Rolul re]elei de suport social în psihopatologie

Numeroase studii epidemiologice asupra prevalentei bolilor somatice [i psihiatrice au relevat

asocierea lor semnificativ\ cu factori ca: statutul marital [i profesional, izolarea social\, statutul de
grup minoritar, marginalitatea social\, mobilitatea geografic\, dezintegrarea social\.
Pornind de la aceste constat\ri Kasl, Kaplan, Cobb ini]iaz\ cercet\ri sistematice asupra explicit\rii
rela]iei dintre procesele psihosociale [i accentuarea sau sc\derea susceptibilit\]ii fa]\ de distresul
psihologic [i boal\ . ~n 1976, în urma datelor acumulate, Kasl pune în circula]ie termenul de „suport
social", ce desemneaz\ rela]iile interper-sonale caracterizate prin sentimentul de acceptare [i iubire,
de stim\ [i apreciere, de apartenen]\ la o re]ea de comunicare [i obliga]ii mutuale, de ajutor
emo]ional [i concret în perioade de criz\.
Kaplan define[te suportul social în termenii de „ata[ament între indivizi sau între indivizi [i grup,
care conduce la îmbun\t\]irea competen]ei adaptative în situa]ii de stres".
Se disting mai multe tipuri de suport social: emo]ional (de expresie a sentimentelor pozitive);
apreciativ (de recunoa[tere a valorii [i meritelor proprii); cognitiv-informa]ional (surs\ de
comunicare, sfaturi [i orient\ri, de consiliere); instrumental (de ajutor concret, fizic sau financiar);
inte-grativ (participare, contacte sociale).
Studiile care au comparat eficien]a diferitelor tipuri de suport social afirm\ superioritatea suportului
de tip emo]ional în protejarea individului de efectele stresului.
Familia, rudele, prietenii, vecinii, colegii, organiza]iile formale sau informale sînt, de obicei, sursele
ce furnizeaz\ suportul social. Calit\]i individuale ca sociabilitatea, capacitatea empatic\, atitudinea
pozitiv\ fa]\ de semeni, aptitudinile de rezolvare a problemelor sociale, determin\ un suport social
mai bun, în timp ce ostilitatea, iritabilitatea, rigiditatea îl stînjenesc.
In aprecierea calit\]ii suportului social trebuie luate în considerare mai multe elemente de con]inut:
aspecte structurale ale rela]iilor, frecven]a contactelor sociale; implicarea afectiv\ în rela]iile sociale
[i nivelul satisfac]iei ob]inute din suportul social.
De[i mecanismele prin care suportul social exercit\ un efect de - „tampon" între stres [i individ nu
sînt înc\ bine elucidate, un num\r mare de studii argumenteaz\ capacitatea sa de a ameliora
impactul cu stresul.
Cercet\ri experimentale, în condi]ii de laborator, dovedesc c\ frustrarea puiului de [obolan de
prezen]a mamei, m\re[te vulnerabilitatea animalului tîn\r la nevroza experimental\, la radia]ii,
diabet, ulcer, hipertensiune arterial\ [i cancer.
Studii vizînd rata mortalit\]ii în rela]ie cu statutul marital, ajung la concluzia c\ mortalitatea este de
3—5 ori mai mare (prin diverse boli: cardiovasculare, ulcer, cancer, infec]ii, etc), la indivizii
nec\s\tori]i, v\duvi sau divor]a]i fa]\ de cei în cuplu. C\s\toria s-a dovedit a fi mai protectiv\ pentru
b\rba]i comparativ cu femeile.
Un studiu realizat în Suedia pe 17.433 de subiec]i de ambele sexe, urm\ri]i timp de [ase ani, afirm\
c\ izolarea social\ este un factor important de predic]ie atît pentru bolile cardiovasculare cît [i
pentru mortalitate în general.
