Cadar Mirela Emilia Biologie Celulara

UNIVERSITATEA DE ŞTIINłE AGRICOLE
ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

DEPARTAMENTUL PENTRU EDUCAłIE CONTINUĂ,
ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ ŞI FRECVENłĂ REDUSĂ
Str. Mănăştur nr. 3-5, 400372 Cluj-Napoca, România
tel.+40264596384; fax +40264593792
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII

SPECIALIZAREA: ZOOTEHNIE
CADAR MIRELA-EMILIA
BIOLOGIE CELULARĂ
Manual didactic
ÎnvăŃământ la DistanŃă
Editura AcademicPres
Cluj-Napoca
2016
1
Cadar Mirela-Emilia
Biologie celulară
Manual Didactic
ÎnvăŃământ la DistanŃă
Cluj-Napoca, 2016
Bibliogr
e-ISBN 978-973-744-547-6
str. Calea Mănăştur nr. 3-5
400372 Cluj-Napoca
E-mail contact: eap@usamvcluj.ro
tel: 0264-596384 int. 205
fax: 0264-593792
2
CUPRINS
Introducere generală
Unitatea de învăŃare nr. 1 (CAPITOLUL 1)

Introducere în Biologia celulară
Obiectivele unităŃii de învăŃare
Material de învăŃare
Test de autoevaluare, evaluare, lucrare de control
Rezumat
Bibliografie

NoŃiuni generale despre celule
Rezumat
Bibliografie

Bazele moleculare ale organizării chimice celulare
Rezumat
Bibliografie

STRUCTURA ŞI ULTRASTRUCTURA CELULEI
Membranele biologice. Glicocalixul.
Receptorii de membrană. Transportul celular.
JoncŃiunile celulare. Plasmodesmele.
EvoluŃia proprietăŃilor membranei.
Rezumat
Bibliografie

Citoplasma. DiferenŃierile citoplasmatice. Microtubulii.
Citoscheletul. Microtrabeculele.
Rezumat
Bibliografie
3
Nucleul
Rezumat
Bibliografie

ORGANITELE CITOPLASMATICE
Ribozomii. Centrozomul. Reticulul endoplasmatic.
Aparatul Golgi. Mitocondria. Lizozomii.
Mecanismele digestiei celulare. Proteazomii.
Complexul exozom. Exozomii vezicule. Peroxizomii.
Rezumat
Bibliografie

Expansiunile suprafeŃei celulare
Rezumat
Bibliografie

Incluziunile citoplasmatice
Rezumat
Bibliografie

Celula vegetală – diferenŃieri faŃă de celula animală
Rezumat
Bibliografie
4
FuncŃiile celulelor
Rezumat
Bibliografie

Matricea extracelulară
Rezumat
Bibliografie

Multicelularitatea organismului şi diferenŃierea celulară
Rezumat
Bibliografie

Recunoaşterea celulară.
Îmbătrânirea şi moartea celulelor.
Rezumat
Bibliografie

Celula canceroasă
Rezumat
Bibliografie
Bibliografie selectivă
Întrebări de autoevaluare
5
Introducere generală
Biologii contemporani au fost unanim de acord că cel mai important fenomen

desfăşurat în Univers a fost apariŃia vieŃii, alături de cel mai important
fenomen desfăşurat în Biosferă – evoluŃia biologică.
Cursul aduce un plus de cunoştinŃe din domeniul vast al Biologiei, referitoare

la studiul celulelor dintr-un organism multicelular, a structurilor morfologice şi
funcŃionale ale celulei, a fenomenelor biologice generale comune şi a celor
specifice pentru diferite tipuri celulare la animale şi plante, studiul matricei
extracelulare şi a proceselor de multicelularitate şi diferenŃiere celulară, de
recunoaştere celulară, de îmbătrânirea şi moarte a celulelor.
Cursul de Biologie celulară este conceput pe 15 unităŃi de învăŃare (28 de ore

de învăŃare), are 192 pagini, 92 de figuri, 1 tabel, 34 de referinŃe bibliografice,
teste de autoevaluare, teste de evaluare, lucrări de control şi verificare, cu
respectarea cerinŃelor Ghidului ARACIS.
Autoarea
6
Unitatea de învăŃare nr. 1
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE ÎN BIOLOGIA CELULARĂ
CUPRINS
pag.
Obiectivele unităŃii de învăŃare 7
CAPITOLUL 1 7
INTRODUCERE ÎN BIOLOGIA CELULARĂ 8
1.1. Etimologie. DefiniŃii. 8
1.2. Legături cu alte discipline 8
1.3. Etape importante în studiul celulei 8
1.4. ContribuŃii româneşti în studiul celulei 14
1.5 Tehnici de investigare ale celulei 15
Teste de Autoevaluare, Evaluare, Lucrare de Control/ Verificare 16
Rezumat 18
Bibliografie 18

La finalul studiului acestei unităŃi de învăŃare studenŃii:
Se vor familiariza cu etimologia cuvintelor şi definiŃiile utilizate în
Biologia celulară.
Vor cunoaşte legăturile Biologiei celulare cu alte discipline ştiinŃifice.
Vor putea enunŃa unele etape importante în studiul celulei.
Vor putea evidenŃia contribuŃiile româneşti în studiul celulei.
Vor putea enumera câteva tehnici de investigare ale celulei.
Vor deprinde abilităŃile de utilizare ale Internet-ului şi ale materialelor
bibliografice tipărite.
Îşi vor dezvolta aptitudini critice şi capacitate creativă.
Durata medie de studiu individual - 2 ore
7
INTRODUCERE ÎN BIOLOGIA CELULARĂ
1.1. Etimologie. DefiniŃii.

Etimologie: bios gr.= viaŃă; logos gr.= vorbire, ştiinŃă;
cella lat.= cameră, compartiment; cellula lat.= cămăruŃă,
diminutiv de la cella; kytos gr.= cutie, cavitate (pentru Citologie)
DefiniŃii
Biologia este ştiinŃa fundamentală a naturii, ce studiază legile generale ale
apariŃiei, organizării, dezvoltării şi transformării organismelor vii, precum şi
relaŃiile care se stabilesc între organisme, între organisme şi mediu.
Biologia celulară este o ramură a ştiinŃelor biologice, care se ocupă cu studiul
structurii, ultrastructurii şi a funcŃiilor celulelor.
Celulele sunt unităŃile fundamentale din alcătuirea organismelor vii, adică
substratul morfologic şi fiziologic al fenomenelor biologice.
1.2. Legături cu alte discipline

Biologia celulară stabileşte legături cu Biochimia, Fiziologia, Histologia,
Anatomia, Biofizica, Genetica, Patologia, Imunologia, Microbiologia, Biologia
moleculară ş.a.
1.3. Etape importante în studiul celulei

Cea mai timpurie dovadă privind lentilele de mărit o găsim în lucrarea
”Book of Optics” scrisă în 1021 de către Ibn al-Haytham (Alhazen). După ce
această lucrare a fost tradusă în limba latină în secolul 13, în Anglia Roger
Bacon a descris proprietăŃile lentilelor de mărit, urmând ca apoi în Italia să se
utilizeze tot mai mult lentilele de ochelari.
În anul 1590, fraŃii Hans şi Zacharias Jansen (Middleburg-Olanda) au
obŃinut prin şlefuire primele lentile biconvexe, ce au permis confecŃionarea
primelor instrumente optice de mărit. În anul 1609, cei doi fraŃi alături de Hans
Lippershey au construit primul telescop.
Spre sfârşitul secolului 15, olandezul Christiaan Huygens a inventat un
sistem simplu de ocular cu două lentile, care de-a lungul timpului a fost
corectat şi îmbunătăŃit acromatic.
În 1610, Galileo Galilei a confecŃionat o ”lunetă microscopică” drept
”ochean” (occhiolino), pe care filozoful grec Demisciano îl va numi
microscop.
Fizicianul şi astronomul englez Robert Hooke în 1665, perfectând
microscopul compus al fraŃilor Jansen, a examinat o felie subŃire de plută de
stejar şi a observat că este străbătută de mici cavităŃi, pe care le-a numit celule
(„mici cavităŃi sau celule, distincte una faŃă de cealaltă”). În cartea sa
”Micrographia” a inserat 38 de planşe cu secŃiuni din diferite plante şi
8
animale, în care se distingeau cu uşurinŃă celulele, a demonstrat importanŃa
microscopului şi a utilităŃii modificărilor aduse de el acestui instrument. Fiind
fizician, a desenat celula, a denumit-o, dar nu i-a acordat nici o valoare
morfologică.
SavanŃii Nehemia Grew [1671] şi Marcello Malpighi [1675] au regăsit
la plante celulele lui Robert Hooke şi le-au descris ca fiind nişte cavităŃi
(„veziculele lui Grew”, „utriculele sau saculii” lui Malpighi), separate de pereŃi
membranoşi.
Figura 1 - SecŃiune prin plută de stejar Figura 2 - Desen ce reproduce

desenată după microscop de către microscopul utilizat de Robert Hooke în 1665
Robert Hooke (după Karp, 1984) (http://www.nature.com/milestones/light-microscopy)
Marcello Malpighi a fost unul dintre fondatorii Anatomiei microscopice

şi utilizând microscopul pentru observarea existenŃei vaselor capilare a elaborat
primul studiu anatomic complet asupra tuturor stadiilor de dezvoltare ale unui
artropod, a efectuat studii fundamentale despre creier, rinichi, retină, organe
tactile, nervi, a descris alveolele pulmonare şi vasele capilare din laba şi
peritoneul de broască, papilele gustative, stratul profund al pielii ş.a. În aceeaşi
perioadă, Nicolas Hartsoeker [1674], Louis Ham [1677] şi Antony van
Leeuwenhoeck [1677] au descoperit o serie de elemente structural-anatomice
proprii animalelor adulte.
Antony van Leeuwenhoeck şi-a confecŃionat singur instrumentele de
mărit, lentile unice, cu care a atins măriri ale obiectelor studiate de circa 300x.
În felul acesta, a observat structura microscopică a aripei şi acului de albină,
celulele din foiŃa de ceapă, structura firului de păr, a crustelor de mătreaŃă, a
osului, a fibrei nervoase, a fibrelor musculare striate. Împreună cu Louis Ham
în 1667 a demonstrat existenŃa în lichidul seminal de om, de câine şi de iepure
a unor „vietăŃi” mici cu aspect de filamente mişcătoare, pe care le-a numit
spermatozoizi. A mai descris celulele unice bacteriene, infuzorii [1683] şi
globulele roşii nucleate din sânge la batracieni şi păsări [1702].
Abia în 1759, Caspar F. Wolff, fondatorul Embriologiei, a avut ideea de
a examina Ńesuturile tinere, constatând că embrionul plantei, ca şi cel al
animalului este, în primul rând format din „mici sfere” sau „vezicule”, adică din
celule. Începând cu această perioadă, observaŃiile s-au multiplicat, celula
încetând a mai fi privită ca o cavitate goală, limitată de o membrană. Astfel, în
9
1781, Felice Fontana a semnalat în anumite celule epidermice prezenŃa unui
„corp oviform (nucleul) prevăzut cu o pată (nucleolul) în mijlocul lui”.
În 1802, Jean-Baptiste Lamark în FranŃa şi Gottfried R. Treviranus în
Germania au introdus noŃiunea de biologie pe baza observaŃiilor rămase în timp
până la ei.
Histologia şi-a făcut primele sale achiziŃii în studiul plantelor. Charles F.
Brisseau de Mirbel [1809] a arătat că vasele spiralate ale plantelor vasculare şi
vezicula lui Grew sunt două aspecte ale unuia şi aceluiaşi element – celula. În
1831, el a regăsit la specia Marchantia nucleul descris de Felice Fontana
(„sferula lui Mirbel”), în acelaşi an în care Robert Brown a proclamat
constanŃa acestui organit celular, pe care l-a observat la speciile Orchidee şi
Asclepiadee. François V. Raspail a comparat Ńesuturile plantelor cu cele ale
animalelor, declarând în 1827 că „toate părŃile organizate provin din vezicule
elementare microscopice”, prevăzând importanŃa pe care va fi menită să o preia
Patologia celulară. Raspail a studiat epiderma şi fanerele, muşchiul şi Ńesutul
adipos, a descoperit că membrana (caduca) cu care oul este învelit în timpul
gestaŃiei, nu este altceva decât „membrana mucoasă a uterului”. În anul 1830,
Raspail a introdus reacŃia cu iod pentru detectarea amidonului din celulele
vegetale, acest fapt marcând începuturile histochimiei.
La animalele inferioare, Felix Dujardin [1835] a descris între nucleu şi
membrana celulară „un jeleu diafan, elastic şi contractil” capabil să-şi schimbe
forma, să emită prelungiri şi să se deplaseze, pe care l-a numit materie vie sau
sarcodiu. El a avut ideea remarcabil de clară despre ceea ce numim azi
„continuitatea protoplasmei ancestrale”.
Hugo von Mohl încă din 1835, a descris diviziunea directă a unor celule
vegetale (Cladophora sp.), stabilind ceva mai târziu că diviziunea nucleului
precede întotdeauna diviziunea protoplasmei.
În 1836, Gabriel G. Valentin semnala în interiorul nucleului celulei
conjunctive, un corpuscul mai mic, pe care l-a numit nucleol, care a fost
semnalat şi de către Willam Bowman în 1840.
Acestea au fost, evocate rapid, descoperirile precursorilor „părinŃilor”
Teoriei celulare, Schleiden şi Schwann, conform căreia „toate fiinŃele sunt
alcătuite din celule şi din substanŃe provenite din activitatea lor; celulele au o
viaŃă proprie, individuală, dominată de viaŃa în ansamblu a organismului;
într-un organism pluricelular, celulele se află într-o strânsă interdependenŃă
funcŃională, iar viaŃa organismului este rezultatul activităŃii tuturor celulelor
individuale”.
În 1840, Wilhem Hofmeister identifica cromozomii în celulele
meristematice de Tradenscantia sp., iar Ian Evanghelista Purkinje propunea
înlocuirea termenului de „sarcodiu” cu cel de „protoplast” pentru substanŃa
fundamentală a celulei, pe care azi o numim matrice sau citosol. În 1848,
Albert von Kölliker denumea conŃinutul celular ca fiind citoplasma, iar în
1850 descoperea mitocondria.
O nouă etapă s-a marcat în istoricul Biologiei celulare când cercetătorii
au început să-şi facă o idee exactă asupra valorii celulei, ca element morfologic
şi fiziologic al organismelor. În 1855, Karl W. von Nägeli şi Caspar Cramer
introduceau termenul de membrană celulară prin care definea „structura de
frontieră ce înconjoară protoplastul celulei”, iar în 1859 Nägeli punea în
evidenŃă birefringenŃa peretelui celular la specii de plante superioare.
10
Mai târziu, Albert von Kölliker, Theodor L.W. Bischoff, Ernst W. von
Brücke şi Max Schultze au arătat că în organismul animal există şi celule fără
membrană, iar în celulele unde ea există, membrana s-ar forma ulterior
protoplasmei printr-o condensare periferică.
Germanul Rudolf Virchow, în cartea sa ”Cellularpathologie”
(„Patologia celulară”), extinzând teoria celulară în domeniul Anatomiei
patologice a demonstrat geneza produselor morbide prin diviziunea şi
transformarea celulelor din Ńesutul normal şi a arătat importanŃa dominantă a
principiului individualităŃii celulare pentru fiziologie şi patologie, formulând în
1858 celebra sa axiomă ”Omnis cellula e cellula” (orice celulă se naşte dintr-o
celulă). Rigurozitatea axiomei lui Rudolf Virchow a adus în timp mari servicii
Biologiei şi Medicinii, deoarece concepŃia generaŃiei spontane împiedica pe
oamenii de ştiinŃă să creadă în veridicitatea cercetărilor lor, orice adevăr
constatat prin experimente fiind pus pe seama intervenŃiei forŃei vitale, adică a
unui arbitrar.
Alături de Teoria evoluŃiei prin selecŃie naturală a lui Charles Darwin
[1859] şi de Legile transmiterii ereditare a caracterelor ale lui Gregor
Mendel [1866], Teoria celulară a contribuit la îmbogăŃirea gândirii ştiinŃifice a
secolului 19. De la această dată, studiul celulei s-a impus ca bază a tuturor
ştiinŃelor biologice şi medicale.
În 1866, Ernst Haeckel afirma că nucleul este „elementul fundamental al
eredităŃii”. În 1873, Camillo K. Schneider descria diviziunea indirectă, iar în
1876 Eduard Strasburger observa mitoza şi fazele ei. În 1880, Walther
Flemming explica termenul de cromatină ca fiind „materialul genetic nuclear
format din nucleoproteine”, pentru ca în 1882 să introducă termenii de mitoză,
amitoză, asteri, cromatină, carioplasmă şi placă ecuatorială. În 1883,
Edouard van Beneden a descoperit meioza ca tip special de reproducere al
celulelor sexuale
Microscopul optic ca mijloc de cercetare, de la descoperirea lui şi până
în prezent, a beneficiat de o serie de îmbunătăŃiri, prin înlăturarea artefactelor
date de lentile [Johann N. Lieberkühn], prin confecŃionarea lentilelor
acromatice [John şi Peter Dollond, 1787], ce ofereau o rezoluŃie de circa 1 µm
şi o mărire uzuală a obiectelor biologice de circa 200x, prin introducerea
lentilelor cu imersie [1878] şi a obiectivelor apocromatice [1886] ce ofereau
rezoluŃie de 0,17 µm şi măriri de 1400x.
Microscopul ”modern”, părintele celui pe care îl găsim în majoritatea
laboratoarelor, a apărut târziu în a doua jumătate a secolului 19. El nu este
creaŃia unui singur om, ci a nenumăraŃi fizicieni şi opticieni, printre care se
disting doi germani, Karl Zeiss şi profesorul Ernst Abbé. Ernst Abbé a definit
şi a calculat rezoluŃia microscopului optic, a elaborat Teoria formării
imaginilor şi a inventat condensatorul (sistem de mai multe lentile plasat în
partea de jos a microscopului).
Pe lângă acestea, au fost îmbunătăŃite metodele de colorare cito- şi
histochimică a probelor sau de evidenŃiere a unor componenŃi celulari prin
impregnări metalice [Joseph von Gerlach, Louis-Antoine Ranvier, Camillo
Golgi, Ramon Santiago y Cajal]. Rudolf P.H. Heidenhain a descris baza
citologică a secreŃiei glandulare, Otto Bütschli, Camillo K. Schneider [1873]
şi mai târziu Eduard Strasburger [1876] au descoperit diviziunea indirectă a
11
celulelor vegetale, pe care Walther Flemming [1880] a observat-o în celulele
animale, numind-o mitoză (mitos gr.= filament, panglică).
Strasburger şi Flemming au mai numit procesul de înmulŃire prin
mitoză şi kariochineză (karion gr.= sâmbure, nucleu; kinesis gr.= mişcare),
explicând că în cursul diviziunii se petrec o serie de mişcări şi modificări în
nucleu.
Concomitent, au avut loc progrese însemnate şi în Embriologie. Oscar
Hertwig [1875], Theodor Boveri şi alŃii au descris procesul de maturare al
celulelor sexuale înainte de fecundare, transformările ovocitului fertilizat, cu
generarea Ńesuturilor şi a organelor, procesele de creştere şi de dezvoltare până
la stadiul de organism adult.
În 1875, Edouard van Beneden a identificat centrul celular. În 1882,
Walther Flemming a descoperit în citoplasmă mitocondriile, pe care în 1890
Robert Altmann le-a descris, iar Karl Benda (1897) a confirmat existenŃa lor
în spermatozoizi. În 1883, Andreas F. Schimper şi apoi Ernst H.F. Meyer au
descoperit plastidele în celulele vegetale, Julius von Sachs a identificat
vacuolele, iar Hugo de Vries a pus în evidenŃă procesele osmotice majore la
nivel celular. În 1884, August Weismann enunŃa ipoteza că în nucleu ar exista
o substanŃă pe care o considera ”substratul material al eredităŃii”, iar Karl
Rabl în acelaşi an dovedea că fiecare specie de plante sau de animale are un
număr fix de cromozomi. Karl Solger şi Hyman Zimermann au pus în
evidenŃă ergastoplasma, iar Camillo Golgi în 1898 a descoperit aparatul
reticular intern din celula nervoasă.
Începutul secolului 20 a adus numeroase schimbări în abordarea
problemelor legate de celulă, datorită progreselor făcute în tehnicile de
investigare microscopică şi de laborator. Astfel, în 1902 Karl Benda a efectuat
un studiu complex asupra mitocondriilor, iar Georg Haberlandt a pus la punct
metoda culturilor de celule şi de Ńesuturi vegetale in vitro.
În 1904, T.H. Montgomery a definit cromozomul X, heterocromozomii
şi autozomii, iar în 1906 William Bateson explica fenomenul de crossing-
over. În 1905, Edmund B. Wilson identifica cromozomul Y de sex la
Drosophila melanogaster sp., pentru ca în 1910 Thomas Hunt Morgan să
descopere la aceeaşi specie caracterele legate de sex, să introducă termenii de
determinanŃi sau gene şi să enunŃe Teoria cromozomială a eredităŃii.
Tot în 1910, la Chicago, Carrel Alexis a pus la punct tehnica de cultivare
a Ńesuturilor animale in vitro.
În 1914, Robert Feulgen a utilizat coloraŃia specifică pentru evidenŃierea
distribuŃiei ADN-ului în celulă, prin acesta demonstrând localizarea ADN-ului
în cromozomi. Jean L.A. Brachet a folosit aceeaşi coloraŃie specifică pentru
evidenŃierea prezenŃei ARN-ului.
În 1925, Henric E. Chatton introducea pentru prima dată termenii de
celule procariote şi celule eucariote.
În 1934-1935, Frits Zernicke a utilizat pentru studiu microscopul cu
contrast de fază [premiul Nobel în 1953], iar Barbara McClintock explica
organizarea nucleolară. În 1934, Victor Hoerr şi Walther Bensley, prin
ultracentrifugare diferenŃială, au reuşit să separe componentele structurale ale
celulei, făcând posibilă analiza lor biochimică. În acest fel au fost puse în
evidenŃă enzimele de oxido-reducere din mitocondrii [Albert Claude şi Karl
12
Hogeboom, 1946] şi s-au putut localiza fenomenele fundamentale ale
respiraŃiei celulare.
Citofotometria acizilor nucleici a fost pusă în practică de către Torbjörn
Caspersson în 1936, iar analizele biochimice au devenit mult mai precise şi
mai sensibile odată cu descoperirea [Mikhail Tswet, 1901] şi apoi cu
perfecŃionarea metodelor cromatografice [Edgar Lederer, Martin Synge,
1929-1939].
Punerea la punct a microscopului electronic şi a tehnicilor asociate,
începând cu 1933 [Max Knoll, Ernst şi Helmut Ruska], brusc au adus
numeroase noŃiuni noi. Au fost dezvăluite structuri cu dimensiuni între 10 Å şi
2000 Å, unele în organite deja cunoscute (cristele mitocondriale, discurile
plastelor, fibrele cromozomilor, sacii şi tubulii dictiosomilor), altele aflate în
ansamblul citoplasmei (reticulul endoplasmatic, ribozomii, citoscheletul).
Utilizarea tehnicilor combinate a condus la asocierea din ce în ce mai
mult a studiului structurilor şi ultrastructurilor cu cel al funcŃiilor. Mecanismele
fundamentale de metabolism, absorbŃie, secreŃie, reproducere etc., au fost
abordate la nivel celular, cu explicaŃii şi aplicaŃii mai ales la nivel molecular.
O ramură a Biologiei celulare, Biologia moleculară, a reuşit să analizeze
mai multe macromolecule fundamentale din celule -acizi nucleici, proteine,
enzime. Datorită utilizării tehnicilor cristalografice, prin spectrele de difracŃie a
razelor X, o serie de studii au precizat structura proteinelor fibrilare [Linus K.
Pauling şi Robert Corey, 1951], a moleculei de ADN şi a mecanismului ei de
replicare [James D. Watson, Francis Crick şi Maurice Wilkins, 1953], a
mioglobinei [John Kendrew, 1958], a hemoglobinei [Max Petrutz, 1960].
În 1954, Arthur Kornberg a obŃinut prin sinteză in vitro ADN în sisteme
bacteriene, iar în 1955 Marianne Grunberg-Manago şi Severo Ochoa au
reuşit sinteza de ARN cu ajutorul enzimei ARN-polimeraza.
În 1957, Christian de Duve a descoperit lizozomii, iar în 1966 a
confirmat existenŃa peroxizomilor în celule. În 1970, Keith Porter a
demonstrat cu ajutorul microscopului electronic existenŃa unei reŃele
microtrabeculare fine de circa 1nm în citoplasmă.
Clonarea, dintr-o simplă teorie, a devenit practică pentru prima dată pe
celulele embrionare de broască [Robert Brigs şi Thomas King, 1952]. În
acelaşi an s-au obŃinut primele plante regenerate in vitro, iar în 1962 s-a făcut
prima clonare de celule diferenŃiate la broască, pentru ca în 1970 să se obŃină
prima plantă regenerată pornind de la protoplaste.
În 1981 s-a obŃinut primul şoarece transgenic, în 1983 prima plantă
transgenică [tutun], în 1985 primul mamifer domestic transgenic [porcul], în
1986 primele clone de mamifere pornind de la celule embrionare [oaia], în
1988 prima cereală transgenică [porumbul], în 1994 primele fructe de plante
transgenice comercializate pentru consum uman [tomate], iar în 1997 oiŃa
Dolly [Ian Wilmut].
În anul 2000, după zece ani, s-a încheiat cu succes descifrarea
genomului uman, proces la care au participat renumite laboratoare din Statele
Unite, Canada, Marea Britanie, Noua Zeelandă, Germania, FranŃa, Japonia şi
China, urmând să se întreprindă pentru viitorul apropiat programe de
identificare a proteinelor codificate în genom. În acest fel, Biologia moleculară
a reuşit să determine fuzionarea unor discipline, care păreau independente:
13
biosinteza de proteine şi de acizi nucleici, genetica microorganismelor,
funcŃionarea enzimelor, etc.
În 2001, după câŃiva ani de cercetări, echipele conduse de Brouwer şi
Chen au reuşit să obŃină complexe exozomi izolate din celulele eucariote,
organite implicate în degradarea diferitelor tipuri de ARN. Tot în această
perioadă au mai fost identificaŃi exozomii vezicule, structuri ce apar mai ales în
celulele din sistemul imun (celulele dendritice/celulele B). În 2004 se acorda
Premiul Nobel pentru Chimie cercetătorilor Aaron Ciechanover, Avram
Hershko şi Irwin Rose pentru importanŃa degradării proteolitice cu ajutorul
proteazomilor şi rolul ubiquitinei în procesul proteolitic din celule.
1.4. ContribuŃii româneşti în studiul celulei

La începutul secolului 19, în cadrul FacultăŃii de Medicină din
Bucureşti a început să funcŃioneze prima Şcoală de microscopie din România.
În 1839, profesorul Nicolae Kretzulescu a descris, într-o serie de lucrări
ştiinŃifice publicate la Paris, structura microscopică a dinŃilor şi mediile
transparente ale globului ocular.
În 1859, profesorii Ludovic Fiala, Gheorghe Polizu şi Mihail
Obedenaru înfiinŃează disciplina de Microscopie optică, condusă mai târziu
de profesorii Mihai Petrini-GalaŃi, Alexandru Obredja, Ioan Bruckner şi Ion
T. Niculescu.
În 1886, Victor Babeş şi profesorul francez Victor-A. Cornil au publicat
la Paris primul Tratat de bacteriologie din lume, Babeş fiind şi autorul a peste
1.000 de lucrări ştiinŃifice, multe dintre ele referindu-se la studiul celulei sau al
unor Ńesuturi normale şi patologice. Victor Babeş a fost iniŃiatorul seroterapiei
şi pionier al descoperirii antibioticelor, a fost printre primii care a cercetat
celula canceroasă şi celula infectată de viruşi, iar în 1893 comunica lumii
ştiinŃifice că poate pune cu certitudine diagnosticul de turbare, confirmat în
1903 de italianul Aldechi Negri (corpusculii Babeş-Negri în turbare şi apoi
corpusculii Babeş-Ernst în bacilul difteric). În cadrul aceleiaşi facultăŃi,
profesorul Ion Cantacuzino a înfiinŃat disciplina de Imunologie comparată, de
Microbiologie şi de Medicină experimentală (experienŃe privind secreŃia
lacrimilor).
Cunoscutul neurolog Gheorghe Marinescu şi-a consacrat mulŃi ani
studiului celulei nervoase, scriind o carte monumentală în două volume ”La
Cellule nerveuse”, care după apariŃia ei în 1909 a cunoscut o faimă mondială,
fiind considerată cea mai completă monografie în domeniu. O parte din
discipolii profesorului Marinescu, precum Nicolae Ionescu-Siseşti, Oscar
Sager, State Drăgănescu, Artur Kreindler au iniŃiat în paralel cu activitatea
de clinică şi valoroase cercetări de histologie patologică a sistemului nervos.
Pe lângă Facultatea de ŞtiinŃe naturale şi de Medicină Veterinară din
Bucureşti, ia fiinŃă Şcoala de citofiziologie, care înainte de primul Război
mondial a fost condusă de profesorii Ion Athanasiu şi Ioan Drăgoiu. Ei au
efectuat primele studii de citofiziologie musculară cardiacă. Între cele două
războaie, şcoala a fost condusă de renumitul citolog Dimitrie Voinov, Paul
Bujor (histologie comparată la om şi la animale), Theodor Dornescu şi Ion
Steopoe.
14
După cel de-al doilea Război mondial, pe lângă Facultatea de Medicină
din Cluj, se înfiinŃează Şcoala de histologie şi citologie de către profesorii
Ioan Drăgoiu şi Ion A. Scriban.
În anul 1969, profesorul M. Ionescu-Varo a scris primul curs şi caiet de
lucrări practice de Biologie celulară, iar în 1971 profesorul Ilie Diculescu a
publicat prima monografie de Biologie celulară, la Bucureşti. În centrele
universitare din Ńară au început să funcŃioneze laboratoare de Microscopie
electronică şi de Biologie celulară normală şi patologică conduse de profesori
de prestigiu.
În 1979, la Institutul de Biologie şi Patologie celulară din Bucureşti,
condus de către soŃii Maia şi Nicolae Simionescu, s-a înfiinŃat un centru de
studii ataşat la secŃia de Biologie celulară a FacultăŃii de Medicină Yale din
USA, sub îndrumarea renumitului profesor George Emil PALADE.
Figura 3 - Profesorul George Emil Palade (1912-2008),

laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină în 1974 (centru),
alături de Nicolae şi Maia Simionescu (după Iftimovici, 1969)
1.5. Tehnici de investigare ale celulei

Tehnici fizice:
de criofracturare a membranelor biologice la nivel molecular
de fracŃionare a celulei prin ultracentrifugare diferenŃială pentru izolarea şi
purificarea componentelor celulare
prin difracŃie cu raze X pentru evidenŃierea structurii proteinelor şi a
acizilor nucleici
prin difracŃie-dispersie cu neutroni pentru studiul organizării moleculare a
cromatinei
de rezonanŃă magnetică de înaltă rezoluŃie pentru studiul membranelor
biologice
de rezonanŃă în impulsuri pentru studiul permeabilităŃii membranelor
de rezonanŃă electronică de spin prin utilizare de markeri ce se ataşează la
structuri celulare specifice
de spectrofluorimetrie de membrană pentru evidenŃierea fenomenelor de
vâscozitate şi difuziune ş.a.
15
Tehnici de microscopie:
Microscopia optică în câmp luminos
Microscopia în câmp întunecat
Microscopia în contrast de fază
Microscopia în lumină polarizată
Microscopia în lumină fluorescentă
Microscopia electronică
Tehnici biochimice de Biologie moleculară:

electroforeza în gel de poliacrilamidă pentru evidenŃierea proteinelor şi a
acizilor nucleici
metode cromatografice
utilizare de markeri cu caracteristici de fotoafinitate pentru evidenŃierea
enzimelor, proteinelor, vitaminelor
Tehnici complexe bazate pe:

culturi de celule, fuziuni celulare, purificări de gene, sinteza artificială de
gene, tehnologia ADN recombinant, producerea de anticorpi monoclonali
prin tehnologia hibridomelor, manipulări genetice ş.a.
Test de autoevaluare
1. DefiniŃi noŃiunea de celulă.

2. DefiniŃi noŃiunea de Biologie.
3. EnumeraŃi tehnicile de investigare ale celulei.
4. EnumeraŃi tehnicile de microscopie utilizate în studiul celulei.
5. ExemplificaŃi disciplinele cu care Biologia celulară stabileşte
legături.
Test de evaluare
Test grilă BifaŃi enunŃul corect. Răspunsul corect la fiecare întrebare va fi
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. Celulele sunt:

a. [ ] unităŃi fundamentale din alcătuirea organismelor vii
b. [ ] substratul morfologic şi fiziologic al fenomenelor biologice
c. [ ] entităŃi din spaŃiul cosmic
Întrebarea 2. Tehnicile de microscopie pentru investigarea celulei sunt:

a. [ ] sinteza artificială de gene, manipulări genetice
b. [ ] în lumină polarizată, confocală
c. [ ] în câmp luminos, în câmp întunecat
16
Întrebarea 3. Microscopia în câmp luminos face parte din grupa:
a. [ ] tehnicilor fizice de investigare ale celulei
b. [ ] tehnicilor biochimice de investigare ale celulei
c. [ ] tehnicilor de microscopie de investigare ale celulei
Întrebarea 4. FracŃionarea prin ultracentrifugare diferenŃială face parte din

grupa:
a. [ ] tehnicilor fizice de investigare ale celulei
b. [ ] tehnicilor biochimice de investigare ale celulei
c. [ ] tehnicilor de microscopie de investigare ale celulei
Întrebarea 5. Disciplinele cu care Biologia celulară poate stabili legături sunt:

a. [ ] Biochimia, Fiziologia, Histologia, Anatomia
b. [ ] Matematica, Sistematica, Astronomia, Mecanica cuantică
c. [ ] Biofizica, Patologia, Imunologia, Microbiologia, Genetica
LUCRARE DE CONTROL
LUCRARE DE VERIFICARE NR. 1
Lucrarea de verificare, al cărei conŃinut este prezentat mai jos, vă solicită unele
activităŃi ce necesită cunoaşterea UnităŃii de ÎnvăŃare 1.
Răspunsurile la întrebări vor fi transmise prin e-mail tutorelui pentru corectare
şi eventuale comentarii.
Pe prima pagină a lucrării se vor scrie următoarele informaŃii: Numele acestui
curs (Biologie celulară), Numărul lucrării de verificare (Lucrarea de verificare
nr. 1), Numele studentului şi adresa de e-mail a acestuia.
Vă recomand să scrieŃi clar răspunsurile la întrebări. Pentru comentariile
tutorelui, lăsaŃi o margine de circa 5 cm şi aceeaşi distanŃă între răspunsuri.
Pentru siguranŃa lucrării vă recomand să scrieŃi numele studentului pe fiecare
pagină.
1. InseraŃi răspunsul de la Întrebarea 1 din Testul de evaluare
6. InseraŃi răspunsul de la Întrebarea 1 din Testul de autoevaluare
17
Rezumat
Unitatea de ÎnvăŃare ”Introducere în Biologia celulară” reprezintă
Capitolul I al Modulului de ”Biologie celulară” şi conŃine date privind
etimologia şi definiŃia noŃiunilor utilizate în Biologia celulară, legăturile
stabilite cu alte discipline ştiinŃifice, etapele importante şi contribuŃiile
româneşti în studiul celulei şi câteva tehnici de investigare ale celulelor.
Obiectivul urmărit constă în familiarizarea studenŃilor cu termino-
logia şi problematica ce va fi abordată în celelalte unităŃi de învăŃare.
Materialul ce corespunde Capit. 1 este structurat pe 5 subcapitole.
După prezentarea materialului de studiu, Unitatea de ÎnvăŃare mai
conŃine un Test de Autoevaluare, un Test de Evaluare şi o Lucrare de
Control şi se încheie cu un Rezumat şi Bibliografia.
Bibliografie
1. Alberts B., D. Bray, K. Hopkin, A. Johnson, J. Lewis, M. Raff, K. Roberts and P. Walter,
2010, Essential Cell Biology, Third Edit, Garland Science, Taylor & Francis Group, NY.
2. Becker W.B., Kleinsmith L.J., Hardin J. and Bertoni G.P., 2009, The World of the Cell,
Pearson and Benjamin Cummings Education Inc., San Francisco
3. Benga Gh, 1985, Biologie celulară şi moleculară, Edit. Dacia, Cluj.
4. Cadar Mirela E., 2006, Biologie celulară, Edit. AcademicPres, Cluj-Napoca.
5. Cadar Mirela E., 2009, Celula vie, Edit. AcademicPres, Cluj-Napoca.
6. Cadar Mirela E., 2013, Celula vie, EdiŃia a 2-a rev., Edit. AcademicPres, Cluj-Napoca.
7. Cotea V. Corneliu, 1990, Biologie celulară, Curs, Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la
Brad”, Iaşi.
8. Diculescu I., Doina Onicescu, Benga Gh., Popescu L.M., 1983, Biologie celulară, Edit.
Did. şi Pedag, Bucureşti.
9. Karp G., 1984, Cell Biology, 2nd edition, McGraw-Hill Book Company, Florida Univ.
10. Mohan Gh., L. Gavrilă, A. Ardelean and C. Pârvu, 1996, Istoria Biologiei în date, Edit.
ALL, Bucureşti.
11. Weiss Leon, 1992, Cell and Tissue Biology, A Textbook of Histology, 6th edition, Urban
and Schwarzenberg, Baltimore.
12. www.nature.com
13. www.VirtualLibraryofCellBiology
14. www.wikipedia.org
15. www.science.com
18
Unitatea ne învăŃare nr. 2
CAPITOLUL 2
NOłIUNI GENERALE DESPRE CELULE
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 2 19
NOłIUNI GENERALE DESPRE CELULE 20
2.1. Originea celulei ancestrale 20
2.2. Tipuri evolutive de celule 21
2.3. Deosebiri esenŃiale între tipurile evolutive 21
2.4. Numărul celulelor eucariote 24
2.5. Forma celulelor eucariote 24
2.6. Dimensiunile celulelor eucariote 26
2.7. Volumul celular 26
2.8. Celula - punct nodal în structuralitatea organismului 26
Rezumat 28
Bibliografie 28

Vor cunoaşte ipotezele privind originea celulei ancestrale şi a
tipurilor evolutive de celule.
Vor putea evidenŃia deosebirile esenŃiale între tipurile evolutive de
celule.
Vor putea descrie caracteristicile generale ale celulelor eucariote.
Vor putea enunŃa însuşirile celulei ca punct nodal în structuralitatea
organismului.
StudenŃii îşi vor dezvolta simŃul de observaŃie şi de analiză comparativă a
datelor primare.
Durata medie de studiu individual -1 oră
19
NOłIUNI GENERALE DESPRE CELULE
Biologia celulară pune în evidenŃă trăsăturile comune ale celulei

pentru toate fiinŃele vii, dar îndeplinind roluri specializate, celulele se găsesc
într-o mare varietate de tipuri.
2.1. Originea celulei ancestrale

În zilele noastre, în general este acceptată ipoteza că viaŃa planetei
noastre a început cu celula ancestrală, primitivă, numită şi progenot (în
traducere producătoare de descendenŃi). Această celulă ancestrală, ce conŃinea
viaŃă, nu poate fi asemănată cu celulele organismelor actuale, deoarece ea nu a
fost conservată şi identificată sub formă de fosile. Reconstituirea sistemului ei
se poate efectua doar cu ajutorul programelor de calculator, pe bază de
imaginaŃie, asociere de date şi, uneori, chiar speculaŃie.
Se pare că primul sistem de viaŃă ce a apărut pe Pământ s-a constituit prin
asocierea, mai mult sau mai puŃin întâmplătoare, în condiŃii abiotice (sub
influenŃa factorilor de mediu) a unui număr de componente micro- şi
macromoleculare. În timp, acest sistem unic se presupune că ar fi avut
capacitate şi potenŃial de evoluŃie, devenind o structură din ce în ce mai
complexă şi mai stabilă.
Opiniile legate de apariŃia primului sistem viu pe planeta noastră sunt
foarte diferite şi încă viu disputate. Una dintre ele se referă la ipoteza
coacervatelor, care s-a demonstrat că pot apărea în apă sărată la temperaturi de
25-45oC prin agregarea spontană a unor substanŃe polimerizate, numite
protenoide sau protenoizi. Protenoizii au fost obŃinuŃi pentru prima dată în
experimentele lui Sidney Walter Fox [1950-1960] şi a colaboratorilor săi de la
Institutul de EvoluŃie moleculară (University of Miami, Florida, USA).
Utilizând coacervate artificiale, ca modele de sisteme deschise primitive, s-a
demonstrat că în condiŃiile unor soluŃii apropiate de cele ale apelor primitive,
ele sunt capabile să-şi concentreze la interior polimeri ca nucleotide şi
polipeptide. În acest fel, ele au posibilitatea să absoarbă selectiv diferite
substanŃe din soluŃia administrată, iar sub acŃiunea unor catalizatori (zincul) sau
radiaŃii ultraviolete pot elibera energie. Aşadar, între coacervate şi mediul lor
ambiant pot apărea schimburi de substanŃe şi de energie, adică o formă
primitivă de metabolism. S-a mai observat că în prezenŃa catalizatorilor,
polinucleotidele se pot replica, ducând la creşterea în volum a coacervatului şi
apoi la fragmentarea (dividerea) lui în coacervate mai mici. Aceste microsfere
de protenoizi au fost considerate că ar fi fost cel mai simplu model de
protocelulă de acum 3,5-4 miliarde de ani.
Opiniile privind originea celulei ancestrale sunt foarte divergente, dar
pentru majoritatea cercetătorilor un lucru este evident, şi anume că orice sistem
de viaŃă, care se presupune că ar fi apărut, ar fi trebuit să aibă capacitatea de a
se replica şi de a evolua.
În urma proceselor evolutive ar fi putut să apară primele tipuri de celule
procariote, în funcŃie de nişele ecologice în care au crescut.
20
2.2. Tipuri evolutive de celule
Celulele procariote au apărut acum aproximativ 3,5 miliarde de ani fiind
specifice organismelor unicelulare (bacterii, alge verzi-albastre).
Celulele eucariote au apărut acum 1,5 miliarde de ani fiind specifice atât
organismelor pluricelulare (plante metafite, animale metazoare), cât şi organis-
melor unicelulare de tipul protozoarelor, drojdiilor, diatomeelor ş.a.
2.3. Deosebiri esenŃiale între tipurile evolutive
Celulele procariote
Denumirea lor provine de la prefixul grecesc pro = înainte şi cuvântul
karyion = sâmbure, nucleu.
Celula procariotă are o structură simplă, dar mai evoluată decât structura
celulei ancestrale din care a provenit, iar în timp ea s-a diversificat sub aspect
biochimic, morfologic şi genetic. Celulele procariote sunt de circa 10x mai
mici în dimensiuni decât celulele eucariote. Nu au nucleu distinct, el fiind
dispersat în citoplasmă sub formă de moleculă de ADN-circular dublu catenar,
numit nucleoid sau echivalent nuclear, care în timpul diviziunii va forma
cromozomul unic al celulei. Citoplasma nu este compartimentată, nu posedă
organite celulare, ci numai ribozomi liberi.
strat de muscus
membrana celulei
ADN
perete celular
ribozomi
incluziune citoplasmatică
flagel
Figura 4 - Schema unei celule procariote (după Enger et al., 2007)
În 2006, în celulele bacteriene au fost identificaŃi omologi ai majorităŃii

proteinelor ce alcătuiesc citoscheletul la eucariote, cum ar fi:
proteina FtsZ, asemănătoare tubulinei, cu rol în diviziunea celulară şi
esenŃială pentru recrutarea altor proteine ce vor sintetiza noul perete
celular dintre celulele aflate în diviziune;
proteinele MreB şi ParM, asemănătoare actinei şi tubulinei, cu rol în
menŃinerea formei celulei şi a diviziunii ei;
crescentina asemănătoare filamentelor intermediare, apare la bacteria
Caulobacter crescentus sp., cu rol în menŃinerea formei şi a polarităŃii
celulei;
21
sistemul MinCDE este un sistem de filamente proteice, cu rol de
poziŃionare corectă a septum-ului în centrul celulei de Escherichia coli .
La exterior, celula prezintă o membrană plasmatică distinctă, ce poate fi

dublată de un perete celular la bacterii. Uneori, membrana plasmatică poate
emite nişte prelungiri spre interiorul celulei, numite mezozomi, ce prezintă pe
suprafaŃa lor enzime asociate proceselor de respiraŃie celulară.
ÎnmulŃirea celulelor se efectuează printr-un mod simplu de diviziune,
numit amitoză sau diviziune directă.
LocomoŃia celulei are loc cu ajutorul flagelilor.
Din categoria celulelor procariote fac parte toate bacteriile, care la rândul
lor pot fi clasificate în: eubacterii şi archaebacterii.
Majoritatea bacteriilor o reprezintă clasa eubacteriilor în care sunt
cuprinse şi procariotele fotosintetizante (îşi asigură energia prin fotosinteză),
cum ar fi algele albastre-verzi. Bacteriile sunt considerate cele mai mici entităŃi
vii, autonome şi guvernate de informaŃia conŃinută în ADN-ul propriu.
Mărimea lor variază de la dimensiunea unei celule obişnuite, până la
dimensiunea unei ciuperci unicelulare (ex., drojdia). Au membrană plasmică ce
delimitează un singur compartiment citoplasmatic, dar fără o structură internă
bine organizată. Posedă un singur cromozom format dintr-o moleculă de ADN
circulară, fără a avea un nucleu distinct conturat. Prin metode citochimice s-a
evidenŃiat totuşi o delimitare a genomului, în aşa-numitul corp nucleoid.
Bacteriile se multiplică unicelular rapid, prin diviziune simplă, numită fisiune
binară. Timpul de replicare variază între 20 şi 60 de minute, în funcŃie de
condiŃiile de mediu în care se găsesc. Neavând compartimentare intra-celulară,
transcripŃia ADN-ului şi translaŃia pe ARNm, adică iniŃierea şi parcurgerea
sintezei proteice, se desfăşoară concomitent.
Există bacterii care pot utiliza ca nutrient orice tip de molecule organice
preluate din mediul ambiant (ex., glucide, aminoacizi, lipide, polipeptide ş.a.),
bacterii anaerobe sau aerobe, majoritatea dintre ele asigurându-şi energia prin
degradarea nutrienŃilor ingeraŃi sau prin conversia energiei solare în energie
chimică proprie cu ajutorul pigmenŃilor fotosintetici. Cea mai cunoscută sub
aspect chimic şi genetic este bacteria Escherichia coli sp., care a fost şi baza
numeroaselor cercetări şi experimente de laborator din ultimii 100 de
ani.Cercetătorii Carl Woese şi Ralpf Wolfe au efectuat o serie de investigaŃii
privind secvenŃierea ARNr [1990], prin care au dovedit diferenŃa clară dintre
bacterii şi archaebacterii, considerând că toate organismele ar trebui descrise ca
aparŃinând uneia din categoriile: procariote (bacterii), archaea, eucariote.
Archaea, care înainte de investigaŃii au fost numite archaebacterii,
includ specii ce trăiesc în medii extreme, neobişnuite, uneori chiar ostile, cu
strategii metabolice foarte variate: methanogenele din mlaştini, adică medii
aproape lipsite de oxigen, unde îşi obŃin energia din hidrogen în timpul
conversiei dioxidului de carbon în gaz metan (Archaebacteria metanogena
sp.); halofilele din lacuri extrem de saline (Archaebacteria halophila sp.);
thermo-acidofilele din ape termale acide (pH 2), cu temperaturi de până la
100oC şi (Archaebacteria thermoacidophila sp.).
În prezent, Archaea sunt considerate ca fiind descendente dintr-un
strămoş comun cu cel al eucariotelor, mult timp după ramificarea evolutivă din
procariote (bacterii). Archaea sunt mai asemănătoare cu eucariotele prin
22
detaliile de replicare şi transcripŃie ale ADN-ului, de procesare a ARN-ului şi
iniŃierea sintezei de proteine. Archaea seamănă cu procariotele în dimensiuni şi
structuri celulare, în metodele de diviziune şi în multe aspecte legate de
metabolismul bazal şi conŃinutul de enzime. Unicitatea lor constă în tipurile de
ARN ribozomal (tip Archaea) şi tipul fosfolipidelor de membrană (glycerol-1-
fosfat + poliizoprenoizi ramificaŃi).
Celulele eucariote
Denumirea lor provine de la prefixul grecesc eu = adevărat şi cuvântul
karyion = sâmbure, nucleu.
Celulele eucariote au un sistem complex de membrane ce acoperă
suprafaŃa celulară şi limitează majoritatea organitelor, compartimentând astfel
interiorul citoplasmei. Celula eucariotă are nucleu distinct, mărginit de un
înveliş nuclear ce conŃine cromatină, unul sau mai mulŃi nucleoli şi
carioplasmă. În timpul diviziunii celulare cromatina se condensează, printr-un
proces complex, sub formă de cromozomi, care diferă ca număr şi formă în
funcŃie de specie. În citoplasmă se găsesc o serie de organite, mai mult sau mai
puŃin dezvoltate, în funcŃie de tipul şi vârsta celulei, de gradul ei de specializare
şi starea sa fiziologică.
Celulele eucariote se înmulŃesc printr-o modalitate complexă, numită
mitoză sau diviziune indirectă.
Ele manifestă mişcări celulare variate atât la interior (curenŃi cito-
plasmatici), cât şi la exterior (mişcări cu ajutorul pseudopodelor, cililor şi
flagelilor).
ApariŃia eucariotelor este considerată, conform Teoriei endosimbiotice
completată în 1966 de Lynn Margulis, că ar fi fost rezultatul unor simbioze
succesive, în care celulele procariote au fost încorporate şi păstrate într-o celulă
anaerobă ancestrală (celulă proto-eucariotă), care în timp au devenit simbionŃi
intracelulari, dependenŃi de metabolismul celulei-gazdă. Se presupune că prima
endosimbioză a celulei-gazdă anaerobe a dus la apariŃia proto-mitocondriilor
ce au evoluat ulterior în mitocondrie. În urma primei endosimbioze, celula-
gazdă se presupune că ar fi devenit aerobă şi ar fi parcurs a doua endosimbioză
prin ingerarea unui procariot mobil de tipul sirililor şi spirochetelor actuale,
care vor fi generat apoi aparatul locomotor, parte din aparatul mitotic şi
elementele de citoschelet. În urma celor două simbioze, se consideră că celula-
gazdă ar fi devenit un amoebo-flagelat (amibo-flagelat), probabil, celula care
ar fi stat la baza tuturor organismelor animale.
Celulele eucariote fotosintetizante se consideră că ar fi apărut în urma
unei a treia endosimbioze, în timpul căreia celula-gazdă ar fi încorporat un
procariot fotosintetizant ce ulterior ar fi evoluat spre cloroplast.
De-a lungul timpului, principalele elemente ale procesului de evoluŃie,
adică mutaŃia şi selecŃia, se presupune că ar fi eliminat multe dintre caracteris-
ticile distincte ale partenerilor simbionŃi. Astfel, s-ar fi redus conŃinutul
informaŃional al moleculelor de ADN, iar majoritatea moleculelor ce intrau în
structura organitelor celulare sau acŃionau la nivelul lor ar fi fost sintetizate pe
seama informaŃiei stocate în ADN-ul nuclear. EnunŃând aceste aspecte, putem
concluziona că, celula eucariotă poate fi considerată ca o comunitate de
23
microorganisme, în care fiecare endo-simbiont ar fi contribuit cu genomul
propriu, conferind celulei noi abilităŃi biochimice şi genetice.
Protozoarele au apărut evolutiv din celule eucariote ancestrale, dar sunt

monocelulare (alcătuite dintr-o singură celulă cu funcŃii multiple), cu mare
diversitate în formă şi comportament, ele putând fi carnivore sau fotosintetice.
Prin caracteristicile lor particulare, protozoarele sunt considerate a fi primele
animale monocelulare apărute pe scara evolutivă a vieŃii pe Terra.
Virusurile se consideră ca fiind entităŃi biologice cu o structură relativ simplă,

la limita dintre materia vie şi cea nevie. Sunt formate dintr-un miez de acid
nucleic (ADN sau ARN), limitate la exterior de un înveliş proteic, numit
capsidă. Nu sunt celule deoarece se pot reproduce doar dacă se găsesc într-o
celulă-gazdă, fiind considerate ”paraziŃi intracelulari”.
2.4. Numărul celulelor eucariote

În organismul uman, la naştere s-a estimat că sunt un număr de circa 1012
celule, iar la adult circa 1015 celule, în aproximativ 200 de tipuri diferite.
2.5. Forma celulelor eucariote

Este extrem de variată, fiind controlată atât de factorii externi cât şi de
către cei interni. IniŃial, în primele stadii de dezvoltare embrionară, toate
celulele sunt rotunde, dar ulterior, după maturare şi diferenŃiere îşi modifică
forma, prin adaptare la funcŃie, ca lege generală în biologie.
Exemple:
celule fusiforme –celule contractile musculare,
celule cu prelungiri –celule nervoase,
celule sferice –ovocitul, limfocitul,
celule discoidale –hematia, plăcuŃe sanguine,
celule cilindrice sau prismatice –enterocite,
celule cubice, piramidale –nefrocite din tubii uriniferi,
celule poliedrice –celule vegetale, celule spinoase epidermale,
celule pavimentoase –celule cornoase epidermale, celule endoteliale,
celule stelate –melanocite epidermice,
celule flagelate –spermatozoizi ş.a.
24
Figura 5 - Forme de celule eucariote (după Drăgoiu, 1946)
nucleol
reticul endoplasmatic
înveliş nuclear
membrana celulară
por nuclear
lizozom
nucleu
ribozomi
citoplasmă
complex Golgi
mitocondrie
citoschelet
Figura 6 - Schema unei celule eucariote (după Enger et al., 2007 )
25
2.6. Dimensiunile celulelor eucariote
Majoritatea celulelor au diametrul mediu de 20-30 µm, cu excepŃii ca
neuronii granuloşi din cerebel de 3-4 µm, limfocitele de 8-10 µm, neuronii
giganŃi de circa 125-150 µm, adipocitele de 80-180 µm, ovocitul de 250 µm,
gălbenuşul oului de struŃ de 10 cm.
2.7. Volumul celular

În Ńesuturile mamiferelor şi ale omului, acesta variază între 300 şi 15.000 µm3.
2.8. Celula - punct nodal în structuralitatea organismului

Dacă se consideră celula un sistem, ea are următoarele caracteristici:
este un sistem deschis, ce schimbă continuu energie şi substanŃe cu mediul,
printr-un proces aflat în echilibru,
are un caracter istoric prin tipurile evolutive amintite,
are un caracter informaŃional prin recepŃia, acumularea, prelucrarea şi
transmiterea de date, semnale sau mesaje,
prezintă caractere de program: programe pentru sine în fenomenele de
autoconservare, adaptare şi supravieŃuire, programe inferioare pentru
părŃile componente şi programe superioare pentru menŃinerea întregului
(Ńesut, organ, aparat, sistem, organism),
este capabilă de autoreglare prin controlul funcŃiilor interne în relaŃie cu
mediul extracelular, prin mecanisme de tipul conexiunii directe şi a celei
inverse (feedback),
prezintă o heterogenitate internă datorată structurii, ultrastructurii şi a
organizării la nivel molecular a compartimentelor celulare,
integralitatea celulei face posibilă desfăşurarea funcŃiilor fundamentale
necesare menŃinerii vieŃii: metabolism, reproducere, adaptare. Cu cât stadiul
diferenŃierii este mai evoluat, cu atât interdependenŃa dintre structurile
generale va fi mai mare şi integralitatea va creşte.
1. DescrieŃi tipul ancestral de celulă.

2. EnumeraŃi deosebirile dintre celula procariotă şi cea eucariotă.
3. DefiniŃi virusurile.
4. DaŃi exemple de forme de celule. DescrieŃi-le.
5. EnumeraŃi caracteristicile celulei ca sistem viu.
26
Test de evaluare
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. Celulele procariote sunt diferite de celle eucariote pentru că au:

a. [ ] un nucleu distinct şi organite specializate
b. [ ] număr tipic de cromozomi în funcŃie de specie
c. [ ] nucleoid, ribozomi liberi, plasmalemă, perete celular
Întrebarea 2. Celulele procariote se divid prin:

a. [ ] mitoză
b. [ ] amitoză
c. [ ] meioză
Întrebarea 3. Celulele eucariote se divid prin:

a. [ ] meioză
b. [ ] amitoză
c. [ ] mitoză
Întrebarea 4. Celule fusiforme sunt:

a. [ ] celulele nervoase
b. [ ] hematiile
c. [ ] celulele musculare netede
Întrebarea 5. Diametrul mediu al celulelor eucariote este de:

a. [ ] 100 µm
b. [ ] 20-30 µm
c. [ ] 40-50 µm
LUCRARE DE CONTROL
tutorelui, lăsaŃi o margine de 5 cm şi aceeaşi distanŃă între răspunsuri. Pentru
siguranŃa lucrării vă recomand să scrieŃi numele studentului pe fiecare pagină.
27
Rezumat
Unitatea de ÎnvăŃare ”NoŃiuni generale despre celule” conŃine
noŃiuni generale despre celule privitor la o serie de ipoteze despre
originea celulei ancestrale şi a tipurilor evolutive de celule, a deosebirilor
esenŃiale între tipurile evolutive de celule şi a însuşirilor celulei în
structuralitatea organismului.
Materialul ce corespunde Capit. 2 este structurat pe 8 subcapitole.
Bibliografie
1. Alberts B. Bray D., Lewis J., Raff M., Roberts K. and Watson J. (1994). Molecular
Biology of the Cell, 3rd edition, Garland Pub. Inc., New York.
5. Campbell Neil, 2002, Biology: Concepts and Connections, 4th Edit, Benjamin-Cummings
Publishing Co., New York.
6. Darnell I., Lodish H. and Baltimore D., 1988, La cellule, biologie moleculaire, Edit. Vigot
Paris.
7. Drăgoiu Ioan, 1946, Elemente de istologie şi de tehnică microscopică, Edit. Welther,
Sibiu.
8. Enger E.D., Ross F.C. and Bailey D.B., 2007, Concepts in Biology, Twelfth Edition,
McGraw Hill Co. New York.
9. Mayr Ernst, 2008, De la bacterii la om, Edit. Humanitas, Bucureşti.
10. www.nature.com
13. www.science.com
28
CAPITOLUL 3
BAZELE MOLECULARE
ALE ORGANIZĂRII CHIMICE CELULARE
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 3 29
BAZELE MOLECULARE
30
3.1. CompoziŃia elementară a materiei vii 30
3.2. SubstanŃele chimice din celulă 30
3.2.1. SubstanŃele anorganice din celule 30
3.2.2. SubstanŃele organice din celule 31
3.3. Bioenergia 33
3.4. Metabolismul celular 34
Rezumat 36
Bibliografie 36

Vor cunoaşte bazele moleculare de organizare chimică celulară.
Vor putea evidenŃia compoziŃia elementară a materiei vii.
Vor putea descrie substanŃele chimice şi rolul lor în celule.
Vor cunoaşte consumul energetic al celulei prin metabolism
propriu.
Studentii îşi vor dezvolta simŃul de observaŃie şi de analiză comparativă
a datelor primare.
Durata medie de studiu individual - 1 oră
29
BAZELE MOLECULARE
3.1. CompoziŃia elementară a materiei vii

La nivel planetar, materia vie este reprezentată de totalitatea
organismelor de pe Terra, ce formează biosfera, alături de litosferă, hidrosferă
şi atmosferă.
Din cele 118 elemente chimice cunoscute şi identificate până în prezent,
92 sunt elemente naturale, iar peste 60 au fost regăsite în diferite organisme vii,
dar şi în natura anorganică. Din cele 92 de elemente naturale 27 se găsesc în
organismele vii, iar 11 dintre ele reprezintă 99,9% din masa celulelor.
ExplicaŃia constă în faptul că materia vie este rezultatul evoluŃiei materiei
nevii. Dintre cele 27 de elemente naturale ce se regăsesc în organismele vii,
6 elemente (C, H, O, N, P şi S) reprezintă 99% din masa materiei vii. Dacă se
mai adaugă 5 elemente (Ca, Cl, K, Na şi Mg) se ajunge practic la 99,9% din
masa materiei vii. Celelalte 16 elemente (Mn, Fe, Co, Cu, Zn, B, Al, Mo, I, Si,
Sn, Ni, Cr, F, Pb şi Se) nu există decât sub formă de urme, adică în cantităŃi
foarte mici.
Elementele chimice, din punct de vedere cantitativ, sunt împărŃite în trei
categorii:
macroelemente (abundente) O, C, H, N;
microelemente (mai puŃin abundente) Na, K, Cl, P, Ca, Mg, S;
ultramicroelemente (oligoelemente) B, Si, Mn, Fe, Co, Cu, Zn, Mo, Li,
Pb, I, Ra, etc.
În grupa elementelor chimice majore intră oxigenul (65%), carbonul
(18%), hidrogenul (10%) şi azotul (2,5-3%), cu rol în formarea substanŃelor
organice şi anorganice din celule.
Grupa microelementelor chimice cuprinde elemente cu rol plastic ce intră
în alcătuirea structurilor celulare.
Oligoelementele au un rol preponderent catalitic, influenŃând activitatea
enzimatică din celulă. AbsenŃa lor în unele zone geografice, din apă şi sol,
produce endemii bio-geo-chimice grave, cu boli la plante, animale şi om.
3.2. SubstanŃele chimice din celulă

Sunt grupate în: substanŃele anorganice (apa şi sărurile minerale) şi
substanŃele organice (proteine, glucide, lipide, hormoni, vitamine).
ProporŃia lor variază în funcŃie de specie, tip celular, vârstă, stare
fiziologică şi de sănătate, însă trebuie făcută distincŃie între cantităŃile regăsite
în organismul intact şi la nivel celular.
3.2.1. SubstanŃele anorganice din celule
Apa în celule este o componentă esenŃială, fiind mediul de dispersie al materiei

vii şi de desfăşurare a unor procese fizico-chimice vitale. Apa se găseşte în
proporŃie de 60-95% în celule, în funcŃie de vârsta şi activitatea lor.
30
Apa manifestă două faze:
Faza neapoasă, în sistemele de membrane celulare complet insolubile în
apă, datorită existenŃei unui mediu hidrofob la interior;
Faza apoasă apare sub două forme:
− apă liberă (circa 95%), cu rol de mediu de dispersie sau dizolvant şi de
sediu al proceselor metabolice celulare;
− apă legată (circa 5%), care prin legăturile de hidrogen formează compuşii
organici din celulă; mai apare sub formă imobilizată printre reŃelele de
macromolecule din citoplasmă.
În organism, apa poate fi intracelulară (circa 55%) şi extracelulară
(circa 45%: lichid interstiŃial, secreŃii digestive, lichid cefalorahidian, plasmă,
limfă, lichide din cavităŃile seroase ş.a.).
Ca sursă de provenienŃă, apa din organism poate fi de origine endogenă
rezultată din reacŃiile metabolice proprii, şi apă exogenă introdusă prin
alimente.
Sărurile minerale apar sub formă de ioni liberi dispersaŃi în diferite

compartimente celulare (cationi, anioni), cu rol în menŃinerea presiunii
osmotice, a stării de hidratare, a echilibrului acido-bazic, influenŃează
activitatea enzimatică şi unele procese celulare cum ar fi permeabilitatea,
excitabilitatea, contractibilitatea, vâscozitatea citoplasmei, diviziunea celulară.
Ionii legaŃi apar în combinaŃii cu diferite substanŃe organice (proteine,
vitamine) sau sub formă de cloruri, fosfaŃi, carbonaŃi, bicarbonaŃi, sulfaŃi ş.a.
3.2.2. SubstanŃele organice din celule
În celule, substanŃele organice sunt molecule ce rezultă din combinarea

carbonului cu oxigenul, hidrogenul sau azotul, prin polimerizarea
monomerilor, ca unităŃi simple, în polimeri, ca unităŃi complexe. SubstanŃele
organice prezintă o anumită stabilitate şi pot fi descompuse enzimatic în
produşi mai simpli, cu eliberarea energiei depozitate.
Glucidele sunt clasificate în monoglucide şi poliglucide şi servesc ca sursă

majoră de energie pentru celulă şi organism. Poliglucidele sunt prezente mai
ales sub formă de depozite în celule: glicogenul în celulele animale şi umane
(în hepatocite, condrocite, celule musculare ş.a.); la plante, depozitarea
glucidelor se face sub formă de amidon, cu aspect microscopic de granule;
celuloza din peretele celular al plantelor are legături β-glucozidice ce îi conferă
o mare rezistenŃă la degradare; chitina din exoscheletul artropodelor, carapacea
crustaceelor şi pereŃii celulelor fungice.
Lipidele sunt importante pentru celule, fiind o sursă foarte preŃioasă de energie,
au rol plastic la nivelul membranelor celulei şi un rol reglator prin vitamine,
hormoni steroizi şi prostaglandine. Lipidele simple apar sub formă de acizi
graşi, cu rol în metabolismul de biosinteză şi de depozitare, fiind foarte
reactivi. Lipidele complexe apar sub formă de: fosfolipide (în citomembrane),
sfingolipide (în teaca de mielină a nervilor), cerebrozide (în neuroni),
gangliozide (în plasmalemă). Lipidele de rezervă sau trigliceridele, apar sub
31
formă de picături (diametru de 0,2-5 µm) sau incluzii lipidice în citoplasma
adipocitelor (diametru de 80-180 µm), nu îndeplinesc nici o funcŃie structurală,
dar au avantajul de a furniza cel mai bun randament caloric (energie de
oxidare) pe unitate de masă.
Proteinele sunt molecule mari, ce au la bază subunităŃi de aminoacizi, cu

structuri tridimensionale specifice lanŃului polipeptidic.
Cu toate că există 24 de tipuri de acizi aminaŃi identificaŃi, doar 20 apar
mai frecvent în structura proteinelor. În celule există o mare varietate de
proteine, sintetizarea lor fiind dirijată genetic în funcŃie de specializarea
activităŃilor celulare. Chimic, proteinele pot fi clasificate în:
proteine simple sau holoproteine: histone, protamine, albumine, globuline,
scleroproteine (colagen, fibrinogen, keratină, miozină),
proteine complexe sau heteroproteine: nucleoproteine (acizi nucleici),
cromoproteine (hemoglobina şi mioglobina).
Marea majoritate a proteinelor îndeplinesc în celulă un rol plastic,
participând la formarea membranelor, a citoscheletului ş.a.
Enzimele. În celulele vii toate reacŃiile biochimice au loc cu o facilitate şi

rapiditate remarcabile, datorită intervenŃiei unor biocatalizatori specifici,
numiŃi enzime. Practic, fiecare reacŃie chimică este catalizată de o enzimă
specifică, adesea în prezenŃa unuia sau a mai multor cofactori sau coenzime.
Enzimele mai intervin în reglare, transport, locomoŃie etc., dar îşi pot pierde
rapid forma particulară şi puterea catalitică prin denaturare, când sunt supuse
acŃiunii unor factori fizici sau chimici destabilizatori. În celule, enzimele sunt
fie dispersate în citoplasmă, fie adsorbite pe substraturi citoplasmatice sau
nucleare, fie integrate în membrane, citoschelet. Exoenzimele pot avea acŃiune
în exteriorul celulei în care s-au format (enzime din pancreasul exocrin, din
glandele salivare, din glandele intestinale), iar endoenzimele au acŃiune în
interiorul celulei în care s-au format (enzime din lizozomi, din membrane).
Hormonii sunt produşi mai ales de celule specializate din glandele endocrine,
dar şi de celule ce aparŃin sistemului neuro-endocrin-difuz. Ei au acŃiune
selectivă asupra unor organe şi, în general, asupra organismului, fiind
vehiculaŃi pe cale sanguină, favorizează sinteza unor substanŃe vitale pentru
celule, creşterea şi înmulŃirea celulelor, influenŃează activitatea unor sisteme
enzimatice (ca acceleratori sau moderatori de reacŃii), acŃionează prin
permeabilizarea membranelor fiind specifici pentru fiecare tip de receptor
membranar, pot avea efect de deblocare declanşând transmiterea informaŃiei
prin ARNm pentru sinteza de proteine specifice.
Vitaminele sunt componenŃi organici necesari pentru creşterea normală a

organismelor şi menŃinerea funcŃiilor metabolice, sunt cofactori pentru una sau
mai multe enzime şi participă în cantităŃi mici la procesele de sinteză sau de
scindare moleculară. Organismul trebuie să-şi procure vitaminele din surse
exogene, care sunt sintetizate apoi mai ales la nivelul ficatului, din precursori
proveniŃi din alimente. Vitaminele sunt importante pentru transformarea
energiei şi în reglarea proceselor metabolice. Vitaminele se clasifică în:
32
vitamine liposo-lubile (A, D, E, F, K) şi vitamine hidrosolubile (B1, B2, B3,
B5, B6, B12, C,).
3.3. Bioenergia
Organismele vii necesită consum constant de energie pentru a-şi menŃine
structurile şi pentru a-şi desfăşura normal procesele metabolice complexe.
Pentru susŃinerea acestor procese vitale sunt necesare reacŃii biochimice
cuplate astfel încât energia eliberată sub formă de ATP de o reacŃie să fie
încorporată în produşii unei alte reacŃii.
Bioenergia ia în considerare fluxul de energie în cadrul sistemelor vii.
Organismele îşi menŃin structurile superior ordonate şi activităŃile vitale printr-
un consum constant de energie, obŃinută mai ales din mediul înconjurător.
Fluxul de energie în sistemele vii se supune primei şi celei de-a doua legi
a termodinamicii. Conform primei legi din termodinamică, energia poate fi
transformată dintr-o formă în alta, dar ea nu poate fi creată sau distrusă.
Această lege mai este numită legea de conservare a energiei. Ca rezultat al
transformării energiei, conform celei de-a doua legi a termodinamicii,
universul devine din ce în ce mai dezorganizat, cu un grad de dezorganizare
numit entropie, ce îşi măreşte valoarea odată cu transformările de energie
dintr-un sistem viu dat.
Pentru activităŃile vitale poate fi utilizată numai energia aflată într-o stare
organizată, numită energie liberă. Astfel, în timp ce entropia creşte prin orice
transformare de energie, valoarea energiei libere disponibilă scade. Ca rezultat
al entropiei mărite, descrise de cea de-a doua legea, sistemele tind să treacă din
stări cu energie liberă mai ridicată în stări cu energie liberă mai scăzută.
Legarea chimică a atomilor în molecule se supune legilor termo-
dinamicii. De exemplu, în glucoză atomii sunt organizaŃi în molecule organice
complexe, au mai multă energie liberă (mai puŃină entropie) decât şase
molecule separate, fiecare cu bioxid de carbon şi apă. Totuşi, pentru a se
converti bioxidul de carbon şi apa în glucoză este necesară prezenŃa energiei.
De exemplu, la plante, convertirea energiei provenită de la soare are loc prin
procesul de fotosinteză.
ReacŃiile chimice ce necesită o absorbŃie de energie sunt numite reacŃii
endergonice, în urma cărora produşii lor vor conŃine mai multă energie liberă
decât reactanŃii, cu alte cuvinte o parte din energia adăugată va fi conŃinută în
moleculele produsului. De exemplu, se poate dovedi că glucoza conŃine mai
multă energie liberă decât bioxidul de carbon şi apa care o formează, prin
combustia glucozei înapoi la bioxid de carbon şi apă. Această reacŃie eliberează
energie sub formă de căldură.
ReacŃiile ce convertesc moleculele cu mai multă energie liberă în
molecule cu mai puŃină energie liberă, sunt numite reacŃii exergonice. În
celulele unui organism, cantitatea de energie eliberată printr-o reacŃie
exergonică este aceeaşi, indiferent dacă energia este eliberată într-o singură
reacŃie de combustie sau în mai multe reacŃii intermediare controlate enzimatic.
Pentru a rămâne în viaŃă, o celulă trebuie să-şi menŃină starea de joasă
entropie, superior organizată pe seama energiei libere provenită din mediul
extracelular. Celula, ca atare, conŃine numeroase enzime ce catalizează reacŃiile
33
exergonice, utilizând substraturi proprii sau provenite din mediul extern ei.
Energia eliberată prin aceste reacŃii exergonice va fi utilizată pentru a-şi
conduce procesele ce necesită energie, adică pentru reacŃiile endergonice. În
acest fel, reacŃiile de eliberare a energiei sunt cuplate cu reacŃiile ce necesită
consum de energie (ex., formarea ATP din ADP şi Pi).
Energia eliberată prin desfacerea ATP-ului este utilizată pentru a activa
procese consumatoare de energie, cum ar fi reacŃii de sinteză, contracŃia
musculară, termoreglarea ş.a., când ATP-ul este numit cărăuşul universal de
energie (universal energy carrier).
3.4. Metabolismul celular

Metabolismul celular reprezintă totalitatea reacŃiilor biochimice ce se
desfăşoară într-o celulă.
În celulă există mai multe clase de molecule organice produse printr-o
secvenŃă de reacŃii chimice, fiecare reacŃie fiind catalizată de o enzimă
specifică. SecvenŃa de reacŃii formează o cale metabolică, iar molecula de la
capătul căii este numită produs final (ex., un aminoacid specific sau o
nucleotidă).
Compuşii produşi printr-o reacŃie şi consumaŃi prin următoarea reacŃie
sunt numiŃi intermediari sau metaboliŃi şi vor conduce spre obŃinerea
produsului final. În multe cazuri, căile metabolice reprezintă un pas intermediar
în formarea unor molecule specifice.
Luate împreună, reacŃiile celulare constituie o extraordinară diversitate de
conversii moleculare, reprezentate de un număr semnificativ de căi variate,
interconectate una de cealaltă în puncte diferite.
Toate reacŃiile sunt catalizate enzimatic, cu mecanisme celulare specifice
de control metabolic. În general, există două direcŃii pe care le urmează căile
metabolice celulare:
direcŃie, numită catabolism, conduce către desfacerea majorităŃii
moleculelor complexe în unele mai simple. Scindarea compuşilor cu
greutăŃi moleculare mari are două scopuri: fac disponibile materiile prime
din care pot fi sintetizate alte molecule şi asigură o mare cantitate de
energie necesară activităŃilor celulare.
cealaltă direcŃie, numită anabolism, conduce către un sens invers al
reacŃiilor biochimice, adică cel de sinteză a majorităŃii compuşilor
complecşi.
1. EnumeraŃi şi specificaŃi funcŃiile elementelor majore din

materia vie.
2. EnumeraŃi şi specificaŃi funcŃiile oligoelementelor din
materia vie.
3. MenŃionaŃi rolul îndeplinit de substanŃele chimice în celule.
4. MenŃionaŃi care sunt direcŃiile pe care le urmează căile
metabolice celulare.
34
Test de evaluare
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. Câte elemente chimice naturale se regăsesc în organismele vii?

a. [ ] 92
b. [ ] 118
c. [ ] peste 60
Întrebarea 2. Elementele chimice majore din celule sunt:

a. [ ] Fe, Cu, Co, Mn, Zn, I, Mb, Fl, B, Si, Va
b. [ ] Ca, S, P, Na, K, Mg, Cl
c. [ ] O, C, H, N
Întrebarea 3. Ce rol preponderent îndeplinesc microelementele:

a. [ ] plastic
b. [ ] energetic
c. [ ] catalitic
Întrebarea 4. SubstanŃele anorganice din celule sunt:

a. [ ] lipidele şi glucidele
b. [ ] apa şi sărurile minerale
c. [ ] microelementele
Întrebarea 5. SubstanŃele organice din celule sunt:

a. [ ] lipidele şi glucidele
b. [ ] apa şi sărurile minerale
c. [ ] microelementele
LUCRARE DE CONTROL
pagină.
35
Rezumat
Unitateade ÎnvăŃare ”Bazele moleculare ale organizării chimice
celulare” constă în enumerarea elementelor şi a substanŃelor chimice
regăsite la nivel celular, rolul îndeplinit de acestea şi date generale
privind fenomenele de bioenergie şi metabolism celular.
Materialul ce corespunde Capit. 3 este structurat pe 4 subcapitole şi
două paragrafe.
Bibliografie
Pearson and Benjamin Cummings Education Inc., San Francisco.
3. Cadar Mirela E., 2008, Biologie generală, Edit. AcademicPres, Cluj-Napoca.
Paris.
7. Karp G. (1984). Cell Biology, 2nd edition, McGraw-Hill Book Company, Florida Univ.
8. www.nature.com
11. www.science.com
12. www.cellbiology.com
13. www.journalofcellbiology
36
CAPITOLUL 4
MEMBRANELE BIOLOGICE
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 4 37
38
4.1. DefiniŃia şi funcŃiile membranelor biologice 38
4.2. Organizarea moleculară a membranelor biologice 40
4.3. Dinamismul membranelor celulare 43
4.4. Asimetria distribuŃiei componentelor membranare 44
4.5. Glicocalixul 45
4.6. Receptorii de membrană 46
4.7. Transportul celular 48
4.8. JoncŃiunile celulare 52
4.9. Plasmodesmele 53
4.10. EvoluŃia proprietăŃilor membranei 54
Rezumat 56
Bibliografie 56

Vor cunoaşte definiŃia şi funcŃiile membranelor biologice.
Vor putea descrie membranele biologice şi organizarea lor
moleculară.
Vor cunoaşte glicocalixul şi funcŃiile îndeplinite pentru celulă.
Vor putea descrie receptorii de membrană şi rolul lor.
Vor putea explica transportul celular şi tipurile mai des întâlnite.
Vor putea descrie joncŃiunile celulare la celulele animale şi
plasmodesmele la celulele vegetale.
Vor putea explica aspecte legate de evoluŃia proprietăŃilor
membranei.
37
4.1. DefiniŃia şi funcŃiile membranelor biologice
Membranele biologice sunt ansambluri metabolic active, compuse din

proteine şi lipide, ce formează structuri continui, cu proprietăŃi caracteristice de
permeabilitate selectivă, iar prin prezenŃa lor se realizează delimitarea
periferică şi compartimentarea internă a celulelor eucariote.
Celula este delimitată periferic de membrană plasmică sau plasmalemă,
ce separă conŃinutul intern celular de mediul extracelular. Ea joacă un rol
fiziologic considerabil fiind locul de pasaj obligatoriu al substanŃelor ce intră
sau ies din celulă, intervenind în controlul schimburilor dintre celulă şi mediul
extracelular, recepŃionează variaŃiile condiŃiilor de mediu extracelular prin
receptorii de membrană, ce transmit informaŃii şi stimuli, contribuind la
modularea activităŃilor specifice celulei.
Membranele interne sau endomembranele delimitează reticulul endoplas-

matic, aparatul Golgi, nucleul, mitocondriile, lizozomii, veziculele exozomi,
proteazomii, peroxizomii ş.a.
mitocondria
lizozom
peroxizom
complex Golgi
înveliş nuclear
vezicule
reticul endoplasmatic
Figura 7 - Endomembranele organitelor unei celule (după Alberts et al., 2010)
FuncŃiile membranelor biologice sunt foarte variate:

funcŃia de barieră este îndeplinită de membrana plasmică şi de
endomembrane ce compartimentează celula, asigurând spaŃii pentru
desfăşurarea reacŃiilor metabolice în condiŃii optime;
intervin direct în metabolismul celular prin procesele majore de
conversie energetică (fotosinteza în membrana internă a cloroplastelor, iar
fosforilarea oxidativă în membrana internă a mitocondriilor);
controlează fluxul de informaŃii dintre celule şi mediul extracelular prin
receptorii de membrane specifici pentru stimulii externi;
38
îndeplinesc un rol important în procesele de apărare ale celulelor,
Ńesuturilor, organelor şi ale întregului organism, faŃă de agenŃi biologici
patogeni (microbi, viruşi);
la nivelul lor se metabolizează anumite substanŃe medicamentoase (în
membranele reticulului endoplasmatic, ale peroxizomilor, proteazomilor,
lizozomilor).
Ultrastructura membranei plasmice

La microscopul electronic, membrana plasmică apare trilaminată, unică,
formată din două foiŃe întunecate, dense, ce cuprind între ele o foiŃă clară,
electrono-transparentă. Grosimea fiecărei foiŃe este în medie de 2,5-3,5 nm,
astfel că grosimea totală a membranei poate fi cuprinsă între 8 şi 10 nm.
S-a stabilit că foiŃele dense, externă şi internă, nu au obligatoriu aceeaşi
grosime, foiŃa internă fiind uneori mult mai groasă, iar membrana în întregime
poate să nu fie uniform de groasă pe suprafaŃa celulei.
Aspectul trilamelar al membranei plasmice este atât de constant şi de
uniform încât se poate considera că reprezintă o structură elementară, numită
de Robertson [1966] ”unit-membrane” (unitate de membrană). Acest concept
este cunoscut sub numele de ”Teoria unităŃii de structură şi de grosime a
membranelor”.
În funcŃie de aspectele electronomicroscopice, Sjöstrand a împărŃit
membranele biologice în două tipuri ultrastructurale:
membrana plasmică cu organizare trilamelară;
membranele endoplasmatice sau citoplasmatice cu organizare
structurală globulară (α-citomembranele cu suprafeŃe rugoase, β-
citomembranele cu suprafeŃe netede şi membranele mitocondriale mai
complexe).
Membranele plasmice naturale prezintă grosimi diferite de la o celulă la
alta şi chiar în cadrul aceleiaşi celule, realizându-se asimetrii de structură şi de
organizare moleculară, care antrenează la nivelul lor particularităŃi de funcŃie.
Asimetria structurală se observă mai ales la celulele intestinale,
pancreatice şi renale, la care membrana plasmică a feŃelor laterale ale celulelor
este mai subŃire decât cea a polului apical prevăzut cu microvili. Astfel,
membrana plasmică a polului apical, la celulele intestinale, are un set de
proteine ce diferă de cel al membranei laterale sau bazale, aici fiind localizate
numeroase enzime ce participă la procesele de digestie. Dimpotrivă, membrana
plasmică a feŃelor laterale prezintă un bagaj enzimatic implicat în transportul
trans-epitelial. La nivelul polului bazal, proteina enzimă ce predomină este Na-
K-ATP-aza, tot aici aflându-se proteine-receptori pentru hormoni sau pentru
componentele matricei extracelulare.
ConstituenŃii biochimici ai membranei plasmice

În urma unor studii complexe, se ştie că membrana plasmică este formată
din lipide, proteine şi, în cantitate mai puŃin importantă, din glucide.
Lipidele sunt aranjate sub forma unui strat bimolecular continuu.
Lipidele membranare sunt în majoritatea lor fosfolipide, dar mai există
colesterol şi glicolipide.
Glucidele apar pe suprafaŃa tuturor membranelor plasmice ale celulelor
eucariote, sub formă de glicoproteine sau glicolipide.
39
Proteinele constituie suportul molecular al funcŃiilor majore îndeplinite
de membrane, ele fiind foarte diversificate numeric şi tipologic. Astfel, în teaca
de mielină a neuronilor proteinele reprezintă 25% din greutatea totală a
moleculelor membranare, în membrana plasmică se găsesc circa 50%, iar în
membrana internă a mitocondriilor circa 75%. Proteinele asigură funcŃio-
nalitate membranelor, intervenind în transportul activ de substanŃe şi
îndeplinind funcŃii enzimatice sau de receptori.
În funcŃie de localizare şi tip de membrană au fost identificate ca enzime-
markeri: 5’-nucleotidaza la nivelul plasmalemei, monoaminoxidaza în
membrana externă a mitocondriei, citocromoxidaza şi adenozintrifosfataza în
membrana internă a mitocondriei, glucozo-6-fosfataza în membrana reticulului
endoplasmatic ş.a.
resturi glucidice
glicoproteine
strat lipidic
strat lipidic
proteină intrinsecă
proteină intrinsecă
proteine extrinseci
Figura 8 - SchiŃa structurii unei membrane biologice (după Henrikson et al, 1997)
Proteinele membranare sunt de două tipuri:

proteinele intrinseci stabilesc contacte cu bistratul lipidic, unele dintre
ele pot să pătrundă doar unul din straturile lipidice, iar altele pot traversa
ambele straturi.
proteinele extrinseci sau periferice sunt localizate pe feŃele bistratului
lipidic, în unele regiuni putând interacŃiona cu grupările polare ale
lipidelor sau cu proteinele intrinseci.
4.2. Organizarea moleculară a membranelor biologice

Modelul Overton a fost propus de Charles Overton [1890] în urma unor studii
pe plante, când a observat că substanŃele lipido-solubile au penetrat rapid în
celulele vegetale, faŃă de substanŃele hidrosolubile care nu au penetrat deloc.
Ipoteza lui Overton afirma că lipidele sunt prezente pe suprafaŃa celulelor sub
formă de „înveliş”, probabil un amestec de colesterol şi lecitină. Această
ipoteză s-a dovedit a fi remarcabilă pentru ce ştim în prezent despre
proeminenŃele de steroli şi de fosfolipide, componenŃii de bază ai membranelor
celulare.
40
Modelul Langmuir a fost propus de Irving Langmuir [1910], care a studiat
comportamentul fosfolipidelor purificate prin dizolvare în benzen şi etalarea
probelor pe o suprafaŃă apoasă. Langmuir a observat că fosfolipidele se
orientează singure în aşa fel încât capetele lor hidrofile vor fi spre apă, iar
cozile hidrofobe se vor aşeza invers evitând apa.
Modelul Gorter-Grendel [1925] susŃinea ipoteza lui Langmuir şi a fost

prima încercare de a înŃelege structura membranelor celulare la nivel
molecular. Experimentele lor au dovedit existenŃa bistratului lipidic continuu,
care a devenit astfel modelul de bază în studiul membranelor biologice.
Modelul Davson-Danielli este considerat cel mai vechi model detaliat de

membrană şi care a cunoscut, cu câteva variante, un succes considerabil în
timp. După James Danielli şi Hugh Davson [1935] membrana ar fi constituită
din două foiŃe proteice fibrilare între care se găseşte un strat bimolecular de
lipide. Într-un al doilea model, zis micelar, moleculele de fosfolipide ar fi
dispuse astfel încât să formeze micelii globulare, cu extremităŃile hidrofobe ale
moleculelor de fosfolipide orientate spre centrul miceliilor şi cu extremităŃile
hidrofile orientate spre exterior, în jurul miceliilor fiind dispuse moleculele
proteice.
a c
b d
Figura 9 - Modele de membrană:

a –modelul Overton; b –modelul Langmuir; c –modelul Gorter-Grendel;
d –modelul Davson-Danielli (după Becker et al., 2009)
Modelul Robertson a fost propus de către J. David Robertson [1960], care a

observat la microscopul electronic organizarea trilaminară a membranelor
celulare, cu aspect de „şine de cale-ferată”, adică două linii întunecate separate
de o zonă centrală clară, cu o grosime de 6-8 nm. El a mai sugerat că toate
membranele celulare au o structură comună, pe care a numit-o ”unit
membrane”.
Modelul Singer-Nicolson a fost propus de Jonathan Singer şi Garth Nicolson

în 1972, fiind admis în prezent de marea majoritate a specialiştilor. Ei au
reŃinut structura de bază din modelele anterioare, dar au observat şi descris
proteinele membranare ca entităŃi globulare ce se asociază cu structurile
hidrofile ale bistratului lipidic prin încorporare sau ataşare. Acest model Ńine
41
seama, mai ales, de raportul proteinelor cu stratul bimolecular lipidic (aspect de
mozaic fluid lipido-proteic), legat de comportamentul membranei.
Modelul Unwin-Henderson a fost propus de Nigel Unwin şi Richard

Henderson în 1975, care au observat la microscopul electronic structura
tridimensională a bacteriorhodopsinei şi orientarea ei în membrană. Bacterio-
rhodopsina conŃine un singur lanŃ peptidic ce se pliază de şapte ori pe bistratul
lipidic al membranei celulare. În acest studiu, ei au considerat că proteinele
trans-membranare sunt ancorate în bistratul lipidic prin unul sau mai multe
segmente proteice trans-membranare.
a
proteină
c
Figura 10 - Modele de membrană:

a –modelul Robertson, TEM 110.000x; b –modelul Singer-Nicolson;
c –modelul Unwin-Henderson (după Becker et al., 2009)
Mişcările moleculelor de acizi graşi din structura membranelor celulare au

fost puse în evidenŃă prin studiul rezonanŃei electromagnetice după marcarea
unui atom de carbon din lanŃul acidului gras cu o moleculă de nitroxid. În
interiorul fosfolipidelor au fost observate mişcări de flexie ale atomilor de
carbon din grupările metilenice ale acizilor graşi, mişcări ale atomilor de
carbon din gruparea polară a acizilor graşi. Au mai fost descrise mişcări ale
întregii molecule de fosfolipidă (deplasare laterală, mişcări de rotaŃie şi salturi
dintr-un strat lipidic în celălalt sau mişcări flip-flop). Proteinele, în mod
asemănător, prezintă şi ele o mobilitate dar mai redusă.
difuziune laterală
flip-flop
flexie rotaŃie
Figura 11 - Mişcări ale moleculelor de fosfolipide la nivel de membrană

(după Alberts et al., 2010)
42
4.3. Dinamismul membranelor celulare
Fluiditatea bistratului lipidic
Membranele celulare sunt structuri dinamice, aflate într-o continuă stare
tranziŃională sub aspect fizico-chimic şi morfo-fiziologic. Caracterul dinamic
rezultă din proprietăŃile structurale şi funcŃionale ale biomoleculelor
componente, ele asigurând adaptarea funcŃională permanentă a membranelor la
stimulii intra- şi extracelulari. Aşa cum s-a mai spus, introduse într-un mediu
apos, fosfolipidele se organizează spontan în structuri sferice (micele) sau
plane (dublu strat). În acest fel, regiunile hidrofile ale fosfolipidelor sunt
expuse mediului apos, iar regiunile hidrofobe sunt sechestrate în interiorul
structurilor formate. Uneori, structurile cu dublu strat, formate de fosfolipide şi
de glicolipide, au tendinŃa de a se închide dând naştere unor vezicule sferice,
numite lipozomi. Alteori, fosfolipidele se asamblează spontan în dreptul unui
orificiu din peretele ce separă două compartimente apoase, formând aşa-
numitele membrane negre. Lipozomii şi membranele negre sunt considerate
membrane artificiale.
Fluiditatea este o caracteristică generală tuturor membranelor biologice,
menŃinerea ei fiind un factor esenŃial în desfăşurarea normală a proceselor
celulare.
micele fosfolipidice
APĂ
bistrat fosfolipidic
Figura 12 - În mediu apos, fosfolipidele se organizează spontan în micele

sau bistrat lipidic (după VoiculeŃ and Puiu, 1997)
O serie de studii efectuate pe membrane artificiale cu un singur tip de

fosfolipid, au demonstrat că la o anumită temperatură (temperatură critică) are
loc tranziŃia de fază, adică trecerea bistratului lipidic din stare fluidă în stare de
gel. În tranziŃia de fază, moleculele tind să-şi abandoneze conformaŃia
neordonată şi să se organizeze într-un mod ordonat, superior.
În bistraturile lipidice artificiale, ce conŃin fosfolipide cu diferite grade de
nesaturare, apare faza de separare prin agregarea spontană a unui tip de
fosfolipide la o valoare a temperaturii critice. În membranele biologice nu a
fost posibilă evidenŃierea fazei de separare, datorită coexistenŃei acizilor graşi
saturaŃi şi nesaturaŃi în structura aceleiaşi molecule lipidice.
Fluiditatea membranei mai este influenŃată de conŃinutul ei în colesterol.
Felul în care colesterolul interacŃionează cu fosfolipidele învecinate determină
ca o concentraŃie mare de colesterol să ducă la scăderea fluidităŃii membranei şi
la imposibilitatea apariŃiei fazei de separare. În acest caz, s-a observat că scade
permeabilitatea membranei pentru moleculele de apă, dar creşte considerabil
43
rezistenŃa mecanică a structurii membranare. Molecula de colesterol, datorită
dimensiunilor mici ale grupărilor sale polare, se redistribuie rapid în bistratul
lipidic prin mişcări tip ”flip-flop”. Această mobilitate a colesterolului conferă
membranelor caracterul de flexibilitate, de schimbare a formei.
rece
cald
structura de cristal-lichid structura de gel
Figura 13 - Fluiditatea membranei (după Moyes and Schulte, 2008)
Gangliozidele influenŃează şi ele fluiditatea membranei. Capacitatea lor

de a participa la formarea legăturilor de hidrogen determină creşterea gradului
de ordonare a membranei şi, implicit, accentuarea rigidităŃii ei, conferind
stabilitate celulelor supuse stress-ului mecanic.
Din cele expuse, reiese că fluiditatea este o caracteristică generală tuturor
membranelor biologice, menŃinerea ei fiind un factor esenŃial în desfăşurarea normală
a proceselor celulare.
Mobilitatea componentelor membranare

Studiul mobilităŃii biomoleculelor din membrane a fost efectuat atât pe
modele de membrane artificiale strict lipidice, cât şi pe modele în care au fost
inserate molecule proteice. Rezultatele studiului au fost apoi verificate pe
membrane biologice izolate şi pe hematii intacte, cu ajutorul unor lipide şi
proteine marcate. S-a observat că lipidele şi proteinele au fost capabile să
execute diferite tipuri de mişcări în interiorul membranei: difuzia laterală,
difuzia rotaŃională şi difuzia transversală (inversiune sau flip-flop).
4.4. Asimetria distribuŃiei componentelor membranare

DistribuŃia asimetrică a componentelor lipidice pe cele două feŃe ale
bistratului membranar a fost pusă în evidenŃă pentru prima dată în membranele
hematiilor. S-a constatat că monostratul extern conŃine mai ales fosfatidilcolină
şi sfingomielină, iar cel intern conŃine, drept componente lipidice majore,
fosfatidiletanolamina şi fosfatidilserina.
ExplicaŃia asimetriei în distribuŃia lipidelor membranare constă în
difuzia transversală a acestor molecule, catalizată de fosfatidiltranslocază la
nivelul membranei reticulului endoplasmatic neted, în cursul procesului de
sinteză a lipidelor celulare.
La nivel funcŃional, implicaŃiile asimetriei lipidelor nu sunt încă pe deplin
cunoscute. Se presupune că activitatea diferitelor proteine membranare ar fi
dependentă de microdomeniul creat de prezenŃa fosfolipidelor specifice. În
44
acelaşi timp, activitatea enzimatică a proteinelor asociate structurilor
membranare ar putea fi condiŃionată de încărcarea electrică a fosfolipidelor.
În multe celule, distribuŃia asimetrică a componentelor membranare
determină delimitarea unor domenii specifice ale plasmalemei. Astfel, în
celulele epiteliale membranele sunt împărŃite în două domenii distincte:
domeniul apical şi cel latero-bazal. Fiecare din cele două domenii are un
conŃinut proteic şi lipidic diferit, ceea ce demonstrează că, celulele epiteliale
sunt capabile să împiedice difuzia moleculelor membranare prin intermediul
joncŃiunilor strânse, cu rol de barieră între cele două domenii.
proteina A
joncŃiune strânsă
domeniul apical
domeniul lateral proteina B
domeniul bazal
membrana bazală
Figura 14 - Domeniile membranare ale celulei (după Alberts et al., 2010)
4.5. Glicocalixul
Reprezintă zona periferică a suprafeŃei celulare, iar în structura sa intră

atât lanŃurile oligo- şi poliglucidice ale glicolipidelor şi glicoproteinelor de
membrană, cât şi glicoproteinele şi proteoglicanii sintetizaŃi de celulă şi apoi
adsorbiŃi pe suprafaŃa ei.
oligoglucide
glicoprot
glicocalix .
glicolipide
plasmalemă
Figura 15 - Reprezentare schematică a glicocalixului (după Darnell et al., 1988)
45
La microscopul electronic, glicocalixul apare sub forma unor filamente
orientate radiar, puternic ataşate de suprafaŃa membranei. Filamentele au o
grosime de circa 25-50 Ǻ şi o lungime de 0,1-0,5 µm, fiecare se ramifică
conferind suprafeŃei celulare apicale un aspect de reŃea.
Glicocalixul este mai gros şi mai bine structurat la suprafaŃa celulelor
epiteliale intestinale, a pancreasului exocrin şi a tubilor renali în zona
microvililor şi este mai subŃire în jurul celulelor conjunctive, a celulelor
sanguine şi a celulelor din glandele endocrine.
glicocalix
microvili
Figura 16 - Microvili celule din epiteliul intestinal, TEM 125.000x

(după Darnell et al., 1988)
Rolul principal al glicocalixului este de a interveni în fenomenele de imunitate

şi în adezivitatea celulară. PrezenŃa glicocalixului pe suprafaŃa celulară
determină o permeabilitate mai scăzută pentru ioni şi o rezistenŃă electrică mai
mare.
4.6. Receptorii de membrană

Nici o celulă nu trăieşte izolată, ci stabileşte relaŃii complexe de
comunicaŃii cu alte celule. În felul acesta se coordonează creşterea,
diferenŃierea şi metabolismul diferitelor tipuri celulare din Ńesuturi şi organe.
Celulele trebuie, în egală măsură, să comunice şi la distanŃă. Pentru acest
proces sunt necesari o serie de produşi extracelulari, cu rol de mesageri sau de
semnale, care mai poartă denumirea de liganzi. Astfel, o substanŃă secretată de
celula-semnal este recunoscută printr-un receptor specific (de natură proteică)
de o celulă-Ńintă, în care se va produce un răspuns adecvat.
La plante, animale şi la om semnalele extracelulare controlează creşterea
majorităŃii Ńesuturilor, guvernează sinteza şi secreŃia de proteine şi ajustează
compoziŃia secreŃiilor din organism. Practic, aceste semnale extracelulare sunt
clasificate în funcŃie de distanŃa la care acŃionează, astfel:
comunicarea endocrină, când celulele glandelor endocrine secretă
hormoni, mesageri ce acŃionează asupra unui grup îndepărtat de celule-
Ńintă; la animale şi om, un hormon este de obicei transportat de la locul de
secreŃie către Ńinta sa prin circulaŃia sanguină;
46
comunicarea paracrină, când celulele-Ńintă supuse efectelor mesagerului
sunt adiacente celulei-semnal; de exemplu, conducerea unui influx nervos
de la un neuron la altul, de la un neuron la o fibră musculară sau de la un
neuron la o celulă glandulară necesită mesageri chimici extracelulari,
numiŃi neurotransmiŃători;
comunicarea autocrină, când celulele răspund substanŃelor proprii de
secreŃie; o astfel de comunicare, obişnuit, nu se observă decât în stări
patologice, cum este cazul celulelor tumorale care sintetizează şi
eliberează factori de creştere ce stimulează proliferarea necontrolată şi
haotică atât a celulelor tumorale, cât şi a celor normale învecinate.
vas sanguin
comunicarea endocrină
celule-Ńintă
glandă endocrină
comunicarea paracrină
celulă secretoare celulă-Ńintă adiacentă

hormon sau alt mesager extern
comunicarea autocrină
receptor
situs-Ńintă pe celula secretoare
Figura 17 - Semnale extracelulare la celulele animale (după Darnell et al, 1988)
Uneori, aceeaşi substanŃă mesager serveşte în două sau trei tipuri de

comunicări. De exemplu, adrenalina şi anumite peptide mici servesc simultan
ca neurotransmiŃători (mesageri paracrini) şi ca hormoni sistemici (mesageri
endocrini).
În general, comunicarea prin mesageri extracelulari necesită şase etape
ce trebuiesc parcurse, astfel:
1. sinteza intracelulară,
2. secreŃia compusului chimic de către celula-semnal,
3. transportul mesagerului până la celulele-Ńintă,
4. detectarea lui (adesea de către un receptor proteic specific),
5. transducŃia, adică transmiterea semnalului spre aparatul sintezei de
proteine din citoplasma celulei-Ńintă şi
6. răspunsul celulei-Ńintă ce constă, în general, din sinteza unei proteine
specifice.
Rolul mesagerilor extracelulari în metabolismul celular

AnumiŃi mesageri produc o modificare a activităŃii uneia sau a mai
multor enzime deja prezente în celula-Ńintă. Acest tip de reacŃie permite celulei
să răspundă rapid, în câteva secunde sau minute. Marea majoritate a
mesagerilor ce provoacă astfel de schimbări rapide sunt hidrosolubili şi se
47
leagă de receptorii situaŃi în membrana plasmică a celulelor-Ńintă. Alte tipuri de
molecule de comunicare pot schimba, în primul rând, modul de expresie
genică, ele molecule fiind în general liposolubile şi puŃin hidrosolubile.
Comparativ cu moleculele hidrosolubile, cele liposolubile induc în
celulele lor Ńintă răspunsuri mai lente şi de mai lungă durată. Astfel de
interacŃiuni prelungite sunt determinante în timpul creşterii şi diferenŃierii.
Hormonii steroizi, exemplele cele mai cunoscute a acestei clase de
molecule, se vor fixa la receptorii intracelulari, ce se leagă la regiunile
reglatoare din ADN, provocând inducŃia genelor specifice. Mesagerii hormoni
pot controla sinteza, secreŃia şi degradarea altor hormoni.
Mecanismele complexe de retroacŃiune (feedback), ce implică mai mulŃi

hormoni, coordonează răspunsul metabolic al majorităŃii celulelor unui
organism pluricelular. Receptorii specifici pot fi intermediari în răspunsul
celulelor la mesageri extracelulari (ex. hormoni, neurotransmiŃători etc). La
suprafaŃa celulei-Ńintă sau în citoplasma ei se găseşte un receptor proteic, a
cărui loc de legare demonstrează o mare afinitate pentru un mesager specific:
un hormon, un feromon, sau un neurotransmiŃător. Atunci când mesagerul,
numit şi ligand se leagă de receptor, complexul ligand-receptor odată format
declanşează o secvenŃă de reacŃii ce modifică funcŃionarea celulei.
Răspunsul unei celule sau a unui Ńesut la un grup de hormoni este
efectuat în funcŃie de ansamblul particular de receptori hormonali ce se găsesc
la locul respectiv şi de reacŃiile intracelulare provocate prin legarea unui
hormon de receptorul său.
În anumite cazuri, o celulă posedă două sau mai multe tipuri de receptori
pentru acelaşi ligand, fiecare tip provocând un răspuns diferit. În alte cazuri,
celule distincte au ansambluri diferite de receptori pentru acelaşi hormon,
fiecare receptor provocând un răspuns particular. În fine, în alte cazuri, acelaşi
receptor se găseşte pe suprafaŃa unor celule diferite, iar cuplarea sa cu
hormonul declanşează răspunsuri diferite.
FuncŃionarea unui receptor comportă două aspecte de luat în considerare:

specificitatea de legare a receptorului faŃă de ligand şi specificitatea efectoare
cu referire la modificarea funcŃionării celulare ulterioare.
În majoritatea sistemelor ligand-receptor, ligandul pare să nu aibă altă
funcŃie decât cea de legare de receptor. Ligandul nu este metabolizat în produşi
utilizabili, el însuşi nu este un intermediar într-o activitate celulară oarecare şi
nu are proprietăŃi enzimatice. Singura funcŃie a ligandului ar fi modificarea
proprietăŃilor receptorului, fapt ce ar indica celulei prezenŃa unui produs
specific în mediul ei. Ligandul este deseori transformat sau degradat de către
celulele-Ńintă, astfel că răspunsul acestor celule sau al celulelor adiacente la
mesager va fi modificat sau suprimat.
4.7. Transportul celular

Schimbul de substanŃe este posibil datorită permeabilităŃii selective,
însuşire fundamentală a membranei plasmice, ce face posibilă alimentarea
celulei cu molecule esenŃiale (glucide, aminoacizi, lipide), eliminarea unor
48
produşi fiziologic activi (enzime, hormoni) şi a celor nocivi rezultaŃi în
decursul metabolismului celular (CO2, săruri de amoniu, uree).
Transportul trans-membranar în celulele procariote
Transportul de molecule în celulele bacteriene prezintă caracteristici

diferite faŃă de cel din celulele eucariote din două considerente:
În primul rând, în mediul intern, ce scaldă celulele speciilor superioare,
concentraŃia de glucoză, de acizi aminaŃi şi de alŃi nutrienŃi este controlată
în mod precis, în timp ce bacteriile sunt supuse acŃiunii factorilor unor
medii cu compoziŃii foarte variabile. De exemplu, bacteria intestinală
Escherichia coli sp. se înmulŃeşte deopotrivă în sol şi în apele dulci ale
lacurilor, medii cu compoziŃii chimice foarte diferite.
În al doilea rând, bacteriile trebuie adesea să-şi concentreze nutrienŃii
(glucide, acizi aminaŃi, vitamine) împotriva unor gradienŃi de concen-
traŃie chiar de 100 de ori mai ridicaŃi. Este vorba de proteine de transport
sau permeaze prezente în membrana celulară, a căror activitate poate fi
reglată în funcŃie de concentraŃia moleculară disponibilă în mediul
ambiant sau de necesităŃile metabolice ale celulei.
Bacteriile utilizează două sisteme diferite pentru transportul moleculelor.

