PROFESIONISTUL:

1.2.2. Noțiunea de profesionist comerciant.

In conceptia actuala, a Noului Cod Civil, la raporturile juridice de drept civil, deci si de drept
comercial, participa profesionisti si alte subiecte de drept.
Prin Noul Cod Civil se elimina notiunea de comerciant, se elimina distinctia dintre
comercianti si necomercianti, si se introduce notiunea de profesionist, notiune considerata
de autorii Noului Cod Civil ca fiind una integratoare.
In aceasta conceptie, continutul integrator al notiunii de profesionist ar fi indicat explicit in
art. 8 alin.1 din Legea nr.71/2008 prin care se stabileste faptul ca, noţiunea de
"profesionist" prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant,
întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare
activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data
intrării în vigoare a Codului civil.
Pe aceasta linie, la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, termenii şi expresiile din legislaţia
civilă şi comercială în vigoare se înlocuiesc cu termenii şi expresiile corespondente din Codul
civil.
Asadar, de la data intrarii in vigoare a Noului Cod Civil, notiunea de comerciant, in sensul art.7
din codul comercial, este inlocuita cu cea de profesionist.
Cu toate acestea, notiunea de profesionist este o notiune generala ce include in ea atat pe
profesionistii ce exploateaza o intreprindere economica cat si o intreprindere neeconomica si,
pentru acest motiv, trebuie stabilite criteriile distinctiei necesare dintre profesionistii.
Suntem in situatia in care Codul civil nu face aceasta distinctie necesara intre profesionistii
comercianti si profesionistii necomercianti desi, ea exista si este realizata indirect de legile
comerciale special si, mai ales, ea prezinta un interes practic.
Exista si opinii potrivit carora, distinctia intre profesionistii comercianti si necomercianti nu este
adecvata sau necesara insa, legiuirile trebuiesc deslusite, explicate, interpretate astfel incat
aplicarea lor sa fie clara si utila vietii sociale si economice.
Ori, este fara indoiala faptul ca, la activitatea economica participa numai o parte din categoria
generala a profesionistilor reglementati in Noul Cod Civil.
Plecand de la aceste premise: reglementarea generala a profesionistilor realizata prin Noul Cod
Civil ce reprezinta dreptul comun in materia profesionistilor si existenta dispozitiilor speciale din
materiile ce reglementeaza activitatea economica, inclusiv in materia persoanelor ce pot
desfasura activitate economica, statutul acestora si obligatiilor lor profesionale, este necesara
relevarea ceor doua categorii de profesionisti: profesionisti comercianti si profesionisti
necomercianti, ambele specii facand parte din categoria de gen a profesionistilor ce beneficiaza
de un regim de drept comun acordat de Noul Cod Civil.
Pana la intrarea in vigoare a Noului Cod Cvil fundamentul, criteriul de determinare a
comercialitatii actelor si faptelor incheiate respectiv, savarsite de comercianti si al stabilirii
calitatii de comerciant al persoanelor fizice, era asigurat de prevederile art.3 din Codul
Comercial, prin care se reglementau faptele de comert.
Prin abrogarea art.3 din Codul Comercial, acest criteriu dispare, iar locul sau este luat de
conceptul de intreprindere cu scop lucrativ, de activitate economica. Aceasta deoarece, pentru
materia dreptului comercial ne intereseaza acei profesionisti ce desfasoara activitate economica
in exploatarea unei intreprinderi.
Noul Cod Civil utlizeaza ca si criteriu de determinare a statutului de profesionist al unei persoane
fizice sau juridice, criteriul exploatarii unei intreprinderi: "Sunt considerati profesionisti toti cei
care exploateaza o intreprindere". Si in privinta notiunii de intreprindere Noul Cod Civil prefera
utilizarea exclusiva a notiunii generale, de gen, fara nicio distinctie intre tipurile de intreprinderi.
Astfel, in temeiul Noului Cod Civil, constituie exploatarea intreprinderii exercitarea
sistematica, de catre una sau mai multe persoane, a unei activitati organizate ce consta in
producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent
daca are sa nu un scop lucrativ (art.3 alin.3 din NCC).
In mod evident, in sfera de interes a dreptului comercial nu intra toti profesionistii ci numai
aceia ce desfasoara activitate economica, mai precis acei profesionisti ce exploateaza o
intreprindere economica respectiv, profesionistii comercianti.
Faptul ca, Noul Cod Civil nu face niciun fel de referire la profesionistii comercianti sau la
intreprinderile economice ce au scop lucrativ, nu ne impiedica ca, pe fundamentul conceptual si
pe ratiunea oferita de dreptul comun, sa recurgem la prevederile legii speciale pentru a opera cu
instrumentele si semnificatiile oferite acestora de aceste prevederi speciale.
Existenta unui regim juridic distinct al profesionistilor comercianti si cel al profesionistilor
necomercianti este sugerat si intr-un act normativ recent: O.G. nr.13/2011 prin care se
mentioneaza direct distinctia intre raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei
intreprinderi cu scop lucrativ si cele care decurg din exploarea unei intreprinderi cu scop
lucrativ.
Cum am indicat mai sus, in legislatia speciala este reglementata notiunea de intreprindere
economica si, in temeiul art.2 alin.2 din Noul Cod Civil, in materia dreptului comercial, putem
opera cu aceasta notiune si cu semnificatia acordata acesteia de legiuirea speciala, derogatorie de
la dreptul comun.

Întreprinderea şi tipuri de întreprindere.