Rolul suportului social a fost cercetat [i în rela]ie cu efectele bolii [i tratamentului. Bolnavii de astm,
cu un nivel redus al rela]iilor inter-personale, necesitau o doz\ de patru ori mai mare de steroizi,
decît lotul similar ca boal\ dar cu un bun suport social (315). în prezen]a familiilor suportive s-a
constatat reducerea num\rului de decompens\ri la schizo-freni, cre[terea ratei de supravie]uire în
cancer [i dup\ infarct miocardic (478, 539).
Pe baza unui studiu longitudinal (307), desf\[urat timp de nou\ ani, se afirm\ corela]ia direct\ dintre
integrarea social\ [i longevitate.
Rela]ia dintre patologia psihiatric\ (în special depresie) [i izolarea social\ este ast\zi bine stabilit\,
de[i, de cele mai multe ori este dificil de precizat dac\ deficitul de suport social reprezint\ o cauz\
sau o consecin]\ a tulbur\rilor psihiatrice.
Din caracteristicile descrise [i rezultatele ob]inute prin studii riguroase se desprind mai multe func]ii
ale suportului social care:
Reduce în intensitate factorii psihosociali de stres obiectivi;
Modific\ evaluarea lor subiectiv\;
Reduce amplitudinea reac]iilor la stres;
Faciliteaz\ ajustarea la schimb\ri [i situa]ii critice;

1
Reduce susceptibilitatea la boli;
Faciliteaz\ reîns\n\to[irea [i recuperarea dup\ boli.
Dar pentru ca afirma]ia „suportul social protejeaz\ s\n\tatea" s\ devin\ un postulat unanim acceptat
este nevoie de o conceptualizare mai sistematic\ a constructului [i identificarea mecanismelor
psihofiziologice prin care acesta î[i exercit\ influen]ele benefice asupra individului.

Sistemul de suport social este considerat de O.M.S., în proiectul din 1986 dedicat „S\n\t\]ii
pentru toal\ lumea", ca o problem\ prioritar\ a politicii sanitare generale în Europa pentru anii
imediat urm\tori. Tema este dezvoltat\ în cadrul Capitolului 4 (sarcina nr. 14), privitoare la
cultivarea „Stilului de via]\ s\n\tos" în cadrul c\ruia pe lîng\ problema suportului social mai
este comentat\ [i problema „abilit\]ilor sociale de rezolvare a problemelor" (coping), precum
[i cea a co-particip\rii subiec]ilor la proiectele de preven]ie, terapie [i reabilitare, de men]inere
a unei existen]e s\n\toase. Toate aceste trei probleme s-au dovedit, în ultimul deceniu, a fi
importante [i pentru psihiatrie.
In mod explicit, problema .suportului social a început s\ preocupe cercet\torii psihiatri din
anii '80, cînd s-au acumulat tot mai multe date privitoare la faptul c\ evenimentele de via]\
„stressante" (E.V.S.) prin ele îns\[i nu pot explica apari]ia st\rilor psihopatologice, chiar dac\
se ia în considerare [i un „teren predispus". Conceptul de suport social s-a decupat din
conceptul mai larg de re]ea social\ care p\trunsese în psihopatologie ceva mai mult. In întreg
secolul XX a existat un consens [i anume c\ factorii psiho-sociali sînt corela]i într-un fel cu
st\rile psihopatologice. Ideile de baz\ s-au organizat în cîteva direc]ii. Pe de o parte, s-a
comentat c\ pe lîng\ varia]iile tipologice normale de sociabilitate ([i, deci, de amploare a
rela]iilor [i leg\turilor sociale) condi]ionate de o fire introvertit\ sau extravertit\ (Jung), schi-zotim\
ori sinton\ (Kretschmer), exist\ [i varia]ii anormale sau patologice, a[a cum apar ele la
personalit\]ile psihopate sau în diverse boli psihice, care reduc inser]ia socio-cnltural\ a subiectului.
Pe de alt\ parte, s-a observat c\ izolarea social\ poate fi un factor socio-psttîb-patogenetic.
Problema re]elei sociale a unui individ a fost ini]ial studiat\ de sociologi f\r\ o leg\tur\ cu medicina [i
psihiatria. Ea încearc\ s\ releve ansamblul rela]iilor sociale relativ constante, fie c\ acestea sînt
directe sau indirecte. Re]eaua de suport social se refer\ doar la o parte a re]elei sociale de ansamblu
a individului, focalizîndu-se asupra acelor interac]iuni nemijlocite care corespund [i satisfac
unele nevoi psiho-sociale ale acestuia în cursul vie]ii zilnice sau în situa]ii de criz\, asigurînd un
sprijin afectiv [i instrumental persoanei în cauz\.
Re]eaua social\, a[a cum a fost studiat\ de la început de c\tre sociologi, se refer\ la un set complex, de
interrela]ii [i de leg\turi între un grup definit de indivizi dintr-un sistem social, analizabile clin
perspectiva existen]ei unui individ considerat ca „punct de ancorare" al re]elei. S-a distins, în primul
rînd, o „re]ea primar\'' care const\ din acele persoane cu care individul luat în considerare are
contacte [i leg\turi regulate [i directe, implicînd, de obicei, [i un ata[ament afectiv. Aceste
persoane se recruteaz\ dintre rudele de sînge [i prin alian]\, dintre prieteni, vecini, parteneri de
munc\ etc. Pentru un om obi[nuit re]eaua const\ din 25-40 persoane, dintre care, ins\, doar 6-10 se
cunosc intim [i constant, avînd leg\turi de durat\. Se distinge, apoi, o re]ea de gradul IIori secund\
care const\ din leg\turile indirecte, realizate prin intermediul re]elei primare. Se men]ioneaz\ [i una de
gradul III; o re]ea extins\ care leag\ membrii re]elei de gradul II într-o rela]ie larg\. Re]eaua social\
constituie pentru un individ un ansamblu de rela]ii destul de obiective [i stabile care variaz\ totu[i, de-a
lungul ciclurilor vie]ii, în corela]ie cu diversele statute [i roluri sociale atinse [i exercitate de persoan\. [i,
de asemenea, variaz\ în func]ie de contextele socio-culturale, de obiceiuri [i tradi]ii, de clasa
social\, de zona de existen]\ (urban\, suburban\, rural\) etc. Ea se modific\ o dat\ cu migra]ia
persoanelor, cu evenimentele de via]\ [.a.
Cînd se analizeaz\ re]eaua social\ a unui individ se practic\, de obicei, clasific\ri [i ierarhiz\ri. Pe lîng\
cele spuse privitor la re]eaua de gradul I, II [i III, se discut\ despre rela]iile directe, mediate, latente
[i posibile, întîmpl\toare. Apoi, despre nucleul re]elei format din persoanele aflate în leg\tur\ intim\
cu subiectul, dintre acestea unele avînd un rol [i o semnifica]ie deosebit\ pentru individ. Re]elele
sociale ale fiec\rui membru intim al re]elei primare se interconecteaz\ mai mult sau mai pu]in. De
exemplu, re]ele sociale (r.s.) ale so]ilor, ale bunilor prieteni etc. De-a lungul timpului individul î[i
modific\ prin ciclurile vie]ii, prin decizii [i prin evenimente de via]\, structura r.s. R.s. coreleaz\ cu
statutul socio-economic, cu pozi]ii sociale, urbanizarea, marginalitatea social\, evenimentele

2
stressante de via]\, dezintegrarea social\. De obicei, cînd se analizeaz\ r.s. a unui individ se are în
vedere structura re]elei, puterea ei de leg\tur\ [i schimb\rile ce intervin. Mai precis, se eviden]iaz\:
• Num\rul total al persoanelor (în contact direct [i indirect);
Caracteristicile demografice ale membrilor r.s;
• Pregnan]a contactelor (frecven]a întîlnirilor, comunic\rilor) ;
• Modalitatea leg\turilor (asimetrice, unilaterale sau reciproce);
• Intensitatea leg\turilor reciproce;
• Gradul de accesibilitate a persoanelor aflate în rela]ie;
• Felul de contact (înrudire, profesie, prietenie, interes);
• Densitatea leg\turilor, a contactelor reciproce ale membrilor re]elei:
• întinderea re]elei, omogenitatea sau heterogenitatea ei;
• Stabilitatea [i durata leg\turilor din re]ea;
• Propor]ia leg\turilor multiple (economice, religioase, de partener, sex etc);
• Contextul sau situa]iile în care leg\turile se realizeaz\;
• Tipul de activit\]i în care membrii re]elei se angajeaz\;
• Desemnarea persoanei c\reia individul îi atribuie rolul principal de suport func]ional în cadrul
r.s.;
• Num\rul [i felul rela]iilor sociale pe care individul le are în afara r.s.
Diver[i membri apropia]i (nucleari) ai r.s. a unui individ pot avea diverse r.s. proprii care apar
ca ni[te „m\nunchiuri". Acestea se pot interconecta sau pot fi diferite. De obicei, se studiaz\ r.s.
ale so]ilor, membrilor de familie [i a persoanelor considerate a fi cele mai apropiate
psihologic de subiect. In aceast\ perspectiv\ tradi]ional\ a r.s. s-au realizat destul de multe
studii privitoare la bolnavii psihici. în general, r.s. au fost g\site la bolnavii psihici ca fiind mai
mici cantitativ decît la normali. La nevrotici, de exemplu, s-a constatat c\ scade atît m\rimea,
cît [i densitatea [i interconectarea dintre membrii r.s. Re]eaua social\ include, deseori,
persoane semnificative care locuiesc la distan]\ [i cu care se v\d rar, iar rela]iile
interpersonale din re]ea sînt, deseori, negative. Ei au mai pu]ini prieteni apropia]i, mai pu]ine
contacte cu persoane din afara familiei. Membrii familiei r\mîn principalele persoane ce
constituie r.s., iar rela]iile devin ambivalen]e [i asimetrice.
Privitor Ia schizofreni s-a demonstrat c\, în general au o r.s. slab\, redus\ cantitativ [i cu
densitate sc\zut\. In cazul în care r.s. este mai mare, mai extins\ [i mai complex\, prognosticul
e mai bun, riscul de rec\dere fiind mai mic. (Aceast\ observa]ie e concordant\ cu opinia lui
Strauss [i Carpcnter privitoare la factorii de prognostic). Dar, tocmai în cazul schizofreniei se
relev\ o problem\ cheie, înc\ nerezolvat\ privitoare la împlinirea r.s. [i suportului social în
psihopatologie. Este oare aceasta un factor cauzativ sau o consecin]\ a bolii latente [i
manifeste? Persoana care înainte de debutul clinic al schizofreniei avea pu]ine rela]ii sociale, o
r.s. redus\, are evident un prognostic mai nefavorabil. Dar, oare, aceasta nu e deja o expresie a
bolii ini]ial latente? Pe de alt\ parte, s-a putut constata la diver[i bolnavi psihici (schizofreni,
depresivi, alcoolici) c\ r.s. se deterioreaz\ de-a lungul evolu]iei bolii. Este acesta doar un efect
al bolii sau îns\[i evolu]ia negativ\ a bolii este condi]ionat\ de sc\derea r.s.?
De la studiile privitoare la r.s. a persoanelor ce devin ori sînt pacien]i ai re]elei de psihiatrie [i
care s-au referit mai ales la aspecte cantitative, s-a trecut, apoi, la studii privitoare la suportul
social. Re]eaua de suport social se degajeaz\ în interiorul r.s. primare, definindu-se prin
persoanele cu care individul între]ine rela]ii continue [i intime, cu care realizeaz\ „tranzac]ii"
psihice, care r\spund unor nevoi psiho-sociale proprii, care asigur\ un sprijin continuu (sau
circumstan]ial în condi]ii de criz\) în perspectiv\ afectiv\, instrumental\ [i material\.
Exist\ multe defini]ii privitoare la aceast\ re]ea de suport social care nu sînt suficient de congruente.