Unul este sistemul simport, cu energia necesară absorbŃiei de metaboliŃi
furnizată de un gradient de H+ prin membrana bacteriană. Al doilea sistem
specific pentru bacterii este mecanismul de absorbŃie ce necesită fosforilarea
unui glucid.
Transportul trans-membranar în celulele eucariote
Membrana plasmică a celulelor eucariote având o permeabilitate

selectivă deosebit de complexă poate să asigure desfăşurarea unei activităŃi
metabolice stabile prin menŃinerea în citosol a unei concentraŃii relativ
constante a substanŃelor organice, a metaboliŃilor, a apei şi electroliŃilor.
Toate aceste fenomene se petrec datorită relaŃiilor stabilite între celule şi
mediu, astfel că permeabilitatea selectivă se manifestă dinamic sub influenŃa
modificărilor din mediul extracelular şi a metabolismului propriu celulei, cu
particularităŃi în raport cu gradul de diferenŃiere funcŃională a celulelor.
Selectivitatea diferenŃiată apare atât la trecerea substanŃelor din exterior
spre interiorul celulei, cât şi în sens invers, membrana plasmică fiind
considerată o barieră a schimburilor celulare.
Traficul de substanŃe are loc atât la nivelul membranei plasmice, cât şi
prin endomembrane (membranele care delimitează organitele celulare).
SubstanŃele ce traversează membranele celulare pot avea anumite greutăŃi
moleculare, dimensiuni, forme, grade de ionizare sau de hidratare diferite.
Unul dintre criteriile de clasificare a tipurilor de transport îl constituie
dimensiunea substanŃelor ce trec prin membrane. De exemplu, ionii şi
moleculele mici traversează bistratul lipidic membranar prin difuzie sau cu
49
ajutorul unor proteine membranare (microtransport), iar macromoleculele şi
unele particule mai mari trec sub formă de vezicule (macrotransport).
Un alt criteriu de clasificare se raportează la consumul de energie
metabolică sub formă de ATP, necesar transportului. Din acest punct de vedere
se descriu două tipuri de transport:
transportul pasiv sau energo-independent, fără consum de energie,
transportul activ sau energo-dependent, cu consum de energie.
1. Microtransportul, adică transportul transmembranar de ioni şi molecule

cu dimensiuni mici se poate face prin mecanismele transportului pasiv şi ale
celui activ.
a) Transportul pasiv presupune traversarea membranelor celulare de către
molecule mici şi ioni în sensul gradientului de concentraŃie sau electrochimic,
fără consum de ATP, dar cu pierdere de energie liberă.
b) Transportul activ este mediat de proteine specifice şi prezintă toate
caracteristicile procesului de difuzie facilitată. În funcŃie de modul în care este
utilizată energia, sunt două tipuri de transport activ: transportul activ propriu-
zis şi cotransportul.
În transportul activ propriu-zis, molecula transportoare are funcŃie ATP-
azică, fiind capabilă să utilizeze direct energia rezultată prin hidroliza ATP-ului
în procesul de transport.
În cotransport, moleculele şi ionii sunt deplasaŃi împotriva gradienŃilor
lor de concentraŃie pe seama energiei eliberate în transportul pasiv al altor
molecule sau ioni. În funcŃie de sensul de deplasare al partenerilor de transport
sunt două tipuri de cotransport: simport şi antiport. În simport, molecula sau
ionul transportat se deplasează în acelaşi sens cu ionul cotransportat, iar în
antiport transportul partenerilor se realizează în direcŃii opuse.
uniport simport antiport

difuzie difuzie
simplă facilitată cotransport
PASIV ACTIV
Figura 18 - Transport pasiv şi activ Figura 19 - Scheme de transport uniport

(după Benga, 1985) şi cotransport (după Darnell et al, 1988)
Transportul apei şi reglarea volumului celular

Moleculele de apă se deplasează prin membrana plasmică (sau printr-o
barieră epitelială ca endoteliul vascular) datorită diferenŃei de concentraŃie a
celor două soluŃii separate de plasmalemă (sau de bariera epitelială) şi/sau
datorită gradientului de presiune hidrostatică. Mecanismul transferului
moleculelor de apă prin bistratul lipidic nu este încă elucidat, dar se sugerează
posibilitatea existenŃei unor proteine-canal de apă la acest nivel.
50
Plasarea unei celule într-un mediu hiperton sau hipoton este urmată de
contracŃia, respectiv destinderea spaŃiului intracelular. În anumite limite,
celulele sunt capabile să-şi adapteze presiunea osmotică internă şi să-şi menŃină
volumul relativ constant. Într-un mediu uşor hiperton, citosolul unei celule îşi
micşorează valoarea pH-ului, fapt ce determină activarea sistemelor antiport
Na+-H+ şi Cl--HCO3-. Intrarea în celulă a ionilor de Na+ şi de Cl- duce la
creşterea concentraŃiei saline şi a presiunii osmotice interne, ce fac posibilă
intrarea moleculelor de apă în celulă şi, în unele cazuri, restabilirea volumului
celular iniŃial.
Transportul de medicamente dependent de ATP

Studiile oncologice şi cele efectuate pe culturi de celule selecŃionate
pentru rezistenŃă la substanŃe toxice au arătat că, în general, celulele tumorale
prezintă rezistenŃă la acŃiunea diferitelor medicamente. Aceste observaŃii au
sugerat posibilitatea existenŃei unei noi clase de proteine transportoare cu
funcŃie ATP-azică, capabile de a deplasa medica-mente împotriva gradientului
lor de concentraŃie pe seama energiei furnizate de ATP.
Cea mai cunoscută este glicoproteina-170 (gp 170, cu g m 170 kda),
codificată de gena p-170. În celulele ce prezintă rezistenŃă la mai multe
medicamente, gena este puternic amplificată, rezultând o supraproducŃie de
proteină transportoare. Proteina gp-170 determină eliminarea din citosol în
mediul extracelular a medicamentelor hidrofobe, care ajung în celulă prin
difuziune. PrezenŃa glicoproteinei gp-170 în celulele hepatice, renale şi
epiteliale din intestin sugerează rolul ei în eliminarea metaboliŃilor toxici din
organism.
2. Transportul mediat de vezicule. Diferitele macromolecule (proteine,

poliglucide, nucleotide) şi o serie de particule pot traversa plasmalema prin
mecanisme de transport mediate de vezicule, de tipul: exocitozei, endocitozei,
transcitozei, şi fagocitozei.
endocitoză
plasmalemă
exocitoză (export)
Figura 20 - Endocitoza şi exocitoza (după Alberts et al., 2010)
51
a) Exocitoza stă la baza desfăşurării unei activităŃi comune majorităŃii
celulelor, numită secreŃie celulară. Numeroasele componente ale matricei
extracelulare, ale suprafeŃei celulare cât şi macromolecule sub diferite forme
(hormoni, enzime, neurotransmiŃători, glicoproteine, proteine serice) sunt
sintetizate în celulă, sunt împachetate în vezicule transportoare şi apoi sunt
secretate (eliberate) prin exocitoză în mediul extracelular.
b) Endocitoza presupune transportul mediat de vezicule a unor macromolecule
şi substanŃe dizolvate în lichidul interstiŃial (dintre celule) spre celulă.
c) Transcitoza este un tip de transport specific transcelular al diferitelor
macromolecule, care se efectuează mai ales la nivelul pereŃilor vaselor capilare
sanguine.
d) Fagocitoza (phagein gr.= a mânca) este un tip de transport mediat de
vezicule, prin care celulele sunt capabile să ingere diverse particule din afara
lor. La organismele unicelulare, fagocitoza reprezintă principala modalitate de
nutriŃie, iar la mamifere şi om ea joacă un important rol în apărarea
organismului.
4.8. JoncŃiunile celulare

JoncŃiunile celulare sunt structuri specializate, destul de stabile, ce permit
sau împiedică schimburile intercelulare şi mediază contactele dintre celule sau
dintre celule şi matricea extracelulară.
JoncŃiunile sau sistemele joncŃionale celulare au fost descrise pentru
prima dată de către George Emil Palade, împreună cu Marilyn Farquhar şi
Steve Wissing (1959). Ei au găsit aceste structuri în toate organele atât în stări
normale cât şi patologice şi le-au atribuit denumirile latineşti folosite şi în
prezent. Procesul de formare al joncŃiunilor intercelulare, precum şi relaŃiile lor
cu moleculele adezivităŃii celulare, recent identificate, sunt subiecte de mare
interes în cercetarea actuală. FuncŃional, se deosebesc trei categorii de
joncŃiuni astfel:
a) JoncŃiunile strânse (tight junctions) închid spaŃiul intercelular, jucând un
rol major în determinarea permeabilităŃii trans-epiteliale. Într-un epiteliu de tip
„strâns”, practic, nimic nu poate trece printre celule.
joncŃiune strânsă
desmozom în bandă
desmozom în pată
Figura 21 - Reprezentare schematică a unor joncŃiuni intercelulare (după Burkitt et al, 1993)
52
b) JoncŃiunile aderente sau de ancorare asigură contactul celulă-celulă sau
celulă-matrice extracelulară, formează structuri de rezistenŃă în Ńesuturile
supuse stress-ului mecanic (epitelii, miocard, miometru). JoncŃiunile aderente
se mai clasifică în structuri desmozomale (desmozomi şi hemidesmozomi).
c) JoncŃiunile de comunicare (permeabile sau gap junctions) permit ionilor şi
unor molecule mici să circule dintr-o celulă în alta, stabilindu-se astfel un mod
de comunicare intercelulară prin mesageri chimici. În regiunea unei joncŃiuni
gap membranele celulelor adiacente rămân separate printr-un spaŃiu extrem de
îngust de numai 2 nm. Au rol este de a asigura trecerea ionilor şi a unor
molecule mici (gm sub 1.000 da). Fiecare unitate funcŃională, numită conexon,
constă dintr-o reŃea hexagonală de subunităŃi proteice.
por conexon
conexon
canal conexon
membrana celulei A
membrana celulei B
mesager chimic
Figura 22 - SchiŃa unei joncŃiuni gap (după Moyes and Schulte, 2008)
Alterarea gravă a structurii celulare prin lezarea plasmalemei, moarte

celulară ş.a., presupune pierderea unor cantităŃi însemnate de metaboliŃi
celulari, concomitent cu creşterea influxului ionilor de Na+ şi Ca2+, iar
concentraŃia mărită a ionilor de Ca2+ determină închiderea joncŃiunilor gap
dintre celulele lezate şi cele normale. Prin această decuplare este asigurată
funcŃionarea normală a celulelor din restul Ńesutului. În procesul de vindecare
al leziunilor, între celule se restabilesc joncŃiunile permeabile.
4.9. Plasmodesmele
În timp ce plantelor le lipsesc joncŃiunile specializate aflate în Ńesuturile
animale, majoritatea celulelor vegetale sunt conectate unele de altele printr-o
serie de canale deschise, numite plasmodesme.
Ele constau din şuviŃe subŃiri cilindrice de citoplasmă, ce penetrează
ambele membrane plasmice ale celulelor adiacente şi peretele celular de
interpunere. Diametrul extern al plasmodesmei măsoară între 300 şi 600 Å, iar
prin centrul canalului există adesea un tubul continuu, gol, cu funcŃie
necunoscută, numit desmotubul. Se ştie că aceste canale pot servi aceloraşi
tipuri de funcŃii integrative şi de comunicare atribuite joncŃiunii gap prezentă
între celulele animale.
53
citoplasmă
REN desmotubul
citosol
pereŃi
celulari
plasmodesme
membrană plasmică ce delimitează plasmodesma
Figura 23 - SchiŃa unei plasmodesme (după Alberts, 2010)
4.10. EvoluŃia proprietăŃilor membranei

Modificările structurii moleculare a membranei plasmice şi prin acestea,
modificările anumitor proprietăŃi ale celulei se petrec pe parcursul diferenŃierii
şi specializării ei şi apoi al îmbătrânirii şi degenerescenŃei celulare.
O serie importantă de modificări au fost puse în evidenŃă şi la nivelul
plasmalemei celulelor canceroase. S-a observat că aceste celule, faŃă de cele
normale, nu mai fixează anumite substanŃe (lectine) cu afinitate specifică
pentru glicolemă. Acestor modificări li s-au atribuit un defect de coeziune a
celulelor canceroase, care se pot disocia cu uşurinŃă pentru a da metastaze în
organism. Celulele canceroase în cultură, faŃă de cele normale, formează
multistraturi, ceea ce demonstrează că proprietăŃile lor de suprafaŃă celulară
sunt mult modificate.
1. DefiniŃi noŃiunea de membrane biologice şi tipurile lor.

2. ExplicaŃi prezenŃa glicocalixului pe suprafaŃa celulară.
3. ExplicaŃi prezenŃa receptorilor de membrană.
4. EnumeraŃi tipurile de transport celular şi exemplificaŃi.
5. EnumeraŃi tipurile de joncŃiuni celulare şi rolul lor.
6. ExplicaŃi de ce plasmodesmele există doar la plante.
54
Test de evaluare
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. Plasmalema are rolul de a:

a. [ ] declanşa diviziunea celulară
b. [ ] transmite informaŃii şi stimuli
c. [ ] delimita şi compartimenta la interior celula
Întrebarea 2. Proteinele de membrană intervin în:

a. [ ] transportul activ de substanŃe
b. [ ] degradarea unor resturi celulare
c. [ ] funcŃii enzimatice sau de receptori
Întrebarea 3. Glicocalixul conŃine:

a. [ ] glicogen
b. [ ] glicoproteine şi glicolipide
c. [ ] glucide simple
Întrebarea 4. Hemidesmozomii sunt localizaŃi în celulă, întotdeauna, la:

a. [ ] polul apical
b. [ ] polul latero-bazal
c. [ ] polul bazal
Întrebarea 5. Rolul joncŃiunilor strânse este de a:

a. [ ] elibera produşii de secreŃie celulară
b. [ ] facilita transportul unor substanŃe
c. [ ] stopa transportul unor substanŃe
LUCRARE DE CONTROL
pagină.
55
Rezumat
Unitatea de ÎnvăŃare ”Structura şi Ultrastructura celulei. Membra-
nele biologice” conŃine date privind membranele biologice, modele de
membrane, ultrastructura şi funcŃiile lor, date despre glicocalix, receptorii
de membrană, transport celular, joncŃiuni intercelulare, plasmodesme şi
despre evoluŃia proprietăŃilor membranelor.
Materialul ce corespunde Capit. 4 este structurat pe zece
subcapitole.
Bibliografie
1. Alberts B., D. Bray, K Hopkin, A. Johnson, J. Lewis, M. Raff, K. Roberts and P. Walter,
3. Benga Gh., 1979, Biologia moleculară a membranelor cu aplicaŃii medicale, Edit. Dacia,
Cluj.
5. Burkitt H.G., Young B. and Heata J.W., 1993, Wheater’s functional Histology, Churchill
Livingstone, Edinburgh.
Paris.
9. Henrikson R.C., Kaye G.I. and Mazurkiewicz J.E., 1997, Histology, Williams and
Wilkins, Baltimore.
10. Lodish H. et al., 1995, Molecular Cell Biology, 3rd edition, Scient. Amer. Books, W.
Freeman and Co., New York.
11. Moyes Christopher D. and Patricia M. Schulte, 2008, Principles of Animal Physiology,
Second Edition, Pearson International Edition, Pearson & Benjamin Cummings, SF.
12. Rothfield L.I., 1971, Structure and function of biological membranes, Academic Press
New York.
13. VoiculeŃ N. and Liliana Puiu, 1997, Biologia moleculară a celulei, Edit. BicAll, Bucureşti.
14. www.nature.com
17. www.science.com
56
CAPITOLUL 5
CITOPLASMA
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 5 57
CITOPLASMA 58
5.1. Caracterele generale ale citoplasmei 58
5.2. DiferenŃierile citoplasmatice 59
5.3. Microtubulii 61
5.4. Citoscheletul 62
5.5. Microtrabeculele 63
Rezumat 65
Bibliografie 65

Vor cunoaşte caracterele generale ale citoplasmei (însuşiri fizico-
chimice şi funcŃii).
Vor putea descrie diferenŃierile citoplasmatice şi rolul lor în celulă.
Vor putea descrie microtubulii, citoscheletul şi microtrabeculele.
57
CITOPLASMA
(hialoplasma, matricea citoplasmatică sau citosolul)
Etimologie: kytos gr.= celulă, plasma gr.= formaŃie
5. 1. Caracterele generale ale citoplasmei

Citoplasma este acea parte a conŃinutului celular aflată în afara
organitelor celulare şi a nucleului, dar cu care menŃine permanent relaŃii
metabolice complexe. Ultrastructura ei a fost pusă în evidenŃă cu ajutorul
microscopului electronic, fiind observate o serie de diferenŃieri citoplasmatice,
ce formează în spaŃiul celular o reŃea complexă, numită citoschelet.
Keith Porter [1978-1979], cu microscopul electronic de înalt voltaj, a
observat în celulele eucariote o reŃea de filamente de 6 nm în diametru, pe care
a numit-o reŃea microtrabeculară, ce interconectează organitele cu elemente
de citoschelet într-o unitate morfo-funcŃională numită citoplasmă.
citoplasmă (citosol)
membrana plasmică
Figura 24 - Repartizarea citoplasmei în celulă (după Alberts et al., 2010)
Caracterizarea fizico-chimică a citoplasmei

În stare proaspătă, citoplasma este incoloră, transparentă, elastică,
contractilă, coagulabilă la căldură, iar la microscopul optic are aspect omogen
sau granulos, uneori cu numeroase formaŃiuni ca adaptări în vederea
îndeplinirii unor funcŃii sau produşi de elaborare/ rezervă celulară. Chimic,
citoplasma conŃine apă în proporŃie de 70-85%, ioni anorganici 2-3% (Na+, K+,
Mg2+, Ca2+, Fe2+, Cl-, PO43+, SO42-) şi substanŃe organice 13-28% (proteine,
glucide, lipide, nucleotide, ARN). Citoplasma se află într-o continuă tranziŃie
sol-gel, ce îi conferă un dinamism specific şi propriu. TranziŃiile pot fi induse
atât de factori endogeni (faza sintetică a ciclului celular şi metabolismul
celular), cât şi de factori exogeni (temperatură, pH, lumină).
FuncŃii în celulă. Citoplasma exercită multiple funcŃii în celulă:
joacă un rol important în inducerea, adaptarea şi menŃinerea formei
celulei faŃă de necesităŃi;
are rol în mişcările celulare prin proteinele contractile ce alcătuiesc
reŃeaua microtrabeculară şi care cooperează cu elementele din
citoschelet;
58
este sediul unor procese metabolice importante;
este depozit intracelular pentru proteine contractile, glicogen, lipide,
monomeri, ioni, pigmenŃi, substanŃe minerale, apă ş.a.
5.2. DiferenŃierile citoplasmatice

Filamentele de miozină
Filamentele de miozină au fost descrise iniŃial în celulele musculare,
unde au structură tipică sub formă de filamente groase, iar în celulele
nemusculare au dimensiuni mult mai reduse şi caracter tranzitoriu. Filamentele
de miozină se formează prin polimerizarea unor proteine, numite miozine.
În celulele musculare polimerizează circa 500 de molecule de miozină
pentru a forma filamentele groase, cu diametrul de 10-20 nm, dispuse paralel
cu filamentele subŃiri de actină şi aranjate într-o reŃea hexagonală, în raport de
1:6. În acest caz, rolul filamentelor groase este de a produce contracŃia
musculară, prin interacŃiunea lor cu filamentele de actină.
cap bilobat
gât
Figura 25 - SchiŃa filamentului gros de miozină (după Moyes and Schulte, 2008)
Filamentele de actină (microfilamente)

Filamentele de actină apar în toate celulele eucariote, unde reprezintă
circa 5-15% din totalul proteinelor. Ele sunt izolate, au o distribuŃie
citoplasmatică relativ difuză şi dinamică, participând alături de microtubuli şi
filamente intermediare la organizarea structurii complexe a citoscheletului.
Actina este un polipeptid, cu aspect globular (diametru de 4 nm), de unde
denumirea ei de actină globulară sau actină G (forma monomerică).
actina globulară (actina G)
Figura 26 - SchiŃa filamentului subŃire de actină (2 lanŃuri de actină F)

(după Moyes and Schulte, 2008)
59
Fiecare moleculă de actină G are asociat un ion de calciu, strâns legat
pentru a-i stabiliza conformaŃia globulară şi o moleculă de ATP. Actina G
polimerizează, generând actina fibrilară sau actina F (forma polimerică) cu
aspect de filamente. În celulele musculare, filamentele de actină mai conŃin o
serie de proteine asociate: tropomiozina, troponina şi alpha-actinina.
troponină actină tropomiozină sit legare actină sit legare ATP
filament subŃire
de actină
coadă
cap
filament gros
de miozină
Figura 27 - Schema interacŃiunii miozinei cu actina şi prezenŃa

proteinelor de asociere ale actinei (după Fox, 1991)
O serie de droguri pot avea efecte de inhibare sau de stimulare a

proceselor de polimerizare ale actinei G. De exemplu, citocatalazinele B, C şi
D (familie de metaboliŃi secretaŃi de diferite mucegaiuri) inhibă polimerizarea
actinei, cu repercursiuni asupra mişcărilor celulare de tip amiboidal şi
fagocitar. Faloidina, un alcaloid foarte toxic produs de o ciupercă (Amanita
phalloides sp.), inhibă depolimerizarea filamentelor de actină, stabilizându-le
structura.
Filamentele intermediare
Filamentele intermediare, la microscopul electronic, apar rectilinii sau
uşor curbate, au un diametru mediu de 10 nm (8-12 nm), fiind mai groase decât
filamentele de actină şi mai subŃiri decât microtubulii. SubunităŃile proteice
sunt molecule filiforme, ce polimerizează prin alăturare şi împletire (cu aspect
de frânghie) în structuri rezistente, mult mai stabile.
La vertebratele superioare s-au identificat 7 tipuri de molecule proteice
distincte, ce intră în structura filamentelor intermediare: citokeratinele,
vimentina, desmina, neurofilamentele, proteina glială fibrilară acidă,
laminele nucleare şi nestina.
Dezasamblarea filamentelor intermediare se poate face prin digestia lor
cu enzime proteolitice specifice, activate în prezenŃa ionilor de calciu.
ImportanŃa filamentelor intermediare constă mai ales în identificarea
tipurilor lor prin utilizare de anticorpi monoclonali îndreptaŃi împotriva
proteinelor componente, în vederea diagnosticării tumorilor maligne:
carcinoamele au filamente de keratină,
sarcoamele au filamente de vimentină,
rabdomiosarcoamele au filamente de desmină,
neuroblastoamele au neurofilamente,
glioamele au filamente gliale.
60
5.3. Microtubulii
Etimologie: mikros gr.= mic, tubulus lat.= tub mic
Microtubulii apar în citoplasma majorităŃii celulelor eucariote, fie liberi

(izolaŃi) numiŃi microtubuli citoplasmatici, fie sub formă fasciculată (de
mănunchiuri) în structuri celulare temporare ca fusul de diviziune sau în
structuri permanente ca axul cililor şi flagelilor, în centrioli şi corpusculi
bazali. Au fost observaŃi pentru prima dată la microscopul electronic în 1967
de către Henry Moor, ca dimeri tubuline dispuşi spiralat într-un unghi de 10-
15o înclinaŃie faŃă de axul longitudinal al microtubulului.
La microscopul electronic microtubulii apar ca structuri cilindrice
rectilinii, de lungimi variabile (până la circa 200 µm la flageli) şi cu un
diametru relativ constant de 20-24 nm. Ei se formează prin polimerizarea unor
proteine globulare, numite tubuline, α-tubulina şi β-tubulina, cu secvenŃe
asemănătoare de aminoacizi. Fiecare microtubul este format din 13 asemenea
protofilamente, care delimitează un lumen la interior.
centrioli
cromozomi
α-tubulina filamente
β-tubulina fus de
diviziune
Figura 28 - Asamblarea subunităŃilor Figura 29 - Fus de diviziune cu microtubuli

tubuline (după Johnson, 1991) (după Diculescu şi col., 1983)
Originea microtubulilor. În 1969, M.J. Bajer a enunŃat ipoteza formării ”de

novo” a microtubulilor. Pe lângă această ipoteză, distribuŃia strictă în celulă a
microtubulilor a condus la o a doua ipoteză, cea a existenŃei unor factori ce
controlează nucleaŃia, diferenŃierea şi dispunerea acestor formaŃiuni celulare.
Experimental a fost demonstrată existenŃa acestor factori, care au fost numiŃi
centrii organizatorici ai microtubulilor (MOC) sau centrii de nucleaŃie.
În prezent, există destule dovezi care atestă că cel puŃin centriolii şi
corpusculii bazali pot acŃiona ca centrii organizatorici ai microtubulilor.
Microtubulii au o orientare strictă faŃă de centrele de nucleaŃie. De
exemplu, într-o celulă ciliată aflată în interfază, s-a observat că microtubulii
citoplasmatici au capătul (-) orientat şi ancorat în regiunea din jurul
centriolilor, iar microtubulii din axonemă au capătul (-) poziŃionat în
apropierea corpusculului bazal. În celula nervoasă, microtubulii din axon sunt
orientaŃi cu capătul (-) spre centriol, pe când cei din dendrite nu au o orientare
strictă. Sechestrarea şi stabilizarea capetelor explică de ce in vivo adăugarea
sau disocierea dimerilor de tubuline are loc numai la capetele (+) libere.
61
depolimerizare tubuline polimerizare tubuline
Figura 30 - Polimerizarea şi depolimerizarea subunităŃilor tubuline într-un microtubul

(după Moyes and Schulte, 2008)
FuncŃiile microtubulilor
Microtubulii au un rol structural determinând forma spaŃială a celulei şi
a prelungirilor ei permanente (axoni, dendrite, cili, flageli). În cursul
diferenŃierii, ei favorizează modificarea formei celulelor.
Microtubulii au rol de organizatori ai citoscheletului determinând
distribuŃia în celulă a filamentelor intermediare. Microtubulii au funcŃie de
schele temporare, încât celula îşi poate construi aranjamentele specifice.
Microtubulii au un rol dinamic, prin asigurarea tuturor mişcărilor
celulare (cili, flageli), ce au la bază mecanismul molecular microtubul-dyneină.
Microtubulii au rol în diviziunea celulară, mai precis în formarea fusului
de diviziune, în deplasarea cromozomilor în planul ecuatorial al celulei,
alinierea lor pe placa metafazică şi în translocarea cromozomilor anafazici.
Microtubulii au rol în stricta orientare a transportului intracelular a
unor organite, vezicule sau particule organice.
5.4. Citoscheletul
Citoscheletul celulelor eucariote este alcătuit, în principal, din trei tipuri
de diferenŃieri citoplasmatice: microfilamente de actină, microtubuli şi
filamente intermediare. Ele sunt interconectate într-o reŃea complexă tridimen-
sională, ce străbate întreaga citoplasmă, având capacitatea de a-şi modifica
structura în funcŃie de necesităŃile celulei.
filamente din citoschelet
poliribozomi
Figura 31 - Citoscheletul, TEM 250.000x

62
Dinamismul citoscheletului este foarte mult influenŃat de prezenŃa ionilor
de calciu ce induc polimerizarea sau depolimerizarea tubulinelor şi reglează
interacŃiunea actină-miozină în procesele de contracŃie/relaxare musculară.
IniŃial s-a crezut că structura citoscheletală ar fi prezentă doar la celulele
eucariote, dar în 2006 au fost identificate la procariote proteine majore
omoloage citoscheletului eucariot (Y.L. Shih, L. Rothfield; K.A. Michie, J.
Lowe; A. Briegel et al.; N. Ausmees et al.). În celulele procariote bacteriene
au fost identificaŃi omologi ai majorităŃii proteinelor ce alcătuiesc citoscheletul
la eucariote, cum ar fi: proteina FtsZ, proteinele MreB şi ParM, crescentina şi
sistemul MinCDE.
FuncŃiile citoscheletului sunt: funcŃia de susŃinere, prin inducerea şi

menŃinerea formei celulei şi a prelungirilor ei (cili, microvili, flageli, axoni);
prin componentele sale se realizează o serie de mişcări celulare (a cililor şi
flagelilor, deplasarea celulelor, translocarea cromozomilor pe durata diviziunii
celulare, contracŃia/ relaxarea celulelor musculare); de interacŃiune a
elementelor de citoschelet cu plasmalema la nivelul joncŃiunilor, cărora le
conferă rezistenŃă la factorii mecanici; stabileşte legături cu proteinele
intrinseci din membrană, cu rol în transmiterea de informaŃii în cazul
mişcărilor de locomoŃie celulară şi în inhibiŃia de contact specifică proliferării
normale a celulelor cultivate; interacŃionează cu organite celulare, iar în
asociere cu filamentele intermediare se pare că interacŃionează şi cu nucleul;
participă la menŃinerea în poziŃie şi la deplasările în celulă a unor organite;
asigură transportul intracelular de particule materiale, vezicule de transfer,
transportul unor proteine în lungul axonului celulei nervoase.
În celula canceroasă citoscheletul este mult modificat ca structură şi
organizare, aspectul lui servind la diagnosticarea tumorilor.
5.5. Microtrabeculele
La microscopul electronic de voltaj supraînalt, s-au observat în
citoplasma unor celule nişte structuri fibrilare mai subŃiri decât filamentele
citoscheletului, numite microtrabecule de către Keittth Porter [1978-1979].
Ele formează o reŃea ce străbate întreaga citoplasmă, în ochiurile reŃelei
găsindu-se molecule de apă şi ioni.
Microtrabeculele au un diametru de circa 4-6 nm, iar prin organizarea lor
spaŃială menŃin suspendate în citosol atât organitele cât şi citoscheletul. Se
consideră că reŃeaua microtrabeculară este formată din peste 100 de tipuri de
proteine, din care au fost identificate cu certitudine actina, miozina, tubulina şi
dyneina. S-a putut demonstra că de microtrabecule sunt legate o serie de
enzime din citosol, ceea ce ar asigura trecerea coordonată a substratului de la o
enzimă la alta (enzimele glicolizei). Structura reŃelei de microtrabecule prezintă
un dinamism accentuat, cu modificări reversibile induse de diferiŃi factori:
temperatură, pH, presiune hidrostatică, inhibitori ai proceselor metabolice din
celulă ş.a.
Rolul microtrabeculelor. Microtrabeculele asigură controlul formei, al
motilităŃii celulare şi coordonează transportul intracelular alături de citoschelet;
asigură susŃinerea tuturor organitelor şi a structurilor celulare specifice; asigură
63
orientarea strictă în spaŃiu a unor enzime implicate în procesele biochimice din
citoplasmă; protejează celula în cazul unor fluctuaŃii ale conŃinutului de apă.
1. EnumeraŃi componentele citoplasmei.

2. EvidenŃiaŃi caracterele generale ale citoplasmei şi funcŃiile ei.
3. DescrieŃi pe scurt diferenŃierile citoplasmatice şi rolul lor.
4. ExplicaŃi prezenŃa microtubulilor în celulă şi rolul lor.
5. DescrieŃi componentele citoscheletului şi rolul său.
6. ExplicaŃi existenŃa microtrabeculelor în celule.
Test de evaluare
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. TranziŃiile sol-gel ale citoplasmei sunt induse de:

a. [ ] factori de transport molecular
b. [ ] factori endogeni
c. [ ] factori exogeni
Întrebarea 2. Filamentele de actină se mai numesc:

a. [ ] filamente intermediare
b. [ ] filamente subŃiri
c. [ ] filamente groase
Întrebarea 3. La vertebratele superioare, filamentele intermediare conŃin:

a. [ ] 10 tipuri de glucide distincte
b. [ ] 6 tipuri de molecule proteice distincte
c. [ ] produşi hormonali de creştere
Întrebarea 4. Microtubulii sunt formaŃi din:

a. [ ] actină fibrilară
b. [ ] alpha şi beta tubuline
c. [ ] miozine de tip II
Întrebarea 5. Citoscheletul este localizat în:

a. [ ] nucleu
b. [ ] citoplasmă
c. [ ] plasmalemă
64
LUCRARE DE CONTROL
pagină.
Rezumat
Unitatea de ÎnvăŃare ”Citoplasma” conŃine date despre
caracterele generale ale citoplasmei, funcŃiile îndeplinite, componentele
ei şi diferenŃierile citoplasmatice, microtubuli, citoschelet şi
microtrabecule.
Materialul ce corespunde Capit. 5 este structurat pe cinci
subcapitole.
conŃine un Test de Autoevaluare, un Test de Evaluare şi o Lucrare
de Control şi se încheie cu un Rezumat şi Bibliografia.
Bibliografie
2010, Essential Cell Biology, Third Ed, Garland Science, Taylor & Francis Group, NY.
4. Johnson E.K., 1991, Histology and Cell biology, Williams & Wilkins, Baltimore.
7. www.nature.com
65
CAPITOLUL 6
NUCLEUL
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 6 66
NUCLEUL 67
6.1. Caracteristici generale 67
6.2. Studiul nucleului în celula vie 68
6.3. Studiul nucleului fixat la microscopul optic şi la cel
68
electronic
6.3.1. Învelişul nuclear 68
6.3.2. Cromatina nucleară 70
6.3.3. Nucleolul 72
6.3.4. Matricea nucleară 74
6.3.5. Cromozomii 75
6.3.6. Incluziunile nucleare 76
Rezumat 78
Bibliografie 79

Vor cunoaşte caracteristicile generale ale nucleului.
Vor putea aprofunda studiul nucleului în celula vie.
Vor recunoaşte nucleul fixat la microscopul optic şi la cel electronic.
Vor putea evidenŃia componentele nucleului interfazic: învelişul
nuclear, cromatina, nucleolul, matricea nucleară, incluziunile nucleare.
Vor cunoaşte evidenŃierea cromozomilor în nucleul genetic.
66
NUCLEUL
Etimologie: nucleus lat.= sâmbure, nucleu;
karyon gr.= nucleu (cariologie)
6.1. Caracteristici generale

Studiind la microscopul optic, Antony van Leeuwenhoeck [1702] pe
sânge de broască, şi apoi Felice Fontana [1781] pe epidermă de anghilă, au
fost primii care au menŃionat în lucrările lor nucleul celular. În 1831, Robert
Brown (pe Orchideae şi Asclepiadeae) şi Charles F. Brisseau de Mirbel (pe
Marchantia) au descris nucleul în interfază, considerându-l un organit constant
al celulei (ca o veziculă), format dintr-o membrană şi un conŃinut lichid.
În 1882, Walther Flemming şi Edouard Strasburger au descris nucleul
în timpul diviziunii celulare. În 1910 Thomas Hunt Morgan pus în evidenŃă
rolul genetic al nucleului, în 1953 James Watson şi Francis Crick au reuşit să
schematizeze structura moleculei de ADN nuclear, iar în 1965 Jacques Monod,
François Jacob şi André Lwoff au primit premiul Nobel pentru explicarea
rolului genei la Escherichia coli sp.
În celulele procariote nu există un nucleu distinct, ci o singură moleculă
circulară de ADN, cu aspect dispersat în interfază şi de cromozom unic în
timpul diviziunii. Prin metode citochimice s-a evidenŃiat o delimitare a
genomului (material genetic) într-o structură numită nucleoid sau echivalent
nuclear.
Originea nucleului, ca organit bine delimitat în celulă, constituie încă un
subiect mult controversat. Una din ipotezele luate în considerare se bazează pe
observaŃiile efectuate pe celulele procariote cu un cromozom fixat la un situs
specific în interiorul membranei plasmice. Se presupune că membrana
plasmică, la nivelul mezozomului, prin invaginare ar fi generat învelişul
nuclear în jurul cromozomului unic procariot.
În celulele eucariote, nucleul este un organit bine individualizat cu rol de
depozitare a informaŃiei genetice, de reglare şi de control a tuturor activităŃilor
celulare. ExcepŃie fac celulele anucleate (plăcuŃele sanguine şi hematiile la
om), care sunt incapabile de a sintetiza proteine.
În timpul mitozei, învelişul nuclear se dezagregă, fapt ce conduce la
presupunerea că ar exista o reversie temporară a celulei eucariote la tipul
procariot, cromozomii nemaifiind compartimentaŃi.
PoziŃia nucleului în celulă poate fi: centrală în celule tinere, sferice;
excentrică / paracentrală în celulele diferenŃiate (adipocite) şi deplasată la
polul bazal în celulele secretoare.
Numărul nucleilor într-o celulă poate varia de la un singur nucleu în
majoritatea celulelor, la 2 nuclei în hepatocite, condrocite, la 100 de nuclei în
osteoclaste şi câteva sute de nuclei (fibra musculară striată).
Forma nucleului, în general, corespunde formei celulei căreia îi
aparŃine, putând fi: sferică, ovoidă, fusiformă sau de bastonaş, turtită,
multilobată ş.a.
67
Dimensiunile nucleului variază în funcŃie de Ńesutul/ organul de
referinŃă, de vârsta celulei şi activitatea ei metabolică. În general, dimensiunile
lui sunt de circa 5-12 µm (4 µm la spermatozoid, 20-25 µm la ovocit).
Între volumul nucleului şi cel al citoplasmei există un raport, numit
raport nucleo-citoplasmatic, care poate varia între 1:3 până la 1:20. Celulele
tinere cu activitate metabolică intensă au nuclei mari, cu volum mai mare faŃă
de cel al citoplasmei. După acest criteriu se poate stabili vârsta celulelor, dar şi
diagnosticul de celule tumorale. Acestea din urmă sunt considerate celule
foarte tinere, au nuclei cu morfologie variată, uneori chiar cu aspect monstruos.
6.2. Studiul nucleului în celula vie

Examinat la microscopul cu contrast de fază sau la cel cu contrast
interferenŃial Nomarski, nucleul are aspectul unei mase sferice, delimitată de
un înveliş, la interior având un corpuscul refringent, numit nucleol.
Se ştie că la o celulă vie dacă i se perforează învelişul nuclear prin
microdisecŃie, micro-puncŃie sau accidental, acesta nu se mai reface, iar
conŃinutul nucleului se amestecă cu citoplasma provocând moartea celulei
respective.
Prin microfilmare s-au pus în evidenŃă o serie de mişcări ale nucleului în
celulă astfel:
mişcări de deplasare datorate curenŃilor citoplasmatici sau a membranelor
ondulante,
mişcări de rotaŃie, dependente de mişcările citoplasmei,
mişcări de expulzare din celulă, în cazul nucleilor degeneraŃi.
În celula vie nucleul prezintă proprietăŃi fizico-chimice specifice: nucleul
este mai dens decât citoplasma, cu importanŃă în ordinea de sedimentare a
componentelor celulare în timpul ultracentrifugării diferenŃiale; nucleul are o
vâscozitate mai redusă faŃă de citoplasmă; nucleul are un pH alcalin de 7,6.
6.3. Studiul nucleului fixat la microscopul optic

şi la cel electronic
Pe secŃiuni (preparate microscopice) se disting patru componente majore
ale nucleului celular: învelişul nuclear, cromatina, nucleolul şi nucleoplasma.
6.3.1. Învelişul nuclear

Învelişul nuclear are o ultrastructură specifică, fiind alcătuit din două
membrane concentrice, ca nişte foiŃe, aflate în continuitate una cu cealaltă şi
din loc în loc cu membrana reticulului endoplasmatic granular.
Pe suprafaŃa membranei externe a învelişului nuclear se găsesc ribozomi
ataşaŃi.
Membrana internă este lipsită de ribozomi fiind în contact cu
nucleoplasma. Pe faŃa internă a învelişului nuclear, în zona neocupată de pori,
se află o reŃea proteică fibroasă, numită lamina nucleară, ce determină forma
68
nucleului, mediază interacŃiunea dintre învelişul nuclear şi cromatină, induce
dispariŃia şi refacerea învelişului nuclear în cursul mitozei.
Cele două membrane ale învelişului nuclear formează un sistem de
membrană dublă, între ele existând un spaŃiu perinuclear (perimembranar) de
circa 20-40 nm prin care se transportă proteinele sintetizate în ribozomii ataşaŃi
învelişului nuclear.
pori nucleari
heterocromatina
nucleol
eucromatina REG
înveliş nuclear
Figura 32 - Schema nucleului interfazic (după Bloom et al., 1975)
Nucleul este un centru metabolic activ cu funcŃii vitale pentru celulă prin
care o serie de componente biochimice cu dimensiuni variabile trebuie să
traverseze învelişul nuclear (tipuri de ARN, histone, ADN-polimeraze şi ARN-
polimeraze etc.) dinspre nucleu în citoplasmă sau invers.
Traversarea învelişului nuclear este un proces selectiv efectuat prin
structuri tipice, numite pori nucleari, care la mamifere apar pe circa 10% din
suprafaŃa învelişului nuclear, în locurile unde membrana internă se continuă cu
cea externă (aproximativ 11 pori/µm2).
granule proteice
învelişul nuclear
canal din centrul porului
Figura 33 - Schema porului nuclear (după Karp, 1984)
Complexul porului se compune din porul propriu-zis, de formă

octogonală, cu diametrul de circa 60-90 nm, înconjurat de un inel (annulus)
format din opt subunităŃi proteice (granule) de 15 nm. În centrul porului
nuclear apare un canal „apos” prin care moleculele solubile pot circula în
ambele sensuri. Nucleul „exportă” în citoplasmă precursori ribozomali şi
particule ribonucleoproteice, formate din complexe ale ARNm, ARNt şi
69
proteine speciale-receptori, ce sunt tranzitate prin canalul porului, precum şi
factori de transcripŃie ce se reîntorc în citosol.
6.3.2. Cromatina nucleară

În nucleul celulelor eucariote, ADN-ul există sub formă de cromatină
organizată în structuri mai complexe. Cromatina mai conŃine mici cantităŃi de
ARN şi proteine nehistonice, astfel că ea poate fi considerată chimic o
nucleoproteină în care proteinele histonice şi nehistonice interacŃionează între
ele şi cu ADN-ul.
În interfază, cromatina nucleară are un aspect relaxat, adică o formă
desfăşurată a cromozomilor, ei fiind astfel invizibili la microscopul optic
obişnuit. Cromatina celulei eucariote are la bază nucleozomii [Arthur
Kornberg 1973], fiecare fiind constituit dintr-un complex de 8 molecule de
histone (două cópii a 4 tipuri de histone: H2A, H2B, H3 şi H4), înconjurat de un
segment de ADN format din circa 147 pb (146-166 perechi de baze).
Celulele umane conŃin aproximativ 3x107 nucleozomi, ei reprezentând
primul nivel ierarhic de organizare a cromatinei. De la nivelul a 10-90 pb de
ADN un nucleozom se leagă de cel următor, fiecare regiune de legare fiind
ocupată de o singură moleculă de histonă H1.
Nucleozomii sunt legaŃi între ei în „şirag de perle” în structuri mult mai
compacte, spiralizate, cu diametrul de 250-300 Å, numite fibre groase. Acestea
conŃin circa 45.000 pb şi reprezintă al doilea nivel de condensare al cromatinei.
Prin studii fizico-chimice s-a sugerat că aceste fibre ar consta dintr-o
împachetare continuă a nucleozomilor pentru a forma un solenoid. Fiecare
solenoid este un helix de 6 până la 9 nucleozomi ce conŃin circa 1.200 pb de
ADN, structură în care gradul de împachetare creşte foarte mult pentru a se
realiza starea de condensare a cromozomilor din metafază.
miezul din 8 molecule de histone: histona H1

H2A, H2B, H3 şi H4
ADN central
legătura ADN
Figura 34 - Componentele nucleozomului (după Mescher, 2010)
În metafază, când se formează cromozomii, fibrele groase se

condensează mai mult, iar prin împachetări adiŃionale apar structuri mai
complexe, numite domenii (loops) cu 35.000-90.000 pb de ADN.
La om cele 46 de molecule de ADN, totalizând peste 1 metru în lungime,
necesită plieri şi compactări multiple pentru a încăpea într-un nucleu cu
70
diametrul de circa 10 µm. Aceste procese pot avea loc datorită interacŃiunilor
dintre histone (cozile lor), ce determină nucleozomii să se asocieze în fibre
compacte, care se pliază în structuri mai complexe cu configuraŃii incerte,
modificabile probabil în funcŃie de nivelul de activitate al genelor din zonă.
Acest tip structural de cromatină este bine legat într-un suport de organizare
nucleară, numit matrix nuclear.
În interfază, cromatina nucleară are un aspect relaxat, adică o formă
desfăşurată a cromozomilor, ei fiind astfel invizibili la microscopul optic
obişnuit.
EvidenŃieri prin colorare. Cromatina se colorează intens cu coloranŃi
bazici (ex., hematoxilină, albastru de tripan) datorită conŃinutului mare de
ADN. Aspectul microscopic al cromatinei este variat putând fi de grămezi
neregulate, granule sau de reŃele de filamente mai mult sau mai puŃin fine, care
în anumite zone (puncte de intersecŃie) sunt mai groase.
În interfază, cromatina prezintă două aspecte tinctoriale [după Emil
Heitz, 1929](fig. 32), astfel:
Eucromatina are aspect de reŃea de filamente foarte fine (30 nm grosime), slab
colorabile, este metabolic activă conŃinând genele responsabile de transcripŃia
ARN. Filamentele de eucromatină nu au un diametru constant, prezentând pe
traiectul lor umflături ce corespund zonelor în care cromatina este mai des
înfăşurată. Eucromatina se clasifică în:
eucromatină activă, adică fracŃiunea de eucromatină pe care se desfăşoară
continuu procesul de transcripŃie şi care asigură viaŃa normală a celulei;
eucromatina permisivă, adică fracŃiunea de eucromatină potenŃial activă,
care în urma unor semnale specifice modulatoare (ex., hormoni) devine
activă.
Heterocromatina apare sub formă condensată şi colorată intens, uneori ia
aspect de corpusculi numiŃi cromocentrii sau cariozomi, fiind inactivă
metabolic. Inactivitatea metabolică a fost demonstrată prin administrarea în
celule a unui precursor de ARN marcat radioactiv, numit [3H] uridină.
Celulele respective au fost apoi fixate, secŃionate şi autoradiografiate
observându-se că heterocromatina lor nu a fost specific marcată, indicând
absenŃa capacităŃii de sinteză de ARN.
SecŃiunile heterocromatice ale cromozomului pot fi de două tipuri, cu
heterocromatină constitutivă şi cu heterocromatină facultativă, în funcŃie de
condensarea permanentă a cromatinei sau de condensarea ei numai în anumite
condiŃii. ADN-ul heterocromatinei constitutive este definitiv inactivat şi
rămâne în stare condensată tot timpul, astfel că aceleaşi regiuni de pe
cromozomii omologi vor fi inactive definitiv. Heterocromatina facultativă
este o cromatină condensată ce conŃine gene structurale represate (inactive), pe
care nu se desfăşoară procesul de transcripŃie deşi într-o perioadă anterioară s-a
făcut sau nu transcripŃie, iar dacă se transformă temporar în eucromatină (sub
influenŃa unui „depresor”) se va face sau nu transcripŃia. În funcŃie de tipul de
cromozomi căruia îi corespunde, heterocromatina facultativă poate fi:
heterocromatina facultativă autosomală corespunde porŃiunilor
condensate heterocromatice din perechile de cromozomi autosomi. Aceste
porŃiuni conŃin lanŃuri de gene structurale inactive transcripŃional. Aceste
gene structurale devin active, dar nu toate deodată, ci numai în anumite
71
condiŃii ale dezvoltării şi diferenŃierii celulare (ex., în celulele precursoare
pentru hematii, în transformarea limfoblastică a limfocitelor).
heterocromatina facultativă gonozomală (corpuscul Barr, cromatina de
sex, cromatina X) este un corpuscul cromatinian (cromocentru) prezent în
mod normal numai în nucleii celulelor somatice ale indivizilor de sex
femel.
Cromozomul X este implicat în determinarea sexului şi a fost descris
pentru prima oară în 1949 de către Murray L. Barr şi Ewart G. Bertram ca
„marker citologic pentru recunoaşterea sexului”. Corpusculul Barr măsoară
circa 1 µm, are formă plan-convexă, convex-concavă, biconvexă sau
triunghiulară, iar în funcŃie de tipul celular poate fi localizat în nucleu, în
apropierea membranei interne a acestuia (în celulele mucoasei bucale, celulele
epidermului) sau ataşat nucleolului (în celulele nervoase). Dimorfismul sexual
heterocromatinian este foarte evident în unele leucocite, numite granulocite
neutrofile, prin prezenŃa corpusculului Barr cu aspect de băŃ de tobă (drum
stick, nodul de sex), ataşat printr-un filament subŃire de unul dintre lobii
nucleului.La indivizii masculi umani, nodulii de sex sunt absenŃi sau foarte rari,
iar la femeile normale frecvenŃa lor este de 7/500 de granulocite neutrofile sau
chiar mai mult.
celulă din leucocit

epiteliul bucal polimorfonuclear
cromatina sexuală
Figura 35 - Aspectul cromatinei sexuale în epiteliul bucal

şi într-un leucocit polimorfonuclear (după Mescher, 2010)
Corpusculul F (cromatina Y) poate fi observat în lumină ultravioletă

după colorarea cu fluorocromi a cromozomilor (pentru identificare prin
procedeul de bandare) în nucleii celulelor de la bărbaŃi normali. A fost
descoperit de Pearson în anul 1970 şi constituie expresia citologică a
cromozomului Y, adică a porŃiunii distale a braŃelor lungi ale cromozomului.
La indivizii cu doi cromozomi Y se observă doi corpusculi F, în aceste cazuri
fiind posibilă detectarea rapidă a indivizilor XYY, care statistic par predispuşi
unor comportamente antisociale periculoase. Cu ajutorul acestei metode pot fi
identificaŃi şi spermatozoizii Y.
Cromatina celulelor eucariote mai conŃine proteine nehistonice, proteine
reglatoare, factori de transcripŃie, enzime de tip ADN-polimeraza şi ARN-
polimeraza, enzime de reparare, topoizomeraze ş.a.
6.3.3. Nucleolul (nucleolus lat.)

Nucleolul este prezent în nucleul tuturor celulelor eucariote, cu excepŃia
celulelor embrionare din care lipseşte, nefiind iniŃiată sinteza proprie de
proteine. Nucleolul a fost observat pentru prima dată de Felice Fontana în
1781, în anumite celule epidermice, în nucleul cărora apărea ca „o pată mai
72
densă”. În anul 1836, Gabriel Valentin a descris nucleolul ca fiind „o granulă
densă în interiorul nucleului”.
Spre sfârşitul secolului 19 s-a făcut asocierea între prezenŃa nucleolului
şi activitatea de sinteză a celulei, când s-a observat că nucleolul este
voluminos în celulele secretorii şi în ovocite sau este mic, chiar absent în
celulele musculare sau spermatozoizi.
După anul 1960 s-a precizat că nucleolul joacă un rol esenŃial în
biogeneza ribozomilor, fiind sediul unui considerabil trafic molecular
intracelular, adică de transcripŃie a ARNr, şi de asamblare a subunităŃilor
ribozomale.
Nucleolul este o structură intranucleară fără membrană proprie, cu
dimensiuni de 1-2 µm, de formă sferică sau ovoidală, fiind considerată cea mai
densă structură din celulă (densitate 1,35). În nucleu, nucleolii pot fi poziŃionaŃi
central sau paracentral, în raport cu starea funcŃională a celulei. În celulele
fixate şi colorate cu hematoxilină-eozină, nucleolul apare ca un corpuscul
bazofil, mai ales în nucleii eucromatici.
componenta amorfă
componenta fibrilară
componenta granulară
componenta cromozomală
Figura 36 - Ultrastructura nucleolului (după Diculescu et al., 1983)
La microscopul electronic s-au observat trei componente nucleolare (mai

rar patru), astfel:
- componenta fibrilară (pars fibrosa, filamentosa) cuprinde filamente
subŃiri de 55 nm grosime şi 30-40 nm lungime, grupate în pachete şi organizate
ca o reŃea, reprezintă situs-urile de transcripŃie activă a ARN-ului de pe genele
ARNr;
- componenta granulară (pars granulosa) este alcătuită din particule sau
granule cu diametru de circa 15-20 nm, considerate precursori ribozomali,
reprezintă situs-urile de asamblare a ARNr, ARN-5S şi a proteinelor
ribozomale în subunităŃi ribozomale;
- componenta cromozomală (pars chromosoma) este alcătuită din
filamente de 10 nm grosime, repartizată la periferia nucleolului (cromatina
perinucleolară) şi pătrunde spre interiorul lui sub formă de benzi. Pe unele
imagini de microscopie electronică această componentă pare să dea contur
nucleolului, delimitându-l de reŃeaua înconjurătoare de cromatină;
- componenta amorfă (pars amorpha) este nestructurată, omogenă şi de
densitate medie la fluxul de electroni. În prezent se mai discută dacă este o
componentă reală a nucleolului sau este carioplasma ce umple spaŃiile libere.
73
CompoziŃia chimică a nucleolului constă în prezenŃa de ADN (3%),
ARN (7%) şi proteine (90%) în proporŃii uşor variabile din greutatea uscată, în
raport de tipul celular şi de momentul funcŃional ales, complexe ARN-proteine,
cantităŃi infime de minerale (Ca, Mg, Zn, Co etc.) şi urme de lipide. ARN-ul
nucleolar este în cantitate relativ mare, deoarece în nucleol se sintetizează
(transcrie) ARNr, iar pentru ARNm şi ARNt nucleolul este o staŃie
intermediară obligatorie în tranzitul lor spre citoplasmă.
Raportul nucleol-nucleu. În general, nucleolul reprezintă cam 3% din
volumul nucleului, iar cu cât celula este mai activă în sinteza de proteine cu
atât acest raport va avea o valoare mai mare. Este considerat un criteriu
important în stabilirea vârstei celulei şi în confirmarea stării de malignitate. În
celula tânără nucleul este mare, eucromatic, cu 1-2 nucleoli evidenŃi şi
citoplasmă puŃină.
Biogeneza nucleolilor. Nucleolul parcurge un ciclu propriu, fiind vizibil
în interfază, dispare în profază şi reapare în telofază. Există o concepŃie a
”organizatorilor nucleolari” conform căreia ei ar fi într-o strânsă relaŃie
topografică cu nucleolii. Există o serie de ipoteze clasice privind biogeneza
nucleolului:
ipoteza continuităŃii, conform căreia nucleolul ar persista în cursul
mitozei sub formă de granule şi/sau fibrile subŃiri (pseudonucleoli,
corpusculi prenucleolari), ataşate de cromozomi, împreună cu care se vor
repartiza în celulele-fiice, fiind asamblate de organizatorii nucleolari;
ipoteza formării de novo, conform căreia materialul nucleolar se
dezintegrează complet în timpul mitozei, nefiind încorporat în noii
nucleoli.
ConcepŃia actuală asupra biogenezei nucleolului afirmă că ADNr (com-
ponenta cromozomală, organizatorul nucleolar) trebuie să se transmită de la o
generaŃie celulară la alta, în timp ce celelalte componente moleculare (fibrilară,
granulară, amorfă) nu necesită perpetuarea pentru că pot fi oricând sintetizate
pe baza informaŃiei conŃinute în ADN, în faza G1 de ciclu celular când cistronii
sunt reactivaŃi pentru transcripŃie.
FuncŃiile nucleolului. Nucleolul are rol în sinteza de ARNr şi în
biogeneza ribozomilor; în transferul de ARNm şi ARNt spre citoplasmă şi în
pregătirea mitozei.
6.3.4. Matricea nucleară (carioplasma, sucul nuclear)

Matricea nucleară constituie scheletul de natură proteică ce înglobează
cromatina şi nucleolii şi care se sprijină la exterior pe foiŃa internă a învelişului
nuclear. Matricea nucleară este o reŃea fibroasă ce conŃine aproximativ 10% din
totalul proteinelor nucleare, 30% din ARN-ul nuclear, 1-3% din ADN-ul total
şi 3% din fosfolipidele nucleare.
Această structură a fost pusă în evidenŃă în anul 1987 de către Peter
Lawrence, după ce nucleii au fost trataŃi cu nucleaze pentru îndepărtarea
acizilor nucleici şi cu detergenŃi şi săruri pentru îndepărtarea proteinelor
solubile. În final, a rămas o reŃea de proteine filamentoase interconectate, adică
matricea nucleară.
La microscopul electronic, matricea nucleară apare ca o reŃea pe toată
aria nucleului, formată din particule electrono-dense de circa 15-20 nm în
74
diametru, numite particule sau granule matriceale şi pachete dense de fibrile,
cu diametrul fibrilelor de circa 5 nm, numite fibrile matriceale. Această reŃea
matriceală se află în relaŃii de continuitate cu lamina densa interna şi cu
complexul porului aflate pe faŃa nucleară a membranei interne a învelişului
nuclear.
Matricea nucleară are rol esenŃial în organizarea nucleului, în sinteza de
ADN şi ARN, în medierea unor semnale hormonale, rol de suport pentru
depozitarea granulelor ribozomale ş.a.
6.3.5. Cromozomii (chroma gr.= culoare, soma gr.= corp)

Cromozomii au fost descrişi pentru prima dată în 1848 de către Wilhem
Hoffmeister la plante, iar în 1882 Walther Flemming a observat că în cursul
diviziunii celulare cromatina se condensează sub formă de bastonaşe, ce
clivează apoi în sens longitudinal.
Denumirea de cromozomi a fost dată de către Heinrich Wilhelm von
Waldeyer-Hartz în anul 1888.
Abia în secolul 20 s-a demonstrat rolul important al cromozomilor în
transmiterea ereditară a caracterelor şi structura intimă a moleculei de ADN
(1910, Thomas Hunt Morgan; 1953, James Watson şi Francis Crick).
Cromozomii conŃin majoritatea materialului genetic dintr-o celulă, fiind
destinaŃi pentru stocarea, transmiterea, exprimarea şi evoluŃia informaŃiei
genetice proprii.
În interfază, cromozomii nu sunt vizibili la microscopul optic obişnuit,
deoarece cromatina este dispersată în toată nucleoplasma.
Începutul diviziunii celulare se manifestă prin apariŃia cromozomilor sub
formă de filamente subŃiri (bastonaşe) în interiorul nucleului, cu lungimi de
0,2-5 µm şi diametru de 0,2-2 µm. În timpul profazei şi metafazei cromozomii
sunt formaŃi din câte două filamente identice înfăşurate, numite cromatide,
fiecare din ele conŃinând una sau două molecule-fiice identice de ADN.
Cromatidele devin mai condensate datorită filamentelor nucleoproteice
spiralate, numite cromoneme ce sunt variabile numeric în funcŃie de lungimea
cromozomului. Cromatidele-surori sunt menŃinute unite la nivelul constricŃiei
printr-o structură specifică numită centromer [Heinrich Wilhelm von
Waldeyer-Hartz, 1903]. S-a stabilit că fiecare centromer are doi kinetocori,
câte unul pentru fiecare cromatidă, ca loc de ataşare pentru microtubulii fusului
de diviziune [Friedrich Scharader 1936].
Extremitatea terminală a cromatidei este rotunjită, poartă denumirea de
telomer [Hermann Müller, 1932], are proprietăŃi genetice specifice, prevenind
fuzionarea cromozomilor (le conferă individualitate).
În ultimii ani s-a discutat tot mai mult de implicarea telomerului în
durata de viaŃă a celulei, adică de numărul de diviziuni pe care le poate
parcurge o celulă în condiŃii normale [Leonard Hayflick]. Se pare că în
celulele canceroase se activează o enzimă, numită telomerază, care adaugă o
cantitate de ADN la telomer cu fiecare diviziune, fapt ce ar explica mitozele
succesive, fără control.
75
cromatide
kinetocor
fibre
kinetocorice
Figura 37 - Model de cromozom metafazic Figura 38 – Cromozom eucariot

(după VoiculeŃ and Puiu, 1997) (după Becker et al., 2009)
În funcŃie de poziŃia centromerului, cromozomii monocentrici (cu un

singur centromer) pot fi de 4 feluri: metacentrici, submetacentrici, acrocentrici
şi telocentrici.
Numărul cromozomilor variază în funcŃie de specie, tip celular, condiŃii
de apariŃie a unor mutaŃii genetice ş.a.
Tabel 1
Numărul cromozomilor în celule somatice
(date din Strickberger, 1976; Darnell et al., 1988)
Specia considerată 2n Specia considerată 2n

Om (Homo sapiens) 46 Câinele (Canis familiaris) 78
MaimuŃa Rhesus (Macaca mulata) 42 Găina (Gallus domesticus) 78 ±
Gorila (Gorilla gorilla) 48 Calul (Equus calibus) 64/67
Vaca (Bos taurus) 60 Broasca (Rana pipiens) 26
Capra (Capra prisca) 60 Vierme de mătase (Bombyx mori) 56
Oaia (Ovis aries) 54 Crapul (Cyprinus carpio) 104 ±
Iepure de casă MusculiŃa de oŃet
44 8
(Oryctolagus cuniculus) (Drosophila melanogaster.)
Porcul (Sus scrofa domesticus) 40 Albina domestică (Apis melifera) 32
Şoarecele (Mus musculus) 40 Furnică (Myrmecia pilosula) 2
Algă verde
Pisica (Felis domesticus) 38 20 ±
(Acetabularia mediterranea)
Şobolanul (Rattus norvegicus) 42 Porumb (Zea mays) 20
Hamsterul (Mesocricetus auratus) 44 Cartof (Solanum tuberosum) 48
Cobaiul (Cavia cobaya) 64 Fluturi (diverse specii) ~380
Cariotipul reprezintă totalitatea caracterelor morfologice dintr-un set

cromozomal, caracteristic pentru fiecare specie în parte [Cyril D. Darlington,
1939], iar cunoaşterea cariotipului normal pe specii ajută la identificarea unor
boli ereditare sau dobândite în urma unor mutaŃii ce implică numărul sau
structura cromozomilor (translocaŃii).
6.3.6. Incluziunile nucleare

În situaŃii foarte rare, accidentale sau de boală, nucleul celular poate
conŃine substanŃe ce nu intră în compoziŃia sa obişnuită, cum ar fi: particule de
citoplasmă cu resturi de mitocondrii sau de reticul endoplasmatic, substanŃe
76
chimice (ex., glicogen, lipide, granule de secreŃie), diverşi corpi cu aspect
cristalin (cristaloizi).
La plante, s-a semnalat destul de des prezenŃa unor cristaloizi cu diferite
forme de bastonaşe, sferici, ovali sau cu margini neregulate. La animale s-au
observat cristaloizi în celulele ganglionare ale lui Herisson sau în intestinul
unor nevertebrate (gândacul-morar). În anumite condiŃii s-a observat că
hemoglobina cristalizează în nucleii celulelor hepatice, arătând ca o albumină
străină de structura nucleului. Se pare că în anumite condiŃii de activitate
celulară (sinteză, secreŃie) o serie de substanŃe accesorii pot fi mai abundente,
cu aspecte şi forme mai mult sau mai puŃin definite, asemănătoare fie
nucleolilor, fie cristaloizilor.
Într-o stare de suferinŃă (boală) ele pot avea semnificaŃie de diagnostic:
prezenŃa lipidelor sub formă de picături indică intoxicaŃii severe,
prezenŃa incluziunilor virale, ca formaŃiuni cristaloide, indică o stare de
degenerescenŃă precoce a celulei.
1. DescrieŃi caracteristicile generale ale nucleului.

2. EvidenŃiaŃi aspectul nucleului studiat în celula vie.
3. DescrieŃi componentele nucleului interfazic.
4. DescrieŃi nucleul genetic.
5. EnumeraŃi substanŃele ce formează incluziunile nucleare.
Test de evaluare
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. La celulele eucariote, nucleul este un organit:

a. [ ] dispersat în citoplasmă
b. [ ] distinct, bine individualizat în citoplasmă
c. [ ] absent în citoplasmă
Întrebarea 2. Nucleul conŃine:

a. [ ] microtubuli
b. [ ] înveliş nuclear, nucleol
c. [ ]cromatină, carioplasmă
77
Întrebarea 3. Ce există între cele două membrane ale învelişului nuclear?
a. [ ] pori
b. [ ] spaŃiu perinuclear
c. [ ] conexoni
Întrebarea 4. Carioplasma este localizată în:

a. [ ] citoplasmă
b. [ ] plasmalemă
c. [ ] în nucleu
Întrebarea 5. Care celule conŃin număr dublu de cromozomi?

a. [ ] celulele sexuale
b. [ ] celulele sanguine
c. [ ] celulele somatice
LUCRARE DE CONTROL
pagină.
78
Rezumat
Unitatea de ÎnvăŃare ”Nucleul” conŃine date despre nucleul celular,
studiat în celula vie şi fixat la microscopul optic şi cel electronic.
Obiectivul urmărit constă în observarea şi compararea detaliilor de
morfologie, structură şi ultrastructură între nucleul interfazic şi cel
genetic.
Materialul ce corespunde Capit. 6 este structurat pe trei subcapitole
şi şase paragrafe.
Bibliografie
1. Alberts B. Bray D., Lewis J., Raff M., Roberts K. and Watson J., 1994, Molecular Biology
of the Cell, 3rd edition, Garland Pub. Inc., New York.
5. Bloom W. and Fawcett D.W., 1975, A Textbook of Histology, W.B. Saunders Comp.,
Philadelphia.
9. Junqueira L.C. and Carneiro J., 2005, Basic Histology, Text & Atlas, McGraw-Hill
Medical Publishing Division, New York.
12. Mescher Anthony L., 2010, Junqueira’s Basic Histology, Text & Atlas, 12th Edition,
International Edition Lange, McGraw-Hill Companies Inc. Medical Education, NY.
14. www.nature.com
17. www.science.com
79
CAPITOLUL 7
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 7 80
ORGANITELE CITOPLASMATICE 81
7.1. Ribozomii 81
7.2. Centrozomul 83
7.3. Reticulul endoplasmatic 84
7.4. Aparatul Golgi 86
7.5. Mitocondria 88
7.6. Lizozomii 91
7.6.1. Mecanismele digestiei celulare 93
7.7. Proteazomii 95
7.8. Complexul exozom 97
7.9. Exozomii vezicule 98
7.10. Peroxizomii 99
Teste de Autoevaluare, Evaluare, Lucrare de Control 101
Rezumat 102
Bibliografie 103

Vor cunoaşte organitele citoplasmatice, localizarea lor în citoplasmă,
structura şi ultrastructura lor, funcŃiile îndeplinite în celule şi
implicaŃiile medicale la animale, plante şi om.
Vor putea identifica la microscop unele organite citoplasmatice.
datelor primare.
80
7.1. Ribozomii (granulele lui Palade)

Etimologie: ribos gr.= granulă, soma gr.= corp
(în trad liberă - corpi granuloşi)
Ribozomii sunt organite citoplasmatice prezente atât în celulele

procariote cât şi în cele eucariote, cu puŃine excepŃii, ca de exemplu eritrocitele
mature ale mamiferelor.
Ribozomii au fost observaŃi pentru prima dată în 1953 la microscopul
electronic de către George Emil Palade, iar din 1961 au fost numiŃi ribozomi
(ribosomes).
La microscopul optic un ribozom nu este observabil din cauza

dimensiunilor sale foarte reduse, însă, atunci când ribozomii sunt aglomeraŃi în
număr mare într-o anumită zonă din citoplasmă, aşa cum este cazul celulelor în
care are loc o sinteză intensă de proteine, prezenŃa lor poate fi evidenŃiată prin
fenomenul de bazofilie, ceea ce demonstrează că la nivelul acestor organite se
află cantităŃi importante de ARN (circa 85% din ARN-ul celular). Ribozomii
conŃin ARN, din care 75-80% este ARNr (ribozomal), 5-10% ARNm
(mesager), iar restul este ARNt (de transport). Pe lângă ARN, ribozomii mai
conŃin numeroase proteine ribozomale.
La microscopul electronic ribozomii apar ca structuri mici, granulare,
electronodense, nedelimitate de endomembrane. Ei pot fi sub formă de
ribozomi liberi, răspândiŃi în citoplasmă, fie izolaŃi, fie grupaŃi în şiraguri cu
aspect de rozetă sau de spirală. Ei se mai găsesc în matricea mitocondriilor, dar
şi în cea a cloroplastelor din celulele vegetale.
PrezenŃa ribozomilor mai poate fi ca ribozomi ataşaŃi, adică ribozomi ce
aderă la faŃa externă a membranelor ce delimitează veziculele, canaliculele,
sacii sau cisternele reticulului endoplasmatic, de unde şi numele de reticul
endoplasmatic granular (REG). Ribozomii mai apar ataşaŃi la suprafaŃa
externă a învelişului nuclear, deoarece se ştie că este în continuitate directă cu
membrana tubulilor reticulului endoplasmatic granular.
ARNt ARNm ribozom

Sm
aminoacid SM lanŃ polipeptidic
Figura 39 - Poliribozomi ataşaŃi la membrana reticulului endoplasmatic granular:

Sm –subunitatea mică; SM –subunitatea mare (după Bloom et al., 1975)
81
Numărul ribozomilor dintr-o celulă variază mult în funcŃie de tipul de
celulă, de specializarea ei funcŃională, de vârstă, de momentul fiziologic
considerat etc., acesta fiind mai mare (circa 5 milioane) în celulele glandulare,
implicate în sinteza unor produşi proteici.
Diametrul ribozomilor este relativ constant, de 20-30 nm la eucariote.
Ribozomii bacterieni, precum şi cei din matricea mitocondriilor şi a
cloroplastelor sunt ceva mai mici.
Ca formă, ribozomii sunt structuri asimetrice, având la eucariote
diametrul mare de 32 nm, iar cel mic de 22 nm. Aceste două diametre rezultă
din faptul că ribozomul este format din două subunităŃi ribozomale inegale: o
subunitate ribozomală mare şi o subunitate ribozomală mică. Aceste două
subunităŃi sunt caracterizate prin masa lor moleculară exprimată în Daltoni (da)
şi prin viteza lor de sedimentare în ultracentrifugă exprimată în unităŃi
Svedberg (S).
Ribozomii la eucariote au o masă moleculară de 4,5x106 da, o constantă
de sedimentare de 80S şi diametrele de 32/22 nm.
subunitatea mare
subunitatea mică
ribozom asamblat
Figura 40 - SchiŃa unui ribozom eucariot de 80S

(după Web of Natural Toxins Research Center, Texas A&M University, Kingsville, 2004)
Ribozomii aflaŃi singuratici în matricea citoplasmatică sunt inactivi

metabolic. Semnul sigur că ei s-au angajat în procesul de sinteză a proteinelor
este acela că s-au grupat mai mulŃi la un loc, în şiraguri, formând poliribozomi.
Formarea lor este posibilă doar în prezenŃa unui ARNm, care preia informaŃia
în nucleu, cópiind anumite gene ale ADN-ului cromozomal, informaŃie pe care
o duce în citoplasmă la ribozomi, adică la organitele sintezei de proteine.
ARNm
ribozom
buclă rozetă spirală şiruri paralele
Figura 41 - Forme de grupare ale poliribozomilor
82
La organismele eucariote există cel puŃin un tip de ARNt pentru fiecare
din cei 20 de aminoacizi. Indiferent ce tip de aminoacid vor exporta,
moleculele de ARNt au o structură asemănătoare. Moleculele proteice, aşa cum
rezultă ele iniŃial, chimic sunt incomplete, iar funcŃional sunt inactive. Ele vor
fi supuse în continuare unor modificări complexe (modificări cotranslaŃionale),
când proteina în formare pătrunde în lumenul REG, iar apoi în cisternele şi în
veziculele complexului Golgi (modificări post-translaŃionale). Prin toate aceste
modificări proteina iniŃială sau pro-proteina va ajunge în final proteină
matură activă.
Originea ribozomilor se află în nucleol la nivelul unui ADN
extracromo-zomial, care face parte în mod normal din structura nucleolului.
Acest ADN ribozomal (ADNr) a fost transcris pe genele unor anumiŃi
cromozomi, numiŃi organizatori nucleolari, iar pe el va avea loc transcrierea
moleculelor de ARNr, care prin asociere cu anumite proteine din citoplasmă
vor forma precursorii ribozomali sau particulele ribozomale proteice. Acestea
vor trece în citoplasmă, traversând învelişul nuclear prin pori, unde vor putea fi
identificate ca subunităŃi ribozomale (mari şi mici) neasamblate. Asamblarea
lor ca ribozomi întregi are loc în momentul în care ei devin funcŃionali în
procesul sintezei de proteine. ExistenŃa ribozomilor este relativ scurtă,
deoarece la finele procesului de sinteză proteică cele două subunităŃi
ribozomale se separă în citoplasmă, unde sunt metabolizate şi dispar.
FuncŃiile ribozomilor. Rolul principal al ribozomilor este acela de a
participa la sinteza de proteine. În acest proces, ARNr în cooperare cu ARNm,
ARNt şi cu alte proteine, realizează traducerea codului genetic pentru
asamblarea aminoacizilor în lanŃuri polipeptidice, pe care apoi le eliberează în
matricea citoplasmatică sau în lumenul reticulului endoplasmatic.
Poliribozomii ataşaŃi reticulului endoplasmatic sintetizează proteine
destinate compartimentului extracelular, numite proteine „de export” sau
proteine „pentru uz intern”, cum sunt enzimele din lizozomi sau proteinele
din structura citomembranelor. Proteinele sintetizate de poliribozomii liberi vor
fi eliberate direct în matricea citoplasmatică.
7.2. Centrozomul (centrul celular)

A fost observat pentru prima dată în anul 1876 de către Edouard van
Beneden, prezenŃa lui în celulă fiind confirmată ceva mai târziu de către
Theodor Boveri.
Centrozomul este prezent în aproape toate tipurile de celule animale şi
umane, dar nu apare în celula absorbantă, în celula musculară striată şi în
hematii.
Localizare. În general, centrozomul se află în apropierea învelişului
nuclear sau în zona apicală a unor celule (în nefrocite sub platoul lor striat).
Centrozomul nu este un organit rigid, ci execută mişcări de mică amplitudine,
stabilind relaŃii cu zona Golgi şi cu zona mitocondriilor.
Morfologie şi ultrastructură. La microscopul optic în interfază
centrozomul este intens cromatic, prezentând 1-2 formaŃiuni distincte, numite
centrioli, înconjuraŃi de citoplasmă densă, omogenă şi slab colorată bazofil,
83
numită centrosferă, din care în timpul diviziunii celulare apar filamente radiare
ce se răspândesc în citoplasma limitrofă formând asterul fusului de diviziune.
La microscopul electronic centriolii apar ca nişte formaŃiuni cilindrice,
lungi de 0,5 µm şi cu diametrul de 0,15 µm. Peretele centriolului este format
din 9 tubuli dubli sau tripli, cu diametrul de circa 150-200 Ǻ. În exteriorul
peretelui se află dispuse două rânduri de sferule proteice suprapuse, din care îşi
vor avea originea filamentele scurte şi cele lungi ale fusului de diviziune.
Centriolii conŃin proteine bazice şi acide (contractile), mucopoliglucide, ARN
şi protein-enzime (fumaraza, succindehidrogenaza).
Figura 42 - Centriol în celulă pancreatică Figura 43 - SchiŃă 3D de centrioli

de găină, 180.000x (după Loewy et al., 1974) (după Fox, 1991)
FuncŃii
Centrozomul elaborează şi polimerizează proteinele de rezervă, iar în
timpul diviziunii celulare asigură sinteza proteinelor din fusul de diviziune,
coordonează mişcările intracelulare de tipul ciclozei pentru deplasarea
organitelor şi amestecul macromoleculelor citoplasmatice şi a mişcărilor cililor
şi flagelilor.
Centriolii asigură reorganizarea centrozomilor celulelor-fiice la
sfârşitul diviziunii celulare.
7.3. Reticulul endoplasmatic
Etimologie: reticullum lat.= reŃea mică
În anul 1954, Albert Claude şi Fullam, iar apoi George Emil Palade şi
Keith Porter au pus în evidenŃă la microscopul electronic în celule de
mamifere, de plante şi de bacterii o reŃea de canalicule, pe care le considerau
dezvoltate în raport cu gradul de diferenŃiere şi de activitate ale celulelor
respective.
Morfologie şi ultrastructură. Reticulul endoplasmatic este format din
cavităŃi polimorfe, cu diametrul de circa 250-3.000 Å, cu aspect de tubuli,
vezicule sau cisterne.
CompoziŃia chimică. CavităŃile reticulului endoplasmatic conŃin apă,
lipide, proteine şi substanŃe minerale.
84
RelaŃiile topo-funcŃionale ale reticulului endoplasmatic se stabilesc cu
pliurile interne ale plasmalemei, cu membrana externă a învelişului nuclear şi
cu spaŃiul perinuclear, cu complexul Golgi prin microveziculele de transfer şi
cu mitocondriile în urma răsucirii tubilor de reticul în jurul lor.
Originea organitului este explicată prin mai multe ipoteze: ar proveni fie
din componenŃii tubulari sau vacuolari existenŃi în citoplasmă din care s-ar
forma cavităŃi libere, ce se unesc apoi în reŃea; ar proveni din membrana
celulară; este considerat un sistem autonom capabil de reproducere în timpul
diviziunii celulare, prin aglomerarea membranelor organitului la cei doi poli ai
celulei-mamă.
Reticulul endoplasmatic neted (agranular, citomembrane β sau REN)

nu are ataşaŃi ribozomi pe faŃa externă a membranei lui, este alcătuit exclusiv
din tubuli în celulele ce sintetizează şi depozitează lipide şi în celule ce
elaborează hormoni steroizi (adipocite, hepatocite, celule pigmentare, celule
musculare striate, celule Leydig).
nucleu
cisterne
ribozomi ataşaŃi tubuli
REG REN
Figura 44 - SchiŃă a reticulului endoplasmatic neted şi granular după imagine SEM

(după Mescher, 2010)
Reticulul endoplasmatic granular (rugos, citomembrane α sau REG) a

fost observat la microscopul optic de către Solger în 1897, care i-a dat numele
de ergastoplasmă. Ia aspectul unor cisterne sau lame aplatizate, paralele şi
puternic bazofile pe preparate microscopice, dispuse în citoplasma bazală a
celulelor secretoare. Pe faŃa externă a membranei are ataşaŃi ribozomi, de unde
şi denumirea de rugos sau granular.
În funcŃie de tipul celular, reticulul endoplasmatic granular ia mai multe
aspecte şi denumiri astfel:
corpi tigroizi sau corpusculi Nissl în celulele nervoase,
corpii lui Berg în hepatocite,
ergastoplasmă în celulele pancreatice şi în celulele din glandele salivare.
La microscopul electronic reticulul endoplasmatic granular are aspect de

tubuli paraleli sau de canalicule cu diametrul de 50-150 Å, cu ribozomi ataşaŃi
85
sub formă de poliribozomi în rozetă, în spirală sau în şiruri paralele. Tubulii
sunt separaŃi între ei prin spaŃii cu diametrul de 150-350 Å, fiind bine
reprezentaŃi în celulele care secretă proteine de export (neuroni, fibroblaste,
celule glandulare, celule caliciforme).
ribozomi
tubuli
Figura 45 - Reticul endoplasmatic neted, Figura 46 - Reticul endoplasmatic granular,

cortex glandă suprarenale, 50.000x secŃiune celulă glandulară, TEM 90.000x
(după Bloom et al, 1975) (după Bloom et al, 1975)
FuncŃiile reticulului endoplasmatic

Reticulul endoplasmatic reprezintă aparatul circulator intracito-
plasmatic, ce asigură schimburile permanente dintre celulă şi mediul
extracelular, asigură şi reglează circulaŃia hidrică în celulă prin membranele lui
selective, asigură legătura directă a nucleului cu mediul extracelular, iar în
celulele nervoase are rol în difuzarea intracelulară a influxului nervos.
Reticulul endoplasmatic granular are rol în sinteza proteinelor „de
export” destinate cito-membranelor şi secreŃiei, iar cel neted are rol în sinteza
lipidelor, hormonilor steroizi, în metabolismul carbohidraŃilor şi în stocarea
calciului.
S-a reuşit punerea în evidenŃă a funcŃiei de detoxifiere, prin care
substanŃele xenobiotice de tipul barbituricelor, a morfinei, a codeinei, a
pesticidelor şi a substanŃelor cancerogene pot fi neutralizate prin procese de
oxidare, hidroxilare şi conjugare cu aminoacizi devenind astfel apoase, adică
epurabile.
7.4. Aparatul Golgi (complex sau zona Golgi)

A fost descris la sfârşitul secolului al 19-lea, în 1897 de către Camillo
Golgi ca un aparat reticular intern, pe secŃiuni din ganglion spinal de pisică
impregnate cu azotat de argint. După 1954, cu ajutorul microscopului
electronic, Dalton şi Felix au confirmat existenŃa organitului şi i-au dat numele
de aparat Golgi.
Organitul este prezent în majoritatea celulelor vertebratelor şi
nevertebratelor, la alge, fungi, plante şi om. ExcepŃie fac hematiile în care
organitul este absent.
86
Localizarea în citoplasmă poate fi peri-nucleară în celulele sferice,
juxta-nucleară în celulele prismatice, apicală în celulele piramidale,
subnucleară în celulele caliciforme.
Structura şi ultrastructura. La microscopul optic prin impregnare
argentică, organitul manifestă o mare plasticitate cu aspect de reŃea de
canalicule în celulele nervoase sau aspect de dictiozomi (discuri în fişic) în
celulele embrionare, celulele vegetale, celulele seminale şi celulele unor
nevertebrate. ExcepŃie fac hematiile în care organitul lipseşte şi celulele
musculare în care are un aspect rudimentar.
La microscopul electronic, complexul Golgi ia aspect de cavităŃi cu
diametrul de 60-90 Å şi conŃinut bogat în hidrolaze, ce pot lua diferite forme:
de tubuli sau saci golgieni suprapuşi, paraleli, uneori plani sau uşori
încurbaŃi; între saci sunt intervale de 60-200 Å, iar lumenul sacilor
măsoară circa 60-70 Å, fiind în număr de 3-10, mai mulŃi în celulele
secretorii; sacii prezintă o anumită polaritate, demonstrată de G.E.
Palade, având o faŃă concavă sau trans (distală) numită de maturare,
orientată spre plasmalemă şi o faŃă convexă sau cis (proximală) orientată
spre nucleu şi REG, cu rol de formare şi de sinteză a glucidelor;
de microvezicule sau vezicule de transfer cu aspect de cavităŃi sferoidale,
eliptice cu diametru de 300-500 Å, aflate în citoplasma dintre reticulul
endoplasmatic granular şi sacii golgieni; microveziculele îşi au originea
din tubulii REG şi au rolul de a transporta substanŃe de la nivelul
reticulului spre sacii golgieni;
de macrovezicule de secreŃie cu aspect de cavităŃi sferoidale sau ovoide,
cu diametru de 2.000-6.000 Å, ce se desprind din partea periferică
rotunjită a ultimilor saci golgieni, au un conŃinut fluid, dens la maturare şi
rol de a vehicula spre plasmalemă produşii formaŃi.
vezicule de
secreŃie
zona trans
saci
golgieni
zona cis
microvezicule
de transfer
Figura 47 - Aspecte schiŃate Figura 48 - Complexul Golgi pe

ale complexului Golgi secŃiune de vas deferent de şobolan,
(după Darnell et al., 1988) 65.000x (după Bloom et al., 1975)
CompoziŃia chimică. Organitul conŃine glucide, proteine, fosfolipide,

protein-enzime, substanŃe minerale, apă. În zona trans s-au pus în evidenŃă acid
ascorbic, lipoproteine, mucoproteine ş.a., iar la nivelul membranei sacilor
golgieni glicozil-tranferaze.
87
Originea aparatului Golgi este explicată prin ipotezele de formare din
membranele reticulului endoplasmatic, din plasmalemă sau din învelişul
nuclear.
FuncŃiile complexului Golgi
FuncŃia de condensare şi agregare a proteinelor presupune ca
precursorii proteici sintetizaŃi în ribozomii ataşaŃi membranelor REG să fie
transportaŃi spre sacii golgieni prin microveziculele de transfer, iar în saci va
avea loc condensarea, maturarea lor şi formarea unor proteine specifice.
FuncŃia de sinteză şi de secreŃie a poliglucidelor are loc în zona trans a
sacilor golgieni. Poate fi pusă în evidenŃă prin histoautoradiografie utilizând ca
precursor glucoza marcată.
FuncŃia de complexare, definitivare şi de formare a unor produşi de
secreŃie poate fi demonstrată prin electronomicroscopie şi histoautoradiografie,
când se observă că sacii centrali dintr-un pachet se transformă în granule de
mucus, din care se vor forma saci noi periferici cu rol în definitivarea unor
mucopoliglucide, mucoproteine şi glicoproteine.
FuncŃia neurosecretorie s-a demonstrat prin electrono-microscopie pe
diferite tipuri de neuroni, la care s-au observat granule de secreŃie dense la
fluxul de electroni în zona organitului.
FuncŃia de angajare în unele procese patologice, când organitul a fost
considerat ca loc de origine în formarea granulelor de melanină în stări
tumorale, iar în inflamaŃii s-a observat o hiperproducŃie de microvezicule.
7.5. Mitocondria
Etimologie: mitos gr.= fir, aŃă; chondrion gr.= granulă
Mitocondriile au fost observate şi evidenŃiate de către Robert Altmann

[1890] şi Albert von Kölliker prin coloraŃie specifică vitală cu verde Janus-B.
În 1897, Karl Benda a confirmat existenŃa organitului prin coloraŃie
specifică cu hematoxilină ferică.
Mitocondriile sunt organite specializate în producerea energiei necesară
activităŃilor celulei eucariote, fiind adevărate ”centrale energetice” în care
energia eliberată prin oxidarea unor substanŃe este convertită în ATP prin
procesul de fosforilare oxidativă. Ele se găsesc în aproape toate celulele
eucariote vegetale, animale şi umane, excepŃie făcând hematiile, în care lipsesc.
Celulele vegetale mai au şi alte organite, numite cloroplaste ce captează
energia luminoasă şi o transformă în ATP prin procesul de fotosinteză.
Localizarea în celulă a mitocondriilor este în funcŃie de necesarul de
ATP.
Morfologia mitocondriilor. La microscopul optic mitocondriile au fost
observate sub formă de granule şi filamente, ulterior sugerându-se că
organitele ar fi sediul respiraŃiei celulare, adică sediul utilizării oxigenului în
celulă. Abia după 1950 s-a putut preciza ultrastructura mitocondriilor cu
ajutorul microscopului electronic. CompoziŃia chimică, organizarea moleculară
şi funcŃiile mitocondriilor au putut fi studiate numai după izolarea lor prin
ultracentrifugare diferenŃială, realizată de Hogeboom, Schneider şi Palade în
88
1948. În 1952, Palade şi Sjöstrand, independent unul de celălalt, au elucidat
ultrastructura mitocondriei, pe secŃiuni de ficat.
Dimensiunile mitocondriilor sunt de circa 0,3-2 µm până la 10-12 µm
în celulele secretoare din acinii pancreatici, iar în ovocitele de broască Rana
pipiens sp. pot ajunge până la circa 20-40 µm.
Numărul mitocondriilor este variabil, în funcŃie de gradul de
diferenŃiere celulară şi de intensitate metabolică. Algele unicelulare au câte o
mitocondrie, în hematii lipsesc, în spermatozoid sunt 20-24 de mitocondrii, în
celulele renale circa 300, în hepatocite circa 1.000, iar în Amoeba sp. sunt până
la 500.000 de mitocondrii.
Forma mitocondriilor în celulele vii, studiate la microscopul în contrast
de fază sau filmate, este foarte variată, ele fiind în general alungite. Forma lor
este dependentă de procesele metabolice petrecute în celulă.
Figura 49 - Mitocondrie în celulă pancreatică de liliac, TEM 79.000x

(după Bloom et al., 1975)
Ultrastructura mitocondriei. La microscopul electronic mitocondria

are aspectul unei cavităŃi ovoidale sau sferice, mărginită de o membrană
externă cu grosimea de 60 Å, netedă şi continuă, care se poate deforma prin
invaginare datorită curenŃilor citoplasmatici. Membrana externă conŃine enzime
ce uşurează trecerea aminoacizilor şi a acizilor graşi din citosol spre
mitocondrie (coenzima A-ligaza, monoaminoxidaza -enzimă marker etc.).
Membrana internă a mitocondriei urmăreşte în general conturul
membranei externe, prezentând din loc în loc nişte invaginări sau pliuri de
forme variate, numite criste mitocondriale, cu aspect de lame sau de tubuli.
Membrana internă mitocondrială prezintă pe toată lungimea ei, inclusiv pe
criste, subunităŃi implicate în reacŃiile enzimatice funcŃionale specifice, numite
particule elementare sau oxizomi. Aceste particule elementare conŃin enzimele
lanŃului respirator şi ale fosforilării oxidative.
Prin membrana internă mitocondrială trec spre spaŃiul intern ioni, în
special cei de calciu şi magneziu, necesari activării enzimelor din matricea
mitocondrială, mai trec molecule de ADP şi ATP necesare desfăşurării
procesului de fosforilare activă, acizi graşi şi o serie de aminoacizi cum ar fi
glutamatul şi aspartatul, vehiculaŃi cu proteine cărăuşi sau translocatori
(translocaze, permeaze). Între cele două membrane ale mitocondriei se află un
spaŃiu numit spaŃiu perimitocondrial sau inter-membranar de circa 60-80 Å,
electrono-transparent, ce se prelungeşte şi în cristele mitocondriale.
89
Cristele pot fi orientate perpendicular sau paralel cu axul longitudinal al
organitului, pot fi rectilinii, ramificate, încrucişate în reŃea, compartimentând o
matrice fluidă numită matrice mitocondrială.
Matricea mitocondrială este în general omogenă, fiind formată din
proteine structurale şi contractile, ce contribuie la realizarea funcŃiilor
organitului, precum şi protein-enzime în număr ridicat (circa 200). Dintre
enzime cele mai importante sunt enzimele oxido-reducătoare ale ciclului
Krebs ca: fumaraza, malatdehidrogenaza (MDH), izocitratdehidrogenaza (DH),
citratsintetaza, aconitaza ş.a.
membrana externă
membrana internă
particulă elementară
criste
spaŃiu perimembranar ADN mitocondrial

matrice
granule matriceale
ribozomi
Figura 50 - Reprezentare schematică a componentelor structurale din mitocondrie

(după Bloom et al, 1975)
Mitocondria suferă o serie de modificări fiziologice ciclice, cu aspect de

umflare sau de condensare, datorate mecanismului prin care energia chimică
este transformată în energie mecanică.
În timpul mitozei, mitocondria se fragmentează la cele două celule-fiice,
iar în momentul reconstituirii învelişului nuclear fragmentele se reunesc şi
mitocondria îşi reia aspectul normal.
CompoziŃia chimică a mitocondriei este de circa 70% proteine, 20%
lipide, 0,5% acizi nucleici, ioni, vitamine şi apă. Membrana externă conŃine
circa 60% proteine şi 40% lipide din care predomină colesterolul, iar cea
internă conŃine 80% proteine şi 20% lipide fără colesterol, dar conŃine
cardiolipin în concentraŃie mai mare faŃă de membrana externă. Acesta face ca
membrana internă să fie mai puŃin permeabilă, constituind un fel de barieră
între matricea mitocondrială şi restul organitului.
Matricea mitocondrială are o structură filamentoasă, conŃinând proteine,
acizi nucleici, apă, ioni de calciu, magneziu, potasiu, clor şi nişte granule
osmiofilice, numite ribozomi mitocondriali. Moleculele de ADN din matricea
mitocondrială, ca şi proteinele ribozomale din granule sunt diferite structural
de cele aflate în nucleu.
90
Replicarea moleculei de ADN mitocondrial nu este sincronă cu replicarea
ADN-ului nuclear, nu este continuă, ci este mai lentă şi independentă de
aceasta.
În anul 1957 Chevremont, prin ultracentrifugare diferenŃială şi prin
histoautoradiografie, a pus în evidenŃă ADN-ul mitocondrial, cu aspect circular
la protozoare, moluşte, levuri, peşti şi mamifere. ARN-ul mitocondrial este
format în matrice sub controlul direct al ADN-ului şi are rol în controlul
genezei membranei mitocondriale.
Mitocondria stabileşte raporturi cu nucleul celulei prin puncte de contact,
când la scurte intervale de timp au loc schimburi de substanŃe la acest nivel, cu
reticulul endoplasmatic neted ai cărui tubuli înconjoară mitocondriile, cu
centrozomul şi cu plasmalema.
Originea mitocondriei este explicată prin mai multe ipoteze, prin care
mitocondria ar prezenta o autonomie genetică parŃială datorită acizilor nucleici
din matricea ei, astfel că ea se poate auto-regenera fie prin formare de
mitocondrii noi, fie prin clivaj sau înmugurire din mitocondrii deja existente,
fie prin formare din alte citomembrane (înveliş nuclear, membranele
complexului Golgi, plasmalemă).
FuncŃiile mitocondriei. Mitocondria este principalul furnizor de
energie necesară activităŃilor celulare, este considerată sediul respiraŃiei
celulare şi sediul unor enzime, ioni şi al sintezei de hormoni steroizi (în
celulele glandelor suprarenale).
În stări patologice, cum ar fi ischemia, se observă fragilitatea organitului
prin ruperea citomembranelor şi scăderea densităŃii matricei mitocondriale, în
stări de inaniŃie scade numărul mitocondriilor şi cel al cristelor, iar la indivizii
cu epilepsie mitocondriile iau aspectul de umflare permanentă.
Prin tehnici de inginerie genetică, s-a constatat că genele mitocondriale
provin numai de la mamă, cu importanŃă în diagnosticarea timpurie a unor
boli genetice (boala Leber) şi în stabilirea filogenetică a descendenŃilor Evei.
7.6. Lizozomii
Etimologie: lysis gr.= dizolvare, distrucŃie; soma gr.= corp, corpuscul
Sunt organite permanente implicate în digestia celulară. Au fost

descoperiŃi în 1951 de către Christian de Duve şi Jaques Berthet, în
omogenatele de ficat şi de rinichi, care prin ultracentrifugare diferenŃială au
sedimentat în fracŃiuni bogate în hidrolaze.
În 1954 la microscopul electronic, Starus a confirmat existenŃa
lizozomilor în celule, iar în 1956 Nikolai Novikoff le-a descris organizarea
ultrastructurală.
Localizare. În cele mai variate tipuri de celule lizozomii apar în
citoplasma periferică sau uneori concentraŃi în zona sacilor golgieni. ExcepŃie
fac hematiile în care lizozomii lipsesc.
Morfologie. Lizozomii sunt cavităŃi sferice sau ovoidale, mărginite de
membrane, cu dimensiuni medii de 0,25-0,8 chiar de 1,5 µm.
91
Structura şi ultrastructura lizozomilor. IniŃial, lizozomului i s-a
descris o membrană unică trilaminată lipoproteică de circa 80 Å grosime, dar
în 1957 Maunsbach a descris lizozomi cu membrană dublă în nefrocite. Între
membrana şi matricea lizozomală există un spaŃiu liber numit halou.
lizozom primar lizozom secundar telolizozom
autolizozom corp rezidual
fagozom
digestie
Figura 51 - Lizozomi din celule din vas deferent Figura 52 - Tipuri de lizozomi
de şobolan, 65.000x (după Bloom et al., 1975) (după Johnson, 1991)
CompoziŃia chimică. Matricea lizozomală este neomogenă şi conŃine

între 40-50 de enzime hidrolazice ce pot degrada practic orice componentă a
celulei. De exemplu, acizii nucleici sunt degradaŃi prin ribonucleaza acidă şi
dezoxiribonucleaza acidă, esterii fosforici sunt degradaŃi prin fosfataza acidă
ca enzimă marker lizozomală, proteinele sunt degradate prin colagenaze,
catepsine B, C şi D, glicogenul prin α-glicozidază, mucopoliglucidele prin α-
manozidază, β-galactozidază şi β-glucuronidază, iar lipidele prin
sfingomielinaze ş.a. Cea mai mare parte a enzimelor sunt localizate în matricea
lizozomală, altele sunt pe membrana organitului, iar restul apar şi în matrice şi
pe membrană. Fosfataza acidă şi arilsulfataza sunt considerate enzime marker
pentru identificarea lizozomilor.
Matricea lizozomală mai conŃine proteine, fosfolipide, glicolipide,
flavine, acid hialuronic, electroliŃi şi apă.
În mod normal, enzimele lizozomale nu sunt active, deoarece s-ar
produce distrugerea necontrolată a conŃinutului celular. LatenŃa enzimelor se
datorează integrităŃii şi impermeabilităŃii membranei lizozomale, care ori de
câte ori este afectată, se produce pierderea latenŃei enzimelor lizozomale, adică
activarea lor, dar numai la un pH acid de 4-6.
Formarea lizozomilor. Enzimele lizozomale sunt sintetizate în
ribozomii ataşaŃi REG, se acumulează în lumenul acestuia de unde vor fi
transportate prin microvezicule de transfer către zona Golgi. În zona cis
golgiană (primii 2 saci), pentru segregarea specifică a enzimelor lizozomale
esenŃială este prezenŃa unui rest de manoză-6-fosfat, recunoscută de un
receptor specific din membrana sacilor golgieni.
În funcŃie de aspectul electronomicroscopic şi de compoziŃia chimică,
lizozomii se împart în trei categorii:
lizozomii primari cu matrice nestructurată, ce conŃin seturi incomplete de
enzime hidrolazice, au dimensiuni mici, sunt consideraŃi lizozomi tineri
cu durată de viaŃă mai scurtă, de circa 24-48 de ore;
92
lizozomi secundari cu matrice structurată, ce conŃin pe lângă enzimele
hidrolazice şi alte componente biochimice, chiar particule endocitate de
celulă, au dimensiuni mai mari şi durată de viaŃă mai lungă, de la câteva
zile la câteva săptămâni;
lizozomi reziduali (corpi reziduali sau telolizozomi) fără conŃinut
enzimatic, numai cu resturi de substanŃe nedigerate, granule de
lipofuscină şi de hemosiderină, ce apar sub formă lamelară sau de
incluzii omogene, numite corpi reziduali.
FuncŃiile lizozomilor
Lizozomii sunt implicaŃi în procesele de digestie intracelulară normală
şi patologică, prin conŃinutul lor hidrolazic. Datorită enzimelor proprii, ei
transformă substanŃele macromoleculare preluate prin aport endocitar, ca şi
propriile molecule în componente de bază necesare metabolismului celular.
Lizozomii participă la procesele de apărare prin digestia micro-
organismelor ajunse în celulă. Ei sunt principalele organite ale macrofagelor,
leucocitelor polimorfonucleare, monocitelor, adică ale celulelor specializate în
funcŃia de apărare a organismului.
Lizozomii participă la procesele de auto-regenerare tisulară, adică
celulele degenerate şi îmbătrânite, care nu mai pot îndeplini funcŃii, sunt
supuse unui proces de autoliză realizată de lizozomii proprii, proces prin care
practic celulele se autodistrug. Acest proces este repetat, dar în proporŃii mai
mici, când se produce auto-regenerarea unor componente sau organite celulare
uzate.
În boala numită mucopolipidoza II enzimele lizozomale nu posedă
semnalul de recunoaştere tip manoză-6-fosfat, astfel că enzimele lizozomale
sintetizate în cantitate normală sunt eliberate în spaŃiul extracelular, de unde nu
mai pot fi recaptate.
Alte defecte în funcŃia lizozomilor sunt caracterizate de lipsa uneia sau a
mai multor enzime lizozomale, în boli genetice numite tezaurismoze
lizozomale, când în lizozomi se acumulează lipide sau poliglucide nedigerate,
compromiŃând funcŃia lor în celulă şi a celulei în organism. În aceste cazuri
cele mai afectate organe sunt creierul, ficatul şi splina, iar acumularea
produşilor de stocare este lentă. Exemple de tezaurismoze lizozomale de
depozit sunt maladia Gaucher cu absenŃa glicocerebrozidazei, maladia
Nieman-Pick cu absenŃa sfingomielinazei, maladia Tay-Sachs cu lipsa
acetilhexozaminidazei, leucodistrofia metacromatică cu lipsa arilsulfatazei,
maladia Pompé cu lipsa enzimelor glicogenolitice, boli care au fost descrise
clinic chiar înainte de a se descoperi lizozomii.
7.6.1. Mecanismele digestiei celulare
Digestia localizată este un proces care se desfăşoară atunci când

conŃinutul enzimatic lizozomal este eliberat în diferite compartimente ale
aparatului vacuolar, adică în fagozomi, autozomi etc. În funcŃie de natura
materialului conŃinut în aparatul vacuolar, digestia localizată poate fi sub formă
de heterofagie şi autofagie.
93
Heterofagia se realizează prin digestia cu ajutorul lizozomilor a substanŃelor
exogene, a substanŃelor nutritive, a bacteriilor sau a virusurilor, înglobate în
celulă prin endocitoză în vacuole specifice, numite fagozomi sau pinozomi.
Procesul de heterofagie este legat de nutriŃia celulei şi de mecanismele ei de
apărare. Fagozomii sau pinozomii sunt antrenaŃi prin mişcările citoplasmatice
către interiorul celulei, unde se apropie de lizozomii primari cu care fuzionează
într-o singură vacuolă numită fagolizozom sau lizozom secundar, în interiorul
căruia enzimele hidrolazice încep procesul de digestie a produsul înglobat,
proces a cărui durată este diferită în funcŃie de complexitatea materialului
endocitat. În urma acŃiunii enzimatice, se obŃin molecule mici de proteine,
hidraŃi de carbon şi lipide, care vor traversa membrana fagolizozomului, fiind
puse la dispoziŃia celulei pentru refacerea componentelor citoplasmatice.
Autofagia este procesul de digestie intra-citoplasmatică cu ajutorul enzimelor

lizozomale a organitelor din celula respectivă, care şi-au terminat activitatea şi
se află în diferite grade de degenerare şi dezintegrare. În felul acesta, lizozomii
intervin în procesul de reînnoire (turnover) a componentelor din celula
normală. În jurul organitelor sau a porŃiunilor de organite degradate, citosolul
elaborează o endomembrană delimitantă pentru a le separa de restul celulei. În
felul acesta se realizează o vacuolă numită autofagozom, care se va uni cu
lizozomul primar formând o vacuolă unică numită autofagolizozom. În
interiorul acestei vacuole, enzimele lizozomale descompun materialul organic
în molecule mici de proteine, lipide sau glucide, care vor fi puse la dispoziŃia
celulei pentru edificarea de noi structuri.
REG complex Golgi

lizozom primar
lizozom primar
vacuole de autofagie
fagocitoză
corp rezidual
fagozom
vacuole de heterofagie
pigment lipofuscinic
exocitoză corp rezidual
Figura 53 - SchiŃă reprezentând rolul lizozomilor în heterofagie şi autofagie

Crinofagia este un caz particular de autofagie ce se observă în celulele

secretorii exocrine şi endocrine, în care în unele faze de hiperactivitate celulară
se acumulează un surplus de vezicule secretorii ce nu mai ajung să fie
exocitate. Surplusul secretat va fi digerat cu ajutorul enzimelor lizozomilor
primari, cu care veziculele secretorii fuzionează într-o vacuolă unică
autofagolizozomală. Prin crinofagie, moleculele mici rezultate trec în citosol,
unde vor suferi procese noi de reutilizare.
94
Din digestia materialului exogen în fagolizozomi sau a materialului
endogen în autolizozomi pot rămâne resturi nedigerabile, care se acumulează şi
transformă vacuolele respective în corpi reziduali sau telolizozomi. Aceştia
reprezintă etapa finală în procesul digestiei intracelulare, corpii reziduali
derivând din lizozomii secundari heterofagi sau autofagi.
Corpii reziduali au talie mare, sunt delimitaŃi de membrană şi prezintă o
matrice heterogenă, în care apar resturi mielinice, pigmenŃi sau granule de
diferite dimensiuni. La nivelul lor, hidrolazele acide sunt foarte reduse
cantitativ sau chiar pot lipsi.
Corpii reziduali sunt eliminaŃi în cea mai mare parte în exteriorul celulei
prin procesul de exocitoză. În unele celule însă, ei pot fi depozitaŃi în citosol
până la moartea celulei respective sau pot constitui elemente de stabilire a
gradului de degenerescenŃă celulară.
Autoliza este un proces de autodigestie, ce se poate realiza pe suprafeŃe

mari, producând modificări degenerative ale celulei în cauză, care se
finalizează prin moarte celulară sau se poate realiza pe suprafeŃe limitate,
procesele fiind reversibile, fără moartea celulei.
Autoliza este provocată de distrugerea membranei lizozomale, urmată de
eliberarea enzimelor hidrolazice în citosol. Procesul se poate limita la un număr
redus de lizozomi, când autoliza este limitată sau se poate produce pentru un
număr mare de lizozomi, când autoliza este generalizată, cu procese
degenerative ireversibile.
Autoliza se poate desfăşura în condiŃii fiziologice normale, când are loc
îndepărtarea celulelor uzate şi îmbătrânite, urmată de apariŃia unor celule noi,
tinere, adică regenerarea Ńesutului respectiv. În cazul diviziunilor celulare are
loc o autoliză limitată pe durata profazei, cu autoliza învelişului nuclear, şi a
telofazei cu autoliza fusului de diviziune.
În condiŃii patologice, autoliza este totală. Astfel, membranele
lizozomale pot fi distruse de substanŃe medicamentoase, toxine bacteriene sau
de perturbări ale metabolismului celular. În cazul în care se distruge membrana
celulară, iar conŃinutul lizozomilor se eliberează în spaŃiul extracelular, se
produce o autoliză pe suprafeŃe întinse de Ńesut, adică necrozarea.
Prin degradarea antigenelor pătrunse în celulă, lizozomii joacă un rol
important în procesele imunologice, pentru că pun la dispoziŃia celulei
competente imunologic informaŃiile necesare în procesul de autoapărare.
7.7. Proteazomii
Sunt structuri formate din complexe proteice mari ce se găsesc în toate

celulele eucariote, localizaŃi atât în nucleu cât şi în citoplasmă, precum şi în
unele bacterii. Proteazomii sunt parte componentă majoră într-un mecanism
prin care celulele îşi reglează concentraŃia unor proteine speciale şi le
degradează pe cele defecte. Proteinele defecte sunt marcate pentru degradare
de o proteină, numită ubiquitină.
95
ImportanŃa degradării proteolitice din celule şi rolul ubiquitinei în
procesul proteolitic au fost recunoscute în 2004 prin acordarea premiului Nobel
în Chimie cercetătorilor Aaron Ciechanover, Avram Hershko şi Irwin Rose.
Morfologie şi structură. Dimensiunea proteazomului este relativ

constantă, fiind de circa 150/115 Å. Ca structură, proteazomul este un complex
mare în formă de butoi ce conŃine un „miez” din 4 inele stivuite în jurul unui
por central. Inele interioare formează o cavitate de 53 Å în lărgime, cu toate că
intrarea ei este îngustă de doar 13 Å, sugerându-se astfel că proteinele-substrat
ar trebui să fie parŃial desfăcute pentru a putea intra.
Figura 54 - Proteazom, vizualizare longitudinală şi transversală

(după Thomas Splettstoesser, PyMol DeLano Scientific LLC)
por central
inel
exterior
inel exterior
inele interioare
Figura 55 - Proteazom 20S, model 3D (ansamblu şi transversal)

(după Thomas Splettstoesser, PyMol DeLano Scientific LLC)
FuncŃiile proteazomilor
Calea de degradare proteazomală este esenŃială pentru multe procese
celulare, ce includ ciclul celular, reglarea expresiei genelor, răspunsurile la
stress-ul oxidativ, la infecŃie, la şocul termic, reglarea creşterii plantelor, în
apoptoză.
Activitatea incompletă a proteazomilor a sugerat explicarea unor boli
neuro-degenerative, cum ar fi boala Parkinson şi boala Alzheimer, ce implică
agregarea de proteine insolubile defectuos sintetizate, ce eliberează
neurotoxine printr-un mecanism ce încă nu este bine cunoscut.
Proteazomii mai joacă un rol deschis în funcŃia sistemului imun
adaptativ.
S-a demonstrat că inhibitorii proteazomilor au activitate efectiv anti-
tumorală în celulele in vitro, inducând apoptoza prin întreruperea degradării
regulate a proteinelor ciclului celular de creştere.
96
7.8. Complexul exozom
Începând cu anul 1997, numeroşi cercetători şi-au îndreptat atenŃia spre

un complex multi-proteinic implicat în degradarea diferitelor tipuri de ARN, ce
a fost ulterior denumit complexul exozom. El este prezent atât în celulele
procariote cât şi în cele eucariote, la bacterii având o structură moleculară mai
simplă, cu aceleaşi funcŃii, dar numindu-se degradozom.
ObŃinerea de complexe exozomi din celulele eucariote a fost posibilă
abia în anul 2001 (Brouwer et al., Chen et al.).
Complexul exozom este un component celular ce nu poate fi evidenŃiat
prin metodele actuale de microscopie, fiind mai degrabă un component
biochimic ce poate fi izolat şi analizat doar prin procedee biochimice şi
biofizice.
Figura 56 - Exozom, model 3D (după http://www.rcsb.org/pdb/explore )
În celulele eucariote, complexul exozom se află în citoplasmă, nucleu şi

mai ales în nucleol. El este alcătuit din 6 protein-enzime din clasa
ribonucleazelor, dispuse în formă de inel. Peste acest agregat molecular de
formă inelară se suprapun alte trei proteine globulare, numite proteine S-1, în
felul acesta cele 9 proteine vor constitui o structură cristaloidă ce reprezintă
miezul complexului exozom. Acestuia i se adaugă 2 proteine asociate, prima
notată Rrp44 şi a doua notată PMScl-100, ambele fiind ribonucleaze
hidrolitice implicate în scindarea legăturilor nucleotidelor doar în prezenŃa
apei. În afară de aceste două categorii de proteine (proteinele miezului
exozomului şi cele asociate lui) mai există numeroase alte proteine din
citoplasmă sau nucleu ce pot interacŃiona cu complexul exozom influenŃându-i
activitatea, drept pentru care sunt numite proteine reglatorii. Atât proteinele
miezului complexului exozom, cât şi proteinele asociate sunt proteine
esenŃiale. Dacă expresia lor este oprită în mod artificial, creşterea celulară
încetează şi survine moartea celulei.
exozom de archaea exozom eucariot
Figura 57 - Organizarea subunităŃilor complexului exozom:

la archaea apar 4 proteine diferite, iar la eucariote 9 proteine diferite
(după http://en.wikipedia.org/wiki/Exosome_complex/)
97
FuncŃiile complexului exozom
FuncŃia complexului exozom este, în principal, enzimatică. Aşa cum s-a
menŃionat, proteinele miezului complexului exozom aparŃin clasei
ribonucleazelor, ele fiind implicate în procesarea ARN-mesager şi a ARN-
ribozomal.
AcŃiunea complexului exozom asupra ARN este atât exoribonucleolitică
(degradarea ARN fiind efectuată de la un capăt al moleculei), dar şi
endonucleolitică (clivajul ARN fiind efectuat în interiorul moleculei).
Prin aceasta, complexul exozom efectuează controlul celular al
cantităŃii de ARN, recunoscând şi degradând complexele proteine-ARN
neprocesate, greşit procesate sau instabile încă înainte de ieşirea lor din nucleu.
ImplicaŃii medicale. Se ştie în prezent faptul că în boli autoimune ca
sclerodermia, polimiozita sau dermatomiozita, auto-anticorpii sunt direcŃionaŃi
împotriva proteinelor complexului exozom, blocându-le astfel activitatea.
Inhibarea complexului exozom poate fi realizată, în tratarea unor tumori
solide, cu ajutorul unui medicament antimetabolit, numit fluoruracil.
7.9. Exozomii vezicule

Complexul exozom nu trebuie confundat cu exozomii vezicule, care sunt
structuri delimitate de citomembrane, cu diametrul de 50-90 nm, prezente
într-un mare număr de celule de mamifere, fiind foarte numeroşi în celulele
din sistemul imun (celulele dendritice sau celulele B).
Exozomii vezicule au fost observaŃi pentru prima dată în eritrocitele
imature, numite reticulocite. Natura proteinelor din aceşti exozomi vezicule
variază în relaŃie cu celula în care s-au format, dar proteina lor marker este
considerată exocarta-databaza.
Exozomii vezicule se formează dintr-o invaginare a membranei celulare
(plasmalema), vezicula rezultată, numită endozom, fiind endocitată şi
fragmentată într-un număr de microvezicule care, după ce vor fi expulzate din
celulă, se vor numi exozomi vezicule. Membrana lipoproteică ce le delimitează
conŃine liganzii comuni ai plasmalemei din care provine.
Exozomii formaŃi în condiŃii normale sau patologice conŃin, pe lângă
aproximativ 31 de proteine diferite, ARNm şi tipuri de ARN funcŃionali, care
pot fi transferaŃi dintr-o celulă în alta, influenŃând sinteza de proteine în celula
receptoare. Acest ARN a fost numit ARN-navetist exozomal.
ImplicaŃii medicale. Exozomii vezicule derivaŃi din celulele dendritice
ale sistemului imun exprimă antigenii MHC I şi MHC II (antigenii
histocompatibi-lităŃii majore) şi intervin în declanşarea răspunsului specific
al celulelor T.
Analiza exozomilor aflaŃi ca microvezicule în urină este utilizată în
diagnosticul cancerului prostatei, iar a celor din sânge în diagnosticul unor
tumori solide cu diverse localizări. Analiza ARN din exozomii circulanŃi este
folosită pentru evidenŃierea mutaŃiei ce a indus malignizarea.
98
7.10. Peroxizomii
Peroxizomii sunt organite celulare cu capacitate de a produce şi de a

descompune peroxidul de hidrogen (apa oxigenată). Peroxizomii sunt organite
prezente în citosolul celulelor animale, vegetale şi umane.
În 1954 au fost observaŃi la microscopul electronic de către J. Rhodin, în
celulele tubilor contorŃi proximali din rinichi, ca nişte structuri subcelulare pe
care le-a numit ”microbodies”. Ulterior, conceptul de peroxizomi ca organite
distincte a fost dezvoltat de Christian de Duve şi colaboratorii săi, prin studii
de fracŃionare a celulei hepatice, când s-a pus în evidenŃă o fracŃiune
subcelulară având ca enzime-markeri: uratoxidaza, catalaza şi D-amino-
acidoxidaza.
Numărul peroxizomilor diferă de la un tip celular la altul, iar în aceeaşi
celulă variază în funcŃie de momentul ei metabolic. În multe celule, chiar şi în
cea hepatică, numărul peroxizomilor poate fi mai mare decât cel al lizozomilor.
Formă şi dimensiuni. Peroxizomii au formă sferică sau ovală, uneori cu
contur neregulat cu prelungiri, cu diametrul de 0,5-1,5 µm pentru
macroperoxizomi şi de 0,1-0,4 µm pentru microperoxizomi.
Ultrastructura peroxizomilor. La exterior peroxizomii sunt delimitaŃi
de o membrană unică trilaminată, cu o grosime de 65-80 Å, permeabilă
pentru ioni şi molecule mici. Membrana peroxizomală are o compoziŃie
asemănătoare cu a membranei RE, dar diferă de aceasta prin unele polipeptide
şi enzime structurale.
granule de glicogen
peroxizom
ribozomi liberi
Figura 58 - Peroxizom, TEM 186.000x (după Loewy et al., 1974)
La interior peroxizomul prezintă o matrice densă, fin granulată. În unele

celule, matricea are o zonă centrală, numită miez ocupată de un cristaloid cu
structură ordonată, format din mănunchiuri paralele de tubuli denşi la fluxul de
electroni.
Origine. Peroxizomii pot lua naştere mai rar, direct din RE, prin dilatarea
şi desprinderea anumitor părŃi terminale ale cisternelor acestuia, cu reacŃie
pozitivă pentru catalază. Mai des însă, peroxizomii se formează prin
conlucrarea dintre RE şi complexul Golgi, nefiind încă precizat mecanismul
molecular prin care proteinele peroxizomale pătrund în organit. Se pare că
99
unele enzime (catalaza şi uratoxidaza) sunt direcŃionate către peroxizom direct
prin citosol din ribozomii liberi, iar altele din REG.
CompoziŃia chimică. Peroxizomii conŃin proteine, lipide şi enzime
speciale, cum ar fi catalaza ca marker peroxizomal (reprezintă 33% din
protein-enzimele peroxizomului), uratoxidaza (uricaza), D-aminoacidoxidaza,
enzimele ciclului glioxilat ş.a.
FuncŃiile peroxizomilor
Peroxizomii intervin în metabolismul peroxidului de hidrogen în două
etape. În prima etapă, prin acŃiunea oxidazelor se produce peroxidul de
hidrogen din D şi L-aminoacid, acid lactic şi alte substanŃe. În a doua etapă,
catalaza desface peroxidul de hidrogen, care este toxic pentru celulă în
molecule de oxigen şi apă. În acest fel are loc oxidarea alcoolilor, a fenolilor, a
acidului formic şi a formaldehidei, manifestându-se rolul de detoxificator al
diferitelor molecule ajunse în celulă.
Prin acŃiunea uratoxidazei, peroxizomii sunt implicaŃi în degradarea
purinelor (adenina şi guanina) şi prin aceasta în metabolismul acizilor
nucleici.
Peroxizomii conŃin un sistem enzimatic activ pentru beta-oxidarea
acizilor graşi, fapt dovedit şi în celulele animale. Peroxizomii împart această
funcŃie cu mitocondriile, fiind însă mai puŃin activi. S-a observat că procesul
beta-oxidării peroxizomale se desfăşoară la un nivel crescut în celulele ficatului
după o dietă bogată în lipide. Peroxizomii pot activa şi oxidarea acizilor graşi,
cum ar fi palmitatul şi laureatul, intervin în biosinteza glicerolipidelor prin
dihidro-acetono-fosfatacil-transferaza prezentă în ei.
Se presupune că peroxizomii ar avea şi rol în termogeneză producând
căldură prin adaptare la frig, fiind în număr mare în celulele Ńesutului adipos
brun.
ImplicaŃii medicale. Se cunosc două boli peroxizomale congenitale,
acatalesemia, prin care la indivizii afectaŃi se observă lipsa catalazei în
peroxizomi încă de la naştere, şi sindromul cerebro-hepato-renal Zellweger,
prin care indivizii afectaŃi au număr redus de peroxizomi în celule şi un
conŃinut enzimatic alterat.
Hipertiroidia determină o proliferare hepatică a peroxizomilor cu
creşterea accentuată a activităŃii catalazei şi a beta-oxidării acizilor graşi cu lanŃ
lung.
În adrenoleucodistrofii, ca maladii genetice letale, caracterizate prin
distrugerea progresivă a substanŃei albe din creier şi a corticosuprarenalei, s-a
descris o diminuare a funcŃiei peroxizomilor de oxidare a acizilor graşi cu lanŃ
lung de atomi de carbon.
Christian de Duve a atras atenŃia asupra relaŃiei dintre peroxizomi şi
cancer, afirmând că una dintre cele mai constante trăsături biochimice ale
tumorilor canceroase este activitatea catalazică scăzută în celulele hepatice la
animalele cu tumori. El a observat că peroxizomii pot fi încă identificaŃi în
tumorile cu creştere lentă, dar ei lipsesc total în tumorile cu creştere rapidă.
100
1. DescrieŃi sumar organitele citoplasmatice granulare de mici

dimensiuni.
2. DescrieŃi sumar organitele sintezei de proteine din celulă.
3. IdentificaŃi organitele sintezei de lipide din celulă.
4. DescrieŃi aspectul organitelor văzute la MO.
5. EvidenŃiaŃi prin comparaŃie rolul fiecărui organit.
Test de evaluare
notat cu 1 punct.
Întrebarea 1. Ribozomii conŃin:

a. [ ] lipide şi glucide
b. [ ] hormoni
c. [ ] ARN
Întrebarea 2. La ME, reticulul endoplasmatic poate lua aspect de:

a. [ ] cavităŃi polimorfe, cisterne
b. [ ] tubuli în reŃea
c. [ ] bastonaşe
Întrebarea 3. Aparatul Golgi apare în:

b. [ ] hematii
c. [ ] celulele animale, vegetale şi umane
Întrebarea 4. Mitocondria este localizată:

a. [ ] în nucleu
b. [ ] în citoplasmă
c. [ ] acolo unde este nevoie de ATP
Întrebarea 5. Lizozomii sunt localizaŃi în:

a. [ ] nucleu
b. [ ] în citoplasma periferică
c. [ ] în mitocondrii
Întrebarea 6. Proteazomii sunt localizaŃi în:

a. [ ] nucleu
b. [ ] citoplasmă
c. [ ] plasmalemă
101
Întrebarea 7. Complexul exozom este:
a. [ ] un component biochimic
b. [ ] o bacterie
c. [ ] un component nuclear
LUCRARE DE CONTROL
pagină.
Rezumat
Unitatea de ÎnvăŃare ”Organitele citoplasmatice” conŃine capitolul
7 referitor la studiul organitelor citoplasmatice atât morfologic-structural-
ultrastructural cât mai ales al funcŃiilor îndeplinite în celule.
Obiectivul urmărit constă în familiarizarea studenŃilor cu
terminologia specifică temei de studiu şi posibilitatea de comparare a
datelor teoretice cu cele observate la microscopul optic de laborator.
Materialul ce corespunde Capit. 7 este structurat pe zece
subcapitole şi un paragraf.
102
Bibliografie
Philadelphia.
5. Cadar Mirela E., 2006, Biologie celulară, Edit. AcademicPres, Cluj-Napoca.
8. Cotea V. Corneliu, 1990, Biologie celulară, Curs, Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la
Brad”, Iaşi.
Paris.
10. De Duve Christian, 1983, Une visite guidée de La Cellule Vivante, De Boeck Universite,
Bruxelles.
12. Goodsell David, 2007, Exosomes -Molecule of the Month, doi: 10.2210/rcsb_pdb/mom_2007_2
13. Johnson E.K., 1991, Histology and Cell biology, Williams and Wilkins, Baltimore,
Maryland.
18. www.nature.com
21. www.science.com
103
CAPITOLUL 8
EXPANSIUNILE SUPRAFEłEI CELULARE
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 8 104
EXPANSIUNILE SUPRAFEłEI CELULARE 105
8.1. Expansiunile temporare 105
8.2. Expansiunile permanente 106
8.2.1. Mecanismul de mişcare al cililor şi flagelilor 107
Rezumat 110
Bibliografie 110

Vor putea explica teoretic şi practic la microscopul optic
expansiunile de suprafaŃă celulară.
Vor cunoaşte deosebirile dintre expansiunile temporare şi cele
permanente de suprafaŃă celulară.
Vor putea descrie tipurile de expansiuni ale suprafeŃei celulare mai
des întâlnite şi a rolului lor pentru celule.
datelor primare.
104
EXPANSIUNILE
SUPRAFEłEI CELULARE
SuprafaŃa celulară poate suferi o serie de modificări temporare în funcŃie

de necesităŃi sau modificări permanente prin adaptare, cu aspect de
expansiuni.
8.1. Expansiunile temporare

Expansiunile temporare constau în schimbarea morfologiei membranei
celulare pe perioade limitate de timp, modificări ce dispar odată cu încetarea
activităŃii celulare şi care pot reapărea în altă zonă a celulei în funcŃie de
necesităŃile ei. Din această categorie fac parte membranele ondulante, vălurile
citoplasmatice şi pseudopodele.
Membranele ondulante şi vălurile citoplasmatice au dimensiuni medii

de 0,05-0,2 µm, au forme foarte variabile, cuprinzând o cantitate redusă de
citoplasmă şi acŃionează doar într-o anumită zonă celulară. În zonele de
formare a acestor modificări lipsesc organitele celulare.
Mecanismele de apariŃie a acestor modificări temporare sunt determinate
de transformarea zonală a stării de agregare a citoplasmei, ca urmare a
acumulării ionilor de calciu în anumite zone ce acŃionează asupra reŃelelor
proteice contractile din citoschelet.
Rolul acestor modificări este de a deplasa în citosol o serie de substanŃe,
molecule sau ioni, necesare metabolismului celular, sau a unor produşi de
secreŃie ce urmează a fi eliberaŃi în spaŃiul extracelular.
Pseudopodele sunt modificări temporare ale suprafeŃei celulare, sub

forma unor evaginaŃii cu aspect de deget de mănuşă, prin care celulele au
posibilitate de deplasare spre un stimul chimic, cu rol de nutriŃie a celulei sau
de apărare.
Mecanismul de formare a pseudopodelor este sub dependenŃa
receptorilor din membrană, iar apariŃia lor reprezintă răspunsul celular
secundar, consecutiv legării ligandului de receptor. Pseudopodele apar în urma
modificării structurii citoscheletului, respectiv a stării de agregare a reŃelelor
fibrilare prin polimerizarea şi depolimerizarea moleculelor proteinelor
contractile şi a tranziŃiilor sol-gel din citosol. Pseudopodele dispar în momentul
realizării endocitozei, când o parte a pseudopodului înconjoară particula
endocitată formându-i o membrană proprie, restul revenind în structura
plasmalemei. Forma, poziŃia şi dimensiunile pseudopodelor sunt variabile de la
un tip celular la altul şi chiar pe suprafaŃa aceleiaşi celule.
Rolul pseudopodelor este de a asigura deplasarea organismelor
monocelulare (Amoeba sp.) şi de a capta particule supuse procesului de
endocitoză în scop de apărare (macrofage).
105
direcŃie de deplasare
plăci de aderenŃă
substrat
pseudopod
fibre de retracŃie
Figura 59 - Schemă reprezentând deplasarea unor celule cu ajutorul pseudopodelor

8.2. Expansiunile permanente

Expansiunile permanente ale suprafeŃei celulare se menŃin pe toată durata
vieŃii celulei şi participă activ la realizarea funcŃiilor celulare. Apar sub formă
de microvili, cili şi flageli, care nu-şi schimbă forma, structura sau localizarea
pe suprafaŃa celulei.
Microvilii sunt prezenŃi de obicei la polul apical al unor celule

absorbante (enterocite şi nefrocite), au formă de deget de mănuşă sau prelungiri
dispuse ordonat, la intervale regulate sau diferite. Dimensiunile microvililor
variază în funcŃie de tipul celular, caracteristica lor comună fiind dispunerea la
intervale mici. ÎnălŃimile microvililor pot fi egale (platoul striat al
enterocitelor) sau inegale (marginea în perie a nefrocitelor). Fiecare microvil
prezintă un ax citoplasmatic delimitat de prelungirea membranei celulare de
suprafaŃă, iar la baza microvilului se află o reŃea densă terminală, numită buton
terminal, alcătuită din filamente de actină şi filamente izolate, scurte de
miozină., conectate şi asociate filamentelor axiale.
Cilii apar de obicei sub formă de prelungiri celulare dispuse la unul din
polii celulei. În axul citoplasmatic ciliar, numit axonemă, microtubulii sunt
aranjaŃi ordonat, cu axul lor mare paralel cu lungimea cilului. La baza fiecărei
axoneme se află un corpuscul bazal cu organizarea internă a unui centriol.
La cilii mobili (celule ciliate din trahee, mucoasa uterină) axonema este
formată din 2 microtubuli axiali înconjuraŃi la periferie de 9 perechi de
microtubuli (9+2). În fiecare pereche există o subfibră A, adică un microtubul
complet format din 13 protofilamente şi o subfibră B, adică un microtulul
incomplet format din 11 protofilamente. De la fiecare subfibră A pornesc
înspre subfibra B din perechea vecină două braŃe simetrice, formate din
molecule proteice de dyneină, bogate mai ales în ATP-ază.
106
Cilii imobili (stereocilii din epididim, urechea internă) prezintă aceeaşi
structură ca şi cilii mobili, cu deosebirea că în axonemă lipsesc cei 2
microtubuli centrali (9+0). În general, celulele prezintă mai mulŃi cili la polul
apical, dar uneori sunt şi celule prevăzute cu un singur cil (în
corticosuprarenală, adenohipofiză sau tiroidă). FuncŃia cilului unic la aceste
celule nu este precizată, dar se presupune că ar avea un rol de chemo-receptor.
Flagelii prezintă o structură asemănătoare cililor mobili. La om şi

animale, flagelii sunt prezenŃi pe gameŃii sexuali masculini, adică pe
spermatozoizi.
dublet periferic dyneină
plasmalema
tubuli
centrali
legătură radiară înveliş intern
Figura 60 - SecŃiune transversală cu Figura 61 - SchiŃa axonemei unui cil mobil

microvili din epiteliul intestinal, TEM 98.000x (după Bloom et al., 1975)
acrozom
cap
piesă intermediară
coadă
Figura 62 - Cili mobili de midie, TEM 76.000x Figura 63 - SchiŃă de spermatozoid

(după Bloom et al., 1975) (celulă cu flagel)
8.2.1. Mecanismul de mişcare al cililor şi flagelilor
Mişcarea ciliară şi cea flagelară se realizează prin glisarea unui dublet

periferic în raport cu dubletul vecin, glisare ce depinde de legarea ciclică a
dyneinei subfibrei A dintr-o pereche de microtubuli, de subfibra B a perechii
vecine. BraŃele de dyneină mergând de-a lungul perechilor de microtubuli
107
produc energia necesară bătăilor ciliare. Mişcarea ciliară necesită prezenŃa
moleculelor de ATP şi a ionilor de calciu. Relaxarea cililor se face pasiv.
mişcare spre înainte şi înapoi
mişcare circular-spiralată
flagel cil
Figura 64 - Mişcarea cililor şi flagelilor (www.wikipedia.com )
În anomalii genetice, lipsa de sinteză sau sinteza denaturată a dyneinei

sau a altor proteine ciliare poate determina apariŃia unor aspecte patologice, cu
dereglări în funcŃia celulelor cu cili (sindromul Kartagener cu imobilizarea
cililor).
În unele celule, în condiŃii patologice, pot apărea anomalii ciliare
localizate numai la nivelul corpusculului bazal (centriol incomplet,
înjumătăŃit), în axonemă (prezenŃa mai multor complexe de tubuline cu
aranjament dezordonat) sau în ambele părŃi componente ale cilului.
1. EnumeraŃi tipurile de expansiuni temporare ale suprafeŃei

celulare.
2. DescrieŃi tipurile de expansiuni permanente ale suprafeŃei
celulare.
3. EnumeraŃi funcŃiile expansiunilor de suprafaŃă celulară.
4. MenŃionaŃi tipurile de expansiuni observate la microscopul
optic de laborator şi mecanismul lor de mişcare.
5. MenŃionaŃi anomaliile genetice ale cililor.
Test de evaluare
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. Expansiunile permanente apar sub formă de:

a. [ ] microvili, cili, flageli
b. [ ] pseudopode
c. [ ] membrane ondulante
108
Întrebarea 2. Factorii care determină apariŃia pseudopodelor sunt:
a. [ ] lumina
b. [ ] tranziŃia sol-gel a citoplasmei
c. [ ] modificarea structurii citoscheletului
Întrebarea 3. În structura unui microvil intră:

a. [ ] axul citoplasmatic
b. [ ] capul microvilului
c. [ ] butonul terminal
Întrebarea 4. Flagelii au structură asemănătoare cu cea a:

a. [ ] microvililor
b. [ ] cililor mobili
c. [ ] cililor imobili
Întrebarea 5. La animale şi om flagelii sunt prezenŃi pe:

b. [ ] celulele sexuale femele
c. [ ] celulele sexuale mascule
LUCRARE DE CONTROL
pagină.
109
Rezumat
Unitatea de ÎnvăŃare ”Expansiunile suprafeŃei celulare” cuprinde
date referitoare la tipurile de expansiuni de suprafaŃă celulară,
mecanismul lor de formare şi funcŃii îndeplinite.
Obiectivul urmărit constă în deprinderea studenŃilor în a utiliza
corect microscopul optic de laborator, familiarizarea cu terminologia
specifică unităŃii de învăŃare şi compararea datelor teoretice cu cele
practice de observare.
Materialul ce corespunde Capit. 8 este structurat pe două
subcapitole şi un paragraf.
Bibliografie
Philadelphia.
Paris.
Bruxelles.
and Schwarzenberg, Baltimore
15. www.nature.com
18. www.science.com
110
CAPITOLUL 9
INCLUZIUNILE CITOPLASMATICE
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 9 111
INCLUZIUNILE CITOPLASMATICE 112
9.1. SubstanŃele de rezervă 112
9.2. Produşii de elaborare-sinteză 114
9.3. Produşii de dezasimilaŃie 115
Rezumat 117
Bibliografie 117

Vor cunoaşte incluziunile citoplasmatice, tipurile existente în celule,
modalităŃile lor de evidenŃiere şi rolul îndeplinit pentru celule, Ńesuturi
şi organism.
datelor primare.
111
INCLUZIUNILE CITOPLASMATICE
În citosol, celula poate acumula în mod normal diferiŃi produşi ai

metabolismului, pe care apoi să îi depoziteze temporar sau definitiv, numite
incluziuni citoplasmatice sau enclave. Ele pot conŃine substanŃe de rezervă,
produşi de elaborare-sinteză, sau produşi de dezasimilaŃie metabolică. Aflate în
exces, aceste substanŃe împreună cu alŃi intermediari metabolici de natură
patologică, pot constitui cauza sau consecinŃa unor maladii locale sau generale.
9.1. SubstanŃele de rezervă

Glucidele apar sub formă de glicogen în celulele animale şi umane, mai
ales în celulele hepatice şi cele musculare, iar în celulele vegetale, glucidele se
depun sub formă de amidon. Glucidele din incluziunile citosolice se pot
evidenŃia prin colorare cu carmin Best sau prin metoda PAS, când apar sub
formă de granule sau „bălŃi”.
La microscopul electronic, glicogenul apare sub formă de particule mici lungi
de 20-30 nm, sub formă de particule mari neregulate sau cu aspect de rozete, cu
diametrul de peste 150 nm.
granule
de amidon
granule de
glicogen
Figura 65 - Glicogen, hepatocit de Figura 66 - Granule de amidon

hamster, TEM 60.000x din frunză, TEM 47.000x
(după W. Bloom et al, 1975) (după W. Bloom et al, 1975)
Lipidele (trigliceridele) apar în citosol sub formă de picături de diferite

dimensiuni, în general sferice, evidenŃiate prin secŃionare la gheaŃă şi colorare
cu Sudan III când devin galbene-portocalii, cu Scharlach-Rot devin roşii-
cărămizii, iar cu Sudan IV şi acid osmic devin negre.
Lipidele se depozitează frecvent în celulele hepatice, în leucocite, în
celulele cortico-suprarenalei şi a corpului galben din ovar unde servesc ca
depozit pentru hormonii steroizi. În adipocitele din Ńesutul adipos alb, lipidele
se grupează într-o vacuolă unică mare ce ocupă aproape toată celula, pe când în
112
adipocitele Ńesutului adipos brun ele apar sub formă de picături mici dispersate
în citosol.
lipide
Figura 67 - Lipide din celula Sertoli,

TEM 20.000x (după Bloom et al., 1975)
Proteinele sunt depozitate mai ales în granulele secretorii ale unor celule
specializate (hepatocite, vitelus de ou, celule musculare), au aspect de granule
fine sau mase omogene ce pot fi evidenŃiate prin reacŃia Millon când se
colorează în roşu. Prin reacŃia xantoproteică proteinele se colorează în galben,
iar prin impregnare metalică proteinele devin brune-negre.
Vitaminele se pot evidenŃia citochimic prin metode de impregnare

metalică (pentru vitamina C în celule musculare, hepatocite, celule din
glandele sexuale, suprarenale) sau prin fluorescenŃă naturală la nivelul
epiteliilor de acoperire (vitamina A).
Incluziunile minerale cu conŃinut de fier, potasiu, cupru, calciu ş.a., au

aspect de granule fine, ce pot fi evidenŃiate prin metode citochimice specifice.
Incluziunile cristaloide apar în mod normal în citosolul unor celule, cum

ar fi celulele Sertoli şi Leydig din testicul, în granulele specifice din eozinofile,
în nucleii unor hepatocite, ş.a.
cristaloizi
Figura 68 - Eozinofil cu cristaloizi în granulele specifice (după Johnson, 1991)
113
9.2. Produşii de elaborare-sinteză
Apar în diferite tipuri celulare specializate sub formă de:
granule de zimogen (în celulele acinilor pancreatici), pot fi puse în
evidenŃă prin colorare cu roşu de Magenta când devin roşii sau cu
Hematoxilină ferică când devin negre;
granule de mucus (în celulele caliciforme, acinoase sau mucigene), pot
fi evidenŃiate prin colorare cu mucincarmin;
hormoni, prezenŃi în celulele unor glande endocrine pot fi evidenŃiaŃi
prin reacŃii de dozare hormonală tipice;
pigmenŃi endogeni ce apar în mod normal sub formă de granule de
melanină (pigment brun-negru) în celulele pigmentare din epitelii sau
mucoase sau sub formă de lipofuscină (pigment galben) în celulele
nervoase, în unele celule ale corticosuprarenalei sau odată cu
îmbătrânirea organismului în celulele musculare cardiace şi în neuroni;
pigmenŃi exogeni ce sunt substanŃe colorate provenite din aer, alimente,
apă sau sol, ce conŃin fier, cupru, cărbune sau nisip şi care pot produce
devieri de culoare ale Ńesuturilor şi organelor afectate.
plasmalemă
granule de mucus
zimogen
aparat Golgi
mitocondrie
REG aparat Golgi

nucleu
REG
Figura 69 - SchiŃa unei celule acinare Figura 70 - Celulă caliciformă din intestin
pancreatice secretoare de zimogen (după Bloom et al., 1975)
(după Henrikson et al., 1997)
melanocite
melanozomi
Figura 71 - Melanozomi ce conŃin Figura 72 - Celule pigmentare (melanocite)

melanina din piele, TEM 18.000x din solz de peşte, 40x
114
9.3. Produşii de dezasimilaŃie
Apar în urma proceselor catabolice şi se pot acumula în citosol sub formă
de incluziuni, care de cele mai multe ori, indică stare de senilitate şi de
degenerescenŃă celulară (pigmentul lipofuscinic în neuroni).
lipofuscină
Figura 73 - Depozite de pigment lipofuscinic în

glanda corticosuprarenală umană, TEM 50.000x
1. EnumeraŃi tipurile de incluziuni citoplasmatice şi funcŃiile lor.

2. DescrieŃi metodele de evidenŃiere a incluziunilor
citoplasmatice.
3. DescrieŃi incluziunile citoplasmatice observate la microscopul
optic de laborator.
Test de evaluare
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. Incluziunile cu substanŃe de rezervă conŃin:

a. [ [ hormoni
b. [ ] vitamine, cristaloizi, minerale
c. [ ] glucide, proteine
115
Întrebarea 2. Lipidele sunt stocate mai ales în:
b. [ ] adipocite
c. [ ] toate celulele
Întrebarea 3. La MO, pigmentul melanic are culoare:

a. [ ] galbenă-portocalie
b. [ ] roşie
c. [ ] brună-neagră
Întrebarea 4. La MO, glicogenul din hepatocite ia aspect de:

a. [ ] granule
b. [ ] bastonaşe
c. [ ] filamente subŃiri
Întrebarea 5. Pigmentul lipofuscinic este specific:

a. [ ] celulelor canceroase
b. [ ] celulelor nervoase
c. [ ] hematiilor
LUCRARE DE CONTROL
pagină.
116
Rezumat
Unitatea de ÎnvăŃare ”Incluziunile citoplasmatice” cuprinde date
referitoare la incluziunile citoplasmatice, tipurile identificate în celule şi
funcŃiile lor.
Obiectivul urmărit constă în perceperea de către studenŃi a
diferitelor metode de evidenŃiere a incluziunilor citoplasmatice şi
compararea datelor de microscopie optică cu cele de microscopie
electronică.
Materialul ce corespunde Capit. 9 este structurat pe trei subcapitole.
Bibliografie
2. Bancroft J.D. and A. Stevens, 1996, Theory and Practice of Histological techniques, 4th
edition, Churchill Livingstone, New York.
Philadelphia.
Paris.
Bruxelles.
Wilkins, Baltimore.
Maryland.
14. www.nature.com
17. www.science.com
117
CAPITOLUL 10
CELULA VEGETALĂ - diferenŃieri faŃă de celula animală
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 10 118
CELULA VEGETALĂ – diferenŃieri faŃă de celula animală 119
10.1. Protoplastul celulei vegetale 120
10.2. Paraplasma celulei vegetale 122
10.2.1. Peretele celular vegetal 122
10.2.2. Incluziunile ergastice vegetale 123
Rezumat 126
Bibliografie 126

Vor putea descrie celula vegetală cu diferenŃierile ei faŃă de celula
animală.
Vor putea enunŃa componentele celulare ce apar doar la celulele
vegetale şi rolul lor.
datelor primare.
118
CELULA VEGETALĂ
- diferenŃieri faŃă de celula animală -
Plantele unicelulare sunt considerate plante inferioare, de tipul algelor

albastre şi ciupercilor, la care unica celulă îndeplineşte toate funcŃiile vitale şi
reproducerea.
La plantele unicelulare forma celulelor poate fi sferică, ovală, cilindrică, cubică
sau eliptică.
Plantele pluricelulare sunt considerate majoritare, iar diferitele lor funcŃii sunt
îndeplinite de Ńesuturi alcătuite din celule specializate.
La plantele pluricelulare, forma celulelor poate fi mult mai variată, adică
sferică (alga Chlorella vulgaris sp.), poliedrică, reniformă, cilindrică (vase
liberiene şi lemnoase), ovoidă (drojdia de bere Saccharomyces cerevisiae sp.),
prismatică (miez de portocală).
După formă şi dimensiuni există:

celule parenchimatice, cu axe aproximativ egale şi colŃuri rotunjite şi
celule prozenchimatice, cu axul longitudinal mai mare.
Dimensiunea celulelor vegetale este determinată de originea lor, de

funcŃia îndeplinită şi de mediul în care se dezvoltă, variind la algele unicelulare
între 20 µm şi 100 cm, iar la plantele superioare de la 0,04 µm (Rosa sp.) până
la 250-255 mm (Boehmeria tenacissima sp.).
lizozom REN
înveliş nuclear
mitocondrie
por nuclear
vacuolă mare
nucleol
cloroplast
nucleu
REG
aparat Golgi
perete celulozic
plasmalemă
Figura 74 - Schema unei celule vegetale (după Enger et al., 2007)
119
10.1. Protoplastul celulei vegetale
Protoplastul sau partea vie a celulei vegetale este alcătuit din peliculele
citoplasmatice, citoplasma propriu-zisă, nucleu, plastide, condriozomi,
ribozomi, dictiozomi, sferozomi, reticul endoplasmatic, lizozomi, peroxizomi,
glioxizomi, lomazomi, centrozom, cili /flageli.
Peliculele citoplasmatice sunt:

plasmalema, o peliculă foarte fină aflată la limita cu peretele celular
exterior, ce intervine activ în depunerea materiei necesare formării
peretelui celular, intervine în eliminarea produşilor de secreŃie ai
reticulului endoplasmatic, controlează absorbŃia, secreŃia şi excreŃia de
substanŃe prin semipermeabilitate selectivă;
tonoplastul, o peliculă citoplasmatică aflată la limita cu vacuomul, cu rol
în semi-permeabilitatea selectivă datorită conŃinutului mai mare de lipide
polare faŃă de plasmalemă.
Glioxizomii, ca formă particulară de peroxizomi, intervin în conversia

lipidelor în glucide cu rol în procesul de încolŃire vegetală.
Lomazomii intervin în mecanismul de sinteză şi de depunere a unor

substanŃe în peretele celular vegetal.
Plastidele sau plastele sunt organite citoplasmatice tipice plantelor,

totalitatea lor în celulă alcătuind plastidomul. Forma plastidelor este foarte
variată, cu dimensiuni de circa 3-10 µm. Plastidele sunt delimitate de o peliculă
dublă, foarte fină şi prezintă la interior o masă fundamentală, numită stromă.
După rolul îndeplinit şi culoarea pe care o au plastidele se împart în trei
categorii:
a) Leucoplastele sunt plastide mici, incolore, granulare, prezente în părŃile
aeriene şi cele subterane ale plantelor, care uneori se pot transforma în alte
tipuri de plastide prin acumulare de clorofilă (devin cloroplaste), de pigmenŃi
carotenoizi (devin cromoplaste) sau de amidon (devin amilopaste);
b) Cloroplastele sunt organite asemănătoare mitocondriilor, au lungimi
variabile între 2 şi 10 µm şi se găsesc în organele verzi ale plantelor.
Cloroplastul este delimitat de două membrane între care se află un spaŃiu de 5-
8 µm. În matricea fundamentală a cloroplastului se găsesc formaŃiuni delimitate
de endomembrane cu aspect de lamele sau saci, numiŃi tilakoizi, în număr
variabil de la o celulă la alta. Tilakoizii conŃin în membranele lor pigmentul
verde clorofila şi sunt aşezaŃi unul peste celălalt, în stive. Fiecare stivă de
tilakoizi poartă numele de granum, iar totalitatea lor se numeşte grana (40-60
grana pe un cloroplast). Canalele de legătură ce apar între diferitele stive
formează aşa-numitul sistem citomembranar intergrana. Membrana internă a
cloroplastului, ca şi membrana tilakoizilor, este formată din numeroase
particule granulare de 10-20 nm, ce ar corespunde particulelor elementare
mitocondriale, cu acelaşi rol, ca factor de fosforilare. Chimic, cloroplastul
conŃine până la 60% proteine, 30% lipide, între 5 şi 10% clorofilă, 1% alŃi
pigmenŃi, precum şi cantitate mică de acizi nucleici (ADN şi ARN).
120
La nivelul cloroplastului se desfăşoară procesul de fotosinteză, ce
presupune conversia energiei luminoase (solare) în energie chimică proprie.
Procesul cuprinde etape enzimatice dependente de lumină şi etape enzimatice
dependente de întuneric. Prin oxigenul format la nivelul cloroplastelor, celulele
vegetale menŃin constant nivelul oxigenului din mediul înconjurător.
membrană externă
granum stroma
membrană internă
spaŃiu intermembranar
tilakoid peretele tilakoidului
Figura 75 - SchiŃa structurii unui cloroplast (după Karp, 1984)
c) Cromoplastele apar în mezofilul petalelor şi în pericarpul fructelor

coapte, au formă sferică, lenticulară, aciculară sau fusiformă. Cromoplastele
pot avea culoare roşie, galbenă, portocalie sau brună, datorită pigmenŃilor
carotenoizi, cum ar fi: carotina, licopenul, fucoxantina, ficoeritrina,
xantofila, antocianul ş.a.
Dictiozomii sau aparatul Golgi se descriu ca formaŃiuni lamelare, cu

discuri suprapuse, unite în zona lor centrală, cu aspect de monede în fişic.
Marginile discurilor sunt libere, ondulate şi uşor recurbate, de la nivelul lor se
detaşează vezicule sferice ce migrează în citoplasmă, devenind vezicule de
secreŃie. Dictiozomii au rol în procesul de secreŃie şi de sinteză a
poliglucidelor, în formarea şi creşterea peretelui celular vegetal.
Sferozomii sunt organite foarte mici de circa 0,4-1,6 µm, ce apar izolate
sau grupate, prezintă mişcări browniene şi participă la sinteza proteinelor, la
formarea fragmoplastului şi la schimburile respiratorii ale celulei.
Centrozomul este prezent numai la alge, ciuperci, în celulele-mamă ale

gameŃilor masculi ai unor plante briofite (muşchi), pteridofite (feriga) şi
gimnosperme (pin, brad).
Cilii şi flagelii au forme specifice la alge, celulele reproducătoare (zoo-

spori, zoo-gameŃi) ale plantelor briofite şi pteridofite şi pot facilita deplasarea
celulelor în mediul lichid.
121
10.2. Paraplasma celulei vegetale
Paraplasma celulei vegetale este partea considerată fără viaŃă şi cuprinde
peretele celular şi incluziunile ergastice.
10.2.1. Peretele celular vegetal
Majoritatea celulelor vegetale sunt acoperite la exterior de un perete

celular pentru delimitare şi formă, caz în care celulele sunt dermatoplaste.
Există şi celule nude, fără perete celular, cum sunt gameŃii, zoosporii şi
mixomicetele, celule care se numesc gimnoplaste.
Originea şi formarea peretelui celular. Peretele celular vegetal apare în
timpul diviziunii celulare, în telofază, când fragmente din fusul de diviziune se
unesc cu porŃiuni din reticulul endoplasmatic şi formează fragmoplastul.
În urma activităŃii dictiozomilor apar vezicule, care se unesc cu
fragmoplastul, dând naştere membranei primitive sau lamelei mediane, cu rol
în cimentarea celulelor între ele şi de atenuare a presiunii reciproce dintre
celulele învecinate. Uneori, această membrană primitivă se distruge prin
maceraŃie naturală (coacerea fructelor păstoase) sau prin maceraŃie
microbiologică (topirea inului şi a cânepii).
Activitatea protoplastului pe suprafaŃa membranei primitive constă în
depunerea de celuloză, ce va forma membrana primară cu pori primari, cu rol
în comunicarea dintre celule. Odată cu creşterea celulei în volum, pe suprafaŃa
membranei primare se va depune în continuare celuloză, formându-se
membrana secundară prevăzută cu pori neacoperiŃi.
CompoziŃia chimică a peretelui celular. La ciuperci peretele celular
conŃine apă, micro-celuloză asociată cu chitină şi caloză, iar la plantele
superioare el conŃine apă, celuloză, hemiceluloză, substanŃe pectice, lignină,
caloză, suberină, cutină, răşină, tanin, dioxid de siliciu, carbonat de calciu ş.a.
Ultrastructura peretelui celular. Ipotezele privind organizarea
moleculară a peretelui celular, deşi numeroase, nu au reuşit să redea exact
modalitatea şi mecanismele ce intervin în biosinteza şi structurarea lui.
În general, în structura peretelui celular se disting două componente:
substanŃa fundamentală (faza continuă, paracristalină sau matricea)
formată din hemiceluloză şi substanŃe pectice;
structurile fibrilare (faza discontinuă, cristalină) formate din celuloză şi
înglobate în substanŃa fundamentală cu rol de liant.
Structura determinantă, tipică a peretelui celular este condiŃionată de
prezenŃa celulozei.
Fibrila elementară (micela) este formaŃiunea submicroscopică funda-
mentală, alcătuită din 100 de lanŃuri de β-glucopiranoză, asociate în diferite
moduri, în cristaliŃi. Se apreciază că un lanŃ de β-glucopiranoză are o suprafaŃă
de aproximativ 3,3 nm2, iar o fibrilă elementară de circa 300 nm2. Fibrilele
elementare se asociază în unităŃi superioare, numite microfibrile, ce rezultă
prin unirea a circa 20 de fibrile elementare. Prin asocierea intimă a circa 250 de
microfibrile, rezultă o fibrilă, iar prin unirea a 1.500 de fibrile rezultă o fibră
macroscopică.
122
La microscopul electronic fibrilele celulozice prezintă o dispoziŃie
paralelă pe faŃa externă a peretelui celular şi aproape perpendiculară pe cea
internă, în raport cu axul longitudinal al celulei.
În pereŃii celulelor meristematice (foarte tinere, nediferenŃiate),
structurile fibrilare formează o reŃea laxă, rară, ce asigură o mai mare supleŃe
peretelui, permiŃându-i extensia şi creşterea. Peretele secundar este în mod tipic
alcătuit din mai multe straturi distincte, fiecare cu o orientare specifică a
microfibrilelor celulozice.
Figura 76 - Imagine electronomicroscopică a fibrelor celulozice

din peretele celular vegetal, SEM 50.000x (după Swanson, 1974)
Creşterea peretelui celular poate avea loc fie în suprafaŃă prin

intussuscepŃiune (formare de noi micelii peste reŃeaua de celuloză) sau prin
extensibilitate, fie în grosime prin apoziŃie (suprapunerea de noi straturi de
celuloză peste cele existente). Mai sunt ipoteze conform cărora peretele celular
ar mai putea creşte în mozaic, apical sau insular.
10.2.2. Incluziunile ergastice vegetale
Mai sunt numite şi vacuole ergastice, iar în funcŃie de conŃinutul lor sunt
de două tipuri: incluziuni ergastice lichide şi solide.
a) Incluziunile ergastice lichide

În procesul de maturare a celulei vegetale apar nişte vezicule, numite
vacuole, ce formează aparatul vacuolar sau vacuomul. Vacuolele conŃin sucul
vacuolar şi sunt mărginite de o peliculă, numită tonoplast. Forma, numărul şi
dimensiunile vacuolelor variază în funcŃie de tipul şi activitatea celulei care le
conŃine.
Originea vacuolelor este explicată prin câteva ipoteze, conform cărora
vacuolele s-ar forma prin hipertrofierea unor porŃiuni din reticulul
endoplasmatic sau din activitatea sacilor golgieni sau ar proveni din vacuole
pre-existente în citosolul celulei vegetale.
CompoziŃia chimică. Sucul vacuolar conŃine substanŃe anorganice, acizi
minerali, substanŃe organice de rezervă şi de excreŃie (acizi organici, glucide,
compuşi aromatici, lipide, proteine, alcaloizi, glucozizi ş.a.).
123
ConcentraŃia sucului vacuolar variază în funcŃie de specia vegetală şi de
organul de referinŃă.
Rolul fiziologic al vacuolelor constă în contribuŃia lor în absorbŃia apei
şi a unor substanŃe, fiind o adevărată barieră osmotică, ele reglează schimbul
de apă din celulă, asigurând un anumit grad de imbibiŃie necesar în procesele
biochimice, imprimă o anumită rigiditate plantelor erbacee prin starea de
turgescenŃă, acumulează substanŃe de rezervă, pigmenŃi, produşi de
dezasimilaŃie şi produşi toxici.
b) Incluziunile ergastice solide

Apar în mai multe aspecte, sub formă de:
cristale minerale, ca produşi anorganici de excreŃie rezultaŃi în urma
metabolismului celular, ce conŃin oxalat de calciu, sulfat de calciu,
carbonat de calciu sau dioxid de siliciu;
grăunciori de aleuronă, ce apar în seminŃele de mazăre şi fasole prin
deshidratarea vacuolelor, cu conŃinut proteic de rezervă;
grăunciori de amidon, ce apar ca rezervă în rădăcinile tuberizate, în
tulpinile subterane şi în albumenul seminŃelor.
1. DescrieŃi prin comparaŃie celula vegetală faŃă de cea animală.

2. ExemplificaŃi diferenŃierile celulei vegetale şi a rolului lor.
3. ExplicaŃi modul de formare al peretelui celular vegetal.
4. EnumeraŃi incluziunile ergastice vegetale şi rolul lor.
Test de evaluare
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. Partea vie a celulei vegetale mai poartă denumirea de:

a. [ ] protoplast
b. [ ] paraplasmă
c. [ ] plasmalemă
Întrebarea 2. Glioxizomii la plante sunt o formă particulară de:

a. [ ] nuclei
b. [ ] lizozomi
c. [ ] peroxizomi
124
Întrebarea 3. Cloroplastele sunt specifice:
a. [ ] celulelor animale
b. [ ] celulelor umane
c. [ ] celulelor vegetale
Întrebarea 4. Vacuolele ergastice sunt mărginite de:

a. [ ] plasmalemă
b. [ ] fragmoplast
c. [ ] tonoplast
Întrebarea 5. Creşterea peretelui celular vegetal se poate face:

a. [ ] în suprafaŃă
b. [ ] în grosime
c. [ ] nu se poate face
LUCRARE DE CONTROL
pagină.
125
Rezumat
Unitatea de ÎnvăŃare ”Celula vegetală –diferenŃieri faŃă de celula
animală” conŃine date despre celula vegetală şi a componentelor ei
diferite faŃă de celula animală.
Obiectivul urmărit constă în dezvoltarea capacităŃii studentului de a
descrie prin comparare tipuri de celule vegetale şi animale şi de a le
identifica la microscopul optic de laborator.
Materialul ce corespunde Capit. 10 este structurat pe două
subcapitole şi două paragrafe.
Bibliografie
6. Constantinescu Gr. and Elena HaŃieganu-Buruiană, 1983, Biologia moleculară a celulei
vegetale, Edit. Medicală, Bucureşti.
7. Enger E.D., Ross F.C. and Bailey D.B., 2007, Concepts in Biology, Twelfth Edition,
9. Toma N. and I. Anghel, 1985, Citologie vegetală, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
10. www.nature.com
13. www.science.com
126
CAPITOLUL 11
FUNCłIILE CELULELOR
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 11 127
FUNCłIILE CELULELOR 128
11.1. FuncŃiile speciale ale celulelor 128
11.2. FuncŃiile generale ale celulelor 133
Rezumat 141
Bibliografie 141

Vor cunoaşte funcŃiile speciale şi generale ale celulelor, modul lor de
apariŃie prin adaptare la condiŃiile de mediu şi ca specializare
celulară.
Vor putea identifica unele funcŃii celulare prin documentar video.
StudenŃii îşi vor dezvolta simŃul de observaŃie şi de analiză comparativă
a datelor primare.
127
FUNCłIILE CELULELOR
11.1. FuncŃiile speciale ale celulelor
a. Mişcarea celulelor
Mişcarea celulelor poate fi sub formă de mişcare intra-citoplasmatică, de
tipul ciclozei, ce se petrece fără modificări de exterior ale suprafeŃei celulare,
fiind datorată fenomenelor de osmoză, de creştere, de secreŃie sau de diviziune
celulară. Mişcările externe cu ajutorul cililor şi flagelilor, decurg din
proprietatea de iritabilitate a celulelor şi permit deplasarea celulei sau a
produşilor cu care ea vine în contact. Mişcările externe pot fi amiboidale,
vibratile, pulsatile şi de diapedeză.
Mişcarea amiboidală (tipică Amoebei/Amibei) este specifică leucocitelor

şi macrofagelor, care emit pseudopode cu rol de sprijin pe un substrat,
deplasarea având loc prin modificările fizico-chimice ale coloizilor citosolici,
ce determină schimbarea formei şi poziŃiei celulei la un moment dat .
Mişcarea vibratilă este efectuată de cilii mobili (vibratili) şi de flageli.

Cilii mobili se mişcă grupat, în valuri, iar sensul mişcării este întotdeauna
constant şi regulat, fiind îndreptat uneori de la exterior spre interiorul
organismului (ex., mişcarea ciliară din esofagul broaştei, cu rol în deglutiŃie)
sau de la interior spre exterior (ex., celulele ciliate din traheea mamiferelor, cu
rol de evacuare).
Mişcarea pulsatilă. În citoplasma periferică a unor infuzori se află nişte

vacuole mici numite vezicule contractile, pline cu lichid, a căror evacuare se
face prin porii periferici, ce stabilesc comunicarea cu exteriorul. S-a demonstrat
că vacuolele nu au o capacitate constantă. Citoplasma ce limitează o vacuolă se
contractă ritmic, producând astfel mişcări de dilatare şi de restrângere,
asemănătoare contracŃiilor de sistolă şi diastolă ale inimii.
Diapedeza. Leucocitele şi o serie de celule din limfă, datorită mobilităŃii

şi proprietăŃii lor de a emite pseudopode, pot străbate peretele vascular capilar
pentru a emigra în Ńesuturile învecinate, mai ales în scop de apărare.
b. Tactismele şi tropismele celulelor

Când o celulă, sub influenŃa acestor agenŃi, se mişcă în virtutea motilităŃii
sale proprii, se spune că ea se supune unui tactism, ce poate fi negativ sau
pozitiv, după cum celula se îndreaptă spre originea factorului determinant sau
în sens contrar lui. Dacă această influenŃă interesează un grup de celule
solidare între ele, se spune că ele sunt supuse unui tropism, care de asemenea
poate fi pozitiv sau negativ faŃă de agentul exterior.
128
Chimiotactismul presupune o mişcare direcŃionată şi orientată, specifică
leucocitelor şi macrofagelor atrase spre un stimul chimic distinct. Fenomenul a
fost demonstrat experimental în culturi de celule în care s-au introdus bacili de
tuberculoză omorâŃi prin căldură ce au atras leucocitele, care astfel au putut fi
filmate sau fotografiate.
Fototactismul. AcŃiunea luminii este foarte evidentă asupra plantelor, astfel că

despre plantele verzi se spune că au un fototropism pozitiv. Ele se îndreaptă
spre lumină sub a cărei influenŃă clorofila descompune acidul carbonic, fixează
carbonul şi elimină oxigenul. Plantele fără clorofilă (mixomicetele) se spune că
au un fototactism negativ, astfel că ele nu se dezvoltă decât la întuneric.
Lumina îşi exercită influenŃa şi asupra organismelor unicelulare, cum sunt
diatomeele, infuzorii, care se pot apropia sau depărta de sursa de lumină chiar
dacă aceasta este extrem de slabă.
Termotactismul. Căldura, după gradul intensităŃii ei, poate provoca un tactism

pozitiv sau negativ, atrăgând sau îndepărtând unele celule, fenomenul fiind
observat mai ales la protozoare, mixomicete şi leucocite.
Galvanotactismul. AcŃiunea electricităŃii asupra celulelor nu se poate observa

decât în mod experimental, prin aplicarea directă a curentului electric. Astfel,
s-a demonstrat că paramecii şi Amoeba sp. au un galvanotactism catodic
(negativ), pe când infuzorii flagelaŃi au un galvanotactism anodic (pozitiv).
Reotactismul. Sensul mişcării unor organisme mobile este influenŃat de sensul

curentului lichidului în care se găsesc. Amoeba sp. şi spermatozoizii se spune
că au un reotactism pozitiv, înaintând totdeauna contra curentului.
Geotactismul. Sub acŃiunea gravitaŃiei, în timpul germinării unei seminŃe,

rădăcina se înfundă în pământ, iar tulpina se îndreaptă către cer, caz în care
rădăcina are un geotactism pozitiv, iar tulpina unul negativ. Acest tactism se
constată şi la celule libere, cum ar fi algele, infuzorii şi bacteriile.
c. Endocitoza
Endocitoza constă în a îngloba particule solide sau lichide, micronice sau
submicronice în scop trofic sau de apărare. Captarea şi pătrunderea particulelor
din exterior sunt condiŃionate de expansiunile suprafeŃei celulare şi de mişcarea
lor continuă. În interiorul celulei, endocitoza continuă fie prin digestia
particulelor, fie prin depozitarea lor în vacuole.
Endocitoza se poate manifesta sub formă de:
fagocitoză prin înglobare de particule solide micronice,
ultrafagocitoză prin înglobare de particule solide submicronice,
pinocitoză prin înglobare de particule lichide micronice,
rofeocitoză prin înglobare de particule lichide submicronice,
adipopexie prin înglobare de picături lipidice,
coloidopexie prin înglobare de substanŃe coloidale.
129
d. Fotosinteza
Fotosinteza este o funcŃie specifică celulelor vegetale cu clorofilă şi cu
aparat sintetizator propriu. Organismele fotosintetizatoare utilizează energia
solară reducând dioxidul de carbon pentru a produce carbohidraŃi, lipide şi
proteine, adică produşi organici ce conŃin carbon de care depind toate
chemotrofele. Acest proces de utilizarea energiei solare, pentru a produce
aceste „cărămizi de construcŃie” a vieŃii, poartă denumirea de fotosinteză.
Fotosinteza presupune conversia energiei luminoase în energie chimică şi
utilizarea ei ulterioară în sintetizarea moleculelor organice.
Aproape toată viaŃa de pe Pământ este susŃinută de energia ce ajunge pe
planetă ca lumină (radiaŃie) solară.
Organismele fototrofe (phototrophs) sunt organisme ce convertesc
energia solară în energie chimică sub formă de ATP (adenozin-trifosfat) şi
coenzima redusă NADPH (nicotinamid-adenin-dinucleotid-fosfat redus).
Unele organisme fototrofe, precum halobacteriile, sunt numite organisme
fotoheterotrofe (photoheterotrophs) deoarece ele captează energie luminoasă
de la Soare, dar depind de resursele organice pentru carbonul redus.
Majoritatea celorlalte fototrofe, ce includ plantele, algele şi numeroase
bacterii fotosintetizatoare, sunt numite fotoautotrofe (photoautotrophs), adică
organisme ce utilizează energia solară pentru biosinteza moleculelor organice
bogate în energie din materiale anorganice simple –dioxid de carbon şi apă.
Fotosinteza implică două procese biochimce majore: conversia energiei
şi asimilaŃia carbonului. Pe durata reacŃiilor de conversie a energie, energia
luminoasă solară este captată de moleculele de clorofilă şi este convertită în
energie chimică sub formă de ATP şi NADPH. Ulterior, ATP şi NADPH vor
asigura energia şi puterea de reducere pentru reacŃiile de asimilarea carbonului.
Pe durata reacŃiilor de asimilarea carbonului, cunoscute sub numele de
ciclul lui Calvin, toŃi atomii de carbon oxidat din dioxidul de carbon vor fi
fixaŃi (reduşi şi uniŃi covalent) pentru a forma carbohidraŃi şi alŃi compuşi
organici necesari unei celule vii. Aceste procese au loc în cloroplastele
fototropelor eucariote sau în sistemele de membrane specializate ale bacteriilor.
Energia luminoasă este captată de membrii unei familii de molecule de
pigmenŃi verzi, numite clorofile, care joacă un rol cheie în conversia energiei la
organismele fotoautotrofe. Clorofilele sunt prezente în frunzele verzi ale
plantelor, în celulele algelor şi bacteriilor fotosintetizatoare. Scheletul fiecărei
molecule de clorofilă constă dintr-un inel central de porfirină şi un lanŃ lateral
de fitol puternic hidrofobic. Legăturile duble alternative din inelul de porfirină
sunt responsabile de absorbŃia luminii vizibile, în timp ce lanŃul lateral de fitol
interacŃionează cu lipidele din tilakoid sau din membranele cyanobacteriilor,
ancorând moleculele ce absorb lumina în aceste membrane.
Ionul de magneziu (Mg2+) aflat în moleculele de clorofilă afectează
distribuŃia electronilor în inelul de porfirină, garantând că este disponibil un tip
de orbitali cu energie crescută. Astfel, poate fi absorbită lumina cu mai multe
lungimi de unde specifice. Deoarece clorofilele absorb mai ales lungimile de
undă ale luminii albastre şi roşii, ele apar verzi.
Atunci când se face referire strictă la organismele fototrofe oxigenice,
care utilizează apa ca donor de electroni, reacŃia este următoarea:
lumină + 3CO2 + 6H2O → C3H6O3 + 3O2 + 3H2O
130
Produsul imediat al fotosintezei este un carbohidrat cu 3 atomi de carbon,
numit trioză, care poate fi utilizată în variate căi de biosinteză (a glucozei,
sucrozei şi amidonului).
Sucroza este carbohidratul major de transport la cele mai multe specii de
plante, ea converteşte energia şi reduce carbonul prin plantă, de la celulele
fotosintetizatoare către celulele ne-fotosintetizatoare.
Amidonul se acumulează când asimilarea de carbon fotosintetic
depăşeşte energia şi necesarul de carbon al organismului fotoautotrof şi astfel
devine depozitul major de carbohidraŃi în celulele fototrofice.
Lumină Soare
H 2O O2
ReacŃii dependente de lumină
ATP NADPH
NADP ADP+Pi
CO2
Ciclul
Calvin
carbohidrat
Figura 77 - Procesul de fotosinteză
Datorită acestor evenimente foto-chimice, care au început când lumina

solară a fost absorbită de clorofile, aceste remarcabile molecule au transformat
evolutiv biosfera întregii planete, făcând-o viabilă.
e. Sinteza şi secreŃia
Sinteza şi secreŃia unor substanŃe sunt funcŃii îndeplinite de celule
specializate, produşii având un rol major fie pentru celulă, fie pentru
organismul căruia îi aparŃine.
Toate celulele dintr-un organism multicelular posedă organitele şi
mecanismele metabolice, care să le permită să-şi sintetizeze componentele
biochimice cu rol structural sau funcŃional. Există însă o categorie de celule,
celulele secretoare, care produc şi expulzează în afara celulei o serie de
produşi pe care nu îi utilizează pentru sine.
Celulele secretorii se clasifică în: celule secretorii neglandulare şi
celule secretorii glandulare.
131
Celulele secretorii neglandulare sunt considerate acele celule care sintetizează
şi expulzează substanŃe ce intră în compoziŃia matricei extracelulare, inclusiv
componentele fibrilare ale acesteia. Exemple de asemenea celule sunt:
osteoblastele, condroblastele, fibroblastele, macrofagele, mastocitele ş.a.
Celulele secretorii glandulare sintetizează produşi de natură proteinică,

glucidică, glicoproteinică sau lipidică, pe care îi „exportă” în imediata
vecinătate sau la distanŃă, intervenind în funcŃii ca digestia, excreŃia, de
apărare, sau influenŃând funcŃia altor celule. Aceste celule se pot afla izolate,
dispersate printre celulele unor Ńesuturi, formând glandele unicelulare, sau pot
fi organizate ca organe anatomice numite glande multicelulare.
După cum secreŃia acestora este deversată în mediul intern (sânge) sau în
organe ce comunică cu mediul extern (tub digestiv, căi respiratorii, căi urinare,
căi genitale) sau este deversată chiar direct în mediul extern (pe suprafaŃa
pielii), glandele se clasifică în:
glande cu secreŃie internă sau endocrine şi
glande cu secreŃie externă sau exocrine.
În raport cu mecanismul secreŃiei, celulele majorităŃii glandelor

exocrine şi cele ale tuturor glandelor endocrine îşi „ambalează” produsul de
secreŃie în vezicule sau granule de secreŃie, pe care apoi le elimină prin
exocitoză. Acest mod de secreŃie se numeşte secreŃie merocrină, iar glandele
respective sunt glande merocrine. Celulele secretorii ale acestor glande îşi pot
repeta ciclul secretor.
O altă modalitate de secreŃie este cea a glandelor sebacee, ale căror
celule, după ce acumulează în citoplasma lor produsul de secreŃie, se
dezintegrează, iar resturile de citoplasmă se adaugă la produsul de secreŃie
sintetizat. Acest mecanism se numeşte secreŃie holocrină, iar glandele
respective sunt glande holocrine.
Un al treilea mecanism de secreŃie este cel întâlnit la glanda mamară, caz
în care celulele glandulare exocitează împreună cu veziculele de secreŃie şi o
peliculă foarte fină de citoplasmă. Această modalitate de secreŃie se numeşte
secreŃie apocrină, iar glanda mamară şi, probabil, glandele sudoripare odorante
sunt glande apocrine. La fel ca în cazul glandelor merocrine şi în glandele
apocrine celulele secretorii îşi pot repeta ciclul secretor.
După aspectul secreŃiei, glandele exocrine pot fi:

glande seroase cu o secreŃie fluidă, adesea bogată în enzime,
glande mucoase cu o secreŃie vâscoasă, bogată în glicoproteine şi
sialomucine,
glande sero-mucoase cu o secreŃie mixtă, semifluidă.
Produşii de secreŃie ai glandelor endocrine sunt hormonii, produşi care
acŃionează la distanŃă, cu acŃiune stimulatoare asupra unui anumit Ńesut sau
organ-Ńintă. Natura chimică a hormonilor este foarte diversă: glicoproteine,
polipeptide, steroizi şi amine.
În afară de sistemul glandular exocrin şi endocrin, la om şi la vertebratele
superioare mai este prezent un sistem celular difuz, sistemul paracrin. Este
vorba de celule izolate, dispersate printre celulele altor organe din sistemul
132
digestiv, respirator, uro-genital ş.a. Au fost identificate peste 40 de tipuri
celulare ale acestui sistem, a căror secreŃie este reprezentată de hormoni
polipeptidici şi de amine biogene. Caracteristic este faptul că secreŃia acestor
celule, cu puŃine excepŃii, nu ajunge în sânge, ci acŃionează local asupra unor
celule învecinate. Denumirea actuală a acestui sistem celular este cea de sistem
neuro-endocrin-difuz.
11.2. FuncŃiile generale ale celulelor

a. Metabolismul presupune schimbul permanent de substanŃe dintre
celulă şi mediul extracelular şi cuprinde procesele fizico-chimice de
dezintegrare şi de refacere a componentelor intracelulare, în urma cărora
rezultă energie, ulterior utilizată în diferitele activităŃi celulare.
Metabolismul se realizează pe două căi, astfel:
anabolismul (asimilaŃia) constă în sinteza macromoleculelor din
molecule mici de substanŃe exogene sau endogene, proprii celulei, care
asigură refacerea şi creşterea protoplastului;
catabolismul (dezasimilaŃia) constă în reacŃii de scindare a
macromoleculelor organice în molecule mici şi elemente proprii, sub
formă de produşi nespecifici. În acest fel, are loc degradarea continuă a
protoplastului şi degajare de energie necesară anabolismului.
Anabolismul şi catabolismul sunt procese contrarii, relativ concomitente,
ce se petrec cu intensităŃi diferite în funcŃie de tipul şi vârsta celulei. În cazul
metabolismului general, materialul energetic este furnizat de ATP, ADP ş.a.
b. Excitabilitatea. În mediul natural de viaŃă, celula este supusă continuu

acŃiunii factorilor excitanŃi, ce au tendinŃa de a tulbura echilibrul dinamic al
celulei. În general, celula răspunde la aceşti stimuli, adică reacŃionează,
fenomenul fiind o însuşire comună tuturor celulelor vii şi normale. Mai evident
reacŃionează celulele specializate, cum sunt celula nervoasă şi celula
musculară.
Neuronii răspund schimbărilor de mediu, adică stimulilor externi, prin
alternarea gradientului ionic ce există între suprafaŃa internă şi cea externă a
membranelor lor (neurolemă). Majoritatea celulelor îşi menŃin un astfel de
gradient ionic, numit şi potenŃial electric de membrană, iar celulele care pot
rapid să îşi modifice acest potenŃial ca răspuns la stimuli (ex., neuroni, celule
musculare, unele celule glandulare) se spune că sunt excitabile.
O serie de proteine integrale din membrana neuronilor acŃionează ca
pompe sau canale ce transportă sau permit difuzia ionilor în interiorul/
exteriorul citoplasmei. Când este stimulat un neuron, canalele de ioni de
deschid şi se petrece brusc un influx al sodiului extracelular, care schimbă
potenŃialul de repaus de la –65 mV la +30 mV, determinând ca interiorul
celulei să devină pozitiv în relaŃie cu mediul extracelular. Această modificare
reprezintă începutul potenŃialului de acŃiune sau impulsul nervos. PotenŃialul
de +30 mV va închide rapid canalele de sodiu şi le va deschide pe cele de
potasiu, permiŃându-i acestui ion să părăsească axonul prin difuzie şi să se
revină la potenŃialul de membrană de –65 mV.
133
Când potenŃialul de acŃiune atinge capătul neuronului va determina
descărcarea neurotransmiŃătorului depozitat, care va stimula sau va inhiba un
alt neuron sau alt tip de celulă (musculară, glandulară).
ImplicaŃie medicală. Anestezicele locale sunt molecule hidrofobice, care
se cuplează la canalele de sodiu inhibând transportul lui şi, în consecinŃă,
potenŃialul de acŃiune responsabil de impulsul nervos.
c. Adaptarea-diferenŃierea-specializarea. AcŃiunea permanentă a

factorilor ambianŃi asupra celulei au o influenŃă durabilă, iar dacă repetarea
continuă, influenŃa se întăreşte şi modifică comportamentul celulei fie prin
creşterea răspunsului pozitiv, fie prin micşorarea sensibilităŃii faŃă de excitanŃi,
prin fenomene de adaptare.
În timp, aceste modificări comportamentale duc la diferenŃierea şi apoi la
specializarea celulei (capitolul „Multicelularitatea organismului şi diferen-
Ńierea celulară”).
DiferenŃierea este considerată un fenomen cantitativ, bazat pe sinteza
substanŃelor organice necesare creşterii celulei şi a organismului şi un fenomen
calitativ, ce asigură complexitatea şi specializarea funcŃională a celulei
respective.
d. Multiplicarea celulelor (reproducerea celulară). Este însuşirea

celulelor prin care se asigură creşterea şi dezvoltarea organismelor, înlocuirea
celulelor uzate, îmbătrânite sau moarte. În urma reproducerii biochimice sau
moleculare, ce necesită materii nutritive, energie şi informaŃie genetică, are loc
dublarea masei celulei şi a componentelor ei.
Multiplicarea celulelor se petrece în cadrul unui complex de evenimente,
ce se succed ciclic, sub denumirea de ciclu celular cu două perioade distincte:
interfaza sau interkineza este perioada ce precede diviziunea celulară sau
perioada dintre două diviziuni succesive,
diviziunea celulară în urma căreia dintr-o celulă-mamă vor rezulta două
celule-fiice.
Durata ciclului celular este variabilă în funcŃie de specie, de Ńesut şi de
tip celular. La eucariote, în general, ciclul celular durează 10-25 de ore, din
care mitoza durează 1 oră. Există celule care se divid foarte rapid, cu ciclul
celular de 8 ore şi celule care se divid lent, cu ciclul celular de 100 de zile sau
chiar mai mult.
Diagrama ciclului celular cuprinde:

G1 sau perioada pre-sintetică (gap 1), nu este constantă ca durată, în care
cantitatea de ADN variază, celula sintetizează şi acumulează ARN pentru
sinteza ulterioară de proteine, proteine reglatoare şi enzime;
S sau perioada sintetică, durează 6-12 ore, în care cantitatea de ADN se
dublează, continuă sinteza de ARN şi de proteine;
G2 sau perioada post-sintetică, durează circa 2-4 ore, în care cantitatea
dublă de ADN este relativ constantă, continuă sinteza de ARN şi de
proteine pentru pregătirea diviziunii celulare;
M sau diviziunea celulară propriu-zisă, în care cantitatea de ADN se
înjumătăŃeşte pentru celulele-fiice.
134
G0
RG2
RG1
Figura 78 - Diagrama ciclului celular
În celulele eucariote, s-a identificat o genă numită gena cdc2 (cdc = cell
division cycle), a cărei activitate poate influenŃa iniŃierea mitozei, adică
parcurgerea ciclului celular. Când s-au analizat proprietăŃile proteinei
codificate de gena cdc2, s-a descoperit că ea este o protein-kinază, care
manifestă activitate enzimatică doar când este legată de un tip special de
proteină-activator, numită ciclină (cyclin), iar protein-kinazele respective vor fi
protein-kinaze-ciclin-dependente. Aceste protein-kinaze-ciclin-dependente vor
acŃiona în punctele-cheie ale ciclului celular, numite puncte de restricŃie.
În cadrul ciclului celular diferă durata G1, la finele ei existând un punct
de restricŃie notat RG1, care trebuie depăşit prin acumularea în citosol a unei
protein-kinaze-ciclin-dependentă destabilizatoare, notată cu „U” (unstable),
capabilă să declanşeze procesul de replicare semiconservativă. În absenŃa ei nu
se realizează autoreplicarea ADN-ului, iar celulele rămân blocate în stadiul G1
(ex., neuronii, celulele musculare cardiace). Inhibarea ciclului celular in faza
G1 se poate face prin limitarea aportului de substanŃe nutritive, privarea de
factori de creştere sau prin adaos de inhibitori ai sintezei de proteine. Unii
cercetători consideră punctul de restricŃie RG1 ca o rezervă de supravieŃuire a
celulei.
Al doilea punct de restricŃie se află la finele perioadei G2, este notat cu
RG2 şi trebuie depăşit prin acumularea în nucleu a unor proteine histonice
fosforilate, notate cu „H”, care prin activarea unei enzime numite protein-
kinaze-ciclin-dependente solubilă, induc dezasamblarea învelişului nuclear,
condensarea cromatinei şi declanşarea propriu-zisă a diviziunii celulare.
Celulele care nu pot sintetiza proteina „H”, necesară formării nucleozomilor,
îşi întrerup ciclul celular în interfază.
La om, s-a făcut o clasificare a celulelor după modul în care îşi
parcurg ciclul celular, astfel:
categoria I cuprinde celule care şi-au pierdut capacitatea de a se divide
după naştere şi sunt oprite în faza G1 (neuronii, celulele musculare
cardiace),
categoria a II-a cuprinde celule care se divid rapid (celule din măduva
osoasă hematogenă, epiderm, epiteliul mucoasei intestinale, celule
germinative spermatogene).
135
În Ńesuturile cu celule corespunzătoare ultimei categorii există două
compartimente distincte:
compartimentul proliferativ cu celule care se divid rapid şi
compartimentul neproliferativ cu celule care se divid numai în anumite
condiŃii, numite celule stem.
O serie de peptide numite chalone inhibă ciclul celular, pe când
substanŃele mitogene ca eritropoietina, hormonii estrogeni, unele poliamine şi
factorii de creştere ajută la declanşarea şi parcurgerea diviziunii celulare.
Diviziunea celulară poate fi: tipică (directă şi indirectă) şi atipică în

anomalii genetice.
Diviziunea celulară directă (amitoza)

Diviziunea celulară directă este considerată o modalitate de diviziune
specifică procariotelor şi organismelor unicelulare. La procariote, lipsa
aparatului de diviziune determină o formă inferioară de reproducere prin
sciziparitate, adică prin strangularea celulei-mamă în două jumătăŃi
aproximativ egale ce vor forma celulele-fiice.
Procesul amitozei se desfăşoară în două stadii:
stadiul preparativ când în celula-mamă, în perioada de sinteză, se
dublează cantitatea de material genetic,
stadiul distributiv când în celula-mamă apar condiŃii ce permit împărŃirea
relativ egală a materialul genetic şi a citoplasmei la cele două celule-
fiice.
În celula-mamă pot fi observate o serie de transformări: nu dispare
învelişul nuclear şi nucleolii, nu se formează fusul de diviziune, iar masa
nucleară se divide fără modificări ale cromatinei. ÎmpărŃirea materialului
nuclear la cele două celule-fiice se poate realiza prin clivarea nucleului,
strangularea concomitentă a nucleului şi a citoplasmei sau prin înmugurire,
când rezultă doi nuclei-fii.
Diviziunea celulară indirectă

Diviziunea celulară indirectă este un proces mult mai complicat,
caracterizat prin modificări sincrone citoplasmatice şi nucleare, prin care se
realizează distribuŃia egală a materialului genetic la cele două celule-fiice.
Diviziunea celulară indirectă este de două feluri: mitoza şi meioza.
Mitoza (diviziunea mitotică sau kariokineza) se petrece în toate celulele

somatice ale unui organism, când celulele-fiice au acelaşi număr de cromozomi
ca şi celula-mamă (2n).
Durata mitozei la om este de circa 60 min., iar la animale de 6-8 ore.
La om, Edouard Strasburger (1887) a descris 4 faze ale mitozei în
celulele conjunctive tinere aflate în cultură:
profaza 30 min. (50%) împreună cu prometafaza formează stadiul
preparativ al diviziunii celulare;
metafaza 8 min. (13,4%), anafaza circa 4 min. (6,6%) şi telofaza 18 min.
(30%), împreună alcătuind stadiul distributiv al diviziunii celulare.
136
În paralel, are loc clivarea citoplasmei la nivelul plăcii ecuatoriale,
fenomen numit plasmadiereză, când rezultă două celule-fiice, fiecare având o
cantitate de cromatină (ADN) egală cu cea de la celula-mamă.
centrozom
dispariŃia învelişului
cromatină nuclear fus de diviziune
înveliş nuclear
nucleol aster
INTERFAZĂ PROFAZĂ PROMETAFAZĂ
centromeri cromatide
Figura
METAFAZĂ 52 – Mitoza celulei animale
ANAFAZĂ TELOFAZĂ TIMPURIE
TELOFAZĂ CELULE
TÂRZIE FIICE
Figura 79 - Mitoza celulei animale
După gradul de asemănare al celulelor-fiice cu celula-mamă apar

patru forme de mitoze:
mitoza homoplastică (homotipică, mitoza egală), când celulele-fiice sunt
asemănătoare între ele şi cu celula-mamă;
mitoza heteroplastică (heterotipică), când celulele-fiice sunt similare, dar
sunt diferenŃiate faŃă de celula-mamă;
mitoza homoheteroplastică (asimetrică), când celulele-fiice sunt diferite
între ele, doar una asemănându-se cu celula-mamă;
mitoza de dediferenŃiere (de întinerire), când celulele-fiice sunt mai tinere
decât celula-mamă.
Factorii ce declanşează mitoza sunt:
factorii generali: temperatura, lumina, o serie de hormoni şi vitamine;
factorii intracelulari presupun modificarea raportului nucleo-
citoplasmatic şi a celui nucleolo-nuclear, astfel că prin creşterea cantităŃii de
citoplasmă, volumul celulei nu mai poate fi controlat de nucleu, fiind necesară
diviziunea celulei;
137
factorii intercelulari, când se observă un raport bine stabilit între celulele
mature funcŃionale, cele uzate sau moarte şi cele care se divid.
Factorii ce inhibă declanşarea mitozei sunt o serie de substanŃe de tipul

cortizonului şi adrenalinei, ce blochează sinteza de ADN la primul punct de
restricŃie; cofeina, iperita şi radiaŃiile ionizante pot fragmenta cromozomii
inducând apariŃia malformaŃiilor cromozomiale; colchicina blochează mitoza
în metafază; citostatinele sunt medicamente administrate în terapia cancerelor,
cu rol de a bloca mitozele celulelor tumorale.
Meioza (diviziunea reducŃională) este tipică în perioada de evoluŃie spre

maturare a celulelor sexuale, ovocitul şi spermatozoidul. În final, garnitura de
cromozomi se reduce la jumătate, gameŃii fiind celule haploide (n cromozomi).
Meioza constă din două diviziuni succesive, fără interfază între ele, dar
cromozomii se divid o singură dată. Cele două diviziuni se numesc meioza I şi
meioza II.
La mamifere, meioza I este diviziunea reducŃională, în timp ce meioza II
este o mitoză homoplastică. La sfârşitul meiozei I rezultă două celule-fiice
haploide, nucleul fiecăreia conŃine un set de cromozomi omologi, fiecare
formaŃi din două cromatide.
După meioza I urmează o scurtă perioadă de interfază, fără replicarea
ADN-ului. În concluzie, în cursul meiozei, celula germinativă iniŃială se divide
de două ori, iar cromozomii numai o singură dată.
MITOZA MEIOZA
Meioza I
Meioza II
Figura 80 - Comparare între mitoză şi meioză (după Burkitt et al., 1993)
Stimularea meiozei se poate face prin administrare de hormoni hipofizari, prin

modificarea alcalinităŃii mediului de cultură sau prin prezenŃa ionilor de calciu.
138
Diviziunile celulare atipice
Apar datorită acŃiunii unor factori perturbatori externi (şoc termic,
radiaŃii ionizante, substanŃe de blocaj) sau factori interni genetici, în urma
cărora creşte numărul cromozomilor (poliploidie), apar nuclei multilobaŃi cu
citoplasma nedivizată (mitozele pluripolare) sau se declanşează o proliferare
anormală a celulelor cu formare de tumori (diviziunea celulară anarhică).
1. DefiniŃi noŃiunea de funcŃie celulară.

2. EnumeraŃi tipurile de funcŃii ale celulelor.
3. DescrieŃi multiplicarea celulelor prin mitoză.
4. EnumeraŃi etapele meiozei.
5. EnumeraŃi tipurile de diviziuni celulare atipice.
Test de evaluare
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. FuncŃiile generale sunt caracteristice:

a. [ ] tuturor celulelor
b. [ ] celulelor specializate prin diferenŃiere
c. [ ] nici unei celule
Întrebarea 2. În cadrul ciclului celular, mitoza eucariotelor durează:

a. [ ] 10 ore
b. [ ] 5 ore
c. [ ] 1 oră
Întrebarea 3. Procesul amitozei se desfăşoară în două stadii:

a. [ ] stadiul preparativ
b. [ ] stadiul intermediar
c. [ ] stadiul distributiv
Întrebarea 4. Meioza presupune:

a. [ ] o diviziune completă
b. [ ] două diviziuni succesive
c. [ ] trei diviziuni succesive
139
Întrebarea 5. Diviziunea celulară indirectă se mai numeşte:
a. [ ] mitoză şi meioză
b. [ ] amitoză
c. [ ] atipică
LUCRARE DE CONTROL
pagină.
Rezumat
Unitatea de ÎnvăŃare ”FuncŃiile celulelor” conŃine date privind
funcŃiile speciale şi cele generale ale celulelor şi descrierea lor pentru
diferite celule.
Obiectivul urmărit constă în observarea de către studenŃi a detaliilor
prin compararea unor tipuri de celule la microscop şi din documentar
video. Materialul ce corespunde Capit. 11 este structurat pe două
subcapitole.
140
Bibliografie
Paris.
Wilkins, Baltimore.
Maryland.
16. www.nature.com
19. www.science.com
141
CAPITOLUL 12
MATRICEA EXTRACELULARĂ
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 12 142
MATRICEA EXTRACELULARĂ 143
12.1. Structura moleculară a matricei extracelulare 143
12.1.1. Matricea fundamentală 143
12.1.2. Proteinele fibrilare ale matricei extracelulare 145
12.1.3. Proteinele de adeziune ale matricei extracelulare 148
12.2. Membrana bazală 150
Rezumat 153
Bibliografie 153

Vor putea descrie matricea extracelulară, componentele ei şi rolul
îndeplinit pentru epitelii, Ńesuturi, organism.
Vor putea identifica componentele matricei extracelulare la
microscopul optic de laborator.
StudenŃii îşi vor dezvolta simŃul de observaŃie şi de analiză comparativă
a datelor primare.
142
MATRICEA EXTRACELULARĂ
Matricea extracelulară este constituită dintr-o reŃea de macromolecule

bioactive, ce intervin în numeroase procese de integrare cum ar fi: în
adezivitatea şi comunicarea intercelulară, în controlul creşterii, diferenŃierii şi
al homeostaziei celulare, în migrarea celulară din embriogeneză, în fagocitoză,
în repararea tisulară ş.a.
Matricea extracelulară este localizată între celule şi capilarele sanguine,
astfel că ea devine adevăratul mediu intern al organismelor.
Prin intermediul glicocalixului, matricea extracelulară se află în relaŃie
de continuitate cu plasmalema tuturor celulelor. În felul acesta, compoziŃia
matricei extracelulare este controlată de către numeroasele celule cu care vine
în contact, şi la rândul ei, poate influenŃa o multitudine de funcŃii celulare.
SpaŃiile intercelulare, ocupate de matricea extracelulară, pot fi
sistematizate în mai multe compartimente, în funcŃie de organul în care se află:
compartimentul osteo-cartilaginos, muscular, hepatic, pulmonar ş.a. În
aceste compartimente, matricea extracelulară prezintă particularităŃi de
compoziŃie chimică şi de structură bine definite. Toate compartimentele
matricei extracelulare din organism sunt inter-comunicante.
Cel mai extins compartiment este cel din diferitele varietăŃi de Ńesuturi
conjunctive. Aici, poartă denumirea de substanŃă fundamentală conjunctivă
şi, pe lângă funcŃiile ei generale, are şi rolul de a conferi acestor Ńesuturi
elasticitatea sau rezistenŃa mecanică specifică.
12.1. Structura moleculară a matricei extracelulare

Matricea extracelulară este alcătuită dintr-un gel hidratat, numit matrice
fundamentală sau substanŃă fundamentală, în care principalele molecule sunt
cele de glicozaminoglicani şi de proteoglicani.
În matricea fundamentală sunt înglobate două categorii de proteine
fibrilare şi anume:
proteinele structurale – colagenul şi elastina
proteinele de adeziune – fibronectina şi laminina
Atât matricea extracelulară cât şi proteinele fibrilare sunt produşi de
secreŃie ale câtorva tipuri de celule conjunctive, musculare şi epiteliale.
În anumite zone de contact dintre epitelii şi Ńesutul conjunctiv se
constituie o structură specială a matricei extracelulare, numită membrană
bazală.
12.1.1. Matricea fundamentală
Matricea fundamentală, la microscopul optic, apare amorfă, iar datorită

prezenŃei proteoglicanilor are o afinitate specială faŃă de coloranŃii cationici
(albastru alcian, fier coloidal), produce metacromazie în coloraŃia cu albastru
de toluidină şi este PAS-negativă.
143
Principalii constituenŃi ai matricei fundamentale sunt: glicozamino-
glicanii şi proteoglicanii.
Glicozaminoglicanii
Glicozaminoglicanii au fost denumiŃi mucopolizaharide acide, sunt
macromolecule poliglucidice liniare, neramificate, formate prin polimerizarea
unui diglucid. Unul din componenŃii diglucidului este, întotdeauna, un
aminoglucid (N-acetilglucozamina sau N-acetilgalactozamina), iar celălalt
component poate fi acidul glucuronic sau iduronic.
Principalii glicozaminoglicani sunt: condroitin-sulfaŃii, dermatan-
sulfatul, keratan-sulfatul, heparan-sulfatul, heparina şi acidul hialuronic.
În afară de acidul hialuronic, toŃi ceilalŃi glicozaminoglicani sunt sulfataŃi
(conŃin radicalul SO42-), au molecula relativ scurtă şi se pot lega covalent de o
proteină formând proteoglicanii.
Cantitativ, glicozaminoglicanii reprezintă doar 10% din masa matricei
fundamentale, dar datorită conformaŃiei lor moleculare foarte încolăcite
(random coil) ajung să umple cea mai mare parte din spaŃiul interstiŃial
intercelular.
Proteoglicanii
O macromoleculă izolată (monomer) de proteoglican este formată dintr-
un lanŃ sau miez polipeptidic, de care se ataşează lanŃuri laterale de
glicozaminoglicani, dintre care mai frecvent apar keratan-sulfatul şi
condroitin-sulfatul. Molecula astfel asamblată, seamănă cu o perie de spălat
eprubete, poate să atingă o greutate moleculară de 1,5-2,5 milioane Da.
În matricea extracelulară, proteoglicanii se pot asocia între ei sau se pot
ataşa de alte molecule ca fibronectina, colagenul, elastina, dar mai ales de
acidul hialuronic. Proteoglicanii mai bine cunoscuŃi sunt cei din cartilagiile
articulare, agrecanul, decorinul, biglicanul şi fibromodulina.
proteoglican
miez proteină
proteine de legătură
acid hialuronic
keratan-sulfat condroitin-sulfat
Figura 81 - Agregarea unei macromolecule de proteoglicani (după Alberts et al., 2010)
144
Proteoglicanii diferă între ei prin greutatea moleculară, componenŃa
proteică, numărul şi tipul de glicozaminoglicani, prezenŃa şi poziŃia grupărilor
hidroxil şi a celor sulfat. Aceste grupări acide, prezente în molecula majorităŃii
glicozaminoglicanilor, sunt încărcate electric negativ, drept pentru care
moleculele de proteoglicani se comportă ca polianioni. În consecinŃă,
proteoglicanii se vor combina electrovalent cu cationii, în primul rând cu Na+,
iar prin aceasta proteoglicanii devin intens hidrofili, adică reŃin o cantitate de
apă ce depăşeşte de 2-3 ori masa lor. Prin această însuşire proteoglicanii şi
glicozaminoglicanii constituie un gel puternic hidratat ce umple spaŃiile
interfibrilare ale matricei extracelulare şi asigură Ńesuturilor şi organelor
turgescenŃa optimă. Chiar dacă majoritatea apei astfel reŃinută este „apă
legată”, numeroase substanŃe solubile cu molecule mici pot fi vehiculate prin
diferitele compartimente ale matricei extracelulare.
Glicozaminoglicanii şi proteoglicanii contribuie în mod esenŃial la
creşterea vâscozităŃii matricei extracelulare, influenŃând permeabilitatea şi
transportul osmotic prin matricea extracelulară, dar limitând propagarea
bacteriilor şi a altor microorganisme patogene.
Proteoglicanii sunt prezenŃi pe suprafaŃa multor celule, miezul lor proteic
fiind integrat în structura plasmalemei, în acest fel participând la realizarea
aderenŃelor de tip celulă-celulă sau celulă-matrice extracelulară.
Proteoglicanii sunt sintetizaŃi de anumite celule cu origine mezoblastică,
cum ar fi: fibroblast, condroblast, osteoblast, celule sinoviale, fibre musculare
netede. Miezul proteic poate fi scindat de proteaze, iar glicozaminoglicanii
ataşaŃi sunt scindaŃi de glicozidaze şi sulfataze, enzime produse de celulele
conjunctive specifice (macrofage).
Indivizii cu deficit genetic în sinteza acestor seturi enzimatice prezintă o
acumulare masivă de proteoglicani în diferite Ńesuturi şi organe, fapt ce se
traduce prin manifestări clinice numite mucopolizaharidoze.
12.1.2. Proteinele fibrilare ale matricei extracelulare
Proteinele structurale principale sunt colagenul şi elastina, ce conferă

matricei extracelulare rezistenŃă mecanică şi elasticitate.
Colagenul
Din punct de vedere structural, colagenul este o scleroproteină, iar sub
aspect chimic este o glicoproteină. Cantitativ, colagenul reprezintă 25-30% din
totalul proteinelor organismului.
Colagenul este prezent sub formă de fibre extracelulare şi sub formă de
membrane bazale.
În Ńesuturile conjunctive, fibrele de colagen, de grosimi variabile, pot
avea o dispunere laxă, o dispunere densă (Ńesutul tendinos, Ńesutul fibros) sau
pot fi mineralizate (Ńesutul osos, dentină).
Ca aminoacizi markeri specifici sunt hidroxiprolina şi hidroxilizina. Pe
lângă aminoacizi, molecula de colagen mai conŃine, în proporŃii variabile,
componenŃi glucidici, în principal galactoză şi glucozilgalactoză.
145
În spaŃiile intercelulare, ocupate de matricea extracelulară, colagenul se
află sub formă de fibrile subŃiri, care la microscopul electronic prezintă o
striaŃie transversală caracteristică, numită structură periodică. Această
particularitate structurală lipseşte doar în fibrilele de colagen din membranele
bazale.
Teoretic, prin combinarea tipurilor genetice de lanŃuri alpha ar putea să
rezulte peste 100 de feluri diferite de molecule de colagen, dar au fost
identificate şi caracterizate doar 11 tipuri de colagen, din care primele cinci
sunt mai bine reprezentate în organismele animale.
Figura 82 - Asamblarea moleculei de pro-colagen (după Mescher, 2010)
a. Colagenul interstiŃial (intercelular, extracelular) este de trei tipuri:

colagenul tip I este predominant, prezent în oase, dinŃi, tendoane, piele
având fibrilele cu structură periodică se grupează în fibre şi fascicule.
Este secretat de fribroblaste şi osteoblaste
colagenul tip II formează fibrilele subŃiri cu structură periodică din
cartilajul hialin şi este secretat de condroplaste.
colagenul tip III formează fibrile subŃiri cu structură periodică, numite
fibre de reticulină din majoritatea interstiŃiilor organelor şi este secretat
de fibroblastele pielii şi de fibrele musculare netede din pereŃii organelor
cavitare (artere, intestin, uter etc.).
b. Colagenul membranar şi pericelular prezintă fibrile omogene, fără

structură periodică, ce se angrenează sub formă de reŃea şi este de două tipuri:
colagenul tip IV este caracteristic membranelor bazale şi este secretat de
diferite celule epiteliale.
colagenul tip V se află în aproape toate Ńesuturile, unde formează reŃele
pericelulare, fiind secretat de fibrele musculare striate şi netede, de
fibroblaste, de diferite celule epiteliale şi de către unele nevroglii.
Fibrilogeneza este procesul prin care molecula finită de colagen se

asamblează în spaŃiul extracelular, sub formă de structuri fibrilare. Fibrilele
majorităŃii tipurilor genetice de colagen prezintă la microscopul electronic
striaŃia transversală caracteristică (structura periodică), drept pentru care
fibrilele formate sunt numite şi fibrile de tip nativ.
Structura periodică constă din repetarea aceleiaşi perioade de 670 Å ce
conŃine o zonă întunecată (electronodensă) mai lată şi o zonă clară (electrono-
transparentă) puŃin mai îngustă. Moleculele de colagen sunt dispuse în şiraguri
paralele, între moleculele din acelaşi şir existând o distanŃă (gap, hole) de 350-
400 Å. Moleculele de colagen din şirurile paralele sunt decalate faŃă de cele
din şirul imediat învecinat cu o lungime de 270-320 Å (over-lapping). În fibrila
146
de colagen „nativ”, zonele întunecate corespund alinierii „în registru” a
spaŃiilor gap, iar zonele clare corespund alinierii identice a zonelor de decalare
(over-lapping). Însumate, cele două zone măsoară 670 Å, adică exact lungimea
unei perioade structurale.
Figura 83 - Diagrama împachetării moleculelor polarizate de colagen

din care rezultă structura periodică tipică (după Johnson, 1991)
La microscopul optic pe preparate uzuale, fibrele de colagen apar

neanastomozate (nefuzionate), orientate pe direcŃia forŃelor mecanice ce
acŃionează asupra Ńesutului respectiv.
Fibrele de colagen prezintă o afinitate faŃă de coloranŃii acizi (eozină,
albastru de metil, verde luminos, fucsină acidă), iar histochimic sunt PAS-
pozitive. Sub aspect mecanic, fibrele de colagen sunt greu extensibile şi
deosebit de rezistente la rupere.
Unitatea structurală a tuturor varietăŃilor de fibre colagene este molecula
de colagen, numită şi tropocolagen.
Procesul de biosinteză a colagenului cuprinde două etape importante:
etapa intracelulară şi etapa extracelulară. Etapa extracelulară cuprinde două
procese: convertirea moleculelor de pro-colagen în molecule de colagen şi
fibrilogeneza (auto-agregarea moleculelor de colagen sub formă de fibrile).
În decursul creşterii organismului, în cadrul procesului de remodelare a
structurilor conjunctive (al oaselor), în inflamaŃii şi în vindecarea tisulară,
colagenul (mai des cel interstiŃial) poate fi degradat de o enzimă specifică,
numită colagenaza animală, secretată de fibroblaste, macrofage, leucocite
granulare, celule sinoviale şi celule epidermice.
Fibrele elastice
Spre deosebire de fibrele de colagen, fibrele elastice sunt foarte
extensibile şi revin imediat la forma iniŃială după ce încetează forŃa care le-a
deformat. Pe preparatele histologice uzuale, fibrele elastice sunt cromofobe.
Ele pot fi evidenŃiate doar cu coloranŃi specifici cum ar fi orceina, rezorcină-
fucsină Weigert şi paraldehid-fucsina.
Aspectul fibrelor elastice, adică grosimea, lungimea, modul lor de
ramificare şi de anastomozare, diferă de la un organ la altul.
147
Biochimic, fibrele elastice sunt formate dintr-o proteină neglicozilată,
hidrofobă, insolubilă, nedegradabilă prin fierbere, numită elastină.
La microscopul electronic, elastina apare formată dintr-un material fără
aspect fibrilar, lipsit de structură periodică, amorf şi cu afinitate redusă faŃă de
coloranŃii uzuali. La periferia miezului de elastină se observă microfibrile cu
diametru de circa 110 Å, formate dintr-o proteină numită fibrilină.
întindere relaxare
legătură covalentă încrucişată molecula de elastină
Figura 84 - Aspectul fibrelor elastice la întindere şi relaxare (după Mescher, 2010)
Elastina este secretată de fibroblaste şi de fibrele musculare netede, sub

formă de macromolecule de tropo-elastină, care în spaŃiul extracelular se
asamblează sub formă de fibre. Degradarea specifică a fibrelor elastice este
posibilă doar sub acŃiunea enzimei numită elastază, secretată de pancreas.
În cursul unor boli, cum ar fi ateroscleroza, fibrele elastice se subŃiază, se
fragmentează, iar pe suprafaŃa lor se pot depune calciu şi lipide.
Odată cu vârsta, sinteza de elastină încetează, iar fibrele existente suferă
o elastoliză sub acŃiunea elastazelor lizozomiale, produse de leucocitele
neutrofile şi de macrofage. Fenomenul este mai evident la nivelul pulmonilor
(emfizemul pulmonar) şi al pielii (ridarea).
12.1.3. Proteinele de adeziune ale matricei extracelulare
Principalele reprezentante ale acestei clase de proteine fibrilare ale

matricei extracelulare sunt: fibronectina şi laminina.
Fibronectina
Este o glicoproteină cu rol în adeziunea dintre plasmalemă şi matricea
extracelulară. Ea mai intervine în menŃinerea formei celulare, în organizarea
citoscheletului, precum şi în procesul de migrare şi de diferenŃiere celulară.
În organism, fibronectina se află în sânge (ca dimeri solubili), ataşată la
membrana celulelor (ca oligomeri) şi în matricea extracelulară (ca polimeri
148
fibrilari insolubili). Fibronectina este sintetizată de fibroblaste şi de alte celule
de natură conjunctivă, dar şi de endotelii şi epitelii. Pe traiectul moleculei
fibrilare, există regiuni specifice pentru ataşarea de plasmalemă sau de reŃeaua
de colagen, fibrină şi de proteoglicanii din matricea extracelulară.
fibrilă de colagen
fibronectină
dimeri integrină
plasmalemă
proteine-adaptor
filament de actină
Figura 85 - Fibronectina şi moleculele de integrină ataşează celula la matricea extracelulară

Recunoaşterea şi ataşarea fibronectinei la suprafaŃa celulară este făcută

de receptori specifici, numiŃi integrine. Această integrină pentru fibronectină
recunoaşte şi ataşează fibronectina fibrilară prin capătul ei extracelular, iar prin
cel intracelular se leagă de filamentele de actină ale citoscheletului. Astfel de
integrine există şi pentru colagen şi pentru laminină.
Laminina
Este o glicoproteină constitutivă a membranelor bazale cu rol de a media
aderenŃa dintre suprafaŃa celulară şi membrana bazală. Laminina are
molecula formată din trei lanŃuri polipeptidice în formă de cruce şi unite prin
punŃi disulfidice. Laminina conŃine oligoglucide în proporŃie de 12-15%.
Pe traiectul braŃelor sale, macromolecula de laminină prezintă mai multe
porŃiuni globulare, ce reprezintă tot atâtea domenii funcŃionale, prin care
laminina se ataşează de receptorii membranari specifici (integrine), precum şi
de colagenul tip IV din membranele bazale, de heparină şi de heparan-sulfat
din matricea extracelulară.
Alte proteine care participă la organizarea matricei extracelulare sunt:

entactina, nidogenul, trombospondina, vitronectina, condronectina, lectinele
membranare, lectinele solubile şi tenascina.
149
domeniu de legare la receptorul de
lanŃ α membrană celulară
domeniu de legare la entactină domeniu de legare la entactină
domeniu de legare la colagen IV
lanŃ γ
spirala cu trei lanŃuri
lanŃ β polipeptidice
domeniu de legare la heparină domeniu de legare la receptorul

sau la heparan-sulfat de membrană celulară
Figura 86 - Structura lamininei (după Becker et al., 2009)
12.2. Membrana bazală
Membrana bazală este o structură specializată a matricei extracelulare,

situată la baza diferitelor epitelii, pe care le separă de Ńesutul conjunctiv
subiacent. Uneori, membrana bazală înconjoară complet celulele (adipocitele,
fibrele musculare, celulele Schwann) sau se interpune între două epitelii (în
cazul glomerulilor renali şi a alveolelor pulmonare). Membrana bazală este
elaborată, în cooperare, de către celulele epiteliale şi celulele conjunctive din
vecinătate.
La microscopul optic membrana bazală se observă cu dificultate fiind
foarte subŃire, în general de sub 1 µm. EvidenŃierea ei este mai bună dacă se
practică reacŃia PAS (pentru evidenŃierea componentei poliglucidice) sau prin
impregnare argentică (pentru evidenŃierea reŃelei de fibre de reticulină).
La microscopul electronic membrana bazală apare formată din trei
straturi:
lamina lucida (lamina clara), care este un strat electronotransparent,
amorf, gros de circa 100 Å, situat în imediata vecinătate a polului bazal al
celulelor epiteliale; ataşarea celulelor epiteliale la lamina lucida se face
prin hemidesmozomi;
lamina densa este un strat electronodens, gros de 200-300 Å, alcătuit
dintr-o matrice amorfă, densă, în care sunt incluse numeroase filamentele
subŃiri;
lamina reticularis (lamina fibroreticularis) este un strat mai puŃin
conturat, alcătuit dintr-o reŃea de colagen fibrilar, ce se continuă, fără o
demarcare netă, cu Ńesutul conjunctiv alăturat.
150
celule epiteliale
membrana bazală
fibrile de colagen
Figura 87 - Membrana bazală, cornee embrion de pui, SEM 50.000x

CompoziŃia şi structura membranei bazale variază destul de mult de la un

organ la altul, totuşi, în toate aspectele găsim ca elementele comune: colagenul
tip IV, proteoglicanii, laminina, entactina, nidogenul şi fibronectina.
O menŃiune suplimentară necesită colagenul tip IV, esenŃial diferit faŃă
de alte tipuri de colagen, deoarece molecula sa este mai lungă, îşi păstrează
capetele pro-peptidice, iar acest fapt împiedică auto-agregarea sub formă de
fibrile şi fibre cu structură periodică.
Laminina este localizată în partea dinspre epiteliu a laminei densa,
filamentele ei ataşându-se de receptorii celulelor epiteliale, de colagen şi de
proteoglicani.
Proteoglicanul heparan-sulfat este component universal al membranei
bazale, localizat atât în lamina reticularis, cât şi în lamina densa, intervenind
în permeabilitatea selectivă a membranei bazale.
FuncŃiile membranei bazale

Membrana bazală determină şi stabilizează arhitectura epiteliilor,
menŃinând starea lor de diferenŃiere.
Membrana bazală induce polarizarea celulelor epiteliale şi organizarea
citoscheletului acestora.
Membrana bazală intervine în permeabilitatea selectivă a diferitelor
bariere (cutanată, intestinală, renală, respiratorie, placentară ş.a.).
Membrana bazală serveşte ca substrat al deplasărilor celulare, atât în
cursul embriogenezei, cât şi la individul adult (deplasarea enterocitelor, a
keratinocitelor). Membrana bazală serveşte ca substrat în regenerarea
reparatorie a epiteliilor.
În cazul tumorilor, membrana bazală este prezentă la periferia celor
benigne, adică conturează tumoarea benignă, nepermiŃându-i să prolifereze
anarhic, dar este discontinuă, perforată în cazul tumorilor maligne, fapt ce
precede metastazarea. Colagenul tip IV din membranele bazale nu este
degradat de colagenaza animală, ci doar de către colagenaza bacteriană. În
151
cazul tumorilor maligne, acestea elaborează o colagenază foarte activă, ce
poate distruge membrana bazală.
1. DefiniŃi noŃiunea de matrice extracelulară.

