Trasaturile Traditionalismului

- istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie

- preocuparea pentru satul românesc ca vatră a spiritualităţii
autohtone
- spaima de civilizaţia citadină, văzută ca sursă a degradării
morale
- întoarcerea spre trecut ca unic reper moral salvator
- cultivarea aspectelor tradiţionale (obiceiuri, sărbători, costume,
muzică, gastronomie), în opoziţie cu cele străine
- predilecţia pentru teme precum pământul şi muncile câmpului,
legătura cu pământul, cultul neamului şi al înaintaşilor,
continuitatea generaţiilor, întoarcerea înlocurile natale, casa şi
biserica
- insistenţa asupra temei religioase, mai ales în lirică,
prinevocarea scenelor biblice semnificative şi autohtonizarea lor
- tipologia preferată: haiducul, răzeşul, ciobanul, călugărul sau
preotul
- limbajul poetic se caracterizează printr-un registru stilistic arhaic
şi popular, vocabular cu regionalisme
- respectarea sintaxei, a topicii şi a punctuaţiei consacrate
 Specii: romanul istoric, povestirea şi nuvela socială, romanul
social, drama istorică
 Specii epice: în versuri (balada istorică, poemul) şi specii
lirice (idila, pastelul, psalmul tradiţional, oda, imnul)