Enache Andreea

Clasa a9a D

Societate, Comunicare și Argumentare

Comunicare
Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații sub
formă de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise ș.a.m.d. între doi indivizi,
numiți interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor. A nu se confunda însă cu
aparatele de comunicație numite emițătorul și receptorul de radio, care folosesc la
comunicațiile la distanță = telecomunicații.

Conceptul de « comunicare » este strâns legat de existența noastră ca oameni, iar apoi ca
societate, datorită faptului că ființele umane și comunicarea sunt interdependente. Fără
comunicare și limbaj, noi ca ființe sociabile, ce interacționăm și relaționăm în cea mai mare
parte, sau chiar în totalitate prin intermediul actului comunicării, viața noastră pe Terra ar fi
inutilă, de prisos.

Este un proces dinamic, aflat într-o continuă schimbare. Societatea își datorează existența
comunicării interumane, ea înseamnă comunitate umană și este privită ca un proces care
implică participarea tuturor membrilor societății respective. Comunicarea prezintă diferite
forme, dintre care ne vom opri la comunicarea mediatizată și la comunicarea de masă, care
este de fapt o formă a comunicării mediatizate, destinată unor mase mari de persoane,
putând avea o formă subiectivă(care are ca scop manipularea opiniei publice), și o formă
obiectivă(care dorește simpla informare a persoanelor).

Comunicarea în masă este o parte integrantă a mass-mediei, concept relativ nou, care s-a
dezvoltat în special în perioada postbelică, ca o consecință directă a apariției noilor forme de
transmitere a informațiilor, fie prin unde radiofonice, fie prin imagini pe micul ecran.
Comunicarea în masă studiază modul în care indivizii și entitățile transmit informația prin
intermediul mass-media către un număr mare de persoane în același timp. La acest tip de
comunicare sunt atribuite, de obicei, ziarele, revistele, cărțile, televiziunea, radioul și filmele
- medii utilizate pentru a disemina informații, știri sau reclame.
Scheme de comunicare
Schema clasică de comunicare:

E → C → R

emițător canal receptor

Schema matematicianului american Claude Shannon (1952):

E → C → C → D → R

Emițător codare canal decodare receptor

Logică
Prin logică (din greaca veche λογική, logike)[1] se înțelege folosirea rațiunii în realizarea
anumitor activități.[2][3] Logica se folosește în mod predominant în filozofie, matematică și
informatică.
Logica a fost studiată din antichitate de către numeroase civilizații inclunzând India,[4]
China,[5] Persia și Grecia. În Europa aceasta a fost răspândită ca disciplina lui Aristotel, care
i-a acordat un loc esențial în filozofie. Studierea ei a fost inclusă în clasicul trivium, care
includea de asemenea gramatica și retorica. Logica a fost dezvoltată în continuare de către
Al-Farabi care a despărțit-o în două grupuri: ideea și dovada. Mai târziu Avicenna a redeschis
studierea logicii. Iar în Est aceasta a fost dezvoltată de către Budism și Jainism.

Teoria argumentării
Teoria argumentării trebuie distinsă de logică. Logica e știința raționamentelor corecte. Un
silogism sau demonstrarea unei teoreme matematice schimbă cunoștințele, dar nu
comportamentul unei persoane. Un argument e menit să determine a lua o decizie practică,
în viața reală, a face o acțiune sau a o evita.

Argumentarea e folosită în viața reală. Un argument utilizează conectorul ”fiindcă”, în sens

posibil potențial. Argumentul are structura : Dacă faci acțiunea X, atunci Y. SAU
Fă acțiunea X, fiindcă va duce la rezultatul Y.

Argumentarea e folosită de persoane care vor să obțină de la altele o decizie practică. a)

negocierea comercială : cumpărați produsul nostru, fiindcă e mai ieftin. b) predica religioasă
: evitați comportamentul C, fiindcă e un păcat. c) discurs publicitar : cumpărați produsul Z,
care este excelent. d) discurs judiciar : achitați-l pe acuzatul A, fiindcă probele sugerează că
e nevinovat.

Prima parte a argumentului este a) un sfat sau un ordin imperativ, dat unei persoane,
individuale sau colective, reale sau potențiale - cititorii unei broșuri religioase, de exemplu)
b) sfat sau ordin în urma căruia va rezulta fie câștig material, fie câștig moral (etic, religios,
social) pentru primitorul sfatului. Partea a doua exprimă sau subînțelege o generalitate care
se presupune a fi înțeleasă de interlocutor.

Argumentul nu e niciodată o demonstrație, sau dovadă, și nu e niciodată complet. 1

Reduceți viteza pe autostradă, fiindcă altfel vă amendează. 2. Reduceți viteza pe autostradă,
fiindcă viteza ridicată e periculoasă.

Primul argument e economic (a plăti amende e un lucru neplăcut pentru toți) Al doilea
argument e dublu (periculos pentru șofer, care își poate pierde viața ; aici, argumentul
subînțeles este că a fi în viață e un lucru bun în sine) ; periculos pentru alții (argument moral
: e imoral să rănești sau să ucizi alți oameni).

Argumentul e prezentarea unui profit moral sau economic (viitor, ipotetic, posibil,
prezumptiv) care va decurge din realizarea sfatului practic. Argumentul e plauzibil, face
parte din logica fuzzy. Argumentarea nu e un silogism. Argumentul e diferit de dovadă,
probă, exemplu și ilustrație. a) N-am venit la nuntă, fiindcă a plouat. b) Mașina s-a
împotmolit fiindcă a plouat. În primul caz (a) partea a doua ”fiindcă a plouat” e un argument
: am luat decizia de a nu veni, ținînd cont de faptul.... faptul X a determinat decizia mea
practică Z. În al doilea caz, (b) ploaia e o cauză fizică, împotmolirea mașinii e un efect, și
toată fraza e o explicație.

Argumentul este o cunoștință (completă sau incompletă, de obicei incompletă) care a

determinat luarea unei decizii practice, sau enunțată în scopul ca o persoană să ia o decizie
practică. Îi putem demonstra cuiva că Pământul e rotund ; rezultatul e schimbarea
cunoștințelor sale, fără consecințe practice. a) când se apropie navele de port, mai întâi se
vede catargul, și apoi partea de jos, din cauza curburii Pămîntului, fiindcă Pământul e rotund
(demonstrație : ambele evenimente, cauza și efectul, sunt evenimente din lumea fizică) b)
Vom merge cu corăbiile mereu spre Apus, și vom ajunge finalmente în India, fiindcă
Pământul e rotund ( argument : forma rotundă a Pământului explică o decizie practică a lui
Cristofor Columb)

sursa - Wikipedia