Una din principalele probleme care se discut\ la ora actual\ este faptul c\ nu e suficient\ [i
semnificativ\ o evaluare global\, cantitativ\ (a[a cum se realizeaz\ prin evaluarea r.s.), ci e necesar\ una
mai analitic\ [i diferen]iat\, adecvat\ cazului individual [i problemelor sale. în anul 1985, Veil
prezint\ urm\toarea schem\ sugestiv\ pentru r.s.s.

3
 Func]ii Surse Mod de în]elegere

Suport în criz\ Partener, rude, Obiectiv, tranzac]ii

persoane, prieteni, etc
Suport psihologic; Partener, rude,
Suport instrumental persoane, prieteni, etc
Suport `n via]a de zi Subiectiv
cu zi

Diferen]a între r.s. [i r.s.s. const\, pe de o parte, în faptul c\ ultima e subsumat\ primeia [i c\ nu se
refer\ la aspectul cantitativ, ci la cel rela]ional de suport [i sprijin. Iar, pe de alt\ parte, în faptul c\
re]eaua de suport social, în mod definitoriu, îndepline[te anumite func]ii, satisface anumite nevoi
ale individului. Din aceast\ perspectiv\, în raport cu fiecare caz trebuie s\ se r\spund\ la
urm\toarele probleme: 1) Ce func]ii sînt îndeplinite de c\tre r.s.s. respectiv\? Cine le îndepline[te?
Cum sînt ele în]elese?
Func]iile pe care o re]ea de suport social le îndepline[te au fost împ\r]ite, relativ schematic, în func]ii
de suport instrumental [i psihologic-emotiv. Suportul instrumental const\ în sprijinirea unui individ
în rezolvarea unor probleme concrete, practice, în mijlocul vie]ii sociale, fie c\ e vorba de via]a de zi
cu zi, fie c\ e vorba de situa]ii mai deosebite, de criz\ (evenimente deosebite, pierderi, schimb\ri în
profesie, îmboln\viri etc). Ajutorul poate fi dat prin facilitarea unor rela]ii sociale, a acceselor la diverse
foruri, prin reprezentare, co-ac]iune, ac]iune substitutiv\, informa]ional [i material, financiar etc.
Prin suportul instrumental acordat se rezolv\ o sarcin\ exterioar\, se rezolv\ o problem\ pentru
pacient. El corespunde unei anumite strategii de „coping". E de men]ionat c\ dac\ majoritatea
instrumentelor de cercetare psihiatrice ale r.s.s. nu analizeaz\ suportul „material",
programul O.M.S. îl men]ioneaz\. Iar acest suport material poate fi, la riadul s\u, definit
ca suport locativ, financiar, de „avut" indispensabil etc. Oricum, suportul „instrumental" se
dovede[te a fi important atît pentru schizofreni, cît [i pentru schzoizi, diverse personalit\]i
dizarmouice, depresive, nevrotice [i, în general, pentru orice bolnav [i handicapat psihic.
Cel\lalt aspect se refer\ la suportul „psihologic-afectiv". Aria acestuia este foarte larg\ [i
insuficient de conceptualizat\. Ea cuprinde aspecte cum ar fi: prezen]a unui confident, a
[ansei comunic\rii intime, a încrederii în altul, a sentimentului c\ altul te poate sprijini,
situa]ia de a putea s\ comunici aspecte intime altuia, de a te exprima [i a te descoperi
suflete[te f\r\ controlul obi[nuit în situa]ii publice, sentimentul ca e[ti iubit, stimat,
apreciat, faptul de a fi încurajat, de a avea încredere în altul, de a avea cu cine s\ te sf\tuie[ti
etc. Toate aceste aspecte rela]ionale sînt importante în via]a de zi cu zi a fiec\rui om, dar mai
ales în situa]ii de criz\. Tranzac]iile cuprinse în suportul psihologic con]in schimbarea unor
parametri intrapsihici cum ar fi: dispozi]iile, atitudinile sau procesele cognitive. Acest tip de
suport r\spunde altor strategii de „coping", mai ales în condi]ii de stress. De exemplu, prin
adapt\ri interioare cognitive sau emo]ionale, prin obi[nuire, relaxare, negare. Se pare c\
pentru depresivi acest tip de suport emo]ional este foarte important. Desigur, [i la acest nivel
se pune problema „comunic\rii", a „inform\rii" (exprimate [i ob]inute], dar în alt\
manier\ decît în cazul suportului instrumental. Sprijinul „material" este inclus mai pu]in în
aceast\ clas\. Acum, joac\ un rol important aspecte cum ar fi sus]inerea [i înt\rirea stimei de
sine, a respectului [i încrederii în sine etc.