Existǎ trei tipuri principale de profesionisti comercianti: persoane fizice, persoane fizice
asociate sub forma unei întreprinderi şi persoanele juridice, toate aparţinând în fapt, aceleiaşi
mari categorii de gen: întreprinderea.
Persoanele juridice, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi intreprinderile
familiale, sunt desemnate generic prin noţiunea de întreprindere, noţiune existentă în legislaţia
noastră, neutilizată o lungă perioadă de timp în limbajul juridic şi economic românesc după
exacerbarea ei în sistemul economiei de stat şi, revitalizată sub imperiul legislaţiei europene.
Intreprinderea nu este un subiect de drept, ci o activitate a unui subiect de drept. În funcţie
de titularul său, întreprinderea poate fi societară, individuală sau familială şi întreprindere
publică.
La nivel european, prima definiţie a întreprinderilor se găseşte în hotărârea CJCE Mannesman
din 13 iulie 1962 în care Curtea precizează că „întreprinderea este constituită dintr-o organizaţie
unitară de elemente personale, materiale şi nemateriale, atribuite unui subiect de drept autonom
şi urmărind, într-un mod durabil, un scop economic determinat”. Această definire a
întreprinderilor a fost criticată, considerându-se că „existenţa unui subiect de drept autonom nu
este necesară pentru a caracteriza o întreprindere” şi, în concepţia actuală a dreptului comunitar,
„o întreprindere poate fi o persoană fizică şi o persoană juridică”.
Această concepţie era conformă cu cea a Codului comercial român şi este confirmată la nivel
naţional de Noul Cod Civil, de doctrină şi de legislaţia speciala românească.
O semnificaţie actuală şi corespunzătoare a întreprinderilor este dată de art. 2 din Legea nr.
346/2004 pentru stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii:
întreprinderea este orice formă de organizare a unei activităţi economice, autonomă patrimonial
şi autorizată potrivit legilor în vigoare să desfasoare activitati de productie, comert sau prestari
servicii, în scopul obţinerii de profit, în condiţii de concurenţă, respectiv: societăţi comerciale,
societăţi cooperative, persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent şi
întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale autorizate potrivit dispoziţiilor legale în
vigoare.
In concluzie, intreprinderea economica, este activitatea economica desfasurata in mod organizat,
permanent si sistematic, combinand resursele financiare, forta de munca atrasa,materii prime,
mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in conditiile si in cazurile prevazute
de lege.
Din cele prezentate mai sus, tipul de activitate, economica sau civila, exercitata in exploatarea
intreprinderii este criteriul distinctiei dintre profesionistii comercianti si profesionistii
necomercianti.

Apreciem ca, distingem in cadrul categoriei de gen a profesionistilor intre profesionisti

comercianti si profesionisti necomercianti in functie de tipul de activitate desfasurata in cadrul
intreprinderii exploatata de profesionisti.
Prin urmare, vor fi profesionisti necomercianti cei ce exploateaza o intreprindere ce desfasoara
o activitate civila, o activitate ce nu poate fi calificata ca activitate economica.
Profesionisti comercianti sunt cei ce exploateaza o intreprindere ce desfasoara activitate
economica cu scop lucrativ, o intreprindere economica.
Nu scopul lucrativ sau nelucrativ este criteriul care determina distinctia intre intreprinderi si intre
profesionisti. Acest aspect nici nu este necesar a fi mentionat in cazul intreprinderilor economice
avand in vedere faptul ca, activitatea economica ce face obiectul intreprinderii economice este
totdeauna desfasurata cu scopul obtinerii de profit, in scop lucrativ.
In acest sens, indicam definitia data intreprinderii de art.4 pct.1 din Legea nr.217/2005 privind
constituirea, organizarea si functionarea comitetului european de intreprindere conform careia:"
întreprinderea este o entitate publică sau privată care desfăşoară o activitate economică, cu scop
lucrativ sau nu".
In definitia legala si generala a intreprinderilor realizata de Noul Cod Civil este necesara
mentionarea ambelor scopuri ale desfasurarii activitatii acestora, pentru siguranta includerii in
categoria intreprinderilor (ca notiune de gen) a tuturor tipurilor de intreprindere.
Interesul practic al stabilirii calitatii de profesionist comerciant:
a) In interesul bunei desfasurari a activitatii economice, legea institutie anumite obligatiiale
profesionistilor comercianti, considerate obligatii profesionale ale profesionistilor comercianti.
Profesionistii comercianti au obligatia ca la inceputul inceperii activitatii economice trebuie sa se
inregistreze in Registrul Comertului si, pe parcursul desfasurarii activitatiie conomice sa ceara
efectuarea de mentiuni in Registrul Comertului, ori de cate ori intervin modificari in activitatea
acestora. La incetarea desfasurarii activitatilor economice, profesionistii comercianti au obligatia
sa solicite radierea lor din Registrul Comertului. Deasemenea, orice comerciant sau profesionist
agent economic trebuie sa tina evidenta contabila a activitatii economice, prin tinerea unor
registre contabile in care sa consemnezetoate operatiuunile economice. Si, in cele din urma,
comerciantul sau profesionistul agent economic are obligatia de a desfasura activitatea
economica in limitele unei concurente licite, permise.
b) Formele de desfasurare a activitatilor economice de catre profesionistii comercianti sunt
speciale si expres prevazute de lege, atat pentru persoanele fizice cat si pentru persoanele
juridice. In toate cazurile, prin reglementari speciale corespunzatoare se stabileste statutul juridic
al acestora, distinct de cel al profesionistilor necomercianti.
c) In cazul insolventei, doar profesionistii comercianti pot si supusi procedurii insolventei;
d) Profesionistii comercianti sunt supusi impozitului pe profit in timp ce, profesionistii
necomercianti si celelalte categorii de subiecte de drept civil sunt supusi impozitului pe venit;
e) Profesionistii comercianti pot participa la constituirea unor camere de comert si industrie, ca
organizatii profesionale, ce au scopul promovarii si apararii intereselor acestora.