurilor comercializabile
dintre ţări care induce moduri diferite
prin care productivitatea în sectoarele co-
mercializabile şi necomercializabile influ-
enţează mişcările cursului real de schimb
şi aplicarea de către firme a unor rate de
profit inferioare la costurile marginale în
scopul supravieţuirii într-o structură de
piaţă din ce în ce mai competitivă.
Engel (1993,1999) a demonstrat că
mişcările cursului real de schimb îşi au
 1.6

1.4

1.2

1.0

0.8

0.6
94 95 96 97 98 99 00 01 02 03

R ER _D R ER _P_D M

a)
2.5 1.6

2.0
1.2

1.5
0.8
1.0

0.4
0.5

0.0 0.0
92 94 96 98 00 02 04 94 95 96 97 98 99 00 01 02 03

CS_M _D R ER _D CS_M _D RER_P_DM

b) c)
Sursa: Calculele autorului.
Figura 4: Evoluţia cursului real de schimb al monedei americane faţă de
leu calculat cu CPI şi PPI (2000=100)

sursa în modificările preţurilor relative bunurilor de consum, cu indicele preţuri-

ale bunurilor comercializabile, influenţate
de costurile de transport, diferenţele în ta-
rife şi bariere non-tarifare, prezenţa fir-
melor multinaţionale, mai degrabă decât
în rata dintre preţurile interne.
În analiza competitivităţii economiei
româneşti în raport cu principalii compe-
titori mondiali am utilizat ca indicatori de
comensurare cursul real efectiv de schimb
(REER)3 deflatat cu indicele preţurilor
3
Calculele au fost realizate de o echipa din
cadrul Comisiei de Prognoză Economică,
Institutul Naţional de Statistică şi din In-
stitutul de Prognoză Economică în cadrul
programului PHARE 2001 şi publicate în
lucrarea The Relevance of the Long Term
Equilibrium Exchange rate for Accession
Countries:Policy Implications For Ro-
mania. Pilot Study, 2004.
lor produselor industriale considerat un
bun aproximator pentru bunurile comer-
cializabile-(vezi Chinn, 2002) şi costul
unitar al forţei de muncă în industrie.
O problemă deosebită a constituit-o
construcţia ponderilor pentru determina-
rea cursului real efectiv, având în vedere
metodologiile diferite folosite de Fondul
Monetar Internaţional (aşa-numitul
MERM sistem), de Banca Centrală Euro-
peană sau de OECD, sistemul de ponde-
rare total (TCW) sau cel bilateral ce apare
în literatura de specialitate (K. Nilsson,
1999; M. D. Chinn, 2002; A. Zanello,
D.Desruelle, 1997; M. Durand, J. Simon,
C. Webb, 1992; L. Buldorini şi alţii,
2002).
Pentru determinarea cursului real de
schimb s-a folosit un coş de monede (cu

Cursul de schimb ca indicator de competitivitate / 93

ponderi de 60% pentru Euro şi 40% pen-
tru dolar), iar pentru calculul cursului real
efectiv de schimb un sistem de ponderare
bazat pe ponderea sumei exportului
(FOB) şi importului (CIF) de produse ma-
nufacturate din fiecare ţară parteneră în
totalul comerţului cu produse manufactu-
rate a României, fără a lua în considerare
efectul celei de-a treia pieţe. Sistemul de
ponderare4 s-a păstrat fix pe toată perioa-
da analizată, perioada de referinţă aleasă
pentru determinarea ponderilor fiind me-
dia anilor 2000-2002. Pentru a determina
comerţul cu produse manufacturate, s-a
eliminat din totalul comerţului (exprimat
în mii euro) comerţul cu animale vii şi
produse animaliere (Cod I conform no-
menclatorului combinat NC), acela cu
produse vegetale (cod II conform acelu-
iaşi nomenclator) şi produse minerale
(respectiv, cod V). Datele utilizate pentru
România au fost cele din buletinele sta-
tistice ale INS şi BNR, iar pentru celelalte
ţări s-au folosit date OECD (DataStream5)
4
K. Nilsson (1999, p.13), analizând influenţa
diferitelor sisteme de ponderare (Modelul
Multilateral al Cursului de Schimb-MERM
ce foloseşte date pentru comerţul total şi
elasticităţile cererii şi ofertei pe perioada
1980-1983, sistemul de ponderare bazat pe
comerţul bilateral cu produse manufactu-
rate – TCW, pe perioada 1989-1991 şi un
sistem propriu bazat pe fluxurile de import
şi export din 1992) asupra nivelului REER
în Suedia, ajunge la concluzia că diferenţele
nu sunt foarte mari, cu excepţia unor cazuri
particulare de ţări cum ar fi Canada, SUA,
Japonia, Germania şi Regatul Unit, niveluri
apropiate fiind între sistemul propriu şi TCW.
5
Pentru comparaţii internaţionale cu alte ţări
sau niveluri ale REER s-au folosit ca surse
de date cele oferite de OECD şi FMI
(Datastream), câteva precizări privind da-
tele internaţionale folosite în calculul
94 / Cursul de schimb ca indicator de competitivitate
şi din statisticile FMI.
Tabelele 1 şi 2 prezintă lista lărgită
(36 ţări), respectiv restrânsă (16 ţări) a
principalilor parteneri comerciali ai Ro-
mâniei pe perioada 2000-2002 în comer-
ţul cu produse manufacturate definit aşa
cum s-a precizat anterior. Volumul pro-
duselor manufacturate în totalul comer-
ţului României în perioada considerată
(2000-2002) a reprezentat 85,8% din to-
talul comerţului. Ponderea nenormalizată
a celor 36 principali parteneri (Tabelul 1)
în totalul comerţului cu produse manu-
facturate a fost de 92%, ceea ce oferă o
bună reprezentare.
REER pentru România fiind necesare:
referitor la indicii preţurilor de consum,
pentru Polonia datele utilizate provin din
Main Economic Indicators cu bază fixă
1995 şi din DataStream cu bază fixă 1994;
pentru China, s-au folosit date cu bază luna
precedentă provenite din Main Economic
Indicator şi date din DataStream cu bază
fixă 1994; pentru România s-au folosit date
lunare cu bază fixă Octombrie 1990.
Referitor la indicii preţurilor producţiei in-
dustriale manufacturate (IPP) s-au folosit
pentru Ungaria date din Main Economic
Indicators cu bază fixă 1999 şi s-a făcut
ipoteza că indicele producţiei industriale
este un bun aproximator pentru indicele
producţiei industriale manufacturate, având
în vedere că DataStream oferă pentru Un-
garia numai aceste date; pentru Polonia
s-au folosit date DataStream cu bază fixă
1995 pentru perioada 1995-2003 şi calcule
proprii pentru anul 1994 bazat pe datele
FMI pentru total industrie în aceeaşi ipo-
teză ca pentru Ungaria; pentru China s-au
utilizat date DataStream cu bază fixă 1995
şi calculele autorului pentru anii 1994-
1996 pe baza statisticilor naţionale. Pentru
România s-au folosit date INS, care pentru
perioada 1997-2000 se referă numai la
piaţa internă.
 Tabelul 1: Lista lărgită a partenerilor de comerţ ai României
(valori medii 2000-2002)

Ţări Ponderi Ponderi Diferenţe Ţări Ponderi Ponderi Diferenţe

partenere nenorma- norma- partenere nenorma- norma-
lizate lizate lizate lizate

Austria 0.032341 0.035078 0.002737 Bulgaria 0.007625 0.008270 0.000645

Belgia 0.017965 0.019485 0.001520 Polonia 0.014684 0.015927 0.001243
Danemarca 0.00385 0.004176 0.000326 Ungaria 0.034588 0.037516 0.002927
Franţa 0.077258 0.083796 0.006539 Slovacia 0.006931 0.007518 0.000587
Finlanda 0.002346 0.002544 0.000199 Slovenia 0.003825 0.004149 0.000324
Germania 0.173778 0.188486 0.014708 Turcia 0.036068 0.039120 0.003053
Grecia 0.023200 0.025164 0.001964 Japonia 0.008309 0.009012 0.000703
Irlanda 0.004048 0.004391 0.000343 Ucraina 0.007127 0.007730 0.000603
Italia 0.242477 0.263000 0.020522 Rusia 0.006947 0.007535 0.000588
Luxemburg 0.000381 0.000414 3.23E-05 Rep.Moldova 0.004141 0.004492 0.00035
Olanda 0.027104 0.029398 0.002294 China 0.015886 0.017231 0.001345
Portugalia 0.002182 0.002367 0.000185 Norvegia 0.004410 0.004783 0.000373
Regatul Unit 0.051842 0.056229 0.004388 Egipt 0.007913 0.008583 0.000670
Spainia 0.014213 0.015416 0.001203 Canada 0.003590 0.003894 0.000304
Suedia 0.010793 0.011706 0.000913 Brazilia 0.005370 0.005825 0.000455
Elveţia 0.009211 0.009991 0.000780 Israel 0.006973 0.007563 0.000590
SUA 0.034660 0.037593 0.002933 Corea de Sud 0.007640 0.008287 0.000647
Cehia 0.012293 0.013333 0.001040 TOTAL 0.921968 1
Sursa: Calculele autorului pe baza Anuarului de Comerţ Exterior, INS, 2003.

