Ministerul Educației Naționale

Academia de Studii Economice

Facultate: Economie Teoretică și Aplicată
Disciplina: Studiul și Protecția Consumatorului

_____________________________________________________________________________
_________________________

Eseu
Tema – Consumul de mărfuri
A Realizat - Palamaru Alexei
_____________________________________________________________________________
_________________________
 București, 2021
Într-o zi obișnuită am plecat să fac cumpărături la magazin, printre cele cumpărate am
cumpărat și un borcan de miere, vizual el arăta bine și ambalat era la fel bine, avea un termen
valabil pînă în anul 2022, iar prețul achitat pentru produsul dat a fost de 100 lei. Totul a fost bine
doar pînă la un moment în care dimineața la micul dejun am deschis acest borcan cu miere și am
depistat um miros straniu și nespecific ce nu am întîlnit niciodată înainte cumpărînd așa produs
iar gustul la fel era straniu ce nu corespundia cu produsele anterioare ce le cumpăram de la
același producător.
Înainte să plec să returnez produsul cumpărat m-am informat suplimentar pentru a afla cum ar
trebui să corespundă produsul dat și am aflat că gustul alături de miros este cea mai importantă
însuşire a mierii de albine. Mierea de albine are un gust dulce caracteristic. Puterea de îndulcire a
mierii de albine este cu 28% mai mare decât a unei soluţii de zaharoză de aceeaşi concentraţie,
datorată prezenţei fructozei libere în cantităţi mari, cea mai dulce fiind mierea de salcâm, urmare
a bogăţiei în fructoză. Gustul mierii de mană este moderat dulce, inferior ca intensitate oricărui
sortiment de miere florală, consecinţă a unui conţinut mai redus în zahăr invertit şi a unor
cantităţi mai mari de substanţe minerale, care acoperă în parte gustul dulce şi imprimă o nuanţă
uşor leşietică.
Fiecare sortiment de miere florală se caracterizează printr-o aromă specifică ce îşi are originea
în substanţele odorante din uleiurile volatile ale nectarului şi polenului plantelor din care
provine. Nuanţa şi intensitatea aromei sunt condiţionate de natura, conţinutul şi proporţia
substanţelor odorante pe care le conţine mierea respectivă. O aromă mai pronunţată prezintă:
mierea de tei, de portocală, de lavandă. Spre deosebire de mierea florală, mierea de mană, având
altă origine este lipsită de uleiuri volatile aproape în totalitate şi are o aromă slabă. Doar mierea
de conifere se evidenţiază printr-o aromă mai pronunţată, plăcută de răşină.
După ce am aflat caracterisiticile produsului am luat produsul și bonul ca dovadă de achitare,
cînd am ajuns am prezentat produsul, am explicat situația și am solicitat să-mi întoarcă suma de
bani achitată pentru acest produs, dovedind că produsul dat nu corespunde caracteristicilor.
Persoana administrator mi-a recunoscut produsul pe baza bonului primit de la casă, dar nu au
fost de accord să-mi restituie banii, ignorînd toate spusele de mine deoarece considerau că nu
puteau să-mi asume responsabilitate vizavi de continutul produsului din cauza eșecului pe care a
făcut-o producatorul.
Persoanele date m-au sfătuit să mă adresez la producătorul acestui produs, eu fiind indignat de
cele întâmplate, am găsit telefonul producătorului și am telefonat către producător, explicînd
situația care s-a întîmplat și am solicitat preluarea legăturii cu cineva din administrație. Persoana
cu care discutam nu a fost capabilă să-mi satisfacă pretențiile, prin motivarea lipsei prezenței a
cuiva din administrație.
După situația dată indignarea mea a ajuns pînă la nivelul maximal, aceasta a servit ca imbold
să depun o reclamație în cadrul autorității abilitate cu funcții de protecție a consumatorilor,
solicitînd dreptul de a mi se restitui contravaloarea bunului necalitativ. Totodată cu depunerea
