Sunteți pe pagina 1din 59

Prefață

E-guvernarea (concept cunoscut și în spatele englezismului e-gov) este una dintre cele mai - dacă nu
cea mai - interesantă provocare a Adminitrației Publice din intreaga lume. Este totuşi dificil să redau
entuziasmul tuturor cercetătorilor din domeniu în paginile acestei cărți.

Multe dintre obiectivele pe care guvernarea electronică îşi propune să le atingă pot fi descrise, la
prima vedere, ca fiind ambițioase - spre extrem. Dar acest lucru, în ciuda tuturor criticilor și
cinismului lor, este caracteristic unei ştiințe noi. Am inceput să scriu despre guvernarea electronică
de mai bine de zece ani, și nu am nicio iluzie despre cât de greu este să fie atinse unele dintre ele. Mă
simt însă un privilegiat gândindu-mă că mulți oameni cu care am intrat în contact au reușit să
contrazică opiniile pesimiste cu privire la evoluția acestei noi ramuri a ştiinței dezvoltând și
implementând aplicații care ajută la crearea unui mediu de viață mai comod și mai plăcut.

E-guvernarea nu este doar un obiectiv, este o metodă', este o remarcabilă simbioză între societate și
tehnologie. Multe dintre cele care odată reprezentau tehnologii de vârf sunt privite astăzi ca fiind
parte din viața fiecăruia. Mulți dintre foștii studenți sau colegi care au pășit în mediul privat (dar şi cei
care au ales mediul public ca spațiu de dezvoltare profesională - poate mai ales aceștia) în diferite
ocazii și-au făcut un nume investind și / sau exploatând acest segment.

Nu prea am întâlnit publicații dedicate acestui subiect, cel mai mult fiind colecții de articole - foarte
bune de altfel, dar cu toate acestea pot spune ca cele mai interesante secțiuni a acestei cărți cele de
Bibliografie suplimentară regăsită la sfârșitul fiecărui capitol.

Doar această carte nu poate ajuta pentru a obține un job în administrația publicăși cu atât mai puțin
în direcțiile /serviciile de IT a instituțiilor publice. Dacă dorești acest lucru, probabil cele mai
important este să urmezi cursurile unei faculăți de profil. Asta se întâmplă pentru că specialiștii în
Administrație Publică nu își consumă timpul programând calculatoare, ci, adesea prin intermediul
unuia, răspunzând problemelor cetățenilor - și asta este ușor de înțeles, pentru că astăzi operarea
calculatorului este un skill fundamental în acest domeniu.

Două mituri despre e-guvernare

De-a lungul studiiilor făcute, m-am întâlnit cu două mituri pernicioase care sunt într-un fel sau altul
relaționate guvernării electronice și pe care această carte își propune să le doboare.

Primul mit este acela cum că e-gov has failed sau într-o abordare mai comună, dar care de fapt
rezumă aceiași propoziție guvernarea electronică - vorbe.

Acest mit este pur și simplu fals; exemple ale succesului guvernării electronice se vor regåsi din
abundența în această carte. Realitatea este că puțini o ințeleg și ii simt prezența. Puține sunt dubiile
pe care le au cercetatorii din acest domeniu, legate de viitorul e-government-ului și a utilității
tehnologiilor de zi cu zi.

Al doilea mit este că „atunci când se va implementa, se va lăsa cu disponibilități". Acesta nu este
doar fals, dar este și un nonsens. Trebuie să înțelegem că cei mai responsabili de lansarea și
întreținerea acestui mit sunt cei care „se țin departe" de tehnologia informației, cei care încă preferă
mijloacele tradiționale de guvernare; cu alte cuvinte, analfabeții digital.
Structura cărții

Această carte nu este tocmai un ghid al începătorului care să ofere o imagine de ansamblu asupra
întregii dimensiuni. Din anumite rațiuni m-am tinut departe de istoria conceptului (fără să sar totuşi
peste cele mai importante evenimente din viața acestuia) precum și de elementele juridice care
reglementează buna desfășurare a întregii teorii. Toate acestea ar fi creat o falsă impresie că noul
înlocuiește vechiul, când, mai curând, noul reprezintă doar o îmbunătățire a tehnologiilor vechi.

Primul capitol are în vedere răspunsul la întrebarea „Ce este e-guvernarea?", răspuns oferit într-o
accepțiune mai largă decât simpla „folosire a Tehnologiei Informației în Administrația Publică". Nu
are rost să detaliez aici cât de complexă este această ramură a științei - plecând de la scopul și
obiectivele ei, dar totuşi doresc să menționez că definițiile sunt foarte importante în știință şi mai
ales în una atât de tânără precum este aceasta. Guvernarea electronică răspunde prea multor
provocări cu care se confruntă Administrația Publică ca să nu fie nevoie de o ancorare a ei într-un
cadru teoretic.

Deși se pot identifica, însă din primul capitol, câteva bariere la implementarea sistemelor electronice
de guvernare (mă refer în special la Decalajul digital, Inflexibilitatea organizațională și poate chiar și
Esșecurile conducerii), cel de-al doilea capitol al cărții le analizează pe toate în amănunt, prpunând,
acolo unde este cazul, și câteva metode de surmontare a lor.

Evident trebuie prezentate și beneficiile aduse de aceste sisteme, iar capitolul responsabil
responsabil pentru acest lucru m-am gândit să fie cel de-al treilea. O atenție deosebită este dată
Transparenței și Increderii, ca beneficii importante. Pe lângă acestea voi mai aborda și reducerea
corupției, scăderea costurilor administrarea și, ceca ce pentru cetățean este foarte important,
creșterea confortului (nu mai depinde de programul instituțiilor publice, de ghişeu etc), el poate
efectua tranzacții, completa formulare, depune petiții la orice oră din zi, in fiecare zi a săptămânii,
bucurându-se de confortul casei sale.

În capitolul patru vom detalia subiectul analizat pentru a înțelege câteva dintre marile provocări ale
vieții cotidiene în interacțiunea acesteia cu Administratția Publică și cum Lumea electronică vine în
întâmpinarea noastră – mă refer aici la concepte des întâlnite astăzi precum: e-democrație, e-
participare, e-voting, e-learning, Customer Relationship Management (CRM) și mai departe – un
concept foarte nou în lumea electronică de astăzi, Internet of Things (IloT). Tot aici veți intra în
contact și cu câteva cercetări de ultimă oră din domeniu, cercetări care au rolul de a fundamenta
nevoia dezvoltării componentei IT în organizațiile publice.

Capitolul cinci este continuarea firească a precedentului prezentând câteva studii de caz pentru
fiecare din provocările menționate la capitolul patru, explicând totodată și cum lucrează acestea.

Ultimul capitol are în vedere impactul social al guvernării electronice, a tehnologiilor şi a Internetului
asupra noastră ca societate, respectiv indivizi ai acesteia. Am intrat într-o eră în care ne bazăm din ce
în ce mai mult pe maşini inteligente care să ne asiste în multe dintre sarcinile pe care le avem de
îndeplinit. Tehnologia vine cu plusurile și minusurile sale dintre care, am putea menționa aici,
redundanța și poate o eventuală lipsă a intimității. Nu trebuie să ne speriem și să o respingem, nu
asta ar fi atitudinea corectă, trebuie să construim instrumente care să ne protejeze de efectele
negative pentru a ne putea bucura în voie de cele pozitive.
Abrevieri

Prescurtarea Explicație

ANCOM Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații

ANI Agenția Națională de Integritate AP Administrația Publică

ASSI Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale

CIO Chief Information Officer Centrul Național de Management Informațională

CNMSI Centrul Național de Management Informațională pentru Societatea

CRM Customer Relationship Management

ECDL European Computer Driving Licence

EGEP eGovernment Economics Project

ELOST E-government for Low Socio-economic Status Groups

ERP Enterprise resource planning

G2B Government to Business

G2C Government to Citizen

G2E Government to Employees

G2G Government to Government

GUI Grafical User Interface

HG Hotărâre de Guvern

IBM International Business Machines

IDABC Interoperable Delivery of European eGovernment Services to public Administrations,


Businesses and Citizens

loT Internet of Things

M2M Machine 2 Machine. Termenul se referă la comunicarea dintre dispozitive electronice


fără să fie nevoie de intervenție umană.

MCSI Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale MCSI

MO Monitorul Oficial

OECD Organisation for Economic Co-operation and Developme (Organizația pentru Cooperare
și Dezvoltare Economica)

OPEN On-line Procedures Enhancement for Civil Applications

PIN Regăsit și în Glosar – Personal Identification Number


PKI Public Key Infrastructure

ROF Regulament de Organizare și Funcționare

ROI Return On Investment

SAP Service Access Point

SEAP Sistemul Electronic de Achiziții Publice

SEN Sistemul Electronic Național

SIAE Sistemul Informatic pentru Atribuirea Electronică a Autorizațiilor de Transport Rutier


Internațional de Marfă

TED Tenders Electric Daily

TI / TIC /

IT/ ITC Regăsit și în Glosar – Tehnologia Informațiilor și Comunicării

TVA Taxa pe Valoarea Adăugată

Ce este e-guvernarea?

Chiar dacă istoria Web-ului a început acum câteva decenii, doar în ultimele putem vorbi de
apropierea mediului public de acesta și abia în ultimii ani au început cu adevărat să fie explorate
oportunitățile lui. Relația guvernelor cu Internetul a pornit de la operațiuni simple - precum
trimiterea unor mesaje de e-mail sau postarea informațiilor pe o pagina Web, ajungând astăzi la
eficiență, eficacitate și servicii publice complet electronice. Informațiile disponibile în formă digitală și
posibilitatea de a le transfera cu uşurință dintr-o parte în alta a condus astăzi la schimbarea manierei
de conducere a organizațiilor.

Paralela dintre inovațiile în IT şi Internet a condus la o serie de schimbări în economia lumii precum
globalizare, aplatizarea ierarhiei organizaționale și creșterea sectorului de servicii şi a economiei
informaționale. Aşa cum a spus Thomas Lauren Friedman (jurnalist la New York Times) în cartea The
World Is Flat: A Brief History of the Twenty-First Century, scrisă în anul 2005, Internetul a aplatizat
lumea, IT-ul a provocat mai întâi și apoi m mărit ritmul cu care aceste schimbări s-au produs,
furnizând o platformă propie pentru dezvoltare.

Dintre toate provocările lumii electronice, ne vom apleca în paginile acestei cărți asupra serviciilor
publice care pot fi interprinse prin intermediul platformelor online. Deja Știm, din disciplinele
studiate până acum, că serviciul public este " activitatea pe care guvernații sunt obligați să o presteze
în interesul celor guvernați" sau o " activitate de interes general, prestată de o persoană privată
având preorogativele puterii publice, sub controlul administrației". Cine sunt guvernații?! Ei bine, ne
referim în acest context, la Orgsnizațiile publice ca unități sociale (sau grupuri umane) construite și
reconstruite în mod delniberat pentru a urmări realizarea unor obiective specifice și care sunt
finanțate din fonduri publice.
Înțelegând aceste elemente, putem să avem o viziune clară asupra guvernării electronice a cărei
definție poate fi: (1) "utilizarea tehnologiei informației de către agențiile guvernamentale
(organizațiile publice) în relațiile cu cetățenii, întreprinderile și alte corpuri guvernate (...). Beneficiile
rezultate putând fi reducerea corupției, creșterea transparenței, mai mullt confort, creșterea
veniturilor și/sau reducerea costurilor", sau (2) "folosirea tehnologiei informației, în particular a
Internetului, pentru a livra servicii publice într-o manieră mult mai convenabilă, eficientă și orientată
spre client". Deși literatura de specialitate este bogată în definiții ale conceptului studiat în aceste
pagini, m-am oprit doar asupra acestora, pentru că le consider reprezentative și de altfel și cele mai
clare.

Reiese astfel ușor, de mai sus, că serviciul public face obiectivul existenței organizațiilor publice, iar
guvernarea electronică vine în ajutorul cetățenilor (beneficiari ai serviciilor publice) de a intra în
contact cu acestea.

În Figura 1.1 se prezintă simbioza dintre administrația publică și cetățean pe toată durata vieții
acestuia. Vedem astfel că aceasta interacțiune este posibilă numai cu ajutorul unor entități terțe, și
anume acele organizații publice care îndeplinesc un rol cheie în procesul de livrare a serviciilor
publice. Cetățeanul nu ar putea interacționa direct cu statul, cu administrația, dacă aceste organizații
nu ar exista. Oricât de greoaie este aceasta interacțiune, ea este totuşi necesara.

Astăzi, biricrația este cuvântul de ordine atunci când vorbim de maniera de administrare din
România, iar despre ea se poate spune că este la fel de veche ca insăși ciivilizația - un motiv în plus
pentru a trece la un sistem nou mai peerformant și mai eficient.

Cred că sunteți de acord că în momentul de față, în majoritatea situațiilor, solicitantul de servicii


publice trebuie să meargă la un ghișeu (sau mai multe), să aștepe la coadă, să depună personal o
serie de documente și apoi să aștepte câteva zile (după caz, chiar săptămâni) pentru a intra în posesia
unui alt document cu care trebuie să meargă la un alt ghișeu, unde va sta la o altă coadă...și tot așa,
până când într-un final, problema este rezolvată.

Ei bine, folosind pe scară cât mai largă tehnologia informațiilor, acești timpi sunt sensibil reduși.
Mulțumită sisitemului, e-documentele (documente în format electronic) circulă de la un "ghișeu" la
altul, sunt validate de persoanele cu competențe în acest sens,rămânând cu solicitantul doar să intre
în posesia actului final (permisul de conducere, autorizația de construire etc.) poate tot în format
electronic (atunci când acest lucru este pposibil), printr-un e-mail.

Iată astfel că guvernarea electronică se afirmă din ce în ce mai mult ca o caracteristică majoră a noii
societăți bazate pe informație și cunoaștere. Fenomenul este complex și se referă la multiplele
conexiuni între autorități și persoanele fizice și juridice din societate. Administrația publică este în
prezent puternic influențată de folosirea tehnologiilor moderne ale informației și comunicațiilor.
Folosirea acestor tehnologii oferă posibilitatea schimbării calitative a serviciilor oferite de către
administrația cetățenilor și entităților organizatorice și sociale. Începând cu eliminarea hârtiei și
continuând cu reducerea timpului de acces la resursele publice, aplicațiile de e-guvernare câștigă
încrederea cetățenilor și eficientizeză serviciile publice contribuind major la democratizarea societății
în ansamblu. așa cum se preciza în The Economist într-un raport mai vechi, din 2005: "În următorii
ani (e-guvernarea) va transforma nu numai maniera în care cele mai multe servicii sunt livrate, dar
mai ales relația dintre guvern și cetățean. După comerțul electronic, următoarea revoluție a
Internetului va fi a e-guvernării". Suntem în anul 2016, acest lucru s-a întâmplat deja. The Economist
a avut dreptate!
Evoluția sistemelor electronice de guvernare a fost acccelerată cu trecerea de la hârtie la bazele de
date și de la proceduri manuale la sisteme informatice mari. Dezvoltarea acestuia a fost determinată
în toate țările și măsuri legislative privind servicii publice ale Administrației Publice on-line, care au
coincis și cu evoluția rapidă a utilizării Internetului.

Pentru organizațiile publice folosirea Internetului aduce avantajele clasice ale disponibilității,
informația pe site-urile Web fiind disponibilă 24 de ore din 24, 365 de zile pe an și al accesibilității și
interacțiunii, persoanele interesate putând accesa informația și efectua tranzacțiile de oriunde din
lume folosind accesul la Internet.

Literatura prezintă 5 piloni de interacțiune a AP cu mediul său.

Pilonul 1. Comunicarea unu-direcțională - afișarea datelor pe paginile Web. Aceasta este cea mai
simplă formă de interacțiune, postarea informațiilor pe pagina oficială a instituției cu scopul de a
informa.

Pilonul 2. Comunicarea bi-direcțională. Prin această metodă administrația publică poate colecta date
de la mediul căreia i se adresează, fie prin e-mail, fie prin sisteme mai evoluate de transfer a datelor
folosind internet-uri și/sau extranet-uri.

Pilonul 3. Servicii financiare și tranzacții Web. Portalul Web accesibil în mod public oferă posibilitatea
efectuării complete a serviciului public prin intermediul său, incluzând decizia de utilizare a serviciului
și furnizarea efectivă a lui. Pentru solicitant nu este necesară utilizarea formulelor pe suport hârtie.
Acest tip de guvernare este posibilă parțial și prin oferirea accesului la baza de date on-line
cetățenilor și mediului de afaceri.

Pilonul 4. Integrarea verticală (inter-departamentală) și orizontală (intra-departamentală) a serviciilor


publice disponibile on-line. Acest nivel de interacțiune este dependent de viteza cu care se realizează
sincronizarea informațiilor pentru ca sistemele informatice on-line să furnizeze în timp util datele de
care utilizatorii au nevoie.

Pilonul 5. Participarea cetățenilor la actul de guvernare. În această fază este promovată participarea
prin sisteme electronice precum: forumuri de discuții, blog-uri, sisteme electronice de vot (nu
neapărat electoral), chestionare electronice, sau orice alte metode de interacțiune directă și
imediată.

G2C - Government to Citizen


Această componentă prespupune oferirea de servicii publice moderne la nivelul întregii administrații
publice, care trebuie să se concentreze pe necesitățile cetățenilor. Pentru a fi Cu adevărat eficiente,
serviciile publice trebuie să fie disponibile 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână. În acest fel
cetățenii vor putea astfel interacționa cu Administrația de acasă, de la serviciu sau chiar în timpul
deplasărilor lor. Este totuși important ca furnizarea serviciilor guvernamentale să se facă totuși pe
mai multe canale, atât în mod tradițional, cât și pein mijloace electronice - pentru a permite
cetățenilor să opteze intre acestea.

În esență,serviciile din această categorie înseamnă aducerea admninistrației mai apropape de


cetățeni. Mai întâi se urmărește postarea on-line a unor informații simple (Pilonul 1), apoi relația
cetățean-guvern devine interactivă, existând comunicarea (Pilonul 2) și, în sfârșit, relațiile devin
tranzacționale, aceasta însemnând că unele servicii furnizate cetățenilor de către guvern pot fi
prestate și on-line pe site-urile instituțiilor publice respective sau pe portalurile guvernamentale
globale - portaluri one stop shop (Pilotul 3).

În multe dintre țările lumii se manifestă entuziasm în favoarea adoptării unor asemenea soluții,
deoarece fără a cunoaște birocrația publică, cetățenii ar trebui să poată realiza sute de obiective on-
line: plata amenzilor, completarea taxelor, reînnoirea licențelor, verificarea dosarelor pe rol etc.

Fiind o componentă care constä în aplicații complexe și diferite, componenta G2C poate fi la rândul ei
împărțită în trei tipuri. Le redau în continuare în forma prezentată de profesorul Ghilc-Micu în
lucrarea ,Guvernarea electronică":

1. Aplicații care realizează funcția majoră a statului de a facilita transparența și schimbul liber de
informații între cetățean și stat.

Internet-ul este o modalitate de comunicare care ar putea aduce cu sine un enorm ajutor în direcția
creșterii suportului popular pentru instituțiile de stat, singura condiție fiind disponibilitatea on-line a
cât mai multor informații. Toate instituțiile de stat ar trebui să pună la dispoziția cetățenilor pe site-
urile lor rapoarte de activitate, ordine de zi, luări de cuvânt, analize ale experților în anumite
probleme, proiecte de lege, studii, statistici, bugete de funcționare etc.

2. Aplicații care constau în îndeplinirea rolului statului de furnizor de servicii electronice


guvernamentale.

În afară de funcția de informare prin intermediul noilor canale de comunicare, G2C dispune de
resurse importante pentru a furniza servicii guvernamentale prin intermediul Internetului, servicii
referitoare la cererile înaintate diferitelor organe administrative, plata on-line a taxelor şi amenzilor,
înregistrarea unei căsătorii, declararea unui deces etc.

În țările care au implementat aceste servicii, datorită diversității lor, sunt grupate pe un singur portal
Web de unde se face trimitere către site-urile instituțiilor care pot rezolva cererea respectivă. În
unele situații, problema se rezolvă chiar pe acel portal, fără ca măcar beneficiarul să știe la ce
instituții s-a apelat și care baze de date au comunicat între ele pentru a i se oferi răspunsul.
3. Aplicații care realizează votul electronic, care deși nu este în esență un serviciu guvernamental, fac
parte din sfera relațiile dintre stat și cetățeni, fiind un mod de exercitare și reîntărire a contractului
social (Pilonul 5).

Nu numai procesul de votare efectiv poate să se desfășoare electronic (în cabine de vot electronice
sau pe Internet), ci și întregul proces care duce la vot, referitor la înregistrarea votanților,
confirmarea prezenței la urme, numărarea voturilor etc. Totuși, viitorul votului electronic nu este în
prezent foarte clar, mai ales datorită riscurilor mari de securitate care există atunci când sunt
implicate soluții care expun serverele la atacuri externe / interne.

Lista serviciilor publice de bază propuse de către Comunitatea Europeană pentru a face parte din
serviciile oferite prin intermediul mijloacelor electronice, în cadrul guvernării electronice, este
următoarea:

-taxele pe venit: declarație, notificare;

-servicii de căutare a unui loc de muncă prin intermediul oficiilor de muncă;

-contribuții la securitatea socială (facilități acordate şomerilor, deducen pentru copii, costuri
medicale, burse pentru studenți);

-documente personale (paşaport şi licențe pentru conducătorii auto);

-înmatricularea maşinilor;

-cereri pentru obținerea autorizațiilor de construcție;

-declarații către poliție;

-biblioteci publice (disponibilitatea cataloagelor, instrumentelor de le căutare);

-registrele de stare civilă;

-înscriere la universități/facultäți;

-anunţarea schimbării de domiciliu;

-servicii legate de sănătate (sfaturi interactive referitoare la disponibilitatea serviciilor în diferite


spitale, programări la vizita medicală).

Putem conclude că utilizarea Internetului nu face doar viața oamenilor mai uşoară, dar va schimba
modul în care aceştia privesc Administrația: modernă în loc de instituțională, eficientă în loc de
birocratică. Tehnologia Web are capacitatea de a reinventa AP, într-un mod care contează tot mai
mult pentru cetățeni şi mediul de afaceri care primesc serviciile publice, pentru toți cei care plătesc
taxe și trebuie să primească în schimb servicii publice cât mai bune.
G2B – Government to Business

Comunitatea Europeană a propus un set de servicii publice de bază, care trebuie să fie oferite
mediului de afaceri și prin intermediul mijloacelor electronice. Aceste servicii sunt:

-Contribuția socială a angajaților;

-Taxe ale corporațiilor: declarație, notificare;

-TVA: declarare, notificare;

-Înmatricularea unei noi companii;

-Transmiterea de date către oficiile de statistică;

-Declarații vamale;

-Permise legate de mediu;

-Achiziții publice (e-procurement).

Probabil cea mai inportantă dimensiunea a G2B este cea de achiziții publice. Investițiile sunt relativ
modeste în fața câstigului major care apare când este vorba de transparență și eficiență. În
momentul de față toate achizițiile publice în UE sunt acum făcute printr-un portal electronic, Tenders
Electric Daily (TED). Introducerea procedurilor de achiziție electronică în țările în tranziție, de
exemplu, poate ajuta la reducerea costurilor și stimularea inițiativei antreprenoriale. În cazul acestor
achiziții, valoarea mare a acestor contracte poate vicia întregul proces, astfel că folosirea unor
sisteme electronice de asigurare a transparenței poate conduce la o achiziție corectă și eficientă.

România nu a rămas în urmă. Prin Ordonanța Guvernului 34 din 2006 se are în vedere atribuirea
contractelor de achiziție publică, a contractelor de cesiune de lucrări publice și a contractelor de
concesiune de servicii. Ea este urmată imediat de Legea 337/2006 pentru aprobare, apoi de HG
925/2006 care aprobă normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de
achiziție publică din ordonanță. În aceste acte normative îşi găseşte definiția Sistemul Electronic de
Achiziții Publice (SEAP). În articolul 3 din Ordonanța găsim SEAP ca fiind definit "sistemul informatic
de utilitate publică accesibil prin Internet la o adresa dedicată utilizat în scopul aplicării prin mijloace
electronice a procedurilor de atribuire." Tot aici, în articolul 21, găsim și rolul acestuia: "Aplicarea
procedurilor de atribuire prin utilizarea mijloacelor electronice se realizează prin intermediul SEAP".

Adresa de Internet dedicată este regăsită în HG la articolul 20: „Transmiterea spre publicare a
anunțurilor către operatorul SEAP se realizează numai prin mijloace electronice, prin utilizarea
aplicației disponibile la adresa de Internet www.e-licitatie.ro" - prin aceasta se consolidează pilonul 3.

G2G – Government to Government

În mod cert putem spune că fiecare instituție publică are propriile sale proceduri și reguli pe care le
respectă prin propriul Regulament de Organizare și Funcționare (ROF). Faptul că aceiași instituție
dispune și de o organigramă iarași nu este necunoscut – în plus trebuie adăugat că prin Legea nr. 544
din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, aceasta trebuie adusă la
cunoștință tuturor cetățenilor prin intermediul site-ului Web. Organigrama arată celor interesați
faptul că departamentele verticale sau orizontale au fost create pentru a îndeplini diferite activități
cu scopul de a-și exercita atribuțiile cât mai eficient, dar unui informatician care dorește să
eficientizeze traficul intern de documente îi prezintă nivele diferite de acces la informație.

Lumea electronică recalibreză noțiunea de administrare și implicit cea de administrație, Guvernul


trebuie să răspundă la noile provocări printr-o mai mare eficiență a serviciilor furnizate. Administrația
trebuie să facă pași în direcția aplatizării structurilor verticale și să permită interconectarea pe
orizontală, Cel mai important aspect al acestui obiectiv este reconceptualizarea fluxului de informații
între instituțiile publice pentru a avea redundanță minimă și controlată precum și pentru a fi
eliminată inconsistența. Atingerea acestui obiectiv permite Guvernului să aibà o imagine holistică
asupra întregului flux de informații.

Fiecare instituție publică are propriul său departament de Tehnologia Informației (in unele cazuri se
pot întâlni situații în care acest serviciu este complet externalizat), cu propriile sale politici, strategii și
standarde de configurare. Scopul acestui departament în ceea ce priveste componenta G2G este de a
uniformiza și standardiza utilizarea documentelor electronice astfel încât acestea să respecte niște
reguli generale pentru a fi ușor exportate și folosite, unde este cazul, de către alte instituții ale
statului. Din momentul în care nu se mai respectă un standard, cheltuielile cresc şi multe dintre ele
nu sunt evidențiate. Tehnologia Informației trebuie să servească la unificarea structurilor
organizațiilor guvernamentale.

Guvernarea electronică presupune utilizarea unui standard pentru schimbul de informații, prin
intermediul căruia utilizatorii pot crea și partaja documente ce rulează pe orice rețea locală sau
extinsă, ajutând instituțiile guvernamentale să integreze aplicațiile caracterizate de o mare
diversitate tehnologică. Pentru a asigura o abordare coordonată a integrării de sisteme, instituțiile
guvernamentale trebuie să fie interconectate sau disponibile a fi astfel imediat ce situația o cere. Nu
este uşor, acest lucru implică dezvoltarea şi publicarea unui plan de guvernare electronică
cuprinzător care să adopte standarde de comunicare via Internet deschise. În același timp, trebuie să
fie definită o agendă a implementării, agendă care trebuie să fie susținută într-o abordare de sus în
jos (top - down). Acest plan trebuie să conțină elemente de infrastructură tehnică, aplicații „on line"
și toate politicile ce guvernează implementarea și utilizarea Tehnologiei Informației pentru furnizarea
de servicii publice în format electronic.

Crearea standardelor de care am vorbit va asigura următoarele beneficii:

-reducerea costurilor totale prin reutilizare și economie de scară;

-reducerea timpului de implementare a proiectelor;

-înbunătățirea manierei de administrare a proiectelor și de implementare a soluțiilor;

-stabilirea politicilor de migrare pentru proiectele eterogene existente;

-Administrația/Guvernul se vor concentra pe nucleul informațional.