Atît. suportul instrumental-material, cît [i cel psihologic-afectiv, se desf\[oar\, pe de o
parte, continuu iar, pe de alt\ parte, în situa]ii deosebite, de „criz\". Nu, totdeauna, acelea[i
persoane intervin ori sînt solicitate în cele dou\ împrejur\ri. Uneori, e mai important\
familia iar, alteori, prietenii sau colegii de munc\. în ambele împrejur\ri r.s.s. joac\ atît un
rol general protectiv [i stimulativ (între]inere [i stimulare a existen]ei fire[ti, s\n\toase,
pozitive), cît [i un rol de „tampon" fa]\ de stressori. S-a apreciat, la un moment dat, c\ func]ia
de „tampon" joac\ un rol important pentru s\n\tatea general\ [i pentru cea psihic\ în
special, mai ales în situa]iile de criz\. S-a relevat faptul c\ omul tr\ie[te, uneori, lungi
perioade de stress psiho-social în care „tamponul" realizat de c\tre s.s.s. trebuie s\ fie zilnic

4
pe o perioad\ îndelungat\. Un suport continuu poate cre[te integrarea social\ a individului [i
prin aceasta cre[te stima de sine, sentimentul de securitate, modificînd astfel personalitatea. în
acest mod, indivizii sînt mai puternici, mai capabili de a suporta experien]ele de stress. Deci,
suportul continuu ajut\, indirect, individul aflat în situa]ii de criz\. O alt\ problem\ care nu a
fost pîn\ în prezent suficient conceptualizat\ se refer\ la faptul c\ îns\[i factorii r.s.s. (de
exemplu, membrii semnifican]i ai propriei familii) pot fi în acela[i timp [i surse de stress psiho-
social prelungit. Acest lucru este de mult timp cunoscut [i eviden]iat de psihopatologie,
figurînd ca clement al etiopatogeniei st\rilor reactive [i nevrotice, al st\rilor depresive etc. [i,
mai ales, el a fost sistematic eviden]iat [i studiat pentru schizofrenie de c\tre [coala englez\
care a subliniat rolul familiei cu „expresie emo]ional\" crescut\ în rec\derea [i rein-ternai'ea
acestor bolnavi. Totu[i, acest aspect problematic nu a fost înc\ coerent integrat în teoria
general\ a r.s.s.

Pentru psihopatologia clinic\ apare ca important\ rela]ia dintre suportul social (incluzînd
eventuala „presiune a contextelor sociale [i grupale") evenimentele de via]\ stressante (E.V.S.)
[i rezisten]a sau vulnerabilitatea persoanei, inclusiv capacitatea ei de coping. Aceste elemente
se constituie într-un fel în axe interconectate în etiopatogenia psiho-social\ a instal\rii
st\rilor psihopatologice [i a rec\derilor.
Privitor la rela]iile cu E.V.S. se consider\, în general, c\ o r.s.s. bun\ [i puternic\ e protectiv\,
iar una slab\ sau absent\ vulnerabilizeaz\ persoana la E.V.S. Totu[i cercet\rile empirice nu
sînt numeroase. Multe dintre Ef.V.S. produc schimb\ri în r.s.s. S-a constatat c\ dintre cele 53
E.V. a scalei Holmes-Hare 45 sînt de acest tip. Ceea ce invit\ la o analiz\ mai am\nun]it\.
