Potențialele de acțiune în fibrele cu răspuns lent

(Potențialele Pacemaker)

SISTEMUL EXCITO-CONDUCTOR conține celulele pacemaker specializate în

iniţierea automată a stimulilor şi propagarea lor către fiecare celulă din miocard
Caracterele potenţialului de acţiune în fibrele cu răspuns lent sunt diferite de cele
ale fibrelor cu răspuns rapid.

FAZA 4 – DEPOLARIZAREA LENTĂ DIASTOLICĂ (DLD)

 Asigură activitatea de pacemaker (automatismul)
 Celulele nu au un potențial de repaus constant, ci doar un POTENȚIAL
DIASTOLIC MAXIM (PDM = -60 mV)
Potențialul membranar trece lent și automat de la PDM de -60 mV la potențialul
prag de -40 mV, moment când se declanșează depolarizarea (faza 0).
 BAZA IONICĂ A DLD:
- Influx lent de Na+ în faza 4 prin canale de Na+ non-gated sau funny channels
(lente și activate în hiperpolarizare)
- Influx lent de Ca++ prin canale de Ca++ tip T (transient) în faza 4
- Închiderea precoce a canalelor de K+ în faza 3

FAZA 0 –
DEPOLARIZAREA

 Mai lentă în comparație cu fibrele cu răspuns rapid

 Începe după atingerea potențialului de prag de  -40 mV, determinând
creșterea conductanței pentru Ca++ (prin canale de Ca++ tip L, long lasting) 

1
 Influx de Ca++  Potențialul de membrană trece peste valoarea potențialului de
echilibru al Ca++  0 Mv

FAZA 3 – REPOLARIZAREA

FAZELE 1-2 - nu sunt evidente

• FAZA 3 - determinată de  conductanţei pentru K + prin două tipuri de canale:
– canale de K+  eflux de K+ care duce la repolarizarea membranei
– canale de K+ reglate de acetilcolină (deschise prin stimulare vagală)  eflux  de
K+  duce potenţialul de membrană la valori mai negative  hipoexcitabilitate

PERIOADELE POTENȚIALULUI DE ACȚIUNE ÎN FIBRELE CU

RĂSPUNS LENT
1. PRE – PERIOADA REFRACTARĂ
EFECTIVĂ

 Începe cu faza de depolarizare a PA (faza 0)

 Se termină în ultima parte a fazei 3 de
repolarizare
 Fibra este inexcitabilă

2. PRR – PERIOADA REFRACTARĂ

RELATIVĂ

 Începe la sfârșitul fazei 3 de repolarizare și se

prelungește în faza 4
 Fibra este hipoexcitabilă

DURATA TOTALĂ A POTENȚIALULUI DE ACȚIUNE  150 ms

FRECVENȚA DE ACTIVARE SPONTANĂ A PACEMAKERILOR

2
Depinde de

modificarea pantei DLD, a valorii Potențialului Prag, a valorii PMD

1. ACCELERAREA PANTEI DLD

 Produce creșterea frecvenței cardiace (Tahicardie)

 Este stimulată de: Adrenalină sau Sistem Nervos Vegetativ Simpatic, beta-
antagoniști, creșterea concentrației de Ca++ respectiv febră.

2. ALUNGIREA PANTEI DLD

 Produce bradicardie
 Este stimulată de: Acetilcolină sau SNVP, beta-blocante (neselective –
Propranolol/selective- Atenolol), creșterea concentrației de K+ respectiv frig.
Bradiaritmiile rezultă ca urmare a unor tulburări fie în formarea impulsurilor
(automatism), fie în conducerea lor. La baza automatismului stă depolarizarea diastolică
spontană. Astfel, automatismul este observat în special la nivelul fibrelor miocardice cu
răspuns lent (NS, NAV).

3
• Automatism: Absent
(necesită stimulare  de prag)
• Răspuns: Fibre cu răspuns
rapid
• Potenţial de repaus (faza 4):
Constant  – 85 mV
• PA: Amplitudine mare, pantă
de depolarizare rapidă (faza 0)
• Durata  250 ms ( în atrii)
4
• Automatism: Prezent (prezintă
DLD – baza automatismului)
• Răspuns: Fibre cu răspuns lent
• Potenţial de repaus (faza 4): fără
Pr constant, cu PDM  – 60 mV
• PA: Amplitudine mică, pantă de
depolarizare lentă (faza 0)
• Durata  150 ms
  Bibliografie
1. Guyton & Hall, Tratat de fiziologie a omului, Ediția a XI-a, Editura Medicala
Callisto, 2019
2. Cartea de curs Fiziologie
3. https://proceduri.romedic.ro/
4. https://www.wikipedia.org/