Deoarece unele ţări au ponderi sub
1%, cursul real efectiv de schimb a fost
determinat pe baza ponderilor bilaterale
din lista restrânsă prezentată în Tabelul 2.
Ponderile nenormalizate ale acestor
parteneri în comerţul de produse manu-
facturate al României s-a ridicat la 82%,
indicând o bună aproximare a fluxurilor
comerciale, deci a nivelului de competiti-
vitate în raport cu aceşti parteneri.
Se remarcă faptul că principalii parte-
neri sunt din zona euro (EU 15), ponderea
acestora ajungând la 73,3% din totalul
comerţului cu produse manufacturate. Cei
mai importanţi parteneri sunt Italia şi
Germania, cu circa 24% şi respectiv peste
21%. Alte ţări din Europa Centrală, inclu-
se în primul val de aderare (Ungaria,
Polonia, Cehia), au înregistrat o pondere
de 6,1% din comerţul românesc cu produ-
se manufacturate. Din rândul celorlalte
ţări se remarcă SUA cu o pondere de
3,47%, Turcia cu 3,61% şi China cu
1,59%.

Cursul de schimb ca indicator de competitivitate / 95

Tabelul 2: Lista restrânsă a principalilor parteneri comerciali ai
României

Ţări Ponderi ne- Ponderi Ţări Ponderi ne- Ponderi

partenere normalizate normalizate partenere normalizate normalizate
(nwi) (wi) (nwi) (wi)

Austria 0.032341 0.039481 Spania 0.014213 0.017351

Belgia 0.017965 0.021931 Suedia 0.010793 0.013175
Franţa 0.077258 0.094314 SUA 0.034660 0.042312
Germania 0.173778 0.212145 Cehia 0.012293 0.015007
Grecia 0.023200 0.028322 Polonia 0.014684 0.017926
Italia 0.242477 0.296011 Ungaria 0.034588 0.042225
Olanda 0.027104 0.033088 Turcia 0.036068 0.044031
M. Britanie 0.051842 0.063287 China 0.015886 0.019393
Total 0.819149 1
Sursa: Calculele autorului pe baza Anuarului de Comerţ Exterior, INS, 2003.

Pentru calculul REER şi RER s-au fo-
losit date lunare din perioada ianuarie
1994-decembrie 2003. Perioada aleasă ca
referinţă în calculul REER a fost anul
2000, avându-se în vedere faptul că, în-
cepând din acest an, economia româneas-
că a cunoscut un proces de macro-stabili-
zare vizibil (PIB a continuat să crească,
inflaţia s-a redus); mix-ul de politici eco-
nomice a fost mult mai coerent şi consis-
tent; reformele structurale au continuat în
ritm accelerat; economia românească este
puternic implicată în procesul de aderare
la UE, termenul stabilit fiind începutul
anului 2007; economia capătă caracteris-
ticile unei economii funcţionale, după
anul 2000 ponderea PIB realizat în secto-
rul privat depăşind 65%.
Deoarece variaţia REER este influen-
ţată de evoluţia cursului nominal de
schimb, iar mişcările acestuia se află
într-o strânsă interdependenţă cu regimul
cursului de schimb, aşa cum au demon-
strat în studiile lor Carrera and Valentin
(2002) şi Mike Mussa (1986), Tabelul 3
prezintă evoluţia regimurilor cursurilor de
schimb efective (de facto) din România
şi, principalii ei parteneri comerciali.

96 / Cursul de schimb ca indicator de competitivitate

Tabelul 3: Regimul cursurilor de schimb* de facto pentru România şi
partenerii ei, 1990-2005

Nr. Ţările Aranjament fix Aranjament Flotare liberă

crt. intermediar
1 România1) 1990b 1997-1998d; 1999- 1991-1996 c
2000e; 2001-2003f 2004-2005