Perspectiva r.s.s. e original\ deoarece presupune o echivalen]\ poten]ial\ între membrii
unor sisteme de rela]ie aparent diferite. R\mîn, îns\, cîteva probleme insuficient conceptualizate
[i modelate în perspectiva relevan]ei. Dintre acestea mai men]ion\m importan]a rolului [i
statutului social, care induce [i determin\ rela]ii de suport cel pu]in instrumentale. Ele nu depind
direct de persoan\ [i variaz\ în raport cu acest statut [i rol.
De remarcat c\ nu exist\ o certitudine asupra faptului c\ r.s.s. pe care [i-o reprezint\ subiectul
corespunde realit\]ii obiective. Aceast\ discrepan]\ poate s\ creasc\ mult în situa]ii
psihopatologice. Ceea ce crede [i r\spunde la un chestionar un schizofren sau un depresiv privitor
la persoanele care, dup\ p\rerea sa l-ar ajuta sau în care resimte un sprijin constant, poate fi o
opinie mult deformat\ de starea maladiv\. De aceea, s-a imaginat c\ pe lîng\ intervievierea
pacientului s\ fie chestionat cel pu]in un membru semnifictiv al r.s.s., indicat de acesta. De
asemenea, se studiaz\ în prezent varia]ia în timp a opiniilor unui pacient prin chestionarea lui
succesiv\. (De exemplu, un depresiv în perioada spitaliz\rii [i la 3-6 luni dup\ externare). Se consider\
c\ opinia subiectiv\ a pacientului chiar dac\ e par]ial deformat\ are însemn\tate deoarece reprezint\
credin]ele sale în sprijinul, pe care poate conta (factor motiva]ional important).
R.s.s. variaz\ [i în func]ie de tipul caracterial al persoanei. De aceea, ea nu trebuie definit\ abstract;
elementul cantitativ nefiind, totdeauna, semnificativ. Sînt persoane care au tipologic-caracterial
o mare nevoie de contact [i rela]ie social\ [i persoane care au nevoie de pu]ine rela]ii, dar intime
[i de încredere. De aceea, r.s.s. trebuie definit\ pentru fiecare persoan\ [i în func]ie de tipologia sa, de
nevoile sale, de reprezent\rile [i cerin]ele sale de rela]ionare social\. Veil caracterizeaz\ r.s.s. ca o
punte între nevoile individuale [i existen]a social\ efectiv\.
R.s.s. joac\ un rol însemnat în apari]ia bolilor psihice, în protec]ia fa]\ de acestea, în evolu]ia cazului.
Acest rol se cere înc\ clarificat prin studii sistematice, cu instrumente adecvate. Exist\ date care
sugereaz\ c\ o r.s.s. redus\ înainte de îmboln\vire (de exemplu, în schizofrenie sau depresie) indic\
un prognostic mai nefavorabil. Evaluarea r.s.s. are importan]\ în perspectiva terapeutic\. Astfel,
pentru schizofreni l\rgirea r.s.s. prin ac]iuni medico-sociale (hosteluri, cluburi, antrenament social,
terapie familial\ [.a.) poate ameliora perspectiva evolutiv\, diminuînd rec\derile. Pentru depresivi
se pare c\ ar fi util\ o psihoterapie de între]inere, psihoterapeutul aducînd un element în plus de
intiman]\ în r.s.s. deficitar\ pe care acesta o are. Pentru orice suferind psihic cre[terea r.s.s. poate
ameliora prognosticul. Acest lucru se poate realiza, îns\, doar în sinergie cu cre[terea abilit\]ii de a
face fa]\ problemelor existen]ial-sociale (coping). Orice psiho-socioterapie trebuie s\ ]in\ seama [i
de „diagnosticul" r.s.s. Dar, cum se realizeaz\, în mod pertinent, un astfel de diagnostic? [i aceasta este
o problem\ care trebuie s\ intereseze psihiatrul [i psihopatologul zilelor noastre.