Pentru înțelegerea mai clară a beneficiilor trebuie menționat că Administrația/Guvernul reprezintă


cel mai mare producător și utilizator de informație. Tehnologia Informației, în acest context, este
folosită în colectarea datelor și informațiilor, în schimbul acestora, și în diseminarea, respectiv,
sincronizarea lor.
Trecerea la accesibilitatea serviciilor publice prin Internet și tehnologia Web necesită introducerea
unor tehnologii noi precum smart-cardurile, semnătura digitală și certificatele electronice, formulare
electronice etc. iar pentru a face acest lucru posibil, este necesară o infrastructură sigură și modernă
pentru efectuarea de tranzacții electronice.

In capitolul cinci, Studii și aplicații, pe lângă altele, este prezentată și aplicar. Dispecerat Tehnic
Integrat – servicii electronice geospațiale, implementată nivelul Municipiului Braşov, ca exemplu de
bună practică în dezvoltare componentei G2G (cu extensie și spre componenta G2C).

G2E – Government to Employees

Prin utilizarea mijloacelor electronice de către angajații sãi – funcționarii publici, administrația
publică își poate creşte eficiența managementului intern și își va putea reduce costurile
administrative.

Fiecare instituție publică își poate dezvolta un portal intern, un intranet, dedicat doar angajaților
acestora. Această componentă electronică a activității instituției, va conține informații referitoare la
statutul, atribuțiile, structura şi forma de organizare a ei. Fiecare funcționar public va putea accesa
informații conform fişei postului său, putând ajuta întregul proces decizional în care este implicată
instituția din care face parte.

Bariere la implementare

Barierà (1) = obstacol, piedică în calea realizării unui lucru; Barieră socială = situație prin care este
denumit în sociologie elementul care face dificil sau chiar imposibil accesul dintr-o grupare socială
ierarhic inferioară într-o grupare socială superioară. (2) caracteristicile - fie reale sau de a contextului
legal, social, tehnologic sau instituțional care lucrează împotriva percepție dezvoltării guvernării
electronice fie în scopul împiedicării cererii, prin crearea unor obstacole utilizatorilor care vor să
interacționeze cu administrația, sau prin împiedicarea ofertei acționând impotriva organizațiilor
publice care furnizează serviciile guvernamentale.

Orice analiză, chiar sumară, arată că nivelul de dezvoltare a aplicațiilor de tip e-guvernare depinde
direct de accesibilitatea la Internet. Nu întâmplător stadii avansate de guvernare electronică se
întâlnesc în SUA, Canada, Marea Britanie și țările din nordul Europei, unde aproape toate familiile au
calculator și Internet și probabil nu mai exista firme sau organizații care să nu fie „conectate". Mai
mult, volumul uriaş de activitate a unor instituții guvernamentale face obligatorii soluțiile de e-
Procurement (soluții de achiziție si licitație electronică). Cu sute de mii de comenzi zilnic și milioane
de oferte, recurgerea la Internet a devenit o chestiune de vitală actualitate. Programele de e-
guvernare trebuie să țină seama de obiectivele și interesele administrației publice, dar în aceiași
măsură și de potențialul de acceptare de către cetățeni pe de o parte și de către funcționarii publici
pe de altă parte a noilor sisteme electronice.

Asistăm de câțiva ani la lansarea în multe țări a unor programe de e-guvernare cu multă publicitate și
care atrage atenția publicului larg. Se omite de multe ori relația care exista între succesul unui
program de e-guvernare și statutul țării respective în raport cu nivelul de acceptare a tehnologiei. Un
program scump de e-guvernare într-o țară cu infrastructură lacunară de tehnologie a informației și
comunicațiilor poate conduce la risipire de resurse altfel valoroase. De asemenea, mentalitățile și
lipsa de instruire în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor pot reprezenta bariere
serioase în calea acestui gen de programe.

Din punct de vedere strategic, o organizație publică trebuie mai întâi să se concentreze pe barierele
adoptării noilor metode de livrare a serviciilor publice (acestea reprezentând două treimi din factori)
în ideea încurajării cetățenilor să folosească canalele puse la dispoziție de Internet. Obiectivul
strategic al managementului este de a dezvolta o relație de încredere cu cetățenii, de a îi asigura pe
aceștia că datele lor (personale sau financiare) sunt securizate, și că informațiile prezentate pe site-
urile Web vor fi actualizate și vor prezenta acuratețe. Din punct de vedere operațional, fiecare
departament trebuie să se asigure că informațiile prezentate de ei pe site-urile Web sunt relevante.
Trebuie astfel stabilite procese organizaționale care să se asigure de calitatea informației și de
consistența acesteia precum și de stabilirea unei unități între toate departamentele instituției.

Aditional fiecare departament trebuie să se concentreze pe răspunsul la întrebarea: Cum livrarea


serviciilor lor ar putea salva timpul și banii cetățenilor?". Pentru anumite servicii care în mod
tradițional consumă mult timp, trebuiesc dezvoltate sisteme care să fie rapide și eficiente. De
exemplu solicitarea pentru eliberarea paşaportului poate fi o procedură care consuma mult timp,
livrarea on-line, de răspunsuri la anumite întrebări prin intermediul completării unui formular pe
hârtie ar putea eficientiza tot acest procedeu. Mai mult, folosirea unui sistem care să urmărească
traictoria cererii poate salva timpul și banii necesari deplasării inutile la ghişeu. Din punct de vedere a
reducerii suplimentare a cheltuielilor, se pot oferi diverse discount-uri la plata taxelor sau impozitelor
pentru utilizatorii care folosesc platformele disponibile on-line. Bineînțeles că nu trebuie pierduți din
vedere cetățenii care nu au posibilitatea de a folosi noile tehnologii, astfel metodele tradiționale nu
trebuiesc înlocuite complet de cele noi, dar trebuie găsită o formulă optimă de trecere la era
electronică.

Tehnologia informației oferă numeroase beneficii instituțiilor care doresc să înainteze programe
eficace de guvernare. Totuşi, implementarea programelor e adesea obstrucționată de o varietate de
bariere: atitudini negative, constrângeri tehnologice, proceduri instituționale inflexibile și politici
locale sau naționale restrictive și nu de puține ori de lipsa cunoștințelor în domeniul informatic atât a
cetățenilor cât și a funcționarilor publici. Cei responsabili de trasarea politicilor administrației publice
trebuie să fie conștienți de aceste potențiale bariere și să stabilească strategii pentru a le depăși.

Alte atitudini negative se bazează pe: nevoia de a schimba metodele de administrare; suport
inadecvat pentru planificare sau pentru reproiectarea metodologiilor de colectare și stocare a
datelor; potențiale efecte negative în ce privește efectele asupra încrederii cetățeanului în noile
metode de guvernare. Este nevoie de sprijin instituțional în forma orientării pentru dezvoltarea în
procesul de furnizare a serviciului public pentru a depăşi aceste bariere de atitudine în acceptarea
noilor platforme. De asemenea, se poate apela la recompense precum compensare suplimentară și
credit pentru avansarea profesională pentru personalul administrațici publice implicat în dezvoltarea
acestui sector.
Dacă publicația „OECD Observer"35 găsea la începutul anului 2003 doar patru bariere care pot
apărea cu privire la implementarea sistemelor de e-guvernare (legislative, constrângeri bugetare,
nivel tehnologic ridicat și decalajul digital) un studiu făcut de Oxford Internet Institute cu suportul
Comisiei Europene," început 36 în anul 2005 și terminat în anul 2009, prezintă un număr de treizeci
de bariere care pot fi întâlnite la implementarea sistemelor electronice de guvernare. Neconcordanța
este doar aparentă pentru că în primul studiu OECD-ul stabileşte barierele globale pe când Oxford
Internet Institute intră mult mai în amănunt, disecând astfel fiecare impediment pe care l-ar putea
întâlni utilizatorii, în orice moment și fază a interacțiunii lor cu sistemul. În accepțiunea altor autori
de studii, acestea pot fi regrupate astfel încât rezolvarea separată a uneia să nu necesite intervenții
prea profunde într-o alta, de exemplu barierele care țin de accesibilitate pot fi integrate în cele de
design, de asemenea cele de ordin tehnic pot îngloba problemele de securitate etc. Voi continua în
secțiunile ce urmează să exprim ceea ce eu cred că reprezintă cu adevărat o barieră/impediment
explicând totodată rațiunea care m-a condus spre acest rezultat.

Eşecurile conducerii

Progresul în direcția lărgirii guvernării electronice inregistrat până acum, poate fi limitat prin eşecuri
politice și de management. Exemple ale eşecurilor politice pot viza acei lideri politici care favorizează
inițiative care sunt de succes mai degrabă pe termen scurt, de obicei pe perioada unui mandat
electoral, decât pe termen mediu și lung, ei dând dovadă că nu au înțeles ce este e-guvernarea și ce
avantaje are aceasta. De asemenea eşecuri ale conducerii pot consta și în alocarea
necorespunzătoare de resurse, sau în incapacitatea de a manageria proiecte complexe din zona TIC
precum și incapacitatea de a motiva și susține angajamentul făcut cetățenilor.

Conform declarației de la Lisabona de pe 19 septembrie 2007, importanta unei conduceri puternice


axată pe valorificarea noilor tehnologii este deosebit de importantă. Succesul, cere nu numai abilitați
de a conduce proiecte TIC complexe dar și să susțină angajamentele făcute cetățenilor și
Administrației Publice. Nevoia de a manageria interesele (având în vedere că percepțiile și
înțelegerea fenomenului e- este diferită între actorii implicați) trebuie să fie totuşi clar definită
pentru a nu bloca inițiativele guvernării electronice.

Exemple de bariere: lipsa suportului politic pentru guvernarea electronică; rezistența la schimbare a
oficialilor din guvern; coordonarea neadecvată a politicilor pentru implementarea acestor platforme
la diferite nivele ale guvernării (central, regional, local); dorința scăzută de a schimba serviciile care
deja funcționeaza bine; lipsa cunoştințelor de e-guvernare necesare top-managementului
organizațiilor publice carora aceste noi servicii li se adresează; egocentrismul guvernului în opoziție
cu orientarea acestuia spre cetătean; un marketing nesatisfăcător în vederea acaparării și motivării
grupurilor țintă.

O soluție pentru a câștiga lupta cu prioritizarea este existenta unui Chief Information Officer (CIO) în
organizațiile guvernamentale, precum există deja în majoritatea companiilor private europene (în
Statele Unite acesta există deopotrivă în companiile private şi în organizaiile publice). Rolul acestuia
nu ar trebui să se restrângă la nivelul conducerii unui departament ci să se extindă la întregul
organizației respective pentru zona de IT, pentru a promova politicile necesare implementării cu
succes a acestor noi metode de guvernare.

Obstacole financiare

Costurile dezvoltării, implementării și mentenanței serviciilor electronice (cum ar fi costurile cu


achizițiile de produse software, hardware precum și instruirea funcționarilor publici) se pot de
asemenea constitui ca bariere în calea e-guvernării. În legătură cu acest aspect sunt și dificultăți în a
măsura raportul cost/beneficiu pe care îl are un astfel de sistem. Costurile tangibile care fac subiectul
tehnicilor de analiză cost/beneficiu includ acele costuri referitoare la investițiile în sisteme și
echipamente (pe lângă cele menționate mai sus și investițiile în infrastructură) și de asemenea în
oameni (funcționarii publici, tehnicienii și consultanții trebuie să dezvolte, să opereze și să asigure
buna funcționare a sistemelor electronice de guvernare). Cele mai multe costuri însă, nu pot fi văzute
clar încă de la început pentru că ele reprezintă costuri ascunse, cum ar fi cel al îmbunătățirii calității
serviciilor publice, creșterea responsabilității civice etc.

Importanța acestor chestiuni financiare sunt reflectate, la nivel european, încă din 2010 prin
European Commission's i2010 eGovernment Action Plan, precum și în ale inițiative ale comisiei (spre
exemplu proiectul PICTURE, un instrument lansat pe Web, care a fost dezvoltat să asiste la analizele
cost/beneficiu a inițiativelor guvernării electronice, precum și Modinis eGEP eGovernment Economics
Project).

Evaluarea oportunităților oferite de guvernarea electronică precum și a beneficiilor acesteia


(incluzând aici și riscul de a nu dezvolta și implementa noile tipuri de platforme) este importantă în
calcularea costurilor. Aşa cum Consiliul de Miniştri de la Lisabona a declarat pe 19 septembrie 2007,
măsurarea impactului pe care îl are guvernarea electronică este cheia dezvoltării şi implementării
acestor platforme. Pe măsură ce aceste sisteme devin mai performante, calcularea corectă a
beneficiilor este de asemenea mai importantă, fiind din ce în ce mai greu de justificat investițiile
mari, deoarece economiile făcute în urma implementării încă din primele faze au fost deja calculate
și introduse în studiile de fezabilitate făcute la acele momente. Companiile private calculează
câștigurile care le revin în urma procedeze și instituțiile publice. Ele trebuie să ia în calcul valoarea
reală dată de investiției (ROI) într-un site Web sau a altor servicii electronice – la fel trebuie să
acestora, uşurința în navigarea printre multitudinea de informații etc. furnizarea mult mai ușoară a
serviciilor publice, vizibilitatea și accesibilitatea

Exemple de bariere: dificultatea în a demonstra raportul favorabil cost/beneficiu al inițiativelor


guvernării electronice; costul dezvoltării de servicii electronice; costurile mari pe care administrația
trebuie să le suporte pentru a furniza servicii pe mai multe canale decât cele tradiționale (ex. via e-
mail, telefon, sms și Internet); costurile crescute pe elaborarea de legi cu privire la această nouă
modalitate de furnizare a serviciilor publice (ex. libera circulație a informației și protecția datelor);
costurile pe termen scurt sunt mult mai relevante pentru politicieni decât beneficiile pe termen lung;
lipsa flexibilității în explorarea inovațiilor.
Dunleavy a analizat strategiile posibile pentru a estima aceste valori. Redau pe scurt trei dintre
acestea:

-Companiile consideră că valoarea unui site Web este multiplu de 2 până la 6 a valorii resurselor
utilizate;

-Stabilirea unei valori fixe pentru ficare 1000 de vizitatori;

-Calcularea costurilor operaționale ale organizației/instituției fără existența site-ului Web. Pe măsură
ce o astfel de instituție bazată pe servicii Web devine mai mare beneficiile, la rândul lor, de pe urma
investiției sunt mai mari. Dacă luam în calcul posibilitatea efectuării de plăți on-line, cu cât sistemul
este mai folositor cu atât se va dovedi mai rentabil.