2 Austriaa 1990-98g, după ian. ‘99, paritate

fixă cu euro=13,7603
3 Belgiaa 1990-1999h
După ian. ‘99, paritate fixă to euro
=40,3399
4 Franţaa După ian. ‘99, paritate fixă cu 1990-1999h
euro =6,55957
5 Germaniaa După ian. ‘99, paritate fixă cu 1990-1999h
euro =1,95583
6 Greciaa După ian. ‘01, paritate fixă cu 1990-1997e; 1998-
euro =340,750 2000h
7 Italiaa După ian. ‘99, paritate fixă cu 1990-1991h; 1996-
euro =1936,27 1998h; 1992-1995
8 Olandaa g
1990-98 ; după ian. ’99, paritate
fixă cu euro =2,20371
9 Regatul Unit 1990-1991h; 1992-2005i
10 Spaniaa După ian. ‘99, paritate fixă cu 1990-1998h
euro =166,386
11 Suedia 1990-1991h; 1992-2005i
12 SUA 1990-2005i
13 Cehia 1993-1995b; 1996h 1997-2000j; 2001-
2005i
14 Polonia1 1990g; 1991-1994e;1995-
1999f;2000-2005
15 Ungaria2) 1990-1993b 1994h; 1995-2000f
2001-2005h
16 Turcia1) 1990-1993g; 1994e;1995-1997g; 2001-2005i
1998-2000e
17 China 1990g; 1995-2005g 1991-1994j
* După clasificarea lui Frenkel (1999) utilizată de Michael D. Bordo (2003) şi Bubula, Robe (2002); 1) Oficial, în
România regimul cursului de schimb este de flotare liberă controlată; 2) Regim de ţintire a inflaţiei în
Ungaria, Turcia.
Notă: s-a utilizat clasificarea lui Andreea Bubula şi Ïnci Ötker Robe (2002) pentru regimul de
facto al cursului de schimb din România şi ţările partenere: a = Paritate fixă în raport cu Euro; b=
regim paritate fixă convenţională pe un cos; c= flotare controlată puternic; d = paritate crawling bazată pe
evoluţiile anterioare (backward looking crawling peg); e= paritate crawling bazată pe evoluţiile viitoare
(forward looking crawling peg); f= bandă crawling bazată pe evoluţiile viitoare (forward looking crawling
band); g= regim paritate fixă convenţională pe o singură monedă; h= paritate într-o bandă orizontală; i =
flotare independentă; j = alt regim de flotare controlată.
Sursa: Prelucrări după Andreea Bubula şi Ïnci Ötker Robe (2002) Appendix1, Table 7, p.31-35.

Cursul de schimb ca indicator de competitivitate / 97

 Mişcările cursului nominal de schimb neri comerciali) pe perioada analizată
şi ale cursului nominal efectiv de schimb sunt reflectate în graficele din Figurile 5
(NEER, calculat pe baza celor 16 parte- şi 6.

2
1,8
1,6
1,4
1,2
1
0,8
0,6
0,4
0,2
0
ian.94

iul.94

ian.95

iul.95

ian.96

iul.96

ian.97

iul.97

ian.98

iul.98

ian.99

iul.99

ian.00

iul.00

ian.01

iul.01

ian.02

iul.02

ian.03

iul.03

ian.04
Neer_Ro RX_RO(LEI/$) RX_RO( Lei/Basket)

Notă: Până la 1 ianuarie 1999 pentru calcule în cadrul coşului de monede s-a utilizat Ecu, iar după această
dată moneda Euro.
Sursă: Calculele autorului bazate pe datele lunare ale cursului de schimb din Buletinele lunare BNR, INS
şi DataStream pentru ţările partenere în comerţul internaţional.
Figura 5: NEER cursul de schimb nominal în România (2000=100)

5
0

-5

-10

-15

-20

-25

-30
01/01/94 01/01/96 01/01/98 01/01/00 01/01/02 01/01/04

Sursa: Calculele autorului bazate pe datele lunare ale cursului de schimb din Buletinele lunare BNR, INS
şi DataStream pentru ţările partenere în comerţul internaţional.
Figura 6: Aprecierea/ deprecierea lunară ( ± ) a NEER în România

98 / Cursul de schimb ca indicator de competitivitate

 În pofida deprecierii continue a mone-
dei naţionale din perioada de tranziţie,
evoluţia cursului real efectiv de schimb
sugerează o alternanţă a perioadelor de
apreciere/depreciere mult mai accentuate
înainte de anul 2000 ca urmare a derapa-
jelor politicilor economice adoptate (po-
litică monetară de tipul stop and go, defi-
cite fiscale şi de cont curent ridicate), a
diferitelor regimuri ale cursului de
schimb şi a unor variaţii mari ale preţuri-
lor relative, atât ca urmare a liberalizării
graduale a acestora, cât şi a menţinerii
preţurilor administrate, în special pentru
utilităţile publice (după liberalizarea din
februarie-martie 1997), aşa cum rezultă
din Figura 7a.

