Sistemul aeroponic și aplicațiile sale

Derivat din cuvântul grecesc, ”apă de lucru”, aeroponica este un

sistem neconvețional de cultură la care rădăcinile plantelor se află continuu
sau discontinuu într-un mediu (aer) saturat cu picături fine (ceață sau
aerosoli) de soluție nutritivă.
Acest sistem de cultură diferă de hidrocultură deoarece nu implică o
faza hidrică permanentă. Definiind detaliat sistemul aeroponic, Collins și
Jensen arată că „plantele sunt așezate în orificii practicate în panouri rigide
din polistiren expandat sau alte materiale plastice, rădăcinile plantelor cresc
suspendate sub panou într-o incintă dotată cu instalații de pulverizare a
soluției nutritive”. Incinta aeroponică este închisă pentru ca rădăcinile să
crească la întuneric și într-o atmosferă cu umiditate saturată (ale cărei
condiții inhibă total creșterea algelor).

Sistemul de pulverizare a soluției nutritive funcționează intermitent

timp de câteva secunde, la intervale de 2-3 minute. În acest fel se menține
un mediu umed și aerat, favorabil funcționării rădăcinilor în condiții optime.
Sistemul aeroponic a atras atenția cercetătorilor și practicienilor, fiind testat
pentru culturi de tomate, castraveți sau verdețuri, fără a fi obținute rezultate
deosebite. Acest sistem s-a dovedit util pentru înrădăcinarea butașilor folosiți
la înmulțirea speciilor pomicole și dendrologice.
Un avantaj mare al aeroponicii este creat de gradul ridicat de aerare a
sistemului radicular al plantelor cultivate datorită contactului permanent al
acestuia cu aerul saturat cu particule fine de soluție nutritivă. În desenul de
mai jos este prezentat sistemul radicular al unei plante de tomate crescut
atât în sol cât și în sistem aeroponic.

Folosirea tehnologiei de pulverizare a soluției nutritive este foarte utilă

pentru funcționarea instalațiilor amenajate în zone geografice calde. În
condițiile specifice ale acestor zone oxigenarea soluției nutritive în instalații
de hidrocultură nu asigură condițiile minine cerute de rădăcinile plantelor de
cultură.
Un sistem de cultură realizat pe baza concepției prezentate anterior
este cel cunoscut sub denumirea Ein Gedi. Sistemul Ein Gedi proiectat,
construit și experimentat în Israel se caracterizează prin următoarele
particularități:
- rădăcinile plantelor cultivate sunt în imersie parțială într-un strat
semiadânc de soluție nutritivă;
- rigolele sau bacurile pentru cultură construite din material plastic
rigid cu lungimea de 15 m, lățimea de 0,2 m și adâncimea de 0,1 m,
sunt prevăzute cu un dispozitiv de reglare a adâncimii soluției
nutritive;
- pentru recircularea soluției nutritive se utilizează instalații cu duze
montate pe țevi paralele cu latura lungă a bacurilor de cultură; în
perioada de funcționare a acestei instalații, în spațiul dintre suprafața
soluției și capacul bacului se formează o ceață artificială persistentă.
Acest sistem, descris de Soffer și Levinger în 1980 asigură la cultura de
tomate un debit de 7l soluție/plantă/oră pentru o densitate de 2
plante/m². Aerarea soluției nutritive în sistemul Ein Gedi este excelentă.
Determinările privind conținutul soluției nutritive în oxigen au relevat
valori foarte bune, uneori peste necesarul plantei. Aceste condiții
excelente se realizează însă cu consumuri energetice foarte mari, care
sunt justificate doar pentru instalațiile construite în regiunile calde ale
globului pământesc, în care sistemele obișnuite de hidrocultură sunt total
neeficiente din punct de vedere al oxigenării soluțiilor nutritive.
Importanța practică a sistemului Ein Gedi, pentru producția
comercială de tomate a fost demonstrată în Israel, țără cu regim termic
deosebit de ridicat. Experiențele realizate în Israel cu acest sistem de
cultură au evidențiat creșterea producției la tomate în funcție de
conținutul variantelor, cu până la 36% în comparație cu nivelul celor mai
bune performanțe înregistrate la cultura pe nisip.
Sistemul de cultură Ein Gedi, denumit și „semiaeroponică”, a fost
utilizat, cu rezultate bune, și pentru înrădăcinarea butașilor din specii
foioase dendrologice sau pomicole. Datorită dimensiunilor remarcabile ale
rădăcinilor formate la butașii unor specii ornamentale aceștia au putut fi
transplantați, cu rezultate foarte bune, în containere, pe suport de
înrădăcinare alcătuite din bile de argilă expandată.

O aplicație interesantă a sistemul aeroponic utilizat pentru

producția de salată a fost realizată în Japonia. În zona agricolă din nordul
capitalei Tokyo, a fost construită o fermă pentru cultura neconvențională
a salatei, echipată cu sistemul „T.S.”. „T” este prescurtarea de la
„triunghi”, deoarece panourile pe care este cultivată salata sunt montate
vertical, înclinate ca laturile unui triunghi isoscel, iar „S” este
prescurtarea de la „spray” (stropire, pulverizare). În interiorul tunelele
formate în acest fel, soluția nutritivă este pulverizată intermitent, foarte
fin, umectând rădăcinile suspendate în aer ale plantelor de salată. Se
asigură astfel nutriția hidrică și minerală a acestora în condiții optime de
oxigenare, creând condiții excelente pentru creșterea plantelor.
Instalația montată într-o incintă fără lumină naturală este echipată cu
un sistem performant de iluminare artificială. În această fermă,
standardele sanitare sunt realizate la nivelul celor din fabricile de
produse alimentare. Salata se cultivă fără tratamente cu pesticide.
Deoarece insectele dăunătoare, solul și bacteriile sunt absente, spălarea
înainte de consum a salatei recoltate din această cultură aeroponică nu
este necesară.
Frunzele căpățânilor de salată, mari, ferme, crocante sunt de calitate
foarte bună. Din punct de vedere nutritiv, sunt identice cu cele produse
în culturi de câmp. Se apreciază că valoarea nutritivă poate fi
îmbunătățită prin folosirea unor soluții nutritive special elaborate.
Producția anuală este eșalonată în conveier care acoperă uniform întreg
anul calendaristic.
Costurile de producție sunt cu 20-30% mai mari ca la producția
convențională. Valorificarea se realizează în condiții deosebite, mai ales în
perioadele calendaristice nefavorabile din vară și iarnă pentru cultura
tradițională a salatei în câmp. Sistemul similar pus la punct în Europa
este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de „Sistemul A”.
Bibliografie
1. http://documents.tips
2. https://pl.scribd.com/presentation/329155302/curs-3-culturi-ppt