reclamației eu am oferit și produsul dat pentru a fi ca dovadă a spuselor de către mine dar și să
fie dat pentru analiză microscopică și chimică a conținutului, comparîndu-l cu alt produs al
acestei firme ce avea o calitate cu mult mai bună față de produsul ce l-am cumpărat eu.
În urma analizelor efectuate s-a depistat că produsul conținea un adaos mare de dextrină un
produs cu o consistenţă şi gust dulceag, apropiindu-se ca aspect de mierea de mană. Se obţine
industrial prin degradare termică acidă sau pe cale enzimatică a amidonului. Din punct de vedere
organoleptic, în cazul falsificării cu dextrine se evidenţiază, absenţa sau o aromă specifică mierii
de albine mai slabă, iar din punct de vedere fizico-chimic se constată un conţinut de zahăr
invertit mai mic şi o cantitate peste limita maximă admisă de zaharoză. Indicele amilazic
înregistrează valori scăzute, iar spectrul polinic va evidenţia lipsa granulelor de polen. Pentru
decelarea acestei falsificări se determină conţinutul de dextrine după metoda care are ca principiu
separarea dextrinei din proba de analizat, prin precipitare cu alcool şi filtrare ulterioară,
transformarea ei în zahăr reducător prin hidroliză acidă intensă, dozarea zahărului rezultat şi
exprimarea rezultatelor în echivalent dextrină.
În urma acestor rezultate, firma ce producea mierea a fost nevoită să-mi întoarcă banii cu o
compensație. Oricum mi-am întors banii măcar că am pierdut foarte mult timp pentru a rezolva
situația dată, dar consecințele pentru firma ce producea produsul erau încă mai mari fiind ca
minimal pierderi financiare, deterioarea reputației și pierderea încrederii consumatorilor, ce li-a
costat cu un preț cu mult mai înalt față de paguba dusă de mine.
Falsificarea mărfurilor este un fenomen extrem de complex. Pe lângă faptul că loveşte în
consumatori, aceştia suferind în cele mai fericite cazuri doar pagube de ordin bănesc. Şi statul
este afectat de acţiunile ilicite ale falsificatorilor pentru că aceştia se sustrag de la plata
impozitelor şi taxelor astfel înregistrându-se pagube de miliarde la buget. Agenţii economici care
contrafac mărfurile se folosesc de orice mijloace pentru a-şi vinde marfa: reclamă falsă,
concurenţă neloială.
Şi piaţa forţei de muncă are de suferit. Astfel fabricile trebuie să restructureze din personal
datorită lipsei banilor şi a datoriilor prea mari iar salariaţii se trezesc în stradă fără nici un venit.
De disperare se vor adresa tocmai acestor agenţi economici necinstiţi care-i exploatează la
maxim, fără nici o protecţie a sănătăţii iar salariile pe care le plătesc sunt de mizerie. Bineînţeles
că se munceşte la negru, fără carte de muncă.
Contrafacerea este una din formele de criminalitate economică care se manifestă ca un
fenomen acut pe piaţa românească. Evaziunea fiscală a atins o cotă îngrijorătoare. În ultimii ani,
nu se mai acţionează haotic ci se remarcă o grupare şi perfecţionare a infractorilor, astfel că
evaziunea fiscală a ajuns o afacere profitabilă pentru aceştia. Aceste infracţiuni de contrafacere şi
evaziuni fiscale au ajuns să afecteze destul de grav economia naţională.
Statul pentru a aduce venituri cât mai mari la buget ridică nivelul accizelor şi taxelor. Astfel,
agenţii economici cinstiţi ajung să plătească accize de 800%, plătind milioane de lei taxe şi
impozite pe lună iar alţii obţin produsele din tot felul de materii prime în condiţii greu de
imaginat şi ajung să le vândă pe piaţă la preţuri de nimic.
În concluzie, măcar că cazul s-a rezolvat dar cred că neuitînd la situația descrisă noi trebuie să
fim atenți, deoarece pericolul de produse prelucrate necalitativ și falsificate sunt pretutindeni ce
creează o problemă nu doar pentru consumatori, dar și o problemă ce poate afecta întregul stat.