Decalajul digital

Acest concept apare foarte des în literatura de specialitate. Putem spune chiar că este cea mai
importană barieră în calea implementărilor noilor tehnologii, în orice mediu, dar cu atât mai mult în
administrația publică. Motivul este usor de înțeles, serviciile publice trebuie să fie la îndemâna
fiecărui cetățan, indiferent de gradul de cultură a acestuia, nivelul de educație, proveniență etc. Dacă
prin comparație ne referim la comerțul electronic, acesta se adresează evident unui segment din
populație care în mod clar știe să lucreze cu aceste tehnologii.

Diferențele economice și sociale - evidențiate prin vârsta, sex, disabilități, limbă, cultură, proveniență
etc. - pot arăta că resursele guvernării electronice sunt folosite într-o mare diversitate de forme (sau
nefolosite deloc) de diferiți indivizi, grupuri de indivizi sau organizații. Utilizatorii finali ai serviciilor
publice electronice sunt prin urmare foarte diferiți între ei, de la cei care știu să manevreze și să
interacționeze cu aplicații sofisticate, până la cei care nici măcar nu știu de existența unor asemenea
mijloace de comunicare.

Provocarea decalajului digital a fost cheia planului de acțiune i2010 eGovernment Action Plan:
Accelerating eGovernment in Europe for the Benefit of All din anul 2006 care a avut ca motto: „No
citizen left behind - nici un cetățean lăsat în urma„. Este vitală diseminarea informațiilor și
cunoștințelor în rândurile cetățenilor pentru acoperirea diferențelor în termenii accesului la
tehnologie. Fără acest lucru inițiativele guvernării electronice vor fi limitate, iar beneficiile acesteia
(reducerea costurilor sau creșterea satisfacției consumatorilor) nu vor putea fi observate. Înțelegerea
nevoilor cetățenilor la nivelul întregii Europe este o provocare majoră dată de relația dintre aceştia și
instituțiile guvernamentale. Diferențele culturale și de limbă adâncesc și mai mult diferențele la
implementarea sistemelor de e-guvernare.

Exemple de bariere: eşecul de a dezvolta și implementa servicii guvernamentale electronice care se


întâlnesc efectiv cu nevoile cetățenilor; lipsa unei puternice motivări printre cetățeni de a folosi
aceste servicii; lipsa competențelor necesare cetățenilor de a lucra cu aceste tehnologii; lipsa
echipamentelor care să permită accesul la aceste servicii în anumite zone geografice; nivel de
penetrare scăzut a Internetului în rândurile unor anumite grupuri sociale; nevoia de a modifica aceste
servicii pentru a fi disponibile și persoanelor cu dizabilități.
O soluție pentru a depăși mai eficient accastă barieră este segmentarea, gruparea lor astfel încât
interacțiunea cu ei să fie făcută diferit, în funcție de diferitele probleme cu care aceștia se confruntă.
Conform Oxford Internet Institute majoritatea utilizatorilor de Internet accesează rețeaua mondială
pentru a afla diverse informații cum ar fi: valoarea taxelor pe care le au de plătit, locatia diferitelor
agenții etc. Pentru aceştia cel mai probabil este că poziția ideală de a plasa informația este pe Web.

Din numărul celor care nu folosesc Internetul, 88% se bazează pe existența unor agenții care-i pot
ajuta în relația cu administrațiile. Pentru aceştia trebuiesc găsite aceste agenții și atragerea lor spre
folosirea noilor servicii guvernamentale, eventual crearea unor intermediari neguvernamentali care
să vină în întâmpinarea nevoilor acestor cetățeni.

O altă soluție pentru depăşirea mai uşoară a decalajului digital este acordarea tuturor cetățenilor
dreptul de a folosi serviciile electronice. În ideea creșterii disponibilității conținutului pe Web precum
și a cantității și calității materialelor on-line ar trebui stabilit un cadru legal care să impună (și să
constrângă) implementarea acestor servicii la nivelul întregii administrații publice. Astfel, cetățenii
vor avea interes în accesarea siteuri-lor guvernamentale și implicit în a rezolva o parte din probleme
on-line. Pași în acest sens se fac, de ex. achizițiile piblice - în relația G2B, și transparența decizională,
dar ei nu sunt suficienți pentru a surmonta decalajul digital.

Colaborare deficitară între instituții

Livrarea serviciilor publice prin noile metode puse la dispoziție de guvernarea electronică, depaşesc
de cele mai multe ori jurisdicțiile administrative ale guvernării tradiționale, la fel de bine cum au un
potențial deosebit să elimine distanțele geografice sau să depăşească granițele. Variațiile sistemului
administrativ, juridic sau de ce nu și ale cadrului legal din diferite regiuni pot chiar bloca fluxul
informațiilor și serviciilor din rețelele inhiba sau guvernamentale.

Dacă ar fi să ne uităm la țările membre a Uniunii Europene, și să ne gândim la realizarea unui sistem
de guvernare comun, problemele potențiale sunt legate de diferențele culturale, diversitatea limbilor
vorbite pe întreg teritoriul uniunii ceea ce face ca atât la acel nivel dar și la nivele naționale, regionale
sau locale să poată apărea, e drept, la o scară mult mai mică, astfel de situații.

Exemple de bariere: lipsa coordonării între unitățile centrale, regionale și locale ale administrației
publice; departamentele guvernamentale eşuează în a găsi și implementa proceduri și standarde
comune pentru dezvoltarea rețelelor guvernamentale; diferențe în tradițiile administrației.

Soluții la aceste probleme sunt foarte greu de găsit, însă o coordonare mai pui haotică nu poate fi
decât benefică depășirii acestei bariere. Un exemplu ar fi crearea unui portal central care să conducă
utilizatorii printr-o serie de link-uri spre site-urile unde găsesc informații relevante căutărilor
întrprinse de ei. Însă, in aceste situații, complexitatea acestor portaluri atinge limita disponibilitătii
utilizatorilor de a naviga, și astfel inițiativa poate duce la un eșec. Navigarea facilă ar trebui să devină
preocuparea principală.
Inflexibilitate organizațională

Rezistența la inovare a conducerii administrației și a personalului angajat de aceasta poate de


asemenea încetini procesul de livrare efectivă a serviciilor electronice. În general inflexibilitatea
creează bariere în calea dezvoltării, rezistența la nou este probabil cea mai greu de dărmat barieră,
astfel că livrarea eficientă a acestor servicii este puternic alterată de acest factor. In orice caz
practicile cu care funcționarii s-au deprins cel mai mult sunt foarte dificil de schimbat pentru că ele s-
au creat pe un anumit tipar al schimbului de informații, al comunicării, descurajându-le pe altele.
Inițiativele guvernării electronice vin cu metode noi de operare și manipulare a datelor şi
informațiilor şi prin urmare a serviciilor publice, ceea ce ar duce la dărmarea celor vechi, care, aşa
cum am zis, sunt adânc înrădăcinate în sistem.

Un factor, probabil cel mai important, care contribuie la crearea unui spațiu de lucru adecvat, la o
flexibilitate organizațională și nu în ultimul rând la creșterea abilitaților funcționarilor publici ar fi
investirea în instruire și în echipamente deopotrivă (în ordinea menționată). Acest lucru schimbă și
competențele managementului necesare pentru inovarea în guvernarea electronică.

Exemple de bariere: rezistența la schimbare de către oficialii administratiei publice; lipsa unei
pregătiri adecvate printre funcționarii publici.

Soluția pentru depaşirea acestor bariere ar fi incurajarea angajaților din domeniile publice să devină
e-literați, să inteleagă necesitatea însuşirii de cunostințe și să le folosească în scopul îmbunătățirii
serviciilor publice și a livrării acestora. Injecția de tehnologie, pe care o constituie astăzi Internetul, în
arii precum birocrația, a adus modificări esențiale, modificări care trebuie înțelese și fructificate de
angajați. Acest lucru se poate realiza prin cursuri pentru funeționarii publici.

Prezint în continuare câteva inițiative europene care au avut succes:

Guvernul Ungar în 2006 a organizat cursuri de e-guvernare cu peste 4500 de funcționari publici.
Cursurile au avut o perioada de desfășurare de 3 luni, s-au desfășurat on-line, și au acoperit subiecte
precum semnătura electronică, certificate electronice, instrumente de creştere a eficienței,
comunicații, monitorizare etc. Rata de succes ntre cei care au participat a fost de 90%.

În 2003 guvernul Francez a invitat funcționarii publici la un concurs despre înțelegerea TIC-ului. Site-
ul (pentru că totul s-a desfășurat on-line) conţinea teste practice care includeau navigarea pe
Internet, e-mail, discuții on-line, publicarea pe Web dar și chestiuni legate de securitate și protecție a
datelor.

Planul „Concilia" a fost o încercare de a pune în comun interesele personale, familiale și de serviciu a
personalului angajat în administrația centrală din Spania. A fost de asemenea adoptat ca un program
pilot pentru tele-working, folosind-se un grup selectat de funcționari publici.

Din exemplele timpurii din cele trei țări putem spune că o forțá de muncă e literată este vitală pe
viitor pentru a maximiza beneficiile guvernării electronice și a face din aceasta o guvernare eficientă
și eficace. Şi la noi în țară sunt astfel inițiative. SNSPA prin Facultatea de Administrație Publică a
participat încă de început (anul 2002) în programele de training pentru funcționarii publici împreună
cu EucNORD Danemarca folosind ca bază cursurile ECDL (facultatea având a altfel şi primul centru
ECDL acreditat să funcționeze în România).
Lipsa încrederii în sistem

Problemele născute de încredere, mai exact de lipsa acesteia, sunt ingrediente importante în
modelarea structurilor şi practicilor guvernamentale. De aceea mu este deloc surprinzător ca atenția
dată „încrederii cibernetice" a guvenării electronice este un element crucial în implementarea cu
succes a acesteia. La baza acestor preocupări, stă nevoia de a colecta datele cetățenilor, care le
furnizează prin sisteme electronice, în condiții de siguranță, cum ar fi înregistrările referitoare la
starea acestora de sănătate sau, la fel de important, înregistrarea electronică a voturilor. Teama
rezidă în riscul ca aceste date să fie folosite către persoane neautorizate, sau să fie folosite în alte
scopuri decât cele pentru care au fost ele introduse în sistem.

Încrederea în aceste sisteme este totuși moştenită de la comerțul electronic care a pausit cumva să
atragă mulți utilizatori. Aici insă, mediul privat işi poate selecta clientii (prin platformele folosite), pe
când mediul public prin insasi definiția lui, nu poate face acest lucru.

Transparența este și ea un element al încrederii cetățenilor în sistem, modul în care instituția publică
își prezintă informațiile pe Internet este benefică ideii de a cåstigă încrederea populației.
Administrațiile deschise și transparente reușesc să îmbunătățească relația dintre ele și cei
administrați, practic populația având astfel exemplele de care are nevoie pentru a avea încredere.

Exemple de bariere: teama referitoare la puterea administrației de a intra în viața personală a


individului; lipsa unei modalități sigure de identificare a identității fiecăruia; îngrijorările referitoare la
fraudele electronice care sunt prezentate de media ca fiind evenimente foarte dese, când, de fapt,
ele sunt evenimente izolate; anxietățile uncționarilor publici versus importanța site-urile Web și a
informațiilor postate pe acestea.

În sistemele de guvernare tradiționale, pentru autentificare se folosește semnătura însoțită de


ștampila instituției. Echivalentul în cazul e-guvernării este semnătura digitală, această procedură
garantează integritatea conținutului și a comunicării și de asemenea autenticitatea sursei.
Complexitatea tehnică, pentru ca aceste lucruri să fie în afara oricărei dispute, este foarte mare, de
obicei fiind nevoie de un alt actor, care garantează procesul ca fiind sigur, el devenind astfel de
asemenea foarte important. Varietatea platformelor electronice duce însă la o lipsă a standardizării
tehnologiilor de identificare și autentificare - factor major de esec a aplicațiilor de acest gen.
Importanța încrederii în orice tranzacție reprezintă un aspect deosebit de important, astfel că
încercările de demontare a oricărei tentative de fraudare sau de apariție a unei erori sunt mai
importante decât prinderea și judecarea vinovaților. De accea o colaborare mai bună, atât între
instituții cât și între mediile de dezvoltare a acestor platforme, nu ar fi decât benefică înlăturării
măcar a unor aspecte referitoare la aceasta barieră.

Aspectele legate de siguranța și protecția datelor, vine în întâmpinarea tuturor celor şapte bariere
identificate, datorită faptului că aceste lucruri sunt fundamentale tuturor serviciilor publice
electronice. Datele personale a cetățenilor trebuiesc securizate și folosite doar în scopul în care ele
au fost furnizate. Excesul de siguranță poate însă dăuna, de exemplu atunci când este nevoie de a
transfera un serviciu public de la o entitate la alta, lipsa informațiilor referitoare la datele de
identificare a celor care sunt beneficiarii efectivi ai serviciului poate duce la îngreunarea sau chiar
blocarea temporară a furnizării serviciului respectiv beneficiarilor săi.

Coordonarea şi cooperarea în vederea transferului sigur al datelor împreuna cu cadrul legal,


reprezintă cheia spre a înlătura obstacolele apărute în această zonă a guvernării electronice.
Autoritățile au de foarte multe ori opinii diferite, câteodată chiar în opoziție, ceea ce amplifică aceste
blocaje.

În ciuda acestor potențiale probleme, compatibilizarea tuturor sistemelor de guvernare electronică


poate fi realizată, menținâdu-se un echilibru între administrații, administrați și entitățile private care
interacționează cu aceştia.

Operabilitate scăzută

Sistemele de guvernare electronica inregistrează numeroase eşecuri datorita design-ului inadecvat, a


inoperabilității tehnice sau a complexității exagerate - ceea ce îi face pe utilizatori să prefere totuşi
metodele clasice.