120 120

110 110

100 100

90 90

80 80

70 70

60 60

50 50
94 95 96 97 98 99 00 01 02 03 94 95 96 97 98 99 00 01 02 03

REER_CPI REER_PPI REER_CPI REER_PPI REER_RO_IMF

a) b)
Sursa: Calculele autorului bazate pe datele lunare ale cursului de schimb din Buletinele lunare BNR, INS
şi DataStream pentru ţările partenere în comerţul internaţional şi date statistice FMI pentru REER_RO IMF.
Figura 7: REER în România

După anul 2000, traiectoria REER in-
dică variaţii mult mai reduse ale cursului
real de schimb, ce se pot înscrie într-o
bandă îngustă de variaţie de ± 5% în ju-
rul unei valori ce ar putea fi considerată
ca centrală, datele indicând o depreciere
de circa 5% în decembrie 2003 faţă de
anul 2000 în cazul REER calculat pe baza
IPC6 şi o apreciere de circa 13% în cazul
6
În Raportul 2003 (2003, Regular Report on
Romania’s Progress Toward Accession) se
menţionează o depreciere a cursului real
efectiv de schimb cu 1% în prima jumătate
REER calculat pe baza IPP, datorită dife-
renţialului pozitiv de inflaţie (calculată pe
baza IPP) din ţara noastră, ce indică o
pierdere de competitivitate în raport cu
ţările partenere. Această apreciere reală a
monedei naţionale în raport cu partenerii
comerciali s-a datorat şi unor factori spe-
cifici, dintre care menţionăm: majorarea
influxurilor de capital pe fondul acceleră-
rii proceselor de privatizare şi, în special,
a anului 2003, după o apreciere cu 3% în
anul 2002, niveluri apropiate de cele
obţinute de noi în acest studiu.

Cursul de schimb ca indicator de competitivitate / 99

a privatizării utilităţilor publice (energie
electrică, petrol, gaze), dar şi a numărului
mare de români ce lucrează în străinătate
şi ale căror venituri trimise în ţară contri-
buie la finanţarea deficitului contului cu-
rent (circa 31% la nivelul anului 2003) şi,
nu în ultimul rând, raportarea monedei
româneşti la moneda euro începând cu 3
martie 2003. Aprecierea real efectivă a
cursului de schimb conduce la reducerea
competitivităţii, caz în care stimularea
exporturilor se mută la nivelul microeco-
nomic, prin valorificarea rezervelor de
productivitate şi eficienţă. În acest fel,
competitivitatea nu se mai manifestă nu-
mai la nivelul costurilor (prin costul scă-
zut al forţei de muncă), ci şi la nivelul ca-
lităţii prin incorporarea inovaţiei, prin
dezvoltarea reţelelor proprii de distribu-
ţie, a unor servicii ataşate produselor.
Studii recente pun în evidenţă riscurile
asociate unei utilizări excesive a cursului
de schimb pentru îndeplinirea criteriilor
de la Maastricht, în special cel referitor la
inflaţie. Astfel, aprecierea cursului de
schimb real în vederea dezinflaţiei poate
conduce la un nivel nesustenabil al cur-
sului, la supraaprecierea parităţii la care
se face convertirea în Euro a monedei na-
ţionale sau, în unele cazuri, chiar la
colapsul cursului de schimb înainte de
intrarea în Uniunea Economică Monetară
(Kopitz, 1999, Rostowski, 2002, citaţi de
Mugur Isărescu, 2004)
Compararea calculelor proprii cu cele
ale unor organisme internaţionale (Fondul
Monetar Internaţional – Figura 7b) relevă
diferenţe reduse legate, în principal, de
sistemul de ponderare aplicat şi de
partene S-a utilizat clasificarea lui Andreea
Bubula şi Ïnci Ötker Robe (2002) pentru
regimul de facto al cursului de schimb din
România şi ţările partenere.rii comerciali
luaţi în considerare. Se remarcă faptul că
100 / Cursul de schimb ca indicator de competitivitate
în perioada 1995-1997 şi 1998-1999
traiectoria REER indică o depreciere
urmată de aprecierea monedei naţionale,
ce indică perioade alternative de câştiguri
şi pierderi de competitivitate.
Comparând evoluţia REER din Româ-
nia cu cele din alte ţări în tranziţie, se re-
marcă diferenţe reduse ce provin din
metodologiile de calcul folosite de cele
două organisme internaţionale, traiectori-
ile fiind însă, ca şi în cazul României, si-
milare şi indicând o apreciere a REER
(Figurile 8, a, b, c, d). După anul 2002, cu
excepţia Slovaciei, se remarcă o tendinţă
de uşoară depreciere în termeni reali
efectivi a monedelor naţionale faţă de
partenerii de comerţ. Aprecierea substan-
ţială a cursului de schimb real efectiv a
monedelor naţionale este considerată de
specialişti ca normală pentru economiile
în tranziţie şi cu efecte favorabile întrucât
obligă agenţii economici la intensificarea
eforturilor de îmbunătăţire a productivi-
tăţii şi de aliniere la exigenţele pieţei
concurenţiale şi libere. Halpern şi
Wyplosz (1997) atribuie mare parte din
aprecierea cursului real efectiv de schimb
din aceste ţări următorilor factori: i) cali-
tatea superioară a bunurilor comerciali-
zate exprimată în raportul de schimb; ii)
ajustarea salariilor din sectorul bunurilor
necomercializabile (în principal servicii)
la niveluri ce depăşesc pe cele din sec-
toarele ce produc bunuri comercializabi-
le; iii) ruperea corelaţiilor dintre creşterea
productivităţii şi majorarea salariilor şi,
nu în ultimul rând, iv) efectul Balassa-
Samuelson.
În afara factorilor generali menţionaţi
deja, se pot releva şi o serie de factori
specifici care au influenţat evoluţiile cur-
surilor real efective din ţările în tranziţie.
De exemplu, în cazul Ungariei, aprecierea
s-a datorat şi aprecierii nominale a mone-
 130
130

120
120

110
110
100
100
90
90
80

80
94 95 96 97 98 99 00 01 02 03 70
94 95 96 97 98 99 00 01 02 03
Final seasonally adjusted series
REER_HN_IMF REER_OECD_PO REER_PO_IMF

a) REER în Ungaria b) REER în Polonia

130 120

120
110
110

100 100

90
90
80

70 80
94 95 96 97 98 99 00 01 02 03 94 95 96 97 98 99 00 01 02 03

REER_CZ_IMF REER_OECD_CZ REER_OECD_SLOVA REER_SLOVA_IMF

c) REER în Cehia d) REER în Slovacia

Sursa: Date OECD şi FMI
Figura 8: Evoluţia REER pe baza IPC în unele ţări în tranziţie

dei naţionale7 după 1999 (IMF, 2004), în
Cehia, care a adoptat un regim de ţintire a
inflaţiei, puternica apreciere real efectivă
a coroanei ceheşti din 2002 8 (în fapt un
episod de ajustare forţată – overshooting)
a condus la o creştere considerabilă a
competitivităţii şi a demonstrat nevoia
unor transformări de substanţă în valoarea
reală a coroanei (IMF, 2003).
7
Reflectă diferenţialul pozitiv de inflaţie
dintre Ungaria şi partenerii ei comerciali.
8
A fost obţinut prin reducerea agresivă a do-
bânzilor.
Un puternic impact al factorilor speci-
fici şi de mediu economic poate fi relevat
şi în cazul Bulgariei, unde şocul din 1998
a condus la adoptarea la 1 iulie a unui re-
gim de control rigid a creşterilor masei
monetare (currency board) şi legarea
monedei la început de marca germană şi
ulterior de euro. După acest moment, cur-
sul real efectiv de schimb în raport cu
partenerii comerciali a cunoscut o ten-
dinţă continuă de creştere, ce indică apre-
cierea reală a monedei, caracteristică tu-
turor ţărilor aflate în plin proces de re-
formare spre o economie de piaţă (Figura 9).

Cursul de schimb ca indicator de competitivitate / 101

Această apreciere reală a monedei poate
fi explicată de accelerarea proceselor de
reformă economică, acompaniate de
creşteri de productivitate şi influxuri de
140
120
100
80
60
40
94 95 96 97
Sursa: Date FMI.
Figura 9: Evoluţia REER pe baza IPC în Bulgaria
Diferit de alte ţări în tranziţie, evoluţia
REER în Bulgaria indică o mare stabili-
tate a monedei naţionale în condiţiile unei
politic monetare extrem de dure ce a ofe-
rit mai multă credibilitate şi coordonare a
politicilor economice.
4. Concluzii
Competitivitatea externă a economiei
româneşti a cunoscut perioade alternative
de câştig şi pierderi, Câştigurile obţinute
prin deprecierea nominală a monedei na-
ţionale ca suport al competitivităţii au
fost doar temporare, pe termen lung
impunându-se măsuri de creştere a pro-
ductivităţii, de corelare a câştigurilor
salariale cu cele de productivitate pe în-
treaga economie şi de modificare a pro-
ducţiei în funcţie de mişcările cererii in-
102 / Cursul de schimb ca indicator de competitivitate
capital pe fondul macrostabilizării
economiei bulgare şi a exporturilor de
capital uman (D. Chobanov, P.Sorsa,
2004).
98 99 00 01 02 03
REER_BL_IMF
terne şi externe.
Tendinţa de apreciere a cursului real
efectiv de schimb, caracteristică nu numai
României, ci şi tuturor ţărilor ce au parcurs
perioada tranziţiei poate fi considerată
una normală ce asigură, în final, intensifi-
carea eforturilor agenţilor economici de
a-şi spori productivitatea în vederea men-
ţinerii pe piaţă într-o economie deschisă,
supusă presiunii competiţiei. O serie de
factori specifici pot explica această ten-
dinţă, dintre aceştia reţinând, ca având un
spectru mai larg: efectul Balassa-Samu-
elson, demonstrat econometric într-o serie
de ţări în tranziţie; influxurile de capital
generate de procesele de privatizare şi
restructurare şi influxurile de venituri ale
muncitorilor ce lucrează în străinătate
(mult mai vizibile în România şi Bul-
garia).
Amplitudinea mişcărilor cursului real
efectiv de schimb se află în strânsă de-
pendenţă de regimul de curs de schimb
din ţara analizată, fluctuaţiile fiind mult
mai reduse în cazul cursurilor de schimb
fixe, într-un regim dur de politică mone-
tară, cum este cazul Bulgariei. Deseori,
aceste mişcări sunt legate de faptul că de-
precierea nominală a cursului de schimb a
fost utilizată ca mijloc de îmbunătăţire pe
termen scurt a deficitelor de cont curent
Bibliografie selectivă
Beguna, A, Competitiveness an Equilib-
rium Exchange Rate in Latvia, ‘Euro-
Faculty Working Paper in Econom-
ics’, no.16, Euro Faculty, University
of Latvia and EuroFaculty, 2002.
Bordo, M. D., Exchange Rate Regime
Choice in Historical Perspective,
‚IMF Working Paper’, no.160, Inter-
national Monetary Fund, Washington
DC, 2003.
Balassa, B., The Purchasing Power Par-
ity doctrine: A Reappraisal, ‚Journal
of Political Economy’, Vol.72, no.6,
1964, p.584-596.
Bubula, Andrea; Ötker-Robe, Inci, The
Evolution of Exchange Rate Regimes
Since 1990: Evidence from de Facto
Policies, International Monetary
Fund, ‚IMF Working Paper’, nr.155,
International Monetary Fund, Wash-
ington DC, 2002.
Buldorini, L.; Makrydakis, S.; Thimann,
C., The Effective Exchange Rates of
the EURO, ‘Occasional Paper Series’,
no.2, European Central Bank, 2002.
Carrera, J.: Vuletin, G., The Effects of
Exchange Rate Regimes on Real Ex-
change Rate Volatility. A Dynamic
Panel Data Approach, Mimeo, Uni-
versity de la Plata and University of
Cursul de schimb ca indicator de competitivitate / 103
(cazul României şi nu numai).
Integrarea în UE ridică pentru ţările în
tranziţie noi provocări legate de competi-
tivitate şi de politicile cursului de schimb,
implicând politici macroeconomice coe-
rente, în principal în domeniul politicilor
salariale, prin refacerea corelaţiilor sala-
rii-productivitate, distruse în perioada de
început a tranziţiei.
Maryland, August, 2002.
Chobanov, D. şi Sorsa, P., Competitive-
ness in Bulgaria: An Assesment of the
Real Effective Exchange Rate, ‘IMF
Working Paper’, no.37, International
Monetary Fund, Washington DC,
2004.
Chinn, M. D., The Measurement of Real
Effective Exchange Rates: A Survey
and Applications to East Asia, Univer-
sity of California, Santa Cruz and Na-
tional Bureau of Economic Research,
2002.
Durand, M.; Madaschi, C., Terribile, F.,
Trends in OECD Countries’ Interna-
tional Competitiveness: The Influence
of Emerging Market Economies, Eco-
nomics department, ‘Working papers’,
no.195, ECO/WKP (98)8, OECD,
1998.
Dobrescu, E., Macromodel Estimations
for the Romanian Pre-Accession Eco-
nomic Programme, ‘Romanian Jour-
nal of Economic Forecasting’, Sup-
plement I, 2002, p.5-38.
Engel, C., Real Exchange Rate and Rela-
tive Prices; An Empirical Investiga-
tion, ‘Journal of Monetary Econom-
ics’, no.32, 1993, p.35-50.
Engel, C., Accounting for US Real Ex-
change Rate Changes, ‘Journal of Po-
litical Economy’, no.107, 1999, p.507-
 538.
European Commission, European Com-
petitiveness Report 2004, European
Commission, Commission Staff
Working Document, SEC 1397, 2004.
Frankel, Jeffrey A., No Single Currency
is Right for All Countries or at all
Times, Princeton Essays in Interna-
tional Finance 215, International Fi-
nance Section, Department of Eco-
nomics, Princeton University, Prince-
ton NJ, 1999.
Helpman, E. şi Krugman, P., ‘Market
Structure and Foreign Trade’, MIT
Press, 1985.
Halpern, L.; Wyplosz, C., Equilibrium
Real Exchange Rates in Transition
Economies, ‘IMF Staff Papers’, no.4,
International Monetary Fund, Wash-
ington DC, 1997.
Isarescu, M., Romania: Drumul către
Euro, Prezentare la Conferinţa organi-
zată de Colegiul Academic al Univer-
sităţii „Babeş Bolyai”, Cluj Napoca,
29 martie 2004.
Kohler, H. şi Wess, M., Implications of
the Euro for the Integration Process of
the Transitions Economies, in Central
and Eastern Europe, ‘EBRD Working
Paper’, no.38, EBRD, 1999.
Kopitz, G, Implications of EMU for Ex-
change Rate Policy in Central and
Eastern Europe, ‚IMF Working Pa-
per’, nr.9, Washington DC, 1999.
Krajnyak şi Zettelmeyer, Competitiveness
in Transition Economies: what Scope
for Real Appreciation, ‘IMF Working
paper’, nr.149, Washington DC, 1997.
Krugman, P., Making sens of the Com-
petitiveness Debate, ‘Oxford Review
of Economic Policy’, vol.12, nr.3,
p.17-25 (9), Oxford University Press,
1996.
Lamdany, R.; Mates, N.; Wagner, N.;
104 / Cursul de schimb ca indicator de competitivitate
Braumann, B.; Dorsey, T., Slovak Re-
public: Recent Economic Develop-
ment, ‘IMF Country Report’, no.60,
International Monetary Fund, Wash-
ington DC, 1998.
La Marca, M., Real Exchange Rate,
Competitiveness and Policy Implica-
tion: A Formal Analisys of Alternative
Macro Models, CEPA, 2004.
Mac Donald, R. şi Ricci, L., Purchasing
Power Parity and New Trade Theory,
‘IMF Working Paper’, no.32, Interna-
tional Monetary Found, Washinton
DC, 2002.
Mills, C. A.; Nallari, R., Analytical Ap-
proaches to Stabilisation and Adjust-
ment Programs, Economic Develop-
ment Institute of The World Bank,
‘EDI Seminar Paper’, nr.44, 1992.
Mussa, M., Nominal Exchange Rate Re-
gimes and the Behavior of Real Ex-
change Rates, Evidence and Implica-
tions, ‘Carnegie-Rochester Conference
Series on Public Policy’, Vol. 25,
1986, pp. 117-213.
Nilsson, K., Alternative Measures of the
Swedish Real Effective Exchange
Rate, ‘NIER Working Paper’, no.68,
National Institute of Econbomic Re-
search, Stockholm, Suedia, 1999.
Quintanilla, R., Romania, Restructuring
for EU Integration, The Policy
Agenda. Country memorandum, ‘Re-
port’, nr.29/123-Ro, World Bank,
2004.
Paiva, C., Competitiveness and Equilib-
rium Exchaneg Rate in Costa Rica,
‘FMI Working Paper’, no.23, Interna-
tional Monetary Found, Washinton
DC, 2001.
Podkaminer, L, Wages, prices and Ex-
change Rates: Competitiveness vs.
Convergence, Wiener Institut fur In-
ternationale Wirtschaftsvergleiche-
 WIIW, 2000.
Rostowski, The Eastern Enlargerment of
the EU and the Case for Unilateral
Euroization, paper presented at “Be-
yond Transition-Development Per-
spectives and Dilemas” Conference,
CASE Foundation, Warsaw, 2002.
Sampais, L. M. B.; Costa, E. F.; Gunter,
L., Brazil’s Floating Exchange Rate
Regim and Competitiveness in the
World Soybean Market, International
Conference “Agricultural Policy Re-
form and the WTO: Where Are We
Heading?”, Capri, Italy, June 22-26,
2003.
Cursul de schimb ca indicator de competitivitate / 105
Turner, A. G. şi Golub, S.S., Towards a
Szstem of Multilateral ULC Based
Competitiveness Indicators for Ad-
vanced, Developing and Transition
Countries, ‘IMF Working Paper’,
no.151, International Monetary Found,
Wasghinton DC, 1997.
Veltov, I., Analysis of the Real Exchange
Rate and Competitiveness in Lithua-
nia, National Bank of Lithuania, 2002.
*** The Relevance of the Long Term
Equilibrium Exchange Rate for Acces-
sion Countries:Policy Implications
For Romania, Pilot Study, 2004.