2. DescrieŃi componentele matricei extracelulare în funcŃie de
rolul lor.
3. DescrieŃi membrana bazală, ultrastructura ei, funcŃiile îndeplinite
şi implicaŃiile medicale.
Test de evaluare
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. Matricea extracelulară determină:

a. [ ] coeziunea dintre celulele învecinate
b. [ ] formarea coloniilor de celule
c. [ ] complexitatea celulelor
Întrebarea 2. Proteinele structurale ale MEC sunt:

a. [ ] miozina şi actina
b. [ ] colagenul şi elastina
c. [ ] laminina şi fibronectina
Întrebarea 3. Membrana bazală conŃine mai ales:

a. [ ] colagen tip III
b. [ ] colagen tip IV
c. [ ] colagen tip V
Întrebarea 4. Între un epiteliu şi Ńesutul conjunctiv învecinat se interpune:

a. [ ] membrana plasmică
b. [ ] endomembrana
c. [ ] membrana bazală
Întrebarea 5. În cazul tumorilor benigne, membrana bazală este:

a. [ ] absentă
b. [ ] prezentă şi continuă
c. [ ] prezentă şi discontinuă
152
LUCRARE DE CONTROL
pagină.
Rezumat
Unitatea de ÎnvăŃare ”Matricea extracelulară”conŃine date despre
matricea extracelulară, a componentelor ei structurale şi ultrastructurale
şi a rolului îndeplinit pentru epitelii, Ńesuturi şi organism.
Obiectivul urmărit constă în descrierea componentelor matricei
extracelulare observate la microscopul optic de laborator şi a metodelor
de evidenŃiere pe preparatele microscopice. Materialul ce corespunde
Capit. 12 este structurat pe două subcapitole şi două paragrafe.
Bibliografie
1. Alberts B., D. Bray, K Hopkin, A. Johnson, J. Lewis, M. Raff, K. Roberts and P. Walter,
7. www.nature.com
153
CAPITOLUL 13
MULTICELULARITATEA ORGANISMULUI ŞI
DIFERENłIEREA CELULARĂ
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 13 154
MULTICELULARITATEA ORGANISMULUI
ŞI DIFERENłIEREA CELULARĂ 155
13.1. Multicelularitatea organismului 155
13.2. MenŃinerea celularităŃii (homeostazia celulară) 159
13.3. Factorii de control ai multicelularităŃii 159
13.4. Regenerarea 161
13.5. DiferenŃierea celulară 162
13.6. DiferenŃierea celulară în etapa embriogenezei 163
13.7. DiferenŃierea celulară în etapa organogenezei 165
Rezumat 169
Bibliografie 169

Vor fi capabili să explice conceptul de multicelularitate a organismului
şi de diferenŃiere celulară, implicaŃiile acestora în evoluŃia tipurilor
celulare şi a organismelor pluricelulare.
La testul de autoevaluare studentul va răspunde corect la cel puŃin 60% din
componentele acesteia.
154
Multicelularitatea organismului
şi diferenŃierea celulară
Celulele eucariote ating un grad superior de evoluŃie în momentul în care,

prin procesul de diferenŃiere, apar tipuri celulare diferite ca formă, structură şi
funcŃie, asociate în organisme multicelulare.
Această multicelularitate este condiŃionată de:
diferenŃierea sau specializarea celulelor care le-a permis îndeplinirea
unor funcŃii specifice;
dezvoltarea unor sisteme de integrare care să asigure cooperarea
funcŃională intercelulară;
dezvoltarea unor structuri şi modalităŃi care să asigure coeziunea
intercelulară.
13.1. Multicelularitatea organismului

Prima formă de multicelularitate a fost asocierea organismelor
unicelulare, animale sau vegetale, în colonii.
Formarea coloniilor presupune că celulele rezultate printr-o formă de
diviziune nu devin libere, ci rămân grupate în agregate celulare mai mari sau
mai mici. În cadrul coloniei se diferenŃiază categorii de celule specializate
pentru anumite funcŃii (nutriŃie, reproducere, apărare, locomoŃie).
Celulele coloniei comunică şi cooperează prin receptori de membrană şi
transport intercelular de substanŃe şi se menŃin aderente prin punŃi
citoplasmatice (la celulele vegetale) sau prin diferite molecule organice din
matricea intercelulară (la celulele animale).
Dacă la speciile inferioare, cum sunt spongierii, organismul este format
dintr-un simplu perete epitelial în care se disting doar câteva tipuri de celule
specializate, la celenterate corpul lor prezintă un epiteliu extern (ectoderm) şi
unul intern (endoderm), având numeroase tipuri de celule diferenŃiate cu
funcŃie digestivă, glandulară, senzorială, nervoasă şi contractilă, toate cuprinse
într-o matrice intercelulară amorfă.
Pe parcursul evoluŃiei speciilor, multicelularitatea a crescut atât în
privinŃa numărului de celule diferenŃiate cât şi a complexităŃii lor structurale şi
funcŃionale. Astfel, la om şi la vertebratele superioare se diferenŃiază în cursul
ontogeniei peste 200 de tipuri de celule.
Dintre acestea, unele se află asociate în Ńesuturi (epitelial, conjunctiv,
muscular, nervos, hematogen) care, asociate în proporŃii variabile, alcătuiesc
toate organele marilor aparate şi sisteme anatomice (circulator, respirator,
digestiv, uro-genital, endocrin şi nervos).
La organismele superioare cu reproducere sexuată deosebim două tipuri
diferite de celule:
celulele germinative, localizate în gonade (testicule şi ovare),
reprezentate de celulele sexuale mature sau gameŃi (ovocite la femele şi
spermatozoizi la masculi), precum şi de celulele lor precursoare sau
155
imature. Aceste tipuri celulare sunt celule haploide (cu n cromozomi) prin
care se asigură generaŃiile de descendenŃi;
celulele somatice, adică, exceptând celulele germinative, toate celelalte
tipuri celulare din organism, prezente în structura Ńesuturilor şi organelor.
Celulele somatice, cu excepŃia celor binucleate sau multinucleate, sunt
celule diploide (cu 2n cromozomi).
În oricare din organele corpului sunt prezente două categorii de celule

somatice, diferite prin funcŃiile lor.
unele dintre aceste celule, numeric majoritare, constituie parenchimul, o
componentă formată din celule ce asigură funcŃia specifică a organelor;
a doua categorie cuprinde celulele de natură conjunctivo-vasculo-
nervoasă ce constituie stroma organelor, componenta cu rol de legătură,
de susŃinere şi trofic.
Cu toată această multitudine de celule de diferite tipuri, un organism

superior este un sistem structural şi funcŃional coerent datorită în principal
existenŃei a două sisteme de integrare:
sistemul nervos
sistemul endocrin
În ultimul timp, s-a evidenŃiat rolul reglator al unui sistem paracrin,

format din celule izolate, dispersate în masa multor organe, secreŃia lor
difuzând local sau acŃionând asupra celulelor din vecinătate.
Cât priveşte coeziunea intercelulară, aceasta este asigurată pe lângă unele
forŃe fizice şi de numeroase molecule din matricea intercelulară şi de către o
serie de dispozitive sub-microscopice de la nivelul membranelor celulare,
numite joncŃiuni intercelulare.
Multicelularitatea, evaluată la om, înseamnă 1012 celule (mii de miliarde)
la nou-născut şi 1015 celule (milioane de miliarde) la adult. Biologia acestor
celule este relativ simplă: ele provin dintr-o celulă preexistentă care, în cazul
celulelor somatice, printr-o diviziune mitotică (ecuaŃională), va furniza două
celule-fiice diploide şi ele. Acestea, este posibil să se mai dividă sau doar or
creşte, se vor diferenŃia, vor îmbătrâni pentru ca în final, după o existenŃă foarte
diferită ca durată, să intre în agonie şi apoi să dispară prin una din formele
morŃii celulare.
Dimpotrivă, în cazul celulelor germinative, pe parcursul spermatogenezei
şi ovogenezei, intervine o diviziune celulară meiotică (reducŃională) prin care
gameŃii maturi ajung celule haploide.
Se estimează că în celulele somatice din corpul unui om matur se petrec
circa 350 de miliarde de mitoze în 24 de ore (circa 4 milioane pe secundă),
celulele-fiice rezultate înlocuind un număr aproximativ egal de celule moarte.
Această proliferare (multiplicare, înmulŃire) celulară asigură la indivizii
nou-născuŃi şi la tineret nu numai înlocuirea celulelor moarte (homeostazia
celulară sau turnover-ul celular) ci şi creşterea corporală, deoarece numărul
celulelor nou-formate este superior numărului de celule moarte.
Nu putem separa complet multicelularitatea organismului de diferenŃierea
celulară, deoarece aceste două procese decurg adesea în strânsă corelaŃie.
156
Aşa cum s-a descris în capitolul „FuncŃiile generale ale celulelor”,
celulele-fiice rezultate printr-o diviziune mitotică nu sunt întotdeauna identice
cu celula-mamă.
Numai în diviziunea numită mitoză homoplastică, simetrică sau egală,
întâlnită doar la celulele nediferenŃiate sau puŃin diferenŃiate, celulele-fiice sunt
asemănătoare şi între ele şi cu celula-mamă, adică rămân tot nediferenŃiate.
DiferenŃierea celulară se petrece doar în celelalte tipuri de mitoze. Astfel,
prin mitoza heteroplastică sau inegală rezultă două celule-fiice identice între
ele, dar diferite, mai diferenŃiate faŃă de celula-mamă. Din această cauză, acest
tip de multiplicare se mai numeşte mitoză de diferenŃiere.
În urma mitozei homo-heteroplastice, numită şi asimetrică sau nodală,
una dintre celulele-fiice va rămâne nediferenŃiată, asemănătoare cu celula-
mamă, pe când cealaltă celulă-fiică va fi diferită, adică diferenŃiată. Un
exemplu de astfel de mitoză este cea a spermatogoniilor, celule care asigură
producerea continuă de spermatozoizi, sau cea a celulelor de înlocuire, numite
şi cambiale, aflate în stratul bazal al epiteliilor stratificate. Acest tip de
multiplicare celulară asigură, pe de o parte formarea de celule diferenŃiate, iar
pe de altă parte, asigură păstrarea stocului de celule cu rol regenerator.
Un tip cu totul aparte de mitoză este mitoza de dediferenŃiere sau de
întinerire, întâlnită în procesul de formare a celulelor sângelui (hematopoieza).
În acest caz, celulele-fiice sunt mai tinere, adică mai puŃin diferenŃiate
comparativ cu celula-mamă.
Celulele somatice dintr-un organism multicelular pot fi clasificate, în
raport cu dinamica ciclurilor lor celulare în trei categorii:
celulele statice sunt celule cu o înaltă specializare, ca neuronii şi fibrele
musculare miocardice şi scheletale, care îşi pierd definitiv capacitatea de
diviziune. Putem considera că ele părăsesc ciclul celular şi rămân blocate
în faza G1 a acestuia.
celulele în tranzit, provenite din celule preexistente numite celule
precursoare, au o durată de viaŃă bine determinată pentru fiecare tip
celular, dar în general scurtă (zile sau luni). În unele organe, aceste celule
cât sunt încă tinere mai pot parcurge un ciclu celular. Gradul lor de
maturizare se poate distinge la microscop după anumite particularităŃi
morfologice şi de colorabilitate. Exemple tipice de celule în tranzit sunt
keratinocitele din epiderm sau enterocitele din epiteliul intestinal.
celulele stem, numite în trecut celule-matcă sau celule suşe, formează o
populaŃie de celule puŃin diferenŃiate, celulele nediferenŃiate fiind numai
celula-ou şi celulele ce rezultă prin segmentarea acestuia, adică primele
blastomere, numite şi celule stem embrionare.
Celulele stem ale adultului sunt apte de a-şi menŃine capacitatea de auto-
reînnoire pe toată durata vieŃii indivizilor, adică neangajate în ciclul celular şi
blocate în faza G0 a acestuia. Unele celule stem, în anumite condiŃii şi sub
acŃiunea inductoare a unor mesageri specifici, se pot angaja în procesul de
diferenŃiere, întotdeauna numai prin diviziuni homo-heteroplastice sau nodale.
Dintre celulele-fiice una va persista ca celulă stem contribuind la
menŃinerea rezervei de celule stem, iar cealaltă celulă-fiică va deveni un tip
celular specific, adică diferenŃiată ireversibil.
157
Unele celule stem, în funcŃie de potenŃialul lor de diferenŃiere, sunt
considerate celule stem unipotente, adică generatoare de celule-fiice a căror
diferenŃiere este asigurată într-o unică direcŃie. Este cazul celulelor stem din
stratul bazal sau generator al epidermului, care pot fi numai sursă de
keratinocite.
celulă stem unipotentă

mitoză homo-heteroplastică
celulă stem unipotentă keratinocit spinos
keratinocit cornos keratinocit cornos
Figura 88 - Multiplicarea şi diferenŃierea celulelor stem din epiderm
În schimb, printre celulele din măduva osoasă hematogenă se găsesc

celule stem multipotente, care pot da naştere la cel puŃin două tipuri de celule
diferenŃiate.
celulă stem multipotentă

mitoză homoplastică
celulă stem celulă stem

multipotentă multipotentă
mitoză homo-heteroplastică
celulă stem celulă stem

limfoidă mieloidă
mitoze heteroplastice celulă celulă

progenitoare progenitoare
celulă celulă celulă celulă

precursoare precursoare precursoare precursoare
celule terminale
Figura 89 - Multiplicarea şi diferenŃierea celulelor stem din măduva osoasă hematogenă
158
Celulele stem se află în diferite Ńesuturi şi organe asociate cu celulele în
tranzit, însă constituie o populaŃie celulară redusă numeric: 1-2% în epiteliul
tubilor seminiferi din testicul; 0,4% în măduva osoasă hematogenă; 10% în
stratul bazal al epidermului; doar câteva în epiteliul de la gâtul glandelor
intestinale Lieberkühn.
Aceste celule stem nu pot fi evidenŃiate prin metodele histologice de
rutină, dar prin metode speciale au putut fi identificate următoarele deosebiri
faŃă de celulele învecinate lor:
reacŃionează diferit la radiaŃii;
prezintă un ciclu celular mai lung;
încorporează mai rapid markeri radioactivi ai ARN (timidina tritiată).
13.2. MenŃinerea celularităŃii

(homeostazia celulară)
În Ńesuturile sau organele indivizilor adulŃi (exceptând Ńesuturile şi

organele cu celule statice –neuroni şi fibre musculare striate) apar două situaŃii:
Prima situaŃie, când prin prezenŃa unui număr redus de celule stem
angajate în procesul de diferenŃiere se vor furniza celule mici, specializate,
integrate funcŃional în Ńesutul sau organul în care se află. Ele vor înlocui
celulele moarte ale populaŃiei majoritare de celule stabile, care în mod normal
prezintă doar o activitate mitotică redusă, dar suficientă pentru a menŃine
constant procentul de celule diferenŃiate.
A doua situaŃie este cea a Ńesuturilor în care celulele ating un nivel de
diferenŃiere terminală, durata vieŃii lor este scurtă şi nu îşi pot relua ciclul
celular. Astfel de Ńesuturi necesită prezenŃa de celule pentru reînnoire rapidă,
capabile de o activitate mitotică intensă.
Exemplu tipic pentru acest tip de reînnoire celulară este măduva osoasă
hematogenă, la care punctul de plecare este o celulă stem multipotentă.
Aceasta, prin proliferare, va furniza două linii celulare de celule stem tot
multipotente, o linie pentru celulele limfoide (limfocitele) şi altă linie pentru
celulele mieloide (eritrocite, leucocite granulare, monocite şi megakariocite).
Acestea vor genera celule-fiice cu posibilităŃi de evoluŃie mai limitate, numite
celule progenitoare. Prin mitoze asimetrice, acestea vor genera celule
progenitoare şi celule mai diferenŃiate, numite celule precursoare sau blaste,
ce vor putea evolua doar spre un singur fel de celulă sanguină. Asigurarea unui
număr mare de celule sanguine se face prin diviziuni frecvente şi repetate ale
celulelor progenitoare şi precursoare.
13.3. Factorii de control ai multicelularităŃii

Multicelularitatea se realizează, aşa cum s-a descris prin modalităŃi
diferite de proliferare celulară, aceasta asigurând atât creşterea organismului,
cât şi menŃinerea constantă a densităŃii celulare (homeostazia celulară). Ca
orice proces fiziologic din organism şi proliferarea celulară are mecanisme
complexe de reglare şi control. Este vorba, în principal, de factori intracelulari
şi de factori extracelulari, endocrini şi, mai ales, paracrini.
159
De menŃionat sunt, în primul rând, factorii care reglează ciclul celular:
factorul activator al fazei S (SAF = S phase activating factor) care
intervine iniŃiind replicarea ADN;
factorul de întârziere a mitozei (MDS = mitose delaying signal);
factorul de activare a mitozei (MPF = mitose promoting factor);
proteinkinazele şi ciclinele sunt factori ce reglează trecerea din faza G1 în
faza S şi din faza G2 în faza M a ciclului celular.
Un rol important, nu numai în multiplicarea şi homeostazia celulară dar

şi în procesele de regenerare reparatorie, îl au cei peste 30 de factori de
creştere mitogeni, notaŃi cu GF (Growth Factors). Mai cunoscuŃi sunt factorul
de creştere epidermic (EGF), factorul de creştere al fibroblastelor (FGF),
factorul de creştere al celulelor endoteliale (ECGF), iar în hematopoieză
intervine eritropoietina (EPO) pentru seria eritrocitară şi interleukina-3 (IL-3)
pentru seria leucocitară.
Aceşti factori de creştere, după ce se cuplează cu receptorii specifici din
membrana celulelor-Ńintă, sunt endocitaŃi, ajung în nucleu unde interacŃionează
cu proteinele ce activează genele reglatoare ale replicării ADN-ului. În acest
fel, ei pot să determine scoaterea celulei din faza de repaus (GO) şi intrarea ei în
faza S (sinteza şi replicarea ADN).
Factorii de creştere intervin în proliferarea celulară şi prin faptul că
stimulând proteo-sinteza modifică raportul nucleo-citoplasmatic în favoarea
intrării celulei în ciclul celular. Factorii de creştere intervin şi în menŃinerea
constantă a densităŃii populaŃiei celulare dintr-un anumit organ.
La o anumită densitate a celulelor respective, receptorii pentru factorii de
creştere din membrană fiind foarte numeroşi se produce o competiŃie pentru
factorul de creştere din mediul extracelular, scăderea concentraŃiei sale ducând
la blocarea proliferării celulare peste un anumit prag.
Proliferarea celulară este dependentă şi de existenŃa adeziunilor de tip
celulă-celulă şi celulă-matrice extracelulară (descrise în capitolul JoncŃiuni
celulare). Majoritatea celulelor animale, în decursul ciclului celular, îşi pierd
parŃial aderenŃele şi se rotunjesc, începând cu faza S până la sfârşitul mitozei.
AderenŃa la suportul fibrilar din matricea extracelulară se face prin
structuri numite contacte focale sau plăci de adeziune. În aceste puncte de
ataşare filamentele de actină din citoschelet se ataşează de capătul intracelular
al unei glicoproteine trans-membranare, numită receptor pentru fibronectină,
deoarece extremitatea sa extracelulară aderă la fibrilele de fibronectină din
matricea extracelulară.
Desfacerea acestei aderenŃe este posibilă sub acŃiunea unei tirozinkinaze,
numită proteina SRC. La desfacerea acestor aderenŃe mai participă şi enzima
numită activator de plasminogen, care activează plasmina, o enzimă
proteolitică pentru fibronectină. Aceste două mecanisme de desfacere ale
aderenŃelor celulare sunt declanşate de prezenŃa factorilor de creştere.
Desfacerea aderenŃelor celulare va permite situarea în Ńesut a celulelor-fiice şi
rearanjarea contactelor focale.
CunoştinŃele referitoare la multicelularitate şi proliferarea celulară ne
permit să concluzionăm că celulele din parenchimul oricărui organ (exceptând
organele sistemului nervos şi muscular) nu sunt o populaŃie omogenă, ci o
populaŃie ce poate fi împărŃită în trei categorii sau compartimente celulare:
160
compartimentul proliferativ reprezentat de celulele în tranzit;
compartimentul neproliferativ reprezentat de celulele stem, celule care
doar sub influenŃa unor factori mitogeni pot trece în compartimentul
proliferativ;
compartimentul celulelor senescente (îmbătrânite, în agonie sau în
moarte celulară).
Acest ultim compartiment, deşi nu foarte evident în preparatele
microscopice, are în fiziologia organismului un rol la fel de important ca
moartea celulară.
Cauzele, mecanismele şi manifestările morfologice ale îmbătrânirii
celulare şi ale morŃii celulare prin apoptoză sau necroză vor fi prezentate în
capitolul Îmbătrânirea şi moartea celulelor.
13.4. Regenerarea
În cazul organismelor superioare, regenerarea se referă la procesele de
reparare sau vindecare, consecutive unor agresiuni traumatice, toxice, fizice
sau infecŃioase.
O capacitate deosebită de reparare prezintă Ńesutul osos şi cel epitelial de
acoperire. În organele parenchimatoase (ficat, rinichi, pulmoni etc.) repararea
se face prin Ńesut conjunctiv cicatriceal. Se pot regenera fibrele musculare
netede, în anumite condiŃii şi cele striate scheletale, dar nu şi fibrele musculare
miocardice.
Un proces de regenerare se observă şi în cazul lezării unor fibre nervoase,
dar repararea în cazul leziunilor din sistemul nervos central se face doar prin
cicatrice formate din nevroglii (glioame).
Regenerarea morfologică şi funcŃională a unor organe întregi, de

exemplu membrele sau coada, este posibilă doar la unele vertebrate cum sunt
amfibienii modele primitive (salamandra, tritonul, axolotul) şi la unii peşti
teleosteeni (peştele zebră). La aceste specii, amputarea unui membru determină
producerea unor factori incomplet cunoscuŃi care, blocând genele diferenŃierii
celulare, inversează sensul evoluŃiei celulelor mature. Ele îşi vor pierde
specificitatea de celule mature, reîntorcându-se la stadiul de celule slab
diferenŃiate sau imature, fenomenul numindu-se dediferenŃiere. În continuare,
genele reglatoare ale ciclului celular vor fi supra-exprimate determinând astfel
multiplicarea celulelor dediferenŃiate, care au provenit din toate Ńesuturile
membrului amputat. Ele vor forma un mugure tisular, numit blastem de
regenerare. Mai departe, procesul decurge ca şi în cursul dezvoltării
embrionare, adică vor fi activate genele care guvernează creşterea şi
morfogeneza membrelor (HoxA), iar celulele blastemului de regenerare se vor
multiplica şi diferenŃia formând diversele Ńesuturi, regenerând un membru
identic celui amputat.
În cazul regenerării organelor interne, procesul decurge la fel, dar este
guvernat de gene specifice. Omul şi mamiferele posedă mecanismele genetice
necesare regenerării, aceasta fiind posibilă doar în stadiul embrionar şi numai
pe anumite Ńesuturi.
161
În stadiul post-natal, formarea blastemului de regenerare nu mai este
posibilă, semn că această proprietate s-a pierdut de-a lungul evoluŃiei.
Repararea acestei proprietăŃi ne impune identificarea factorilor care la speciile
urodele şi teleosteeni intervin în regenerare. Până în prezent se ştie că unul
dintre aceşti factori este trombina, factor al coagulării, care declanşează
reintrarea celulelor blastemului în ciclul celular. Alt factor cunoscut este
metalo-proteaza care degradând proteinele matricei extracelulare permite
detaşarea celulelor. Însă, aceşti factori sunt prezenŃi şi la mamifere.
Cercetările actuale sunt orientate spre identificarea genelor, care exprimă
sinteza acelor factori ai regenerării care lipsesc la speciile de mamifere. Pentru
aceasta, se recurge la secvenŃierea ARNm implicat în sinteza lor, în ideea că
identificare şi izolarea acestor factori vor putea fi folosite în terapeutică.
13. 5. DiferenŃierea celulară

Întreaga populaŃie celulară din corpul speciilor multicelulare, numeric de
ordinul milioanelor de miliarde de celule la om, provine dintr-o singură celulă,
ovocitul fertilizat sau celula-ou.
Acest principiu a fost susŃinut de anatomistul englez William Harwey
încă din 1651, şi enunŃat succint prin axioma ”Ex ovo omnia”, adică orice
viaŃă provine dintr-un ou. A fost un concept evoluŃionist combătut de adepŃii
creaŃionismului prin întrebarea „Dar cum a apărut primul om ?”
În prezent, răspunsul este trecut în domeniul cercetărilor cu privire la
originea celulei ancestrale, prezentată în capitolul „NoŃiuni generale despre
celule. Originea celulei ancestrale”.
Celula-ou ca potenŃial evolutiv este o celulă totipotentă, adică aptă să
asigure descendenŃa a peste 200 de tipuri celulare diferite.
Multicelularitatea, aşa cum s-a descris anterior, se realizează prin
proliferare (înmulŃire, multiplicare) celulară, celulele nou-formate provenind
din celule pre-existente. Acest adevăr a fost promovat de morfologul german
Rudolf Virchow în 1858, prin formularea ”Omnis cellula e cellula” –prin care
excludea posibilitatea formării de celule dintr-o materie organică neorganizată
celular.
Toate celulele unui organism multicelular conŃin în nucleul lor un genom
complet, identic celui din celula-ou. Cu toate acestea, celulele se prezintă
într-un număr mare de tipuri celulare, diferite ca formă, structură, compoziŃie
biochimică şi, mai ales, ca funcŃie. Prin aceasta se poate afirma că deşi
genotipic celulele sunt identice, ele diferă ca fenotip. Prin acelaşi genotip vom
înŃelege aceleaşi gene, admiŃând că gena este o secvenŃă de ADN cromozomial
responsabilă de producerea unei anumite proteine, precum şi de sinteza unor
molecule de ARN funcŃional, ca ARNt, ARNm şi ARNr.
În genomul mamiferelor superioare, inclusiv în cel uman, se apreciază că
există circa 30.000-40.000 de gene, în afară de cele numite gene reglatoare.
Acestea pot iniŃia sinteza unui număr între 30.000 şi 200.000 de proteine
diferite, ceea ce înseamnă că ADN-ul nuclear codifică între 3 şi 11 milioane de
polipeptide. Astfel, se asigură numărul relativ mare de tipuri de proteine
necesare multiplelor funcŃii celulare. Aşa de exemplu, în neuronii din creierul
şobolanului alb au fost identificate 170.000 de tipuri de molecule de ARNm
162
implicate în transcrierea unui număr aproximativ egal de diferite polipeptide.
Însă, pentru codificarea acestui număr enorm de polipeptide este activă doar o
mică parte din ADN-ul genomic, marea masă a acestuia (circa 93%) neavând o
funcŃie genetică definită, adică ne-exprimată fenotipic.
Procesul de diferenŃiere trebuie înŃeles ca o specializare a unor grupuri de
celule în procesul de „diviziune a muncii” în cadrul unui organism multicelular.
Aceste grupe de celule se vor caracteriza prin aceea că, pe lângă proteinele pe
care le posedă orice celulă, ele mai sintetizează un set de proteine specifice
(keratina în celulele epidermului, hemoglobina în hematii, enzimele digestive
în enterocite ş.a.). Astfel, fenotipul celular devine consecinŃa directă a prezenŃei
proteinelor pe care celulele sunt apte să le elaboreze în vederea îndeplinirii
funcŃiilor generale şi, mai ales a unor funcŃii specifice.
DiferenŃierea celulară, cauza celor peste 200 de tipuri celulare, nu se
realizează prin pierderea sau dobândirea de noi gene, ci prin modificări în
expresia genică, sinteza de proteine fiind reglată calitativ şi cantitativ la nivelul
transcripŃiei ADN în ARNm şi apoi în translaŃia ARMm în proteine. Acest
reglaj se realizează prin intervenŃia unor proteine speciale, numite proteine
reglatoare, care ataşându-se pe molecula de ADN la nivelul unor secvenŃe ce
controlează expresia anumitor gene structurale, vor activa sau supressa (bloca)
transcripŃia de ARNm de către ADN-ul genomic în funcŃie de cerinŃele tipului
celular respectiv.
La fel ca proliferarea celulară şi diferenŃierea este un proces inductibil.
Mesagerii inductori din mediul extracelular ajung în celule prin
endocitare şi vor determina codificarea de proteine reglatoare.
În desfăşurarea diferenŃierii, aspectele morfologice vizibile la microscop
sunt precedate de modificări biochimice inaparente. VariabilităŃi la nivelul
ADN-ului genomic pot să survină prin mutaŃii şi recombinări genetice sub
acŃiunea de durată a unor agenŃi fizici, chimici sau biologici din mediul extern.
Aşa de exemplu, unii agenŃi chimici care produc metilarea ADN-ului, pot
determina alterări radicale ale diferenŃierii.
În general, diferenŃierea celulară este ireversibilă, exceptând rare
situaŃii în care o celulă diferenŃiată, matură poate genera prin mitoză celule
tinere, puŃin diferenŃiate, proces numit dediferenŃiere.
DiferenŃierea celulară trebuie considerată pe durata întregii dezvoltări
ontogenice a unui organism animal, adică din momentul clivajului (segmen-
tării) celulei-ou, urmat de formarea blastocystului, a embrionului tridermic, a
Ńesuturilor (histogeneza) şi a organelor (organogeneza).
DiferenŃierea celulară continuă şi post-natal, în procesul de creştere, apoi
în procesul de reînnoire (homeostazie) celulară şi în cel de regenerare.
În toate aceste etape, proliferarea şi diferenŃierea celulară decurg aproape
concomitent, în strânsă corelaŃie cu factorii reglatori ai ciclului celular (descrişi
în capitolul Multiplicarea celulelor).
13.6. DiferenŃierea celulară în etapa embriogenezei

IniŃial reprezentat de o singură celulă, celula-ou, un organism multi-
celular devine, aşa cum s-a descris anterior, constituit din peste 200 de tipuri
celulare, distincte ca formă şi funcŃie. Acest fapt necesită, în afară de
163
mecanismele ce controlează expresia genetică, adică diferenŃierea, şi un
program care asigură proliferarea, deplasarea şi situarea în spaŃiu a celulelor în
cursul embriogenezei.
Totul începe cu fecundarea (fertilizarea) ce poate fi considerată un caz
de fuzionare a două celule specializate, fecundarea monospermică asigurând
producerea unei celule-ou (zigot) diploide.
În faza imediat următoare, prin mitoze rapide şi repetate, numite
diviziuni de segmentare (sau clivaj), se ajunge la o formaŃiune embrionară
globuloasă, plină, numită morulă, formată din 8-50 de celule sferice, numite
blastomere.
Ulterior, prin formarea unei cavităŃi centrale, se ajunge la stadiul de
blastocyst, stadiu în care se petrece şi implantarea (nidaŃia) în endometrul
uterului matern.
Printr-un proces de proliferare, diferenŃiere celulară şi remodelare, numit
gastrulare, se ajunge în stadiul de embrion tridermic, format din trei foiŃe
celulare distincte: ectoderm, mezoderm şi endoderm.
Din celulele acestor trei foiŃe embrionare, prin interacŃiuni reciproce, se
formează o primă schiŃă a corpului embrionar, ca apoi toate organele acestuia
să îşi aibă originea dintr-o singură foiŃă (ca sistemul osos) sau din mai multe
(ca Ńesutul epitelial).
Sub aspectul diferenŃierii celulare, celula-ou este cu certitudine o celulă

nediferenŃiată, adică totipotentă.
La mamifere, blastomerele ce rezultă după primele diviziuni de
segmentare îşi mai păstrează totipotenŃa (la iepure până în morula cu 8-16
blasto-mere), dar ulterior survine pierderea totipotenŃei în etape diferite în
funcŃie de specie.
La plante totipotenŃa este mai persistentă, iar celulele provenite din orice
organ al plantei şi cultivate in vitro vor creşte şi vor dezvolta o formaŃiune
numită callus. Acesta, dacă este disociat, iar celulele rezultate sunt tratate cu
anumiŃi hormoni vegetali şi apoi vor fi cultivate in vitro, se observă că fiecare
celulă va genera o plantă întreagă. Dimpotrivă, blastomerele formate în urma
primelor diviziuni de segmentare, izolate şi cultivate in vitro nu vor mai putea
evolua spre a forma un organism. Ele se pot multiplica la infinit, fără să
prezinte semne de diferenŃiere, adică rămân în stadiul embrionar.
S-a demonstrat experimental că totipotenŃa blastomerelor este o
proprietate a nucleului. Astfel, la broască nucleul prelevat dintr-un blastomer
rezultat după primele diviziuni de segmentare şi transplantat într-o celulă-ou, al
cărui nucleu a fost inactivat prin iradiere, a dus la dezvoltarea unui embrion
normal. Experimentul reuşeşte, dar numai în 1-2% din încercări, atunci când
nucleul transplantat este prelevat dintr-o celulă diferenŃiată, cum ar fi un
enterocit (celulă absorbantă intestinală) sau keratinocit (celulă din epiderm).
Acest gen de experiment, numit clonare, a fost realizat pentru prima dată
pe un mamifer de către cercetătorul englez Ian Wilmut, în 1997, când a utilizat
nucleul unei celule secretoare din glanda mamară a unei oi.
De mare actualitate sunt în prezent celulele stem embrionare (ESC=

Embryonic Stem Cells), ce au putut fi izolate şi cultivate de la un embrion
uman, în urmă cu 15 ani. Cultivate in vitro, ele se pot multiplica la infinit, fără
164
să se diferenŃieze, adică rămân în stadiul embrionar. Este vorba de blastomere
izolate din zigoŃi la 5 zile după fecundare şi care, ca potenŃial evolutiv sunt
celule totipotente, adică sunt capabile sub acŃiunea unor anumiŃi factori
inductori să genereze orice tip celular.
Însă, din motive etice, legea ce consideră zigoŃii ca fiind persoane
potenŃial umane, interzice în multe Ńări experimentarea şi utilizarea celulelor
stem embrionare. Este însă permisă utilizarea celulelor stem embrionare
prelevate din zigoŃi supranumerari, obŃinuŃi prin fertilizare in vitro, dar
neimplantaŃi în uter matern, adică rămaşi fără proiect parental.
Există şi alte surse de celule stem, ca de exemplu celulele sanguine
recoltate din cordonul ombilical la naştere, care pot fi păstrate prin congelare în
azot lichid în ”bănci de celule stem”. Scopul recoltării şi păstrării lor este
terapeutic, în anumite anemii şi leucemii, în boli neurodegenerative, infarct
miocardic, diabet ş.a. Problema imuno-compatibilităŃii grefei este rezolvată
prin clonare terapeutică, adică se transferă nucleul unei celule somatice
aparŃinând pacientului receptor într-un ovocit enucleat, iar din zigotul obŃinut
se izolează şi se cultivă celule stem embrionare pentru a obŃine Ńesutul
compatibil cu organismul receptor.
13.7. DiferenŃierea celulară în etapa organogenezei

La sfârşitul stadiului de gastrulare, când embrionul format din cele trei
foiŃe embrionare are, la om şi la mamifere, o formă de disc, planul corporal de
bază este deja evident, cu extremităŃile cefalică şi caudală.
În continuare, în etapa organogenezei, dezvoltarea se face conform
acestui plan corporal, dar într-o perioadă de timp mai îndelungată. În această
etapă a dezvoltării sunt de remarcat două fenomene:
derularea histogenezei, adică dezvoltarea unor Ńesuturi identificabile
morfologic, prin procesul de diferenŃiere celulară;
creşterea corectă a structurilor corporale atât ca formă cât şi ca
dimensiune, în conformitate cu un model prestabilit.
S-a arătat faptul că, în principal, diferenŃierea celulară constă în sinteza
unor proteine specifice fiecărui Ńesut sau organ. Substratul molecular al acestui
proces este bazat pe modele variabile de activare şi inactivare a genelor.
În această etapă, diferenŃierea fiecărui nou tip celular necesită vecinătatea
a cel puŃin două tipuri celulare provenite din foiŃe embrionare diferite.
InteracŃiunea dintre acestea se numeşte inducŃie.
Pentru ca o populaŃie celulară să fie indusă este necesar să aibă
posibilitatea de a răspunde la semnalele celulelor inductoare, posibilitate
numită competenŃă. Adesea, competenŃa este o proprietate care se pierde cu
timpul.
Posibilitatea unor celule de a răspunde la un inductor, necesită prezenŃa
pe membrana acestora a receptorilor trans-membranari de tip tirozin-kinaze.
Aceşti receptori se pot cupla specific cu mesageri chimici, numiŃi liganzi.
Aceste molecule pot fi sintetizate şi eliberate în mediul extracelular de către
celule aflate la distanŃă sau ligandul este o moleculă trans-membranară, caz în
care celulele inductoare trebuie să vină în contact cu cele induse.
165
Se descrie o inducŃie instructivă, situaŃie în care celulele inductoare, prin
liganzii eliberaŃi, determină exprimarea unor anumite gene în celulele induse,
fapt ce va duce la diferenŃierea acestora.
O altă modalitate este inducŃia permisivă, caz în care celulele induse
posedă toate cele necesare în vederea exprimării unui nou fenotip, dar au
nevoie de un mediu extracelular favorabil exprimării capacităŃii de diferenŃiere.
Acest mecanism a fost demonstrat experimental în 1924 prin procedee de
microchirurgie pe formaŃiuni embrionare, de către embriologul german Hans
Spemann [premiul Nobel 1935]. El a experimentat pe embrioni de amfibieni în
stadiul de gastrulă transplantând o porŃiune de Ńesut ectodermal din zona
anterioară a unui şanŃ dorsal numit blastopor, în zona ventrală a embrionului.
După o anumită perioadă de timp a constatat că în embrion, în afară de axul
cordal dorsal, s-a format un al doilea ax, ventral. Regiunea din care s-a recoltat
transplantul a fost numită organizator embrionar.
Fenomenul inducŃiei mai poate fi demonstrat pe culturi celulare in vitro
făcute cu două tipuri celulare (co-culturi). Dacă pe cultura iniŃială cu un anumit
tip celular se adaugă o populaŃie celulară de alt tip, se poate verifica dacă a avut
loc o inducŃie după fenotipul celulelor.
În afară de semnalele care induc diferenŃierea, determinând în celule
sinteza unor proteine specifice, celulele mai recepŃionează în cursul
histogenezei şi organogenezei semnale de dezvoltare ce controlează proli-
ferarea celulelor, deplasarea şi dispunerea lor în spaŃiu, conform unui anumit
plan corporal.
În acest mecanism reglator sunt implicate genele dezvoltării embrio-
nare: genele materne, genele de segmentare şi genele homeotice.
Genele materne sunt elaborate, încă înainte de producerea fecundării, de

către celulele din stratul granulos al foliculului ovarian şi apoi transferate în
ovocitul activat. Rolul genelor materne este acela de a programa sinteza unor
proteine, numite proteine morfogene, deoarece difuzând în matricea
extracelulară ajung să determine polarizarea zigotului (axul antero-posterior).
Se atribuie genei bec (bicoid) morfogeneza polului embrionar anterior, iar
genei td (tudor) şi genei osk (oskar) pe cea a polului posterior.
Genele de segmentare sunt gene proprii embrionare, ce guvernează

împărŃirea corpului în segmente anatomice. AcŃiunea lor este mai evidentă la
insecte, unde grupuri de gene (grupul gap, grupul parităŃii şi grupul
polarităŃii) determină sinteza de proteine morfogene, care dirijează împărŃirea
corpului în segmente şi polarizarea antero-posterioară din fiecare segment. La
vertebrate, o astfel de genă este gena sonic hedgehog, care dirijează
dezvoltarea membrelor şi polarizarea dorso-ventrală a tubului neural şi a
creierului.
Genele homeotice devin active la sfârşitul gastrulării, acŃionând asupra
Ńesutului celor trei foiŃe embrionare. Ele dirijează migrarea, amestecul şi
poziŃionarea diferitelor celule pe parcursul organogenezei şi sinteza unor
molecule-semnal şi a moleculelor aderenŃei intercelulare, toate cu rol
important morfogenetic. O particularitate a genelor homeotice este prezenŃa în
structura lor a unui segment de ADN numit homeobox, care le conferă
capacitatea de a activa sau inhiba alte grupuri de gene. În toate aceste segmente
166
de ADN este prezentă o secvenŃă de 180 de nucleotide, mereu aceeaşi la
majoritatea speciilor.
InformaŃiile pe care celulele din diferite compartimente ale corpului le
primesc în cursul morfogenezei se numesc informaŃii de poziŃie.
Datorită lor, tipuri similare de celule ajung să formeze organe diferite
(membrele anterioare şi posterioare). Astfel, la embrionul de găină, mugurii
(primordiile) din care urmează să se dezvolte membrele prezintă o structură
identică: celule ectodermice la exterior şi mezodermice în interior. Dacă prin
excizare chirurgicală se transplantează aceşti muguri în poziŃie inversă, vom
constata că anterior se va forma un picior, iar posterior o aripă. Aceasta
înseamnă că celulele aveau nu numai informaŃia necesară pentru a se diferenŃia
formând celulele epidermice, osoase, cartilaginoase, musculare ş.a. ale unui
membru, ci şi informaŃia care să transmită forma organului.
Am văzut că această proprietate persistă şi la adult, dar numai la anumite
specii cum sunt salamandra şi tritonul, la care regenerarea integrală a unor
organe este posibilă.
În procesul de diferenŃiere mai intervin şi genele proto-oncogene, care
determină sinteza atât a celor peste 30 de factori de creştere celulară, cât şi a
receptorilor pentru factorii de creştere din membrana celulelor. Printre aceştia,
un rol important îl joacă proteinele G (G =guanidintrifosfat), unele cu rol
activator, iar altele cu rol inhibitor în procesul de transfer trans-membranar. Tot
genele proto-oncogene codifică proteinele numite factori de transcripŃie, care
influenŃează proliferarea şi diferenŃierea celulară inhibând sau stimulând
transcripŃia în cursul sintezei proteinelor.
Genele care intervin reglator în cursul dezvoltării embrionare şi fetale îşi
încetează activitatea, intrând într-o stare de represie, după ce au edificat
diferitele Ńesuturi şi organe. Ele rămân represate toată durata vieŃii dacă nu
survine, sub acŃiunea unor agenŃi mutageni, reintrarea lor în activitate. În acest
caz, se vor produce dereglări ale proliferării celulare, cu caracter anarhic
(tumoral).
1. DefiniŃi noŃiunile de multicelularitate a organismului şi de

diferenŃiere celulară.
2. EnumeraŃi etapele de diferenŃiere celulară.
3. DescrieŃi principalele aspecte din diferenŃierea celulară.
4. EvidenŃiaŃi rolul factorilor de control ai multicelularităŃii.
5. DescrieŃi şi explicaŃi procesul de regenerare şi de homeostazie.
167
Test de evaluare
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. Prima formă de multicelularitate a fost:

a. [ ] asocierea în Ńesuturi
b. [ ] asocierea în colonii
c. [ ] asocierea în organisme
Întrebarea 2. Celulele somatice, în raport de dinamica ciclului lor, pot fi :

a. [ ] celule în tranzit
b. [ ] celule stem
c. [ ] celule statice
Întrebarea 3. Procesul de regenerare presupune:

a. [ ] reparare sau vindecare
b. [ ] stare de boală
c. [ ] moartea celulelor
Întrebarea 4. Genele homeotice determină:

a. [ ] diferenŃierea celulelor în organogeneză
b. [ ] împărŃirea corpului în segmente anatomice
c. [ ] sinteza proteinelor morfogene pentru polarizarea zigotului
Întrebarea 5. Fenomenul de dediferenŃiere celulară apare doar la:

a. [ ] om
b. [ ] salamandră
c. [ ] peştele zebră
LUCRARE DE CONTROL
pagină.
168
Rezumat
Unitatea de ÎnvăŃare ”Multicelularitatea organismului şi
diferenŃierea celulară” conŃine date despre multicelularitatea
organismului şi diferenŃierea celulară, a factorilor de control a acestor
procese, etapele de diferenŃiere celulară în viaŃa unui organism,
menŃinerea multicelularităŃii şi regenerarea.
Obiectivul urmărit constă în explicarea proceselor de
multicelularitate şi diferenŃiere celulară şi observarea lor la microscopul
optic pe preparate microscopice specifice. Materialul ce corespunde
Capit. 13 este structurat pe şapte subcapitole.
Bibliografie
Philadelphia.
2. Botărel S., Cotea C. and Gaboreanu M., 1982, Histologie şi embriologie, EDP Bucureşti.
Wilkins, Baltimore.
Maryland.
11. www.nature.com
14. www.science.com
169
CAPITOLUL 14
RECUNOAŞTEREA CELULARĂ,
ÎMBĂTRÂNIREA ŞI MOARTEA CELULELOR
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 14 170
ÎMBĂTRÂNIREA ŞI MOARTEA CELULELOR 171
14.1. Recunoaşterea celulară 171
14.2. Cauza recunoaşterii celulare 172
14.3. Îmbătrânirea şi moartea celulelor 173
14.4. Ipoteze şi teorii privind îmbătrânirea şi moartea celulară 174
14.5. ImplicaŃii ale morŃii programate ale celulelor 175
Rezumat 179
Bibliografie 179

Vor putea explica conceptul de recunoaştere celulară, implicaŃiile
acesteia în evoluŃia tipurilor celulare şi a organismelor pluricelulare.
Vor putea descrie fenomenele de îmbătrânire şi de moarte celulară.
Vor putea explica unele ipoteze şi teorii privind îmbătrânirea şi
moartea celulară şi a implicaŃiilor acestora.
datelor primare.
170
ÎMBĂTRÂNIREA ŞI MOARTEA
CELULELOR
14.1. Recunoaşterea celulară

Se consideră că apariŃia organismelor multicelulare a fost marcată de
asocierea organismelor unicelulare în colonii.
Dacă în urma fiecărei diviziuni celulele-fiice rămân asociate, ele pot
forma o „colonie”.
Acest tip de comportament a fost observat şi la celulele procariote, cum
ar fi Myxobacteriile, care trăind în sol formează colonii detaşate, mobile, ce se
pot deplasa. S-a constatat că fiecare celulă din colonie secretă enzime de
digestie, pe care colonia, ca întreg, le adună, utilizându-le mult mai eficient în
nutriŃia celulelor componente. S-a presupus că acest proces ar fi avut loc doar
când sursa de substanŃe nutritive din mediul înconjurător s-a diminuat,
determinând celulele să se asocieze într-un sistem mai eficient şi rezistent
pentru supravieŃuirea lor.
În cazul bacteriilor, ele au sporulat, adică s-au diferenŃiat şi au reuşit să
supravieŃuiască chiar în situaŃii ostile de mediu. Când condiŃiile de mediu au
redevenit favorabile, sporii bacteriilor au germinat şi au dat naştere unei noi
colonii de bacterii.
În organismele eucariote, algele verzi pot exista ca organisme
unicelulare sau sub formă de colonii. În funcŃie de gradul de complexitate
adoptat, aceste colonii se pot aranja într-o anumită ordine, prin care s-ar sugera
modul de evoluŃie parcurs de plante şi de animale. De exemplu, micro-
organismul eucariot unicelular Chlamydomonas sp. seamănă cu protozoarele
flagelate, dar în citoplasma sa prezintă cloroplaste ce îi permit efectuarea
fotosintezei.
Organismul eucariot Gonium sp. trăieşte în colonii de 4, 8, 16 sau 32 de
celule, care se asociază între ele prin molecule secretate de fiecare în parte,
formând o aşa-zisă matrice extracelulară. Celulele sunt echivalente între ele şi
fiecare se poate divide pentru a forma o nouă colonie.
Figura 90 - EvoluŃia de la organisme unicelulare la organisme multicelulare

prin asociere, sub formă de colonii (după VoiculeŃ şi Puiu, 1997)
171
Volvox sp. este un grup de alge verzi, care se asociază în colonii mari,
sferice, formate din circa 50.000 de celule, legate între ele prin filamente
citoplasmatice fine. La această specie de alge, în cadrul coloniei apare o
specializare, astfel că un număr mic de celule au capacitate de reproducere,
fiind celule precursoare pentru noi colonii. Celelalte celule sunt atât de
dependente una faŃă de alta încât dacă colonia se dezorganizează toate celulele
vor muri.
Prin modul său de organizare şi de activitate, acest tip de algă este mai
mult decât o simplă colonie, adică aproape un organism multicelular cu două
caracteristici proprii:
existenŃa celulelor specializate şi
cooperarea intercelulară.
La plantele superioare după diviziune celulele-fiice rămân conectate

prin plasmodesme (filamente citoplasmatice), formând astfel o reŃea rigidă de
cămăruŃe (celule) cu aspect de fagure. Celulele prezintă la exterior un perete
celular de natură celulozică, celuloza fiind secretată de fiecare celulă în parte.
Plasmodesmele au rol şi de comunicare între celulele vegetale, fiind active în
transportul intercelular.
La celulele animale şi cele umane, coeziunea dintre celule o realizează
o reŃea de molecule organice din cadrul matricei extracelulare. Această
matrice are rol esenŃial în dezvoltarea, migrarea, proliferarea, forma şi funcŃiile
metabolice ale celulelor cu care se află într-un „contact” permanent.
Fibronectinele fac parte din grupul glicoproteinelor de adeziune, cu rol de
a media adeziunea celulă-matrice extracelulară, de a menŃine forma celulelor,
în organizarea citoscheletului, iar în embriogeneză sunt implicate în migrarea şi
diferenŃierea celulară.
Printr-o serie de experimente s-a putut demonstra capacitatea celulelor de
a se recunoaşte între ele, într-un mod specific, prin aşa-numita adeziune
celulă-celulă. De exemplu, la un embrion de găină, disociat în celule
independente prin tratare cu tripsină, s-a observat după câteva ore agregarea
(reunirea) celulelor aflate în suspensie, prin migrare în mediul de cultură.
14.2. Cauza recunoşterii celulare

Cauza recunoaşterii celulare o constituie prezenŃa glicocalixului pe
suprafaŃa celulelor şi a glicoproteinelor din plasmaleme, care datorită
ultrastructurilor lor specifice sunt capabile să preia sau să transmită informaŃii
biologice.
Recunoaşterea celulară s-a pus în evidenŃă prin fenomenul inhibiŃiei de
contact a celulelor aflate în cultură, astfel:
celulele normale aflate în cultură manifestă o capacitate de multiplicare
în monostrat, datorită contactului dintre celulele vecine şi a celulelor cu
peretele vasului Petri,
celulele tumorale (transformate, canceroase) manifestă o capacitate de
multiplicare haotică, necontrolată, în straturi suprapuse de celule.
172
Atunci când sunt cultivate fragmente de Ńesuturi normale şi tumorale, se
observă mai evident poziŃionarea celulelor multiplicate.
celule normale celule tumorale
Figura 91 - Fenomenul inhibiŃiei de contact la celulele normale şi pierderea lui

în cazul celulelor tumorale (după Diculescu şi col., 1983)
Creştere normală Creştere tumorală

moarte
descuamare
keratinocite cornoase
migrare,
diferenŃiere
keratinocite
bazale
MB
Figura 92 - Multiplicarea şi creşterea celulară în Ńesut epitelial normal şi tumoral din piele
(după Becker et al., 2009)
14.3. Îmbătrânirea şi moartea celulelor
În viaŃa majorităŃii celulelor se disting patru stadii vizibile prin filmare

continuă:
1. Stadiul de funcŃionare normală (descris deja), de la apariŃia unei celule în

urma diviziunii celulei-mamă, până la primele semne de degenerescenŃă
celulară.
2. Stadiul de îmbătrânire celulară (senescenŃă) prezintă o serie de modificări

fizico-chimice în interiorul celulelor, care apar cu mult timp înaintea
modificărilor morfologice celulare.
173
2.a. Modificările fizico-chimice se referă la alterarea echilibrului
coloidal al citoplasmei şi acidifierea pH-ului celular, perturbarea capacităŃii
metabolice şi a celei de auto-reînnoire.
2.b. Modificările morfologice presupun hipertrofia sau chiar atrofia
nucleului şi apoi a celulei, reducerea volumului organitelor, încărcarea cu
incluziuni lipidice şi cu pigmenŃi, condensarea cromatinei în blocuri compacte
ce dau nucleului aspect picnotic, intens bazofil, fragmentarea şi dispersarea
nucleului, absenŃa proliferării celulare. Procesul normal de îmbătrânire celulare
este util în păstrarea homeostaziei celulare într-un Ńesut, organ sau organism.
Când auto-reînnoirea nu mai are loc într-o mare parte a organismului, se
instalează semnele de îmbătrânire ale organismului respectiv.
3. Agonia celulară este un stadiu intermediar ce precede moartea celulară, care

ca aspecte cito-fizico-chimice prezintă: modificări nucleare similare celulelor
senescente, modificări ale organitelor şi ale plasmalemei, modificări ale
mişcării pseudopodelor şi a curenŃilor citoplasmatici datorate stării coloide
alterate a citoplasmei (fluidificare, gelificare).
4. Moartea celulelor are ca efect final pierderea capacităŃii celulelor de a se

multiplica. Fenomenul morŃii se produce instantaneu, astfel că toate
modificările ce survin pot fi observate doar post-mortem: celulele devin sferice,
îşi retractează pseudopodele, se observă umflarea şi dispariŃia mitocondriilor,
lizozomii alteraŃi îşi eliberează conŃinutul enzimatic în citoplasmă producând
autoliza (autodigestia) celorlalte organite, inclusiv fragmentarea nucleului,
membrana plasmică se fisurează şi se fragmentează deversând conŃinutul
citoplasmatic în spaŃiul extracelular.
Cauzele morŃii celulare ar fi uzura şi îmbătrânirea celulelor sau acŃiunea
unor agenŃi nocivi. În starea de suferinŃă produsă de agenŃi patogeni se
instalează necrobioza, atrofia şi degenerescenŃa celulei.
În timpul vieŃii unui organism, celulele lui sunt înlocuite permanent, la
diferite intervale de timp (hematii 80-120 zile, leucocite 2-12 zile, celule
conjunctive 2-3 ani). În final, celulele moarte sunt fie fagocitate şi distruse prin
liză de către macrofage, fie sunt eliminate la suprafaŃa unor epitelii prin
descuamare.
Moartea celulelor nu este sinonimă cu moartea organismului ca întreg. Se
presupune că numai celulele organismelor superioare îmbătrânesc şi mor, în
timp ce bacteriile şi eucariotele simple se divid mereu dacă sunt favorabile
condiŃiile de mediu.
14.4. Ipoteze şi teorii privind îmbătrânirea şi moartea celulară
Teoria morŃii programate a celulelor

Apoptoza (apo gr.= din, de pe; ptosis gr.= cădere) semnifică în limba
greacă „căderea frunzelor la sfârşitul sezonului vegetativ”
În Biologia celulară, apoptoza reprezintă procesul fiziologic de moarte
celulară programată (PCD = Programmed Cellular Death).
174
Procesul apoptotic se desfăşoară în toate organismele vii, începând din
viaŃa embrionară şi până la starea de adult, proces prin care organismele îşi
elimină celulele nedorite, nocive sau funcŃional anormale, dintr-un Ńesut sau
organ. În acest fel, se poate afirma că apoptoza nu rezultă în urma producerii
unei leziuni, nu este reversibilă şi nici nocivă pentru organism, ci ea este
necesară pentru menŃinerea homeostaziei în limite normale.
Conceptul de ”moarte celulară programată” a fost descris de către
Sydney Brenner în 1950 şi enunŃat ca teorie în 1961 de către Leonard
Hayflick.
Profesor de anatomie, dr. Leonard Hayflick a observat în experimentele
sale pe culturi de fibroblaste că acestea se divid de un anumit număr de ori,
după care mor. El a intuit că în programul genetic al celulelor este înscrisă o
anumită durată de viaŃă, care scade în funcŃie de vârsta celulelor cultivate. De
exemplu, el a observat că dacă se instituie o cultură de fibroblaste din piele,
prelevate din Ńesut embrionar, acestea se divid de circa 50 de ori şi apoi cultura
moare, iar dacă prelevarea s-a făcut din Ńesut adult, numărul de diviziuni ajunge
să scadă progresiv în funcŃie de vârsta donatorului respectiv.
Profesorul Hayflick a mai constatat că dacă culturile de celule sunt
congelate chiar mai mulŃi ani, după decongelare acestea se vor divide exact de
atâtea ori ca şi celulele de aceeaşi generaŃie, dar necongelate. În acest fel se
poate afirma că celulele au memorie privind programul genetic al diviziunilor.
Numărul de diviziuni pe care o celulă normală îl poate realiza a fost denumit
”limita Hayflick”.
În 1972, John F. Kerr şi colaboratorii săi au propus un nou termen, cel
de apoptoză, preluat din greaca veche. Studii privind apoptoza au mai efectuat
John W. Saunders (1966), A. Troyer şi M.I. Fernandez-Sarabia (1975), B.C.
Thompson şi colaboratorii lui (1995).
Ca sinonime pentru apoptoza celulară, se mai folosesc termenii de
”moarte celulară normală”, ”moarte celulară fiziologică” şi ”sinucidere
celulară”.
Se consideră că celula dispune de mecanisme biologice şi biochimice
proprii, capabile să inducă moartea ei. Astfel, apoptoza poate fi considerată un
proces fiziologic care este declanşat prin activarea programelor genetice de
auto-distrugere, proprii fiecărui genom celular.
14.5. ImplicaŃii ale morŃii programate ale celulelor

Dacă nu ar avea loc apoptoza, s-a calculat că pe durata vieŃii unui om
(circa 70 de ani) mucoasa intestinului subŃire ar realiza o lungime de 32 km, iar
mucoasa intestinului gros o lungime de 7 km. Celulele epiteliale din cele două
mucoase amintite sunt înlocuite de circa 4.500 de ori, epiderma de aproape
1.000 de ori, iar Ńesutul conjunctiv de circa 400 de ori. Măduva osoasă, care la
om are o masă de circa 1,5 kg, fără lansare în circulaŃie şi fără moarte celulară
ar produce o cantitate de 3 tone de Ńesut hematopoietic într-o viaŃă de om.
Apoptoza este o formă activă de moarte celulară caracterizată prin
procese biochimice şi morfologice cum ar fi: celulele individuale, enclavate în
Ńesutul normal, îşi pierd legătura cu celulele învecinate, cromatina se
condensează rezultând fragmentarea ADN-ului nuclear, celulele se retractă prin
175
pierderea de conŃinut citoplasmatic, apar vacuole în membrana plasmică ce duc
la fragmentarea ei şi a întregii celule în corpi apoptotici. În faza finală a
apoptozei, celulele vecine şi macrofagele vor endocita aceşti corpi apoptotici,
până la degradarea lor completă.
Procesul apoptozei este foarte rapid, durând câteva ore.
Modificările structurale proprii apoptozei au fost atribuite endo-
nucleazelor Ca2+-dependente, transglutaminazelor şi proteazelor. Însă, până în
prezent, nu au fost identificate endonucleazele responsabile de fragmentarea
ADN-ului nuclear. Ca proces activ, apoptoza necesită energie sub formă de
ATP şi sinteză de ARN şi de proteine.
Apoptoza se implică atât în procesele fiziologice, dar mai ales în cele
patologice, iar cunoaşterea derulării mecanismelor ei şi clarificarea căilor
biochimice de activare a programului genetic de inducere a apoptozei vor putea
schimba conceptul actual privind tratamentul cancerelor sau chiar vor putea
prelungi viaŃa.
Genele letale
În prezent, există o evidenŃă a unui set de gene ce codifică proteine cu
efect letal (de sinucidere) asupra celulei ce le conŃine. Astfel, la nevertebratul
Caenorhabditis elegans sp. (nematod) au fost identificate genele Ced-3 şi
Ced-4 cu acŃiune letală [Shai Shaham şi Junying Yuan, 1994; H. Zou et al.,
1997]. În cazul în care una din gene este inactivată prin mutaŃie, nu se mai
petrece moartea celulei. Cele două gene acŃionează independent una de cealaltă
pentru a produce apoptoza.
La mamifere, gena proto-oncogenă c-myc, care în mod normal
stimulează diviziunea celulară, este implicată şi în inducerea apoptozei.
Apoptoza trebuie privită ca un proces fiziologic normal de răspuns la
influenŃele mediului extern. Procesul este mediat de numeroase transducŃii de
semnale pe suprafaŃa celulei, probabil printr-un program genetic îndreptat
împotriva unei stări anti-proliferative.
Genele supravieŃuirii
Genele supravieŃuirii (anti-apoptotice) acŃionează ca o frână asupra
mecanismului de moarte celulară normală. Dacă prin mutaŃii aceste gene sunt
inactivate, multe celule care în mod normal ar trăi mai departe, vor fi supuse
procesului apoptotic.
La nematodul Caenorhabditis elegans sp. s-a demonstrat că gena Ced-9
acŃionează ca antagonist al apoptozei celulare [Michael O. Hengartner et al,
1992]. Activarea anormală a acestei gene (prin mutaŃie) face ca apoptoza să nu
se mai producă. În caz contrar, când se inactivează gena Ced-9, celula va intra
sub influenŃa genelor Ced-3 şi Ced-4 ce determină moartea precoce a
nematodului.
Asemenea gene de supravieŃuire există şi în celulele mamiferelor, la care
s-a descris o proteină bcl-2 din membrana internă a mitocondriei, care în
condiŃii de supraexprimare inhibă apoptoza [David L. Vaux et al., 1988].
Această proteină nu stimulează diviziunea celulelor, ci favorizează supra-
vieŃuirea lor, blocându-le în interfază.
176
Factorii interni ce declanşează şi controlează apoptoza ar fi tiroxina,
glucocorticoizii, retinoizii (molecule lipofile), antigenul Fas (timocite), care
interacŃionează cu receptorii nucleari şi activează transcrierea genelor implicate
în inducerea apoptozei.
Factorii externi nefiziologici, ca radiaŃiile ionizante, substanŃele toxice,

drogurile (anti-tumorale, chemoterapeutice), şocul termic, esterforbolul, ionii
de calciu, acŃionează şi ei ca inductori ai apoptozei.
Factorii inhibitori ai apoptozei sunt factorii de creştere, factorii de

activare ai macrofagelor, factorii serici şi citokinele (α-TNF), inhibitorii
sintezei de ARN, de proteine, de proteinkinază, inhibitori ai tirozin-fosforilării,
inhibitori ai endonucleazelor, ai transaminazelor şi proteazelor.
În ultimii ani, a fost demonstrată existenŃa unui ”ceas intern” al

apoptozei, adică de inducere la un moment bine precizat, în special în cursul
morfogenezei şi al dezvoltării. Aceste aspecte sunt însă foarte greu de
identificat şi de urmărit, datorită faptului că atât cromatina, cât şi nucleul
celulei sunt potenŃial autonome în declanşarea apoptozei. Astfel, celulele fără
nucleu pot declanşa apoptoza, iar nucleii pot induce modificări tipice de
apoptoză în ADN-ul unor celule intacte.
1. DefiniŃi conceptul de recunoaştere celulară.

2. DescrieŃi fenomenele de îmbătrânire şi moarte celulară.
3. ExplicaŃi câteva dintre ipotezele şi teoriile privind îmbătrânirea
şi moartea celulară.
4. Care sunt implicaŃiile apoptozei ?
Test de evaluare
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. Cauza recunoaşterii celulare o constituie:

a. [ ] plasmadiereza
b. [ ] prezenŃa glicocalixului
c. [ ] diviziunea celulară
177
Întrebarea 2. InhibiŃia de contact la celulele normale aflate în cultură se
manifestă:
a. [ ] prin moartea celulelor
b. [ ] înmulŃirea controlată în monostrat
c. [ ] înmulŃirea haotică în multistrat
Întrebarea 3. Prin moartea programată a celulelor:

a. [ ] se induce îmbătrânirea organismului
b. [ ] se induce înlocuirea celulelor uzate
c. [ ] se induc mutaŃiile genetice nedorite
Întrebarea 4. Genele cu efect letal au rolul de a:

a. [ ] facilita apoptoza
b. [ ] bloca apoptoza
c. [ ] induce mutaŃii
Întrebarea 5. Moartea celulară poate fi cauzată de:

a. [ ] acŃiunea unor factori nocivi
b. [ ] uzura şi degenerescenŃa celulelor adulte
c. [ ] diviziunea celulelor
LUCRARE DE CONTROL
pagină.
178
Rezumat
Unitatea de învăŃare ”Recunoaşterea celulară, îmbătrânirea şi
moartea celulelor” cuprinde date legate de fenomenele de recunoaştere
celulară, de îmbătrânire şi moarte celulară.
Obiectivul urmărit constă în identificarea şi evidenŃierea
aspectelor ce determină recunoaşterea celulelor între ele, a etapelor de
îmbătrânire şi moarte celulară, dar şi a implicaŃiilor acestora asupra
organismelor.
Materialul ce corespunde Capit. 14 este structurat pe cinci
subcapitole.
Bibliografie
2. Allen R.T.M., W.J. Hunter and D.K. Agrawd, 1997, Morphological and biochemical
characterization and analysis of apoptosis, J. Pharmac. Toxic. Methods, 37, 215-218.
Paris.
8. Dănăilă L., M. Alecu and G. Coman, 1999, Apoptoza, moartea celulară programată, Edit.
Academiei Române.
Wilkins, Baltimore.
Maryland.
14. www.nature.com
17. www.science.com
179
CAPITOLUL 15
CELULA CANCEROASĂ
CUPRINS
pag.
CAPITOLUL 15 180
CELULA CANCEROASĂ 181
15.1. Factorii de inducŃie ai celulei canceroase 181
15.2. Caracteristicile morfologice şi funcŃionale ale celulei
183
canceroase
15.2.1. Caracteristicile morfologice ale celulei canceroase 183
15.2.2. Modificările funcŃionale ale celulei canceroase 185
Rezumat 188
Bibliografie 188

Vor cunoaşte noŃiunea de celulă canceroasă.
Vor putea enumera şi explica factorii de inducŃie ai celulei
canceroase.
Vor putea descrie unele caracteristici morfologice şi funcŃionale ale
celulei canceroase.
datelor primare.
180
CELULA CANCEROASĂ
15.1. Factorii de inducŃie ai celulei canceroase
Celulele transformate sau tumorale apar în urma acŃiunii unor factori cu

incidenŃă primară, cum ar fi substanŃe chimice, acŃiunea cancerogenă a
agenŃilor fizici şi acŃiunea de transformare cancerogenă a virusurilor. Aceşti
factori acŃionează la nivel molecular, mai ales asupra acizilor nucleici (ADN şi
ARN), de unde şi noŃiunea modernă de ”cancer – boală moleculară”.
AgenŃii fizici sunt implicaŃi major în mecanismele cancerogenezei şi

cuprind diferite tipuri de radiaŃii cum ar fi: radiaŃiile neionizante, radiaŃiile
direct ionizante şi radiaŃiile indirect ionizante.
AgenŃii chimici acŃionează fie direct provocând mutaŃii, fie indirect

reactivând cancerogene reprimate. În funcŃie de mecanismul de acŃiune al
substanŃei chimice, J.H. Weisburger (1976) deosebea trei clase de cancerogeni
chimici:
a) Cancerogeni cu acŃiune directă, a căror structură le conferă capacitatea de
a induce cancere, fără o prealabilă activare metabolică în organismul gazdei.
Din această grupă fac parte nitrozaminele, epoxizii, etileniminele şi β-
propiolactona.
b) Procancerogenii, în care intră majoritatea cancerogenilor chimici, care
devin activi după o prealabilă activare metabolică în cancerogeni ultimi. Din
această grupa sunt cunoscuŃi coloranŃii aminoazoici, hidrocarburile şi aminele
aromatice, aflatoxinele şi uretanul.
c) Cocancerogenii sunt substanŃe chimice ce nu au capacitatea de a induce
cancere atunci când sunt administrate izolat, dar pot potenŃa efectul cancerogen
al altor substanŃe. În general, ei acŃionează ca factori de promoŃie pe un Ńesut în
care a apărut stadiul de iniŃiere. Obişnuit, prin sistemul reticulo-endoplasmatic
are loc detoxificarea organismului de substanŃele străine prin hidroliză,
reducŃie, conjugare şi oxidare, urmate de eliminarea renală. SubstanŃele
chimice cancerogene trebuie activate în prealabil prin sistemul microsomal
hepatic, după care se leagă în formă covalentă de macromoleculele din
organele-Ńintă (ADN, ARN, proteine).
SubstanŃele chimice minerale au fost identificate ca potenŃial

inductoare ale creşterii tumorale (arsenicul, azbestul, cromul, sărurile de
nichel, cadmiul).
SubstanŃele chimice organice cu efect carcinogen sunt substanŃele

aromatice (gudroanele de huilă, 7-12-dimetilbenzantracen, 3-4-benzopiren, 2-
naftilamina, 3-metilcolantren, 2-acetil-aminofluorena), coloranŃii azoici,
nitrozaminele, agenŃii alchilanŃi şi ambalajele din plastic.
Carcinogenii de origine vegetală au o activitate care variază de la

slabă la moderată, sunt larg răspândiŃi în regnul vegetal, incluzând o mare
181
varietate de tipuri structurale (pirolizidina, alcaloizi heterociclici, compuşi
alchenil benzenici, reserpina, sanguinarina, nicotina, fucocumarine,
acronyacina, cafeina, uleiurile esenŃiale, fenoli vegetali, flavonoizi, capsicina).
Toxinele de origine micotică includ aflatoxinele, toxine produse de

genul Penicillium, ochratoxina A, citrinina, patulina, acidul penicilic,
fusariotoxinele ş.a.
Toxinele din ciuperci apar mai des la ciupercile comestibile de cultură,

cum ar fi agaritina al cărei derivat n-acetilat produce o incidenŃă crescută a
unor tumori.
Toxinele din Streptomyces sp. sub formă de antibiotice sunt folosite în

terapia cancerului: actinomycina D, adriamycina, daunomycina C,
sarkomycina, streptozotocina, azaserina, bleomycina.
Carcinogenii de origine animală constituie principii activi ai unor

medicamente, fiind produşi de insecte (cantharidina, chinonele) sau de către
unii paraziŃi (trematodele, nematodele) ce pot produce tumori prin acŃiunea lor
iritativă.
Virusurile oncogene se comportă fie ca virusuri infecŃioase simple,

multiplicându-se şi distrugând celulele, fie că nu se multiplică în celule, dar le
schimbă caracteristicile biochimice, morfologice şi fiziologice. Atât virusurile
ADN cât şi ARN transformă celulele, patrimoniul lor genetic se încorporează
în bagajul genetic al celulei-gazdă.
În 1970, Howard Temin şi David Baltimore au dovedit că virusurile
cancerogene ce conŃin ARN, posedă o enzimă reverstranscriptaza ce permite
copierea ARN-ului în ADN, copie care poate apoi să se integreze în ADN-ul
celulei-gazdă. Localizarea pe membrana plasmică a proteinelor transformate
poate explica modificările celulare prin variate mecanisme. Astfel, o proteină
fixată pe membrană poate modifica schimbul de ioni între celule şi mediu, ceea
ce poate stimula sinteza de ADN ca fenomen ce precede diviziunea celulară.
Genele de cancer şi proteinele transformate ale diferitelor virusuri
cancerogene par să aibă caractere comune, dovedindu-se astfel că genele de
cancer ale virusurilor sunt gene de origine celulară, prezente în genomul
celulei-gazdă în stare normală. Cancerul poate să apară prin introducerea unui
virus în celulă, când virusul va determina creşterea cantităŃii de proteină
transformată, modificând status-ul celular printr-un efect de dozare al genelor.
Factorii cu incidenŃă secundară sunt reprezentaŃi prin determinismul

ereditar. Până în prezent a putut fi identificat un singur tip de cancer cu
determinism pur genetic şi anume retinoblastomul uni- sau bilateral, ce apare
la copil, dat de o genă patologică ce se transmite autosomal, dar cu penetraŃie
incompletă.
AlŃi factori favorizanŃi ar fi factorii de risc cu intervenŃie ocazională sau

sistematică, cum sunt: factorii geografici, alimentari, sexul, vârsta ş.a.
InvestigaŃiile pe multiple planuri şi din ce în ce mai sofisticate (clinice,
182
experimentale, genetice, moleculare) au identificat un număr extrem de mare
de factori implicaŃi direct în apariŃia celulelor canceroase sau co-factori sau
factori de risc.
15.2. Caracteristicile morfologice şi funcŃionale

ale celulei canceroase
15.2.1. Caracteristicile morfologice ale celulei canceroase
Morfologic, celula canceroasă se caracterizează prin nucleu mare, cu talie

şi formă neregulate, cu nucleoli proeminenŃi, citoplasma este puŃin abundentă
şi colorată intens sau, din contră, este palid colorată.
Modificările nucleului se referă la suprafaŃa sa, la volum, raportul

nucleo-citoplasmatic, la formă, densitate, structură şi omogenitate.
Caracteristicile ultrastructurii sale cuprind segmentarea lui, prezenŃa
invaginaŃiilor, modificări ale cromatinei (reducerea heterocromatinei, creşterea
numărului de granule cromatiniene), mărirea porilor nucleari, formarea de
incluzii nucleare ş.a. Multe dintre tumorile canceroase au celule cu nuclei
giganŃi şi celule multinucleate în urma diviziunilor anormale.
Nucleolul prezintă fenomene de hipertrofie, macro- şi microsegregare, de

deplasare spre membrană, el creşte numeric şi formează sisteme canaliculare
intranucleare cu învelişul nuclear.
Mitozele sunt tipice celulelor canceroase. Numărul mitozelor este mult

crescut, apar forme atipice de mitoze cu defecte în conformaŃia fusului de
diviziune (astere triple sau cvadruple) şi forme atipice de cromozomi. Aceste
caracteristici morfologice relevă schimbările care se produc la nivel metabolic,
mai precis creşterea anumitor structuri în raport cu diviziunea celulară şi
atenuarea altora, asociate unor forme diferite de metabolism.
Citoplasma suferă şi ea modificări prin apariŃia unor structuri noi sau

prin dispariŃia celor normale. Prin acumulare de ARNr şi ARNm în citoplasmă,
aceasta devine bazofilă, dar cantitativ, celulele canceroase au o cantitate mică
de citoplasmă, adesea încărcată cu vacuole.
Reticulul endoplasmatic granular prezintă o structură mult simplificată,

în cisternele lui se poate acumula material amorf, granular sau filamentos,
uneori se observă o fragmentare şi degranulare, cu întreruperea relaŃiilor dintre
el şi mitocondrii. Simplificarea şi reducerea cantitativă a reticulului
endoplasmatic granular se produce concomitent cu creşterea numerică a
ribozomilor liberi şi a poliribozomilor, fapt ce semnifică o sinteză sporită de
proteine, necesare procesului de creştere celulară în vederea diviziunii.
183
Reticulul endoplasmatic neted devine hiperplazic, fără să existe o
corelaŃie cu activitate funcŃională sporită, pentru ca în alte faze ale malignizării,
el să sufere o reducere cantitativă.
Complexul Golgi este, în general, slab dezvoltat în celulele canceroase,

presupunându-se că ar exista o corelaŃie pozitivă dintre acest aspect şi lipsa de
diferenŃiere a celulelor tumorale. Celulele care şi-au pierdut complet
capacitatea de diferenŃiere prezintă cu totul sporadic un aparat Golgi.
Mitocondriile scad mult în volum pe măsură ce se dezvoltă tumoarea,

prezintă o mare variabilitate de formă, uneori observându-se mitocondrii
uriaşe. La nivelul membranelor mitocondriale au loc procese anormale de
glicoliză, se observă modificări ale cristelor mitocondriale, apar incluzii în
matrice, iar distribuŃia longitudinală a mitocondriilor presupune o insuficienŃă
de citocromoxidază.
Peroxizomii sunt prezenŃi numai în tumorile formate din celule care,

normal, conŃin aceste organite, cum ar fi hepatocitele. S-a stabilit că numărul
peroxizomilor din celulele tumorilor maligne este invers proporŃional cu viteza
de creştere şi exprimă gradul de pierdere al diferenŃierii celulare.
Lizozomii prezintă şi ei modificări prin apariŃia de lizozomi secundari,

structuri mielinice şi granule de lipofuscină.
Glicogenul în cantităŃi crescute relevă prezenŃa malignizării, mai ales în

ficat şi rinichi, dar celulele deja malignizate conŃin puŃin glicogen. Scăderea
cantităŃii de glicogen, până la dispariŃia lui se face în paralel cu creşterea
cantităŃii de lipide.
Modificările celulare degenerative implică prezenŃa incluziunilor citoplas-

matice, iar în unele forme tumorale apare apoptoza, cu prezenŃa de corpi
apoptotici.
Microfilamentele, filamentele intermediare şi microtubulii sunt în

cantităŃi şi proporŃii variabile, iar capacitatea de invadare şi de metastazare a
celulei canceroase va depinde de posibilităŃile ei de mişcare, asigurată prin
conŃinutul de filamente de actină.
Membrana plasmică suferă o serie de modificări moleculare de

suprafaŃă, asociate malignizării, capabile să influenŃeze evoluŃia unei tumori. S-
a observat o creştere sau diminuare a numărului de receptori de suprafaŃă
membranară, prin care se modifică gradul de sensibilitate al celulelor la
mecanismele de reglare. Mai apar modificări structurale ale proteinelor sau ale
receptorilor de membrană, care nu mai reacŃionează cu ligandul corespunzător,
dar şi prezenŃa unor molecule de suprafaŃă tipice Ńesutului embrionar şi care
sunt ascunse la suprafaŃa celulelor adultului. Aceste molecule anormale sunt
capabile de a acŃiona ca antigene, fiind recunoscute prin mecanismele de
apărare umorală şi celulară. În consecinŃă, celulele tumorale se acoperă de
184
complexe imune, permiŃând complementului să distrugă celulele acoperite de
anticorpi, iar fagocitele să atace celulele opsonizate.
Celulele canceroase îşi modifică conŃinutul în enzime prin reducerea
fosfatazei acide sau alcaline, ceea ce atrage după sine schimbări în relaŃia
dintre glucide şi acidul sialic din glicolipide şi din glicoproteine, concomitent
cu încărcarea negativă a suprafeŃei celulare.
Membrana plasmică va favoriza transportul accelerat al substanŃelor
nutritive, mai ales al glucidelor şi aminoacizilor. Pe suprafaŃa celulei există
proteaze specifice, responsabile de capacitatea de aglutinare a celulelor sub
acŃiunea unei lectine vegetale. Prin pierderea inhibiŃiei de contact, celulele
tumorale capătă şi autonomie metabolică, favorizând atât proliferarea, cât şi
mişcarea lor. Pe suprafaŃa unor celule canceroase s-a observat prezenŃa
microvililor atipici, a pseudopodelor şi a veziculelor cu seturi enzimatice
deosebit de active.
S-au mai constatat diferenŃe între celulele de la periferia tumorii şi cele
din centrul ei. PopulaŃia celulară din centrul tumorii prezintă legături
intercelulare normale (desmozomi şi complexe joncŃionale), iar la periferie
acestea să fie absente sau doar simbolic reprezentate. În zonele cu ritm
invazional accentuat, celulele sunt total desprinse din masa tumorală, iar
legăturile dintre ele dispar complet.
Membrana bazală este prezentă în tumorile benigne, în timp ce creşterea

invazivă a tumorilor maligne presupune fragmentarea, reduplicarea sau chiar
dispariŃia ei. În procesul de distrugere a membranei bazale, un rol deosebit
revine lamininei şi receptorilor pentru laminină, care se găsesc în membrana
plasmică şi care suferă reorganizări în timpul creşterii invazionale.
15.2.2. Modificările funcŃionale ale celulei canceroase
Determină formarea şi eliminarea de substanŃe active, cum ar fi: factori

de creştere, hormoni, molecule asemănătoare hormonilor, enzime litice
(colagenaze, catepsina şi activatorul de plasmogen), care favorizează
mobilitatea crescută şi răspândirea în organism a celulelor canceroase.
Alterări majore apar în metabolismul energetic, între celulele normale şi
cele maligne, în special în ceea ce vizează utilizarea glucozei. ProducŃia cu
eficienŃă maximă a energiei în celule se realizează prin glicoliză în ciclul
acizilor tricarboxilici (ciclul lui Krebs).
Celulele canceroase utilizează slab oxigenul, dar consumă masiv glucoză,
care se converteşte exclusiv în acid lactic. Drept urmare, celulele maligne
preiau din sânge o cantitate de glucoză de 5 până la 10 ori mai mare faŃă de
celulele normale, producând o cantitate similară de acid lactic, care în ficat se
va recicla şi apoi se va transforma în glucoză. În aceste situaŃii, celula
canceroasă se comportă ca un ”parazit metabolic” pentru organism.
Proliferarea şi migrarea celulelor dintr-o tumoare sunt imprevizibile.

Deplasarea celulelor începe prin formarea unor pseudopode neregulate, care se
185
infiltrează printre membranele bazale, urmează dizolvarea enzimatică a
Ńesutului înconjurător al gazdei şi invazia în Ńesutul învecinat.
Aceste aspecte mai sunt specifice şi altor tipuri celulare normale, cum ar
fi granulocite, osteoclaste, celule endoteliale şi celule trofoblastice, spre
deosebire de care creşterea invazivă a celulelor maligne este una progresivă şi
continuă, având ca final distrugerea Ńesutului-gazdă.
Pierderea diferenŃierii celulei maligne, morfologic şi funcŃional

presupun asemănarea ei cu celulele fetale din Ńesutul-gazdă şi re-orientarea
tuturor proceselor metabolice, exprimate prin excese de maturare, sinteze de
noi substanŃe, defecte genetice de informare, scurtarea timpului post-mitotic de
regenerare cu diminuarea timpului de diferenŃiere, anomalii ale metabolismului
intermediar şi ale glicogenului ş.a.
1. DefiniŃi noŃiunea de celulă canceroasă.

2. EnumeraŃi factorii de inducŃie ai celulei canceroase.
3. DescrieŃi câteva dintre caracteristicile morfologice şi
modificările funcŃionale ale celulei canceroase.
Test de evaluare
notat cu 2 puncte.
Întrebarea 1. Celula canceroasă este:

a. [ ] o celulă normală
b. [ ] o celulă transformată
c. [ ] nu este o celulă
Întrebarea 2. Multiplicarea celulelor canceroase este:

a. [ ] nesemnificativă
b. [ ] progresivă şi continuă
c. [ ] nu are loc
186
Întrebarea 3. Celulele canceroase se pot deplasa cu ajutorul:
a. [ ] cililor
b. [ ] flagelilor
c. [ ] pseudopodelor
Întrebarea 4. Prin creşterea tumorii canceroase:

a. [ ] se echilibrează numărul de celule normale
b. [ ] se distruge Ńesutul-gazdă
c. [ ] nu se întâmplă nimic
Întrebarea 5. Pentru celulele canceroase sunt tipice:

a. [ ] mitozele
b. [ ] meiozele
c. [ ] amitozele
LUCRARE DE CONTROL
pagină.
187
Rezumat
Unitatea de învăŃare ”Celula canceroasă” cuprinde date legate de
apariŃia celulei canceroase şi a factorilor de inducŃie.
Obiectivul urmărit constă în identificarea şi evidenŃierea unor
caracteristici morfologice şi funcŃionale ale celulelor canceroase.
Materialul ce corespunde Capit. 15 este structurat pe două subcapi-
tole şi două paragrafe.
Bibliografie
2. Baba A.I. and C. Cătoi, 2007, Comparative Oncology, The Publishing House of Romanian
Academy, Bucharest, 49-61, 81-100.
Wilkins, Baltimore.
13. www.nature.com
16. www.science.com
188
Bibliografie selectivă
1. Alberts B. Bray D., Lewis J., Raff M., Roberts K. and Watson J. (1994). Molecular
Biology of the Cell, 3rd edition, Garland Pub. Inc., New York.
2. Alberts B., D. Bray, K. Hopkin, A. Johnson, J. Lewis, M. Raff, K. Roberts and P. Walter
(2010). Essential Cell Biology, Third Edit, Garland Science, Taylor & Francis Group, NY.
3. Allen R.T.M., W.J. Hunter and D.K. Agrawd (1997). Morphological and biochemical
characterization and analysis of apoptosis, J. Pharmac. Toxic. Methods, 37, 215-218.
4. Baba A.I. and C. Cătoi (2007). Comparative Oncology, The Publishing House of
Romanian Academy, Bucharest, 49-61, 81-100.
5. Bancroft J.D. and A. Stevens (1996). Theory and Practice of Histological techniques, 4th
edition, Churchill Livingstone, New York.
6. Becker W.B., Kleinsmith L.J., Hardin J. and Bertoni G.P. (2009). The World of the Cell,
7. Benga Gh. (1979). Biologia moleculară a membranelor cu aplicaŃii medicale, Edit. Dacia,
Cluj.
8. Benga Gh. (1985). Biologie celulară şi moleculară, Edit. Dacia, Cluj.
9. Bloom W. and Fawcett D.W. (1975). A Textbook of Histology, W.B. Saunders Comp.,
Philadelphia.
10. Burkitt H.G., Young B. and Heata J.W. (1993). Wheater’s functional Histology, Churchill
11. Cadar Mirela E. (2008). Biologie generală, Edit. AcademicPres, Cluj-Napoca.
12. Cadar Mirela E. (2009). Celula vie, Edit. AcademicPres, Cluj-Napoca.
13. Cadar Mirela E. (2013). Celula vie, EdiŃia a 2-a rev., Edit. AcademicPres, Cluj-Napoca.
14. Campbell Neil (2002). Biology: Concepts and Connections, 4th edit, Benjamin-Cummings
Publishing Co., New York.
15. Constantinescu Gr. and Elena HaŃieganu-Buruiană (1983). Biologia moleculară a celulei
vegetale, Edit. Medicală, Bucureşti.
16. Cotea V. Corneliu (1990). Biologie celulară, Curs, IA „Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi.
17. Darnell I., Lodish H. and Baltimore D. (1988). La cellule, biologie moleculaire, Edit.
Vigot Paris.
18. Dănăilă L., M. Alecu and G. Coman (1999). Apoptoza, moartea celulară programată, Edit.
Academiei Române.
19. De Duve Christian (1983). Une visite guidée de La Cellule Vivante, De Boeck Universite,
Bruxelles.
20. Drăgoiu Ioan (1946). Elemente de istologie şi de tehnică microscopică, Ed. Welther, Sibiu.
21. Enger E.D., Ross F.C. and Bailey D.B. (2007). Concepts in Biology, Twelfth Edition,
22. Goodsell David (2007). Exosomes - Molecule of the Month, doi:
10.2210/rcsb_pdb/mom_2007_2
23. Henrikson R.C., Kaye G.I. and Mazurkiewicz J.E. (1997). Histology, Williams and
Wilkins, Baltimore.
24. Johnson E.K. (1991). Histology and Cell biology, Williams and Wilkins, Baltimore.
25. Junqueira L.C. and Carneiro J. (2005). Basic Histology, Text & Atlas, McGraw-Hill
26. Karp G. (1984). Cell Biology, 2nd edition, McGraw-Hill Book Company, Florida Univ.
27. Lodish H. et al. (1995). Molecular Cell Biology, 3rd edition, Scient. Amer. Books, W.
28. Mayr Ernst (2008). De la bacterii la om, Edit. Humanitas, Bucureşti.
29. Mescher Anthony L. (2010). Junqueira’s Basic Histology, Text & Atlas, 12th Edition,
30. Mohan Gh., L. Gavrilă, A. Ardelean and C. Pârvu (1996). Istoria Biologiei în date, Edit.
ALL, Bucureşti.
31. Moyes Christopher D. and Patricia M. Schulte (2008). Principles of Animal Physiology,
32. VoiculeŃ N. and Liliana Puiu (1997). Biologia moleculară a celulei, Ed. BicAll, Bucureşti.
33. Weiss Leon (1992). Cell and Tissue Biology, A Textbook of Histology, 6th edition, Urban
34. www.nature.com; www.VirtualLibraryofCellBiology; www.wikipedia.org;
www.science.com; www.cellbiology.com ; www.journalofcellbiology
189
ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE – EXEMPLE
AlegeŃi răspunsurile care se potrivesc cel mai bine:
1. Celulele sunt:
a. unităŃi fundamentale din alcătuirea organismelor vii
b. substratul morfologic şi fiziologic al fenomenelor biologice
c. entităŃi din spaŃiul cosmic
2. Tehnicile de microscopie pentru investigarea celulei sunt:

a. sinteza artificială de gene, manipulări genetice
b. în lumină polarizată, confocală
c. în câmp luminos, în câmp întunecat
3. Disciplinele cu care Biologia celulară poate stabili legături sunt:

a. Biochimia, Fiziologia, Histologia, Anatomia
b. Matematica, Sistematica, Astronomia, Mecanica cuantică
c. Biofizica, Patologia, Imunologia, Microbiologia, Genetica
4. Celulele procariote se divid prin:

a. mitoză
b. amitoză
c. meioză
5. Ce rol preponderent îndeplinesc microelementele:

a. plastic
b. energetic
c. catalitic
6. SubstanŃele anorganice din celule sunt:

a. lipidele şi glucidele
b. apa şi sărurile minerale
c. microelementele
7. Plasmalema are rolul de a:

a. declanşa diviziunea celulară
b. transmite informaŃii şi stimuli
c. delimita şi compartimenta la interior celula
8. Glicocalixul conŃine:
a. glicogen
b. glicoproteine şi glicolipide
c. glucide simple
9. Rolul joncŃiunilor strânse este de a:

a. elibera produşii de secreŃie celulară
b. facilita transportul unor substanŃe
c. stopa transportul unor substanŃe
10. Filamentele de actină se mai numesc:

a. filamente intermediare
b. filamente subŃiri
c. filamente groase
190
11. Citoscheletul este localizat în:
a. nucleu
b. citoplasmă
c. plasmalemă
12. La celulele eucariote, nucleul este un organit:

a. distinct, bine individualizat în citoplasmă
b. dispersat în citoplasmă
c. absent în citoplasmă
13. Nucleul conŃine:

a. microtubuli
b. înveliş nuclear, nucleol
c. cromatină, carioplasmă
14. Care celule conŃin număr dublu de cromozomi?

a. celulele sexuale
b. hematiile
c. celulele somatice
15. Ribozomii conŃin:

a. lipide şi glucide
b. hormoni
c. ARN
16. Mitocondria este localizată:

a. în nucleu
b. în citoplasmă
c. acolo unde este nevoie de ATP
17. Complexul exozom este:

a. un component biochimic
b. bacterie
c. un component nuclear
18. Expansiunile permanente apar sub formă de:

a. microvili, cili, flageli
b. pseudopode
c. membrane ondulante
19. Lipidele sunt stocate mai ales în:

a. celulele nervoase
b. adipocite
c. toate celulele
20. La MO, pigmentul melanic are culoare:

a. galbenă-portocalie
b. roşie
c. brună-neagră
21. Partea vie a celulei vegetale mai poartă denumirea de:

a. protoplast
b. paraplasmă
c. plasmalemă
191
22. Cloroplastele sunt specifice:
a. celulelor animale
b. celulelor umane
c. celulelor vegetale
23. Creşterea peretelui celular vegetal se poate face:

a. în suprafaŃă
b. în grosime
c. nu se poate face
24. FuncŃiile generale sunt caracteristice:

a. tuturor celulelor
b. celulelor specializate prin diferenŃiere
c. nici unei celule
25. În cadrul ciclului celular, mitoza eucariotelor durează:

a. 10 ore
b. 5 ore
c. 1 oră
26. Între un epiteliu şi Ńesutul conjunctiv învecinat se interpune:

a. membrana plasmică
b. endomembrana
c. membrana bazală
27. Procesul de regenerare presupune:

a. reparare sau vindecare
b. stare de boală
c. moartea celulelor
28. Cauza recunoaşterii celulare o constituie:

a. plasmadiereza
b. prezenŃa glicocalixului
c. diviziunea celulară
29. Prin moartea programată a celulelor:

a. se induce îmbătrânirea organismului
b. se induc mutaŃiile genetice nedorite
c. se induce înlocuirea celulelor uzate
30. Celula canceroasă este:

a. celulă normală
b. celulă transformată
c. nu este o celulă
Răspunsurile la întrebările de autoevaluare:

1ab 4b 7c 10b 13bc 16bc 19b 22c 25c 28b
2bc 5a 8b 11b 14c 17a 20c 23ab 26c 29c
3ac 6b 9c 12a 15c 18a 21a 24a 27a 30b
192

Cadar Mirela Emilia Biologie Celulara

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cadar Mirela Emilia Biologie Celulara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE ŞTIINłE AGRICOLE

ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII

Unitatea de învăŃare nr. 1 (CAPITOLUL 1)

Unitatea de învăŃare nr. 2 (CAPITOLUL 2)

Unitatea de învăŃare nr. 3 (CAPITOLUL 3)

Unitatea de învăŃare nr. 4 (CAPITOLUL 4)

Unitatea de învăŃare nr. 5 (CAPITOLUL 5)

Unitatea de învăŃare nr. 7 (CAPITOLUL 7)

Unitatea de învăŃare nr. 8 (CAPITOLUL 8)

Unitatea de învăŃare nr. 9 (CAPITOLUL 9)

Unitatea de învăŃare nr. 10 (CAPITOLUL 10)

Unitatea de învăŃare nr. 12 (CAPITOLUL 12)

Unitatea de învăŃare nr. 13 (CAPITOLUL 13)

Unitatea de învăŃare nr. 14 (CAPITOLUL 14)

Unitatea de învăŃare nr. 15 (CAPITOLUL 15)

Biologii contemporani au fost unanim de acord că cel mai important fenomen

Cursul aduce un plus de cunoştinŃe din domeniul vast al Biologiei, referitoare

Cursul de Biologie celulară este conceput pe 15 unităŃi de învăŃare (28 de ore

Obiectivele unităŃii de învăŃare

Durata medie de studiu individual - 2 ore

1.1. Etimologie. DefiniŃii.

1.2. Legături cu alte discipline

1.3. Etape importante în studiul celulei

Figura 1 - SecŃiune prin plută de stejar Figura 2 - Desen ce reproduce

Marcello Malpighi a fost unul dintre fondatorii Anatomiei microscopice

1.4. ContribuŃii româneşti în studiul celulei

Figura 3 - Profesorul George Emil Palade (1912-2008),

1.5. Tehnici de investigare ale celulei

Tehnici biochimice de Biologie moleculară:

Tehnici complexe bazate pe:

1. DefiniŃi noŃiunea de celulă.

Întrebarea 1. Celulele sunt:

Întrebarea 2. Tehnicile de microscopie pentru investigarea celulei sunt:

Întrebarea 4. FracŃionarea prin ultracentrifugare diferenŃială face parte din

Întrebarea 5. Disciplinele cu care Biologia celulară poate stabili legături sunt:

Obiectivele unităŃii de învăŃare

Durata medie de studiu individual -1 oră

Biologia celulară pune în evidenŃă trăsăturile comune ale celulei

2.1. Originea celulei ancestrale

2.3. Deosebiri esenŃiale între tipurile evolutive

Figura 4 - Schema unei celule procariote (după Enger et al., 2007)

În 2006, în celulele bacteriene au fost identificaŃi omologi ai majorităŃii

La exterior, celula prezintă o membrană plasmatică distinctă, ce poate fi

Protozoarele au apărut evolutiv din celule eucariote ancestrale, dar sunt

Virusurile se consideră ca fiind entităŃi biologice cu o structură relativ simplă,

2.4. Numărul celulelor eucariote

2.5. Forma celulelor eucariote

Figura 6 - Schema unei celule eucariote (după Enger et al., 2007 )

2.7. Volumul celular

2.8. Celula - punct nodal în structuralitatea organismului

1. DescrieŃi tipul ancestral de celulă.

Întrebarea 1. Celulele procariote sunt diferite de celle eucariote pentru că au:

Întrebarea 2. Celulele procariote se divid prin:

Întrebarea 3. Celulele eucariote se divid prin:

Întrebarea 4. Celule fusiforme sunt:

Întrebarea 5. Diametrul mediu al celulelor eucariote este de:

Obiectivele unităŃii de învăŃare

Durata medie de studiu individual - 1 oră

3.1. CompoziŃia elementară a materiei vii

3.2. SubstanŃele chimice din celulă

3.2.1. SubstanŃele anorganice din celule

Apa în celule este o componentă esenŃială, fiind mediul de dispersie al materiei

Sărurile minerale apar sub formă de ioni liberi dispersaŃi în diferite