Toți marii producători de software de astăzi se concentrează pe ceea ce se numește Interfața Grafică
cu Utilizatorul (Graphical User Interface - GUI) și mai exact cum aceasta să fie cat mai user friendly.
Exemple vedem la produsele Microsoft (Windows 8, Windows 10, Office 365 etc.) sau Adobe
(Dreamweaver, Fireworks, Photoshop etc.). Un alt exemplu ar fi sistemul bancar, care acum pune la
dispoziția clienților platforme on-line uşor de folosit și sigure (aplicații de on-line banking sau, mai
mult, acum, aceștia dezvoltă şi platforme pentru telefoanele mobile – mobile banking). Ar fi minunat
dacă aceste exemple din mediul privat ar fi aplicate și în mediul public, astfel încât utilizatorului să îi
fie foarte natural să navigheze printre multitudinea de informații de care dispune pe pagina de
Internet (în Anexa 1 Sistemele private de plați on-line vs. cele publice, voi prezenta diferența dintre
un asemenea sistem public și anume pagina responsabilă de plata taxelor și impozitelor locale a
Consiliului Local Sector 3 - Bucureşti. Direcția Generală Impozite și Taxe Locale, și unul privat, cel al
BRD - Groupe Société Générale).

Un alt impediment la design-ul acestor sisteme este lipsa elementelor de lucru pentru persoanele cu
disabilități / disfuncții diverse (oftalmologice, cognitive etc).

Exemple de bariere: lipsa interoperabilității între diferite sisteme IT; lipsa standardelor de dezvoltare
a aplicațiilor Web; dificultatea de utilizare a acestor sisteme; incompatibilități între versiunile noi și
cele mai vechi ale diferitelor aplicații de guvernare electronică.

Pe långă aceste aspecte legate de interfața grafică mai pot fi luate in considerare de riscurile legate
de funcționarea defectuoasă a echipamentelor sau aplicațiilor. Nu de puține ori s-a observat că
atenția sporită dată interfeței grafice și aspectului ei duce la scăderea semnificativa a performantei
aplicației, aspect care conduce în mod evident la diminuarea satisfacției pe de o parte a
funcționarilor publici care se lovese de aceste probleme, și pe de altă parte a cetățenilor (care nu de
puține on au auzit la ghișee replica "a picat sistemul"). Este uşor de înțeles că aceste noi platforme
sunt supuse unor riscuri teoretice mult mai mari de a produce pagube, decât metodele tradiționale
de colectare a datelor, motiv ce ar duce, din cauza eşecurilor repetate, la revenirea către metodele
mai sigure, chiar dacă mai lente - efect nedorit.

Toate aceste circumstanțe care inhibă trecerea de non-electronic la electronic trebuiesc înlăturate
odată prin pregătirea de specialişti pe aceste domenii (în zona de mentenanță/service) și pe de altă
parte prin stabilirea unor standarde clare pentru cei care dezvoltă aplicații necesare guvernării
electronice.

Beneficiile guvernării electronice

Informatizarea administrației publice reprezintă o condiție primordială dezvoltării economice și


sociale la nivelul întregii societății. Promovarea și implementarea tehnologiilor informatice la nivelul
instituțiilor publice vor alinia economia națională la standardele internaționale. Economia
internațională este bazată pe cunoaștere și mijloace electronice, iar neutilizarea acestora, va deveni
o frână în calea progresului şi dezvoltării unei națiuni. Promovarea unui tip modern de administrație,
bazat pe tehnică și cunoaștere, va avea rezultate importante la nivelul întregii societăți, va schimba
mentalități și va modela un alt fel de cultură organizațională.

Modelul societății viitorului – Societatea Informațională - a pus în fața Uniunii Europene probleme de
maximă prioritate și urgență: crearea unui nou cadru de reglementări, promovarea unei noi culturi și
a spiritului întreprinzător în afaceri, obținerea poziției de lider în noile tehnologii, educarea și
instruirea cetățenilor, implementarea unor noi metode de business.

În acest context Uniunea Europeană, prin organismele sale politice şi executive a acționat începând
din 1993 printr-o serie de decizii strategice și programe. Comisia Europeană și-a stabilit realizarea
„Pieței unice digitale" ca fiind una din prioritățile ei la începutul anului 2015, și prin care propune
accelerarea implementării tehnologiilor digitale În Europa și asigurarea competențelor necesare
pentru utilizarea acestora pe scară larga. Accastă iniţiativă are un rol central în agenda reînnoirii
economico-sociale pe care și-o propune UE, constituind totodată elementul cheie pentru
modernizarea economiei europene pentru tranziția la noua economie bazată pe cunoaştere în
perspectiva anului 2020.

Aplicarea tehnologiilor digitale a devenit un factor vital al creșterii și al asigurării de locuri de muncă
în noua economie. Deşi Europa este lider tehnologic în multe domenii (ex. comunicații mobile,
televiziune digitală ete.), în altele – în special in utilizarea Intermetului a rămas în urmă comparativ cu
S.U.A. și Canada (70,5% din populația Europei folosește Internetul, în timp ce în America de Nord,
87,7%**). În consecință prioritatea Comisiei îşi propune să aducă Europa in situația de a beneficia din
plin de avantajele economiei digitale, de a valorifica la maxim prioritățile sale tehnologice, de a-și
creşte potențialul educațional și antreprenorial necesar.

În România, încă din noiembrie 2001, a fost adoptata Strategia Guvernului privind Informatizarea
Administrației Publice. Aşa cum se menționează în text, „strategia propusă nu se referă la algoritmul
general de dezvoltare a Societății Informaționale, ci în mod exclusiv la acele aspecte, asociate generic
în termenul de IAP [sau de e-Administrație n.a.], care se referă la utilizarea metodelor specifice TI în
modernizarea administrației noastre și care cuprinde următoarele categorii de acțiune":
1. Informatizarea, desemnatã a crește eficiența operațională in cadrul organismelor administrației
centrale și locale;

2. Informatizarea serviciilor, având ca beneficiari cetățenii și agenții economici, fapt care implică
adesea integrarea serviciilor prestate de administrația centrală și locală;

3. Asigurarea accesului la informații prin TI pentru utilizatorii finali ai serviciilor administrației


centrale.

Vedem astfel că pe lângă nevoia alinierii țării noastre la legislația europeană, nevoia implementării cu
succes a acestei strategii derivă și din avantajele nete pe care acest lucru îl reprezintă, avantaje care
se pot extrage din categoriile de acțiune menționate mai sus.

Transparența

Termenul transparență este utilizarea în sens metaforic a termenului similar din optică: un obiect
transparent este acel obiect care lasă să se vadă clar conturul și detaliile obiectelor aflate pe partea
opusă. Cerința de transparență este adresată în scopul primirii de informații, deschidere, comunicare
și evaluare. În strânsă legătură cu cerința pentru o politică transparentă este cerința unei
transparențe în administrație.

Strategia de guvernare electronică reprezintă o cerință formulată la nivelul Uniunii Europene pentru
toate statele membre, iar printre obiectivele urmărite la nivel european prin e-guvernare se numără:
includerea tuturor categoriilor sociale ca beneficiari ai serviciilor de e-guvernare, folosirea
tehnologiei pentru o guvernare și eficace, crearea identității electronice în și între statele membre
Guvernarea electronică nu reprezintă un scop in sine, ci un mijloc de apropiere între instituțiile
publice și cetățeni, bazată pe transparență, accesibilitate, celerit și simplificare.

După cum se poate observa din documentele şi pozițiile europene, caracteristica de transparență a
guvernării electronice este foarte strâns legată de chestiune participării și uşurinței accesabilității
serviciilor publice.

Preşedinția portugheză a Uniunii Europene din al doilea semestru al anului 2007 acordat la Lisabona,
în cadrul unei Conferințe pe tematica e-guvernării, premiile europene de excelență în acest domeniu.
Aici s-au reunit toți miniştrii din statele membre UE, responsabili cu e-guvernarea, semnându-se
astfel documentul care stabileşte viitoarele acțiuni prioritare din domeniul e-guvernare. Scopul UE
este acela de a oferi tuturor cetățenilor europeni acces on-line de calitate la servici publice.

La categoria participare și transparență, premiul a fost acordat ministerului norvegian al


Administrației și Reformei, pentru portalul „auto-servire" pentru cetățeni, MyPage
(http://www.norway.no/minside/). Portalul, oferă posibilitatea de a avea un cont personal pentru a
accesa direct toată oferta de servicii publice ale administrației norvegiene. Interfața este una
prietenoasă, iar informațiile sunt aduse la zi regulat de toate agențiile și autoritățile publice
norvegiene, atât de la nivel central cât și local. Accesul la portal, şi posibilitatea de a crea un cont
personal este condiționată de calitatea de plătitor de taxe statului norvegian, astfel încât contul
personal se creează cu ajutorul codului PIN de pe cardul norvegian pentru plata taxelor. Site-ul oferă
două tipuri de servicii: baze de date și trzanzacții.

Astfel, prin contul personal de pe MyPage, norvegienii pot vedea toate informațiile care sunt
disponibile despre persoana lor la orice autoritate publică. De exemplu, există rubricile <<Doctorul
meu de familie>>, <<Adresa mea>> sau <<Proprietățile mele>>. Serviciile de tip tranzacție implică
accesul cetătenilor la serviciile oferite de agenții în sine, solicitarea lor, răspunsul oficial etc. Aceste
tranzacții se pot efectua tot local, pe site-urile agențiilor, dar contul MyPage oferă autentificare
automată în aceste site-uri. De asemenea este de mare ajutor în aceste tranzacții existența cardurilor
bancare speciale pentru plata taxelor, a căror PIN este folosit și la autentificarea pe MyPage.

O inițiativă similară a avut Parlamentul și Guvernul României încă din 2003, când a fost promulgată
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților
publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Titlul II din
lege privește transparența în administrarea informațiilor și serviciilor publice prin mijloace
electronice. Acesta prevede înființarea Sistemului Electronic Național ca sistem informatic de utilitate
publică, în scopul asigurării accesului la informații publice și furnizării de servicii publice către
persoane fizice și juridice. Dezvoltarea sistemului urma să fie făcută progresiv. Sistemul Electronic
Național, accesibil pe Internet la adresa www.e-guvernare.ro, este o inițiativă a Guvernului României
se oferă cetățenilor o alternativă la rezolvarea problemelor prin care administrative, care necesită în
mod uzual deplasarea repetată la ghişeele instituțiilor respective. Astfel, toți cei care dispun de o
conexiune la Internet, acasă sau la serviciu, precum și cei care accesează Internetul din locuri publice,
pot să descarce formularele administrative de care au nevoie și chiar să-ți rezolve problemele din
fața calculatorului.

Portalul este construit pe două secțiuni:

-permite descărcarea tipizatelor utilizate în relația cu diferite institu publice, care pot fi tipărite,
completate și trimise prin mijloace clasic. (poştă sau deplasare la ghişeu) la instituțiile abilitate,
numărul formularelor disponibile urmând a fi extins continuu;

-servicii on-line care presupun completarea on-line a unui circuit al formularelor, respectiv rezolvarea
unei probleme în relația cu administrația fără a mai fi nevoie de deplasarea la ghişeu sau utilizarea
altor mijloace de transmitere a documentelor. Aceste servicii sunt oferite după crearea unui certificat
de acces la informațiile personale ale fiecărui cetățean, astfel încât acestea să rămână confidențiale
pentru ceilalți.

Principiile care stau la baza www.e-guvernare.ro sunt:

-transparența în furnizarea de informații și servicii publice;

-accesul egal, nediscriminatoriu, la informații și servicii publice, inclusiv pentru persoanele cu


handicap;

-eficiența utilizării fondurilor publice;


-confidențialitatea, respectiv garantarea protejării secretului datelor cu caracter personal;

-garantarea disponibilităţii informațiilor și a serviciilor publice.

Obiectivele www.e-guvernare.ro sunt:

-reducerea cheltuielilor publice, combaterea birocrației și a corupției la nivelul instituțiilor publice;

-creșterea gradului de transparență a modului de utilizare şi administrare fondurilor publice;

-îmbunătățirea accesului la informații și servicii publice in conformitate cu legislația privind protecția


datelor cu caracter personal și liberul acces la informațiile de interes public;

-eliminarea contactului direct între funcționarul de la ghişeu și cetățean sau agentul economic;

-furnizarea de informații și servicii publice de calitate prin intermediul mijloacelor electronice;

-întărirea capacității administrative a instituțiilor publice de a-şi îndeplini rolul și obiectivele și de a


asigura furnizarea, într-o maniera transparentă, de informații și servicii publice;

-promovarea colaborării dintre instituțiile publice pentru furnizarea de servicii publice prin mijloace
electronice;

-redefinirea relației între cetățean și administrația publică, respectiv între mediul de afaceri și
administrația publică, în sensul facilitării accesului acestora la serviciile și informațiile publice, prin
intermediul tehnologiei informației;

-promovarea utilizării Internetului și a tehnologiilor de vârf în cadrul instituțiilor publice.

Alte sisteme, cum ar fi sistemele electronice de achiziții publice, nu fac doar să scadă costurile de
informare pentru companii, ci mai ales să ofere transparența necesară achizițiilor publice pentru
combaterea corupției. Unul dintre exemplele adesea oferit în acest sens este Chile, un stat care se
confruntă acut cu nevoia de supraveghere a zonelor de interferența între sectorul public și cel privat,
pentru a lupta împotriva corupției. De altfel, angajată în lupta anticorupție România a adoptat și ea
un sistem electronic pentru organizarea achizițiilor publice: SEAP www.e-licitatie.ro.

În multe țări IT-ul a revoluționat influența banilor in politică. Până recent cetățenii puteau cu greu să
acceseze informații despre finanțarea campaniile politice. Iar situația s-a păstrat chiar și după apariția
legilor privind finanțarea partidelor politice. Puține persoane aveau resursele necesare pentru a afla
cine a sponsorizat campania electorală a unor candidați, a unor partide politice sau a diverselor
organizații politice existente. Completarea electronică a declarațiilor privind finanțarea, în anumite
țări, a determinat atât un control sporit din partea cetățenilor a cheltuielilor partidelor, reușind, în
plus, să uşureze munca acelor agenții guvernamentale însărcinate cu efectuarea controlului asupra
finanțării politice. În Marea Britanie, Comisia Electorala a oferit publicului, prin Internet, o bază de
date interactivă - permițând căutări după mai multe criterii – cuprinzând contribuțiile înregistrate în
conturile candidaților și partidelor și cheltuielile lor. În Statele Unite informații similare sunt oferite
de Comisia Electorală Federală.

De asemenea, o chestiune foarte relevantă pentru România și care a fost intens mediatizată, este
componenta de guvernare electronică ataşată unei instituții unice în Europa: Agenția Națională de
Integritate. Dar, chiar înainte de înființarea ANI, publicarea pe site-ul instituției (acolo unde acesta
exista) a declarațiilor de avere și a celor de interese ale demnitarilor și funcționarilor publici era
reglementată de Legea nr. 161/2003, amintită anterior.
Dar simpla informatizare a proiectelor guvernamentale actuale nu înseamnă trecerea la guvernarea
electronică. Accasta implica gândire strategică, suport și coordonare la nivel înalt. Pentru a dezvolta
această strategie și pentru o mai bună implementare a guvernării electronice în România Ministerul
Comunicațiilor și Societății Informaționale lansează periodic proiecte de dezvoltare a acestei arii de
interes.

Nivel scăzut al corupției

Una din principalele critici formulate atât de societatea civilă din România, cát şi de către observatorii
diverselor organisme internaționale, o constituie așa numita corupție de ghişeu. În contextul unei
deserviri ineficiente a cetățeanului pe parcursul relațiilor acestuia cu instituția publică, s-a ajuns la
situația unei "duble impozitări", una legală, reprezentată de taxele și impozitele pe care fiecare
trebuie să le achite și una ilegală, ce implică forma acestei mici corupții. Informatizarea serviciilor
publice va elimina interacțiunea cetățenilor cu funcționarii publici și astfel vor dispare premisele
încălcării deontologiei profesionale a funcționarilor. Birocrația reprezintă o trăsătură specifică
administrației publice, atất în România cât și la nivel european, informatizarea serviciilor publice
venind ca o rezolvare a acestei probleme.

De regulă, în varianta clasică, obținerea unui aviz sau a unui certificat, este un proces dificil ce începe
cu prezentarea solicitantului la un ghişeu, în fața unui funcționar public mai mult sau mai puțin
disponibil, continuă cu o serie de documente ce trebuie completate, depuse în forme diverse de
legalizare și presupune un şir mai lung sau mai scurt de aprobări și avizări. De multe ori, pe parcursul
procedurii se descoperă anumite vicii de formă a unor documente sau chiar absența unora, de
obligativitatea cărora solicitantul nici nu avea cunoștință. Întreaga procedură se încheie cu încă o
înfățişare a solicitantului în fața aceluiași ghișeu (eventual poate altul). O astfel de procedură este
comună tuturor instituțiilor publice, iar sinuozitatea traseului pe care îl urmează ține doar de tipul
actului solicitat.

Implementarea unui sistem informatic va permite unui solicitant să completeze formulare on-line, să
ataşeze documentele solicitate scanate fără a se deplasa la instituția căreia i se adresează, de la
biroul unde lucrează sau de acasă. Cererea sa va parcurge electronic drumul tuturor aprobărilor și
avizărilor în cadrul organizației, putând fi primită în final în format electronic, cu respectarea
condițiilor legale în ceea ce privește identitatea electronică a unei persoane sau instituții. O astfel de
soluție informatică este deja implementată la nivelul unor țări europene și poarta denumirea de Case
management (managementul cazului). În mare, această soluție permite gestionarea fluxurilor de
operațiuni efectuate în cadrul proceselor interne ale organizației.

Formele de corupție instituționalizată, întâlnită frecvent în achizițiile publice, poate fi și ea înlăturată


prin folosirea unor portaluri precum cel Sistemului Electronic de Achiziții Publice (SEAP) - www.e-
licitatie.ro de care am vorbit în secțiunea precedentă a prezentului capitol.

Confort sporit
Nu toate deciziile sunt luate între orele 09 - 17 de luni până vineri. Dacă cetățenii vor să plătească un
impozit, o taxă sau chiar și o amendă, cel mai probabil e că ei vor dori să facă acest lucru în afara
programului lor de lucru, care... coincide cu gel al instituțiilor publice. Soluția vine prin sistemele de
guvernare electronică pe care cetățeanul în cauză le poate folosi 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână;
nu este nevoie să meargă la ghiseu, să stea la coadă și așa mai departe. Este suficient un calculator
conectat la Internet, un sistem modern și bine pus la punct de încasare a plaților făcute on-line și..
gata.

Folosind Internetul informațiile de asemenea sunt mult mai ușor de găsit. Prin intermediul unui
motor de căutare, care eventual este integrat deja pe site-ul Web al instituției, deplasarea la biroul
de informare ajunge să fie în curând desuetă.

Dacă cetățeanul are o întrebare, și nu știe cărei instituții publice să i se adreseze, poate trimite un e-
mail la biroul de informare sau, și mai repede poate lua legătura cu funcționarii de aici (dacă acest
lucru este în timpul programului) folosind aplicațiile de chat integrate în platforma Web. Multe firme
private (în special cele care oferă soluții de comerț electronic) au deja pe site-urile Web
implementate astfel de soluții; motivul, comunicare rapidă cu costuri foarte mici de ambele părți.

Iată deci că având la dispoziție un cadru virtual de interacțiune, contactele directe dintre cetățean și
agentul economic pe de o parte și funcționarul public pe de altă parte vor fi tot mai rare. Problemele
legate de depuneri de cereri, solicitări de documente oficiale sau plata obligațiilor către stat vor fi
rezolvate electronic, utilizând serviciile puse la dispoziție de administrație. În acest fel, funcționarul
public va fi degrevat de o serie de activități care îl supraaglomerau şi din cauza cărora se pot creea de
multe ori situații conflictule în cazul interacțiunii directe.

Lucând într-un mediu profesionist, având la dispoziție mijloace moderne de exercitare a propriei sale
activități, funcționarul nu va mai resimți decalajele existente referitoare la pregătirea sa profesională
sau la mijloacele cu care își îndeplinește atribuțiile lucru. Relația sa cu cetățeanul va deveni mai
eficientă și va viza numai aspecte importante ce nu pot fi soluționate prin intermediul tehnologiilor
informației și comunicației.

Costuri scăzute

Având la dispoziție un sistem informatic performant, instituțiile publice nu vor mai fi nevoite să
întrețină o bază logistică greoaie, mare consumatoare de resurse materiale (a se vedea Anexa 2,
Aplicație pentru explicarea și înțelegerea stocării datelor), financiare și umane. Alocarea resurselor
umane va fi mult îmbunătățită și judicios efectuată, nemaiexistând astfel probleme legate de
finanțarea de la Bugetul Statului a unor scheme de personal supraîncărcate. Informatizarea va
produce de asemenea efecte în ceea ce priveşte spațiul de exercitare a actului administrativ, ghişeul
clasic fiind astfel înlocuit de un cadru virtual care nu mai implică interacțiunea cetățeanului cu
instituția. Informatizarea va contribui astfel decisiv la creșterea profitabilităţii și rentabilității
instituțiilor publice. În sprijinul acestor considerații putem privi experiența unor state europene în
domeniu, unde s-au înregistrat economii importante atât la nivelul administrației cât și al cetățenilor
și mediului de afaceri.

Toate analizele făcute în această zonă a guvernării electronice au ajuns la concluzia că într-adevăr se
poate vorbi de o reducere a costurilor de livrare a serviciilor publice. Existența afacerilor on-line, a
demonstrat acest lucru, costurile de livrare on-line sunt mai mici decât cele tradiționale (în special în
activități de media și publicitate). Cele mai clare diferențe sunt găsite între metodele de plată
raditionale, bazate pe hârtie (facturi, chitanțe) și cele bazate pe plată electronică (e-payment).

Dacă însă ar fi să vorbim de creșterea eficienței muncii, atunci vedem că verificarea completării
corecte a documentelor de către funcționari trece în slujba sistemului informatic, eliminându-se pe
de o parte erorile și și pe de alta timpii de care ar fi nevoie pentru efectuarea corecturii. Beneficiile
pentru instituția publică pot fi văzute ca rezultând din înmulțirea planului tarifar orar al
funcționarului responsabil cu verificarea cu perioada de timp de care are nevoie pentru a face
verificarea și numărul de astfel de verificări pe care acesta le face în decursul unei zile.

De asemenea scade numărul de cereri la ghişeu cu numărul celor care au aplicat on-line. De aici se
pot extrage și calcula economiile făcute prin neînchirierea de spații suplimentare acolo unde este
cazul.

Costurile reprezentate de depozitarea și arhivarea documentelor cu care administrația lucrează nu


sunt nici ele de neglijat. Din Anexa 2. Aplicație pentru explicarea și înțelegerea stocării datelor se
poate vedea cum aceste costuri sunt sensibil mai mici decât cele care apăreau în cazul metodelor
tradiționale.

Suntem obişnuiți să credem că guvernarea electronică vine doar cu beneficii nefinanciare (creșterea
transparenței, reducerea corupției, creșterea confortului personal etc.), iată însă, că ea vine și cu
câștiguri financiare clare atât din partea instituțiilor publice cât și din partea cetățenilor (aceștia
nemaifiind nevoiți să se deplaseze la ghişeu, economisind astfel, exemplu, cheltuielile de transport).

Reducerea costurilor de funcționare nu trebuie să fie însă prioritară, acesta este și motivul pentru
care am plasat acest subcapitol ca fiind ultimul în rându beneficiilor. Fireşte că mai sunt și alte
beneficii, însă importanța lor nu este la fel de mare sau pot fi asimilate celor prezentate deja.

Încrederea cetățenilor în noile tehnologii

Beneficiile menționate mai sus îşi vor regăsi utilitatea practică doar dacă folosirea serviciilor
electronice este dată de interacțiunea utilizatorilor cu ele. Faptul că utilizatorii pot interacționa cu
acesta se poate formaliza prin conceptul de punct de interacțiune cunoscut și cu denumirea de punct
de acces (SAP Service Access Point). Această interacțiune este practic metoda prin care utilizatorul
intră efectiv în contact cu furnizorul serviciilor (Figura 3.1.).
Interacțiunea dintre utilizator și furnizorul de servicii este vazută doar în termeni "unitati de
interactiune", numite simplu interactiuni. Practic, putem vorbi de o ne simpla a acestuia care poate
genera un schimb de date la un anumit unent dat (un simplu elick de ex.). Părțile implicate pot veni
cu diferite contribuții la sistem, putând avea efecte diferite asupra rezultatelor (de exemplu atunci
când utilizatorul apasa un buton de comandă pentru efectuarea unei plăți on-line, contul acestuia
este verificat de către bancă, apoi suma respectivă este debitată din contul acestuia în contul
furnizorului de servicii publice - acțiuni pe care utilizatorul nu le executa el manual, de asta fiind
responsabil numai sistemul).

Această interacțiune este posibilă numai dacă avem parte de o interfață grafică a cărei design să fie
familiar și ușor de folosit. Portalurile Web sunt construite în general plecând de la premisa că
utilizatorul îşi va rezolva toate probleme în interiorul lor (concept întâlnit adesea în comerțtul
electronic sub denumirea de one-stop shop). Argumentele pentru aceasta, ar fi că mai multe agenții
cu diferite tipuri de platforme, cu designuri diferite pot semăna confuzie între utilizatori, aceştia până
la urmă nemaiștiind ce agentie se ocupa de ce serviciu – din acest motiv este nevoie de un portal
central, optimizat pentru o navigare facilă.

Dacă pornim de la punctul de vedere al utilizatorului, problema primară este dată de faptul că aceştia
se gândesc mai întâi la administrație și apoi la serviciu, teorie care vine și susține cu atât mai mult
cele spuse anterior. Prezumția că cetățenii știu că o anumită agenție sau un anumit nivel
guvernamental furnizează serviciul dar nu ştiu care anume, este corectă, acest lucru devenind o
adevarată încercare, atunci când portalurile au cerut agențiilor să folosească o anumită adresă cu un
anumit model de Web site pentru accesarea și livrarca serviciilor.

A doua problemă a fost reprezentată de faptul că toți cetățenii trebuie să ajungi on-line la toate
serviciile. Modelul comun de navigare, nevoia folosirii aceleiași interfețe au la bază acelaşi argument.
Astfel încercările care s-au făcut, și care îin se mai fac, de a crea o interfață cu utilizatorul (cetățean,
funcționar public sau companii private) croită pe nevoile acestuia, devin imperios necesară.

O a treia problemă apare din presupunerea că guvernul este o entitate singulara coerentă. Aceasta
poziție discutabilă se trage din adoptarea de portaluri Web după site-urile de afaceri. Problema se
ridică din faptul că guvernul este văzut cel mai bine ca un conglomerat și nu o afacere singulară, dacă
ar fi să îl comparăm cu este rezonabil să așteptăm sectorul privat. Privit ca un conglomerat nu
interacțiunea clientilor unei companii sau agenții cu o altă companie sau agenție. Agențiile au tipuri
diferite de clienți, nu doar din punctul de vedere al așteptărilor față de nivelul serviciilor publice, dar
şi al abilităților în domeniul digital. Astfel de diferențe dramatice pot fi cu mult mai mari decât pot
servi interfețele cu utilizatorii, cerând, prin urmare, o abordare mai descentralizată a designului
serviciilor online decât majoritatea portalurilor Web pot sprijini în prezent (Figura 3.2.).

O altă dificultate importantă în modelul guvernamental centric este motivul pentru care cetățenii nu
petrec mult timp pe site-urile guvernamentale. Convingerea unui utilizator de a intra pe un site
guvernamental pentru orice serviciu este echivalentul electronic la forțarea lui de a mearge la un
oficiu guvernamental, în locul utilizării unui centru de servicii aflat la un pas distanță într-un mall de
cumpărături. Dacă utilizatorii își petrec marea majoritatea a timpului pe Yahoo, Google sau Facebook
(ori pe oricare alt portal Web echivalent acestora) atunci de ce sa nu aibă serviciile și acolo măcar
cele care pot fi disponibile pe aceste portaluri Web? De ce să se cheltuie milioane de Euro pentru a
promova o adresa Web guvernamentală?

Poate cea mai importantă problemă este lipsa încrederii în platforme de e-government. Datorită
faptului că anul 2014 a fost un an plin de evenimente (interne dar și internaționale) la nivel politic,
fiind știut că anii trecuți au fost dominați de evenimente neplăcute legate de piețele financiare și
datorită instabilității globale, cetățenii iau precauții suplimentare asupra modului cum și pe ce îşi
cheltuie banii. Inerția cu care cetățenii vin din sistemul financiar umbrește şi sistemul guvernamental.
Ma voi concentra în următoarele pagini ale capitolului, asupra cuvantului „încredere" și cât de
important este atunci când este legat de platformele electronice, în mod special platforme
guvernamentale.

Încrederea în serviciile digitale

Administrațiile lumii au indicat un interes crescând în dezvoltarea serviciilor digitale pe viitor. Chiar și
așa organizațiile publice ezită în a-și furniza serviciile Web in mod public, în afara serviciilor lor de
protecție (firewall-uri etc.). În această privință trebuie acordată atenție autentificării riguroase,
integrității, non-repudierii, criptării și problemelor de securitate. Principalele amenințări includ: (a)
securitatea informației transmise între solicitant și furnizor, (b) securitate rețelei, și (c) securitatea
modelului de programare la momentul dezvoltării lui Natura dinamică a arhitecturii serviciilor Web
prezintă noi oportunități pentru creșterea încrederii în tehnologie.

Literatura existentă asupra marketingului relațiilor definește încrederea după faptul partenerul are
un cuvant de încredere și că echipa îşi va indeplini obligațiile. Economiştii și sociologii au fost
interesați în modul în care instituțiile sunt create pentru a reduce anxietatea și incertitudinea
asociate tranzacțiilor Încrederea implica în general incertitudine și dependență, deoarece tranzacțiile
on-line și relațiile de schimb de valori sunt caracterizate nu numai de incertitudine, dar şi de
anonimitate, lipsa controlului și potențial oportunism, făcând din risc și încredere elemente cruciale
ale serviciilor electronice.

Protecția încrederii utilizează mecanisme formale și nu se bazează pe caracteristici personale sau pe


istoria schimburilor de valori. În mod similar, și alți specialiști, au sugerat că un motiv semnificatv
pentru importanța încrederii în serviciile digitale este faptul că în mediul virtual gradul de
incertitudine al tranzacțiilor economice poate crea câteva riscuri cauzate de incertitudinea implicită
de a utiliza infrastructuri tehnologice deschise pentru schimbul de informație (incertitudine
dependentă de sistem), sau poate fi explicată prin comportamentul actorilor implicați în tranzacțiile
on-line (incertitudine specific tranzacțională). În tabelul din Anexa 3. Evoluția e-tehnologiilor şi
încrederea în acestea, este arătată relația dintre e-tehnologii, management şi încredere.

Legătura dintre încredere şi e-government


Lipsa încrederii față de diferite elemente ale e-governării a fost recunoscută ca una din principalele
cauze a eşecului multor platforme electronice (menționate deja în capitolul precedent). Partenerii
guvernului digital sunt conectați prin diferite mijloace, conform solicitărilor exacte a sarcinilor.
Uneltele convenționale sunt telefonul, faxul și scrisorile. La următorul nivel sunt soluțiile bazate pe
rețelele de calculatoare (ex: e-mail, aplicații intranet și extranet etc.). O calitate mai înaltă a
mijloacelor de comunicare este bazată pe soluții de comunicare bazate pe Web. Prin site-urile Web
se poate realiza o comunicare sigură, ușoară și rapidă. Un nou mod de conectare este utilizarea unor
diferite tehnologii wireless pentru comunicare. Tehnologia wireless înseamnă mobilitate, ca fiind
disponibilă independent de locație și timp. Aceasta mobilitate este un atribut important al
organizațiilor din ziua de astăzi și al oamenilor.

Transformarea funcțiilor guvernului prin tehnologie este o sarcină mai dificilă decât transformarea
infrastructurilor (conceptuale, politice și tehnice) create pentru sprijinirea eforturilor de a trece la un
guvern electronic. Conceptul de guvern electronic a permis o viziune comprehensivă a guvernării prin
tehnologie, dar dacă actul guvernării era problema centrală, poate guvernarea digitală își va
concentra atenția asupra sarcinilor mai mari, semnificative. Posibilitatea crescută de a caștiga
încrederea publică necesită o nouă înțelegere a interfeței dintre cetățeni și actul guvernării.

Clădirea și păstrarea încrederii publice este problema critică legată de tehnologia Internetului din
ziua de astăzi. Cu o conștiința publică crescândă asupra intimității on-line și a problemelor de
securitate, cu atenția mass-media asupra ramurilor importante ale securității Internetului și o
conștiință crescândă asupra modului în care datele cetățenilor și clienților sunt utilizate de furnizorii
de servicii și de Internet, este clar că guvernul trebuie să abordeze problemele de încredere publică
pentru ca e-governementul să aibă succes. Încrederea este cel mai important factor de influență
legat de introducerea elementelor digitale, astfel, guvernele trebuie să abordeze cu succes subiectul
încrederii publice în e-governement pentru ca acesta sa aibă succes pe termen lung.

Serviciile e-governement beneficiază de un grad mai mare de încredere încă de la început față de
site-urile de e-comert deoarece acestea sunt oarecum familiare oamenilor și nu au parte de
competiție. Deşi nivelul de început al încrederii este mare, încrederea în tehnologia guvernamentală
și în dispozitivele de securitate nu este. Majoritatea utilizatorilor se așteaptă la servicii bune și o
abordare prietenoasă din partea agențiilor guvernamentale, astfel și guvernele trebuie să câstige
unederea utilizatorilor prin protejearea inimității acestora și furnizarea de tranzacții în siguranță.

Cambinarea încrederii bazate pe experiența cu protejarea informațiilor personale va crește


adoptarea e-governementului de către cetățeni și mediul de afaceri. Prin protejarea datelor
personale, autentificare, managementul identității, intimitate și protecția datelor, securitatea
rețelelor și informației, lupta impotriva cybercrimei și eficiența politică generală, administrația ar
putea câștiga și păstra nivelul necesar de încredere publică.

Ce trebuie ştiut pentru creşterea nivelului de încredere


În societatea noastră exista o tensiune inerentă între dorința de circulație liberă a informației versus
grija de a menține intimitatea individuală. „..este. Majoritatea utilizatorilor se asteaptă la servicii
bune și o abordare prietenoasă Elemente de E-Guvernare ie partea agențiilor guvernamentale, astfel
și guvernele trebuie să câstige unederea utilizatorilor prin protejearea inimității acestora și furnizarea
de tranzacții în siguranță. Cambinarea încrederii bazate pe experiența cu protejarea informațiilor
personale và creste adoptarea e-governementului de către cetățeni și mediul de afaceri. Prin
protejarea datelor personale, autentificare, managementul identității, intimitate și protecția datelor,
securitatea rețelelor și informației, lupta impotriva cybercrimei și eficiența politică generală,
administrația ar putea câștiga și păstra nivelul necesar de încredere publică. Ce trebuie ştiut pentru
creşterea nivelului de încredere În societatea noastră exista o tensiune inerentă între dorința de
circulație liberă a informației versus grija de a menține intimitatea individuală. „(...) utilizarea
crescândă a calculatoarelor şi a tehnologiei sofisticate a informației, deși esențială pentru
operațiunile eficiente ale guvernării, a crescut semnificativ posibilitatea alterării intimității
individului, ce poate surveni din orice colectare, întreținere, utilizare sau diseminare a informațiilor
personale.

Următoarele trei secțiuni, formulate sub forma unor întrebări, furnizează definiții de lucru asupra a
trei concepte ale intimității: (1) intimitate personală a individului/cetățeanului, (2) confidențialitate și
(3) securitate, precum și o scurtă discuție asupra relației dintre acestea.

(1) Cum trebuie protejată intimitatea personală?

Intimitatea individuală se referă la statutul intimității și drepturile unui cetățean. Legat de


problemele guvernării electronice, cei doi factori principali care ar clătina încrederea în sistem ar
putea fi: (1) ca informațiile despre un cetătean cunoscute de un altul, incluzând aici și atitudinea
personală referitoare la un anumit fenomen (politic, economic sau social), și (2) dacă individul are
conducere asupra posibilității de transmitere a informației către altcineva (dreptul de intimitate) - de
exemplu atunci când instituțiile statului colaboreaza prin transmiterea a diferite informații între ele.

Prezentarea unei politici de protejare a intimitatii clare.

Administrati nu pot realiza întreg potențialul Internetului până când cetățenii nu sunt încrezator că
acestea le vor proteja intimitatea cand le vizitează site-urile Web. Pentru a se asigura de faptul că
cetățenii cunosc modul în care informațiile lor personale sunt manipulate când aceștia navighează pe
Website-uri trebuie urmărite următoarel aspecte:

- Agențiile guvernamentale să prezinte politici de protecție a intimității ce informează în mod clar și


concis vizitatorii Website-urilor: ce informatii despre ei colecteaza agenția, de ce le colectează și
modul în care agenția le va utiliza. Aceste politici trebuie etichetate clar şi trebuie să fie uşor de
accesat atunci cand cineva viziteaza Website-ul unei anumite instituții.
- Agențiile guvernamentale utilizează cookies pentru permiterea tranzacțiilor electronice și
inventarierea vizitatorilor de pe site-urile lor Web. Cookies urile de sesiune au o existență scurtă fiind
utilizate doar în timpul unei sesiuni on-line și expirând când utilizatorul închide pagina de navigare un
exemplu de utilizare a lor este atunci când utilizatorul răspunde unu sondaj de opinie interactiv.
Cookies-urile persistente rămân depozitate pe calculatorul utilizatorului până la o dată de expirare
specifică; acestea pot fi utilizate de un Website pentru a depista comportamentul la navigare al unui
utilizator oricand acesta se intoarce la un site - un exemplu de utilizare a lor este atunci când
browserul se autentifică automat la un portal Web, fară a mai fi nevoie ca utilizatorul să-şi
reintroducă numele de utilizator și parola la o nouă conectare. Adesea, setările făcute de utilizator în
sesiunile precedente sunt și ele memorate și folosite la deschiderea noii sesiuni de lucru.

Dacă primele cookies de care am vorbit sunt mai puțin periculoase pentru un utilizator, utilizarea de
cookies persistente prezintă riscuri semnificative. Chiar dacă ele nu stochează informații ce ajuta la
identificarea personală, datele pe care le conțin pot fi puse în relație cu un utilizator după ce acesta
părăseşte Website-ul. De exemplu, pot fi stabilite legături când utilizatorii ce acceseaza site-ul
furnizeaza informații personale, precum numele sau adresa de e-mail; aceste informații îi pot pune în
legătură în mod unic cu organizația ce opereaza Website- ul, chiar dacă aceasta nu a fost intenția
originală a Website-ului. Din momentul în care un cookie persistent a fost pus în legatură cu o
informație de identificare a persoanei este relativ uşor de a învăța obiceiurile de navigare a
utilizatorului şi de a ține evidența paginilor vizualizate sau fișierelor download-ate. Această practică
stârneşte îngrijorare asupra intimității utilizatorilor pe Internet și mai ales pe Web site-urile
guvernamentale.

Aşadar, pentru a crește nivelul de protecție a intimității este indicat ca aceste tipuri de cookies
persistente să nu fie utilizate pe Website-uri guvernamentale. Dacă totuşi este nevoie de ele, atunci
instituțiile respective trebuie să (1) furnizeze informații clare asupra utilității lor, (2) aibă o nevoie
pronunțată de a aduna date prin intermediul site-ului Web, și (3) aibă o politică de protecție a
intimității corespunzătoare și, în plus, trebui declarată public utilizarea informațiilor deriv din
cookies.

(2) Cum trebuie asigurată confidențialitatea?

Confidențialitatea este un statut acordat informației, bazat pe decizie, întelegerea complexității


acesteia, obligație și datorie. Acest statut necesită ca cel ce primește datele să controleze nivelul de
divulgare al acestora.

Confidențialitatea poate bazată pe una sau mai multe din următoarele:

- Premise, explicite sau implicite, făcute de oricine furnizează informația;

- O premisă legală;

- Datoria de a evita divulgarea informațiilor personale.


Problemele de confidențialitate și de intimitate pot fi ridicate când (1) datele sunt schimbate între
instituții sau (2) într-un schimb administrație-cetățean (ex: fişiere de utilitate publică diseminate prin
intermediul Internetului).

Există câteva probleme de confidențialitate, discutate pe scurt mai jos, ce pot fi ridicate în relație cu
realizarea de conexiuni la arhiva pentru scopuri statistice și de cercetare.

Consimțământul de a realiza link-uri. Unele link-uri necesită schimbarea de date între instituții. Când
se întâmplă aceasta, ea trebuie regularizată de anumite legi s politici privind dezvăluirea și
consimțământul.

Schimbarea datelor. Pentru a compila informația necesară creării de legături cu arhiva de date și
crearea de legături între agenții, acestea trebuie să schimbe între ele adeseori date de identificare
individuală specifice. Cu toate acestea, datele tradțtionale au fost ținute separat și au fost adoptate
statute diferite pentru a interzice sau pentru a controla anumite tipuri de schimb al datelor. De
exemplu, pricipiile de confidențialitate trebuie să guverneze schimbarea de date statistice, fiind
necesară existența controalelor legale asupra schimbării de arhive cu alte instituții. Riscurile de
securitate, care urmează a fi discutate în continuare, se pot ridica și în timpul schimbului de date eu
alte institutii.

Fiecare din aceste probleme de confidențialitate pot fi abordare printr-o serie de instrumente
constând din tehnici și proceduri, precum și prin strategii relevante pentru responsabilitatea unui
transfer de date eficace pe care agențiile ar trebui să le utilizeze pentru protejarea drepturilor
cetățenilor privind utilizarea datelor lor.

(3) Cum trebuie implementat un control potrivit al securității?

Securitatea se referă la moduri de protecție a datelor şi sistemelor conexe.

Modurile de protecție împotriva accesului neautorizat, divulgarea neautorizată și utilizarea greșită de


elemente interne sau externe pot include:

- Controale fizice (ex: incuietori, pază);

- Hardware și software de sistem, comenzi pentru accesarea sistemului (precum parolele) și


controale ale responsabilităţii;

- Proceduri speciale pentru transferul de date (ex: criptare);

- Reguli de reglementări pentru manevrarea informațiilor.

Securitatea poate include și politici de personal (precum verificarea trecutului acestuia), pregătiri de
urgență și alte tipuri de măsuri. Securitatea a fost descrisă ca „[...] una dintre cele mai mari provocări
la extinderea guvernării electronice. Chiar și cu politicile și procedurile pentru protejarea intimității,
informațiile pot fi compromise dacă securitatea serverelor de Web, sistemele de operare și aplicațiile
software implicate în proces sunt inadecvate.
În afara nevoii de îmbunătățire a practicilor managementului securității în soluțiile tehnologice la
grija față de securitatea informației sunt implementate agenții ale guvernului. De exemplu,
tehnologia Public Key Infrastructure (PKI) pe care o descriu în continuare este un sistem de
calculatoare, software și date se bazează pe anumite tehnici criptografice sofisticate pentru
asigurarea mesajel sau tranzactiilor on-line. PKI este recunoscută de agențiile guvernamentale ca
piesă importantă la soluția pentru problemele de securitate a Internetului.

PKI ese un sistem de hardware, software, politici şi oameni care atunci cand est implementat
corespunzator poate furniza asigurări ale securității importante în protejarea comuncațiilor sensibile,
poate furniza asigurări ale securității importante în protejarea de comunicații și tranzacții sensibile.
Unele funcții e-government probabil nu necesită măsuri atât de riguroase precum PKI, de exemplu
diseminarea informațiilor publice. Cu toate acestea multe comunicații și tranzacții importante ce
implică date personale și financiare sensibile nu se pot desfășura în siguranță prin mijloace pur
electronice până când nu sunt disponibile măsuri de securitate critice, precum cele furnizate de PKI.

***

Aceste trei concepte (intimitate, confidențialitate, securitate) sunt strâns conectate. Dacă ar apărea o
breșă în confidențialitatea datelor aceasta ar putea afecta intimitatea personală. Adițional, o breşa în
securitate are potențialul de a afecta atât confidențialitatea cât și intimitatea personale În plus, prin
implementarea unor măsuri de securitate, informațiile confidențiale pot fi protejate, astfel
protejându-se intimitatea cetățenilor care sunt subiecții datelor stocate. Pierderea de încredere în
abilitatea agențiilor guvernamentale de a proteja datele individuale ar avea consecinte serioase
asupra încrederii cetățenilor și asupra participării acestora la programele guvernamentale.

Lumea electronică. Provocări

E-mailul a câștigat în fața poştei obişnuite, mult mai lente și mai costisitoare; magazinele clasice sunt
încet încet înlocuite de așa numitele magazine virtuale - spații pe Web destinate vânzării/cumpărării
de produse de toate felurile. E-mail, e- commerce, e-government etc... toate aceste elemente
înseamnă, de fapt, această lume electronică, lume în care începem să ne mişcam tot mai mult.

E-learning

E-learningul, denumit "pregătire bazată pe utilizarea Internetului" sau “pregătire bazată pe Web"
este, în principiu, transferul prin intermediul rețelei al competențelor și cunoștințelor. Acesta
reprezintă o unealtă sau un sistem educațional bazat pe utilizarea calculatorului, care îți dă
posibilitatea de a învăța oriunde și oricând.

Conceptul de e-learning poate fi definit ca utilizarea tehnologiei în vederea oferirii de programe în


învățare și pregătire. Dicționarul Oxford descrie acest concept ca fiind "învățare efectuată prin mediul
electronic, de obicei pe Internet".Putem observa, totuşi, că indiferent ce tehnologie este folosită
pentru a efectua acest tip de activitate, educația rămâne elementul principal.

La nivel mondial, odată cu anul 1990, numeroase şcoli au început să furmizeze numai cursuri online,
folosind la maximum Internetul și oferind servicii educaționale oamenilor care nu ar fi putut sa
urmeze o facultate datorită constrangerilor temporale sau a celor de tip geografic, progresele
tehnologice ajutând instituțile educaționale să micșoreze costurile de învățământ la distanță.

În anii 2000, marile companii au început să folosească e-learning-ul pentru a-și pregăti angajații astfel
încât aceștia să își îmbunătățească baza de cunoștințe și să-și extindă setul de capabilități, în vederea
devenirii unor angajați calificați și ca experiență. De asemenea, indivizilor li s-a permis să aibă acces
de acasă la programele prin care puteau să obțină note online și să își îmbunătățească viața
extinderea cunoștințelor.

Tehnologii utilizate în e-learning

O platformă de e-learning reprezintă un software complex care permite administrarea unui domeniu
(subdomeniu), managementul user-ilor acelui domeniu, crearea și managementul accesibil al unor
cursuri disponibile cu activitățile și resursele asociate acestora, evaluare sau chiar autoevaluare
online/offline, comunicare sincronă sau asincronă.

Un clasament global realizat în vederea descoperirii primelor 100 de platforme de învățare online -
clasament realizat pe baza statisticilor interne ale acestor platforme, ne demonstreaza că locul cu nr.
12 este ocupat de Moodle (Modular Obicet-Oriented Dynamic Learning Environment) care, în ultimii
8 ani, și-a plstrat poziția ocupată între primele 15 platforme de e-learning din lume. Acesta este un
tip de platformă freeware, cu sursa deschisă (care permite oricui să contribuie la dezvoltare sau
perfecționare), cu un bun sistem de management al cursului (Course Management System) -
cunoscut şi sub denumirea de Learning Management System (LMS) sau Virtual Learning Environment
(VLE). Principiul de baza al Moodle este constructivismul social, care implica învățare bazată pe
colaborare, proiecte și sarcini individuale sau de grup. Astfel, învățarea devine eficace cand
profesorul alcătuiește un material didactic pentru ca studenții să intre în contact cu el și să caștige
experiență astfel încat să înțeleagă elementele supuse învățării. În acest context, studentul este parte
a unei comunități de învăţare, fiind pus în poziția să înțeleagă ce are de facut, să poată explica și altor
persoane și să lucreze împreuna cu acestea.

Multe alte tehnologii sunt folosite pentru a realiza e-learning-ul. Unele dintre acestea au fost exclusiv
concepute în acest scop, în timp ce altele sunt folosite doar pentru a acompania procesul de învățare
(de exemplu: jocurile pe computer).
În sfera de învățare electronică sunt utilizate, în general, tehnologiile de comunicare, mai exact
utilizarea e-mail-ului şi/sau a mesageriei instante forumurile, grupurile de discuții și rețele de
socializare, toate acestea formând un set de instrumente pe care orice utilizator de Internet le poate
folosi în caz de nevoie. Mai mult decât atât, există anumite tehnologii care funcționeaza prin
completarea altor software-uri, astfel permițând dezvoltarea de noi caracteristici. Drept exemplu, ne
putem gândi la un tip de software care adaugă o tablă albă pe un instrument de video-conferință
astfel încât să permită realizarea de modificări asupra muncii altor persoane în vederea revizuirii. Un
alt tip de tehnologie ar putea fi screen-sharing-ul, prin care cineva poate susține o prezentare în
același timp în care face comentarii și oferă input-uri folosind microfonul.

Există numeroase tehnologii utile pentru îmbunătățirea calității conținutului: software-uri precum
PowerPoint sau Prezi, pot ajuta la realizarea de prezentări interesante și omogene, de calitate
superioară și conținut bogat; pachetele de pro procesare a cuvintelor și editorii HTML sunt de
asemenea disponibile pentru de aranjarea textelor sau a paginilor Web, astfel eliminandu-se un
volum mare de ele complexitate. Tot mai multe servicii online permit trainerilor să creeze
componente interactive pentru cursurile lor.

Componentele e-learning-ului

Figura următoare prezintă cele cinci componente considerate a fi fundamentale pentru a avea un
curs online de succes. Profesorii care le înțeleg și le utilizează au mai mult succes în proiectarea și
dezvoltarea cursurilor astfel încât pot raspunde mai ferm obiectivelor de pregătire bazată pe
utilizarea calculatorului.

Prima componentă este audiența, care este vazută ca un important factor în procesul de dezvoltare a
cursurilor ce folosesc metode de e-learning. Pentru a descoperi audiența unui curs online, trebuie
luate în considerare următoarele elemente:

• Aşteptarile. Echipele de specialişti care proiectează cursurile online trebuie să știe care sunt
rezultatele aşteptate, pentru a putea determina structura, conținutul și formatul lor;

• Abilitățile de învățare. Înainte de proiectarea sau dezvoltarea acestui tip de curs, cei care se ocupă
trebuie să aibă informații despre abilitățile de învățare ale audienței și să știe dacă sunt necesare
subiecte ante-cerință (de ex. o pregătire specială într-un anumit domeniu);

• Hardware/software disponibil. Pe lângă cunoașterea audienței cursului, este de asemenea


importantă înțelegerea și luarea în considerare a posibilităților studenților de a accesa și vedea cursul
online;

• Mediul de învățare. În analiza realizată înaintea proiectării cursului online, audiența trebuie să fie
bine identificată. Echipele care dezvoltă acest curs trebuie să știe dacă, de exemplu, studentul se află
într-o locație care îl inhibă experiența de învățare din cauza zgomotului sau a oricarei alte distrageri.
Înțelegerea obstacolelor și a provocarilor care pot fi întâlnite joacă un rol important în a ajuta la
proiectarea cursului;
• Preferințe. Audiența cursului are cu siguranță o preferință în ceea ce privește metodele de învățare.
Este foarte utilă cunoașterea stilurilor de învățare preferate astfel încât să se proiecteze un curs care
să fie interactiv și să obțină și rezultatele scontate.

Al doilea element ce trebuie luat în considerare este structura cursului, care joacă un rol fundamental
în modul în care audiența învață materialul. În acest caz, prezintă o importanță deosebită cele
enumerate mai jos:

• Conținutul trebuie grupat pe module logice. Informația trebuie structurată și grupată în segmente
mici astfel încât să se asigure un procentaj mai mare de reținere a acesteia;

• Trebuie evitată crearea de module care să depășească 8-10 pagini. Modulele ce au tendința să fie
lungi cauzează pierderea interesului studentului și, drept rezultat, procesul de învățare devine o
corvoadă. Soluția este de a menține modulele într-o limită de 8-10 pagini, astfel studentul având
sentimentul de progres;

• Integrarea conceptelor interactive. O bună idee este aceea de a include exerciții pentru fiecare
modul. În acest mod, se va forma o bună balanță între oferirea de informații și menținerea, la un
nivel înalt, a interesului studentului;

• Folosirea hărților și schemelor conceptuale pentru a ajuta la explicarea ideilor, conceptelor sau a
declarațiilor. Schemele folosite ar trebui sá aibă ca scop reprezentarea vizuală a subiectului prezentat
pe pagină. Prin folosirea acestei metode, studentul se va simți atras de subiect și va fi capabil să
relaționeze mai bine cu conceptele.

O altă componentă este designul paginii. Maniera în care aceasta este concepută poate avea un
impact major asupra experienței de învățare a audienței și, pentru acest motiv, enumeram mai jos
cateva sugestii pentru configurarea unui curs:

- Navigarea trebuie sa fie intuitivă. Ea trebuie să fie simplă, astfel încât studentul să își mențină
atracția catre curs;

- Aspectul nu trebuie să încetinească procesul de învățare. Dacă o pagină este dificil de înțeles,
studentul îşi va pierde interesul și obiectivele învățării nu vor putea fi atinse;

- Echilibrul între text/tabele și grafice este esențial. Utilizarea graficelor pentru a evidenția un
concept reprezintă o bună modalitate de a-l ajuta pe student să înțeleagă un subiect complex. Ca și în
cazul hărților și schemelor conceptuale, prea mult text pe pagină poate apărea ca fiind prea dificil
pentru student și impactul psihologic asupra acestuia ar fi acela de a-l determina să nu citească
informația. Aşadar, trebuie avut în vedere încă din momentul proiectării paginii, un bun echilibru
între grafice și text;

- Spațiul alb este benefic. Folosirea spațiului alb într-un mod eficace poate promova un mediu de
învățare pozitiv întrucât studentul nu va vedea pagina ca pe un efort intensiv ce se dorește a fi facut;

- Consistența este foarte importantă. Menținerea obiectelor, fonturilor și a aspectelor de formă pe


parcursul cursului va fi utilă în ajutarea studentului să-și îmbunătățească experiența de învățare;

- Simplitatea de a scana informații este deasemenea importantă. Crearea unei pagini user-friendly
prin organizarea informației folosind bullets și numere poate îmbunătăți considerabil experiența de
învățare, astfel ajutând studentul să rețină mai multă informație și să înțeleagă subiectele cele mai
importante;

- Organizarea informației este fundamentală. Segmentarea subiectelor pe paşi, faze și concepte va


ajuta studentul să își amintească și să înțeleagă informația conținută de curs.

Aranjamentul conținutului este al patrulea element şi se referă la modul în care studentul


interacționează cu conținutul cursului. Ca și pentru pregătirea în sala de curs/seminar/laborator, și în
acest caz trebuie să existe un echilibru în aranjarea conținutului. Pe de altă parte, prea multă grijă
pentru acest aspect va umbri obiectivele de învățare dar, pe de altă parte, prea puțină atenție în
această direcție va rezulta în pierderea interesului studentului pentru această temă. Când se ncearcă
implicarea studentului în mediul de e-learning, trebuie avute în vedere următoarele:

- Folorirea hyperlink-urilor pentru concepte, explicații sau definiții drionale. Avantajul e-learning-ului
este ca oferă studentului resurse și informații suplimentare printr-un singur click al mouse-ului.

- Invorporarea graficelor interactive (animatii sau simulari). Crearea de iamagini interactive ajută
studentul să experimenteze un proces de invătare interactiv și distractiv, care accelerează invățarea;

- Furnizarea de opțiuni/alegeri suplimentare pentru student. