AMINTIRI DIN COPILARIE

Copilaria copilului universal traditional

COPILĂRIA… Vârsta celei mai pure sincerităţi, a celei mai depline libertăţi, vârsta fără
graniţe, vârsta la care toţi suntem frumoşi şi puri ca o icoană.
Copilăria, ca stare sufletească, este o permanenţă a vieţii noastre .Acest adevăr psihologic
fundamental este subliniat şi de George Călinescu.,, Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea
constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieţii noastre.”
Evocarea copilăriei este o temă predilectă în scrierile pentru copii, aceasta dând naştere celor
mai cunoscute capodopere din literatura română, dar şi din cea universală.
Creangă îl transformă pe Nică într-un reprezentant al copilului universal, iar copilăria lui
într-o vârstă mitică, de aur, fiindcă ea nu se reduce la o înşiruire de întâmplări, ci ea este o stare
de veselie şi fericire continuă.

,,Cel mai mare povestitor al românilor’’, cum îl numea Eminescu, Creangă, a înzestrat literatura
română cu primul ,,roman’’ al copilăriei, în care autorul este în acelaşi timp şi povestitorul şi
eroul –copil. ,,Amintiri din copilărie’’ este o carte de căpătâi pentru copiii de orice vârstă, ca şi
pentru maturi.
Ion Creangă înfăţişează copilăria veselă şi nevinovată, sub semnul neastâmpărului
băieţesc şi al poznelor: ,,Aşa eram eu la vârsta copilăriei, la vârsta cea fericită şi aşa cred că au
fost toţi copiii de când lumea şi pământul.”Autorul povesteşte istoria unei copilării în mediul
ţărănesc(Humuleşti), la vârsta maturităţii.
Amintiri din copilarie ’’ scrise de Ion Creanga inseamna pentru toata lumea o tema , copilaria ,
un personaj , Nica a lui Stefan a Petrei Ciubotariul , un spatiu para-diziac , satul Humulesti .
Una dintre temele intalnite in ,, Amintiri ’’ este si cea a copilarie , jocului si joaca , si
semnificatiile ei . Aceasta tema este evidentiata cel mai bine prin limbajul folosit de autor, prin
tehnica narativa care-l face mereu pe cititor sa-si continue opera , starnindu-i curiozitatea si
umorul in universul humulestean care reprezinta familia , bucuriile , jocurile , fericirea , o
existenta intr-o colectivitate prietenoasa , o viata sub semnul traditiei care presupune si
sarbatoare , dar si munca .
Aceasta tema este formata din motive inlantuite ca: multpreaiubitul sat Humulesti,familia
lui Nica jocurile copilariei acestuia,episoadele semnificative ale operei:Pupaza din tei, La
scaldat, La cirese, Calul Balan, La urat.
Crenga isi povesteste propria copilariei prin personajul Nica . In ,,Amintirile ’’ lui Creanga nu
este nimic individual , cu caracter de confesiune ori de jurnal , ci este simbolizat destinul oricarui
copil de a face bucuria si supararea parintilor si de a o lua si el cu incetul pe acelasi drum pe care
l-au luat si-l vor lua toti . Asadar autorul pre- zinta copilaria copilului universal .
Jocurile practicate de Nica sunt o si ele o fila de carte din magistralul ,, ro-
man ’’ al copilariei .
Ion Creanga si-a privit minunata perioada a copilariei nu numai cu ochii omului matur ci si
cu ochii copilului universal . Universul mirific , fabulos al copilariei se incadreaza unui spatiu
ocrotitor , lipsit de griji , in care mama si tata devin simbolurile statornice si inconfundabile ale
acestei lumi .
Lumea copilariei este defapt un taram , un imperiu al jocului . Copilul se manifesta prin joc ,
de la cea mai frageda varsta iar jocul cunoaste o diversitate de modalitati de manifestare . De fapt
, jocul copilului , al acestui ,, homo ludens ’’ este nelimitat si permanent , este o stare continua ,
determinata de lipsa de griji , trait intens si firesc , desfasurandu-se intr-un anumit spatiu .
Tema jocului in copilarie este o tema eterna . Predispozitia pentru joc , este specifica omului ,
chiar daca modul de viata al oamenilor se schimba , si , odata cu el, felul de a se juca al celor
mici sau de a se distra al adultilor

REZUMAT
Partea I:
Ion Creangã, adult, incepe povestirea amintirilor din propria copilarie.
Incã de la inceput, naratorul fixeaza locul, satul Humulesti si timpul, varsta fericita
a copilariei. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti.

Copiii nu inteleg rostul scolii, sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om
vrednic si cu bunatate”, le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre
invatatura, “Calul Balan” si pe “Sf. Nicolai”. Preotul a instituit regula ca, in fiecare
sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie
pedepsiti in functie de greselile facute. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita,
fiica preotului. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete.

Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Badita Vasile iese cu
elevii sa dea o mana de ajutor. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita
Vasile la armata. A fost prins cu arcanul, pus in catuse si dus la Piatra Neamt.

Pentru a urma scoala, Nica este trimis de mama sa Smaranda, sa continue scoala la
Brosteni. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Este dus
intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. I se intampla o serie de
fapte inedite : caderea in Ozana, taierea pletelor, statul in gazda la Irinuca unde se
umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu
pluta pe Bistrita.

Partea a-II-a
In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale
copilariei sale: “La cirese “, “Pupaza din tei”, “La scaldat”

La cirese.
Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. Pretextand ca
vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Isi
ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires.
Matusa Marioara il zareste, incepe sa -l ameninte, iar drept urmare Nica sare din
cires si, pentru a scapa, incepe sa alerge printr- o plantatie de canepa. Urmarit de
matusa, cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. Nica a reusit sa
scape sarind gardul,dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti
pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Nica primeste “o chelfaneala “
zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el.

Pupaza din tei.

Intr-o dimineata mama lui,Smaranda, il trezeste pe Nica inainte de rasaritul
soarelui,cand era somnul mai dulce, ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. Smaranda
il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit. Pe drum ,Nica se
abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Cand o vede,
se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura.Pune in gura scorburii o lespede
si pleaca sa duca mancare lingurarilor. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde
acasa in pod.Dupa doua zile, de frica sa nu fie prins ,Nica se duce cu pupaza la
iarmaroc sa o vanda. Un mosneag, sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza,o
dezleaga si ii da drumul. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea.
Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taica-sau.
Speriat,Nica fuge acasa. Ajuns acasa,fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ,iar
matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.Dar tocmai atunci, se aude
pupaza, care canta.

La scaldat.
Intr-o zi,Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute.El promite sa stea acasa,dar in
gandul lui planuieste sa plece la scaldat.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este
acasa, se duce la balta si-l vede tolanit in pielea goala pe nisip. Ea asteapta sa intre
in apa, apoi ii ia toate hainele. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. O
ia prin papusoi, prin gradinile oamenilor, il latra cainii, apoi ajunge, cu chiu cu vai,
in ograda casei sale.Dupa aceasta intamplare, Nica devine ascultator si harnic,pana
cand, impresionata, Smaranda il iarta.

Partea a III – a
Nica este acum adolescent,urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului,
apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. Desprinderea de sat se
realizeaza pentru o perioada mai lunga, urmarind procesul formarii lui Nica,
raporturile lui cu viata sociala, cu noii colegi de scoala, intre care Ion Mogorogea,
varul sau, Gatlan, Trasnea, Oslobanul, impreuna cu care statea in gazda la Pavel
Ciubotarul, unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de
foc.

Partea a IV – a
La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii, toamna anului 1855 si
spatiul, satul Humulesti. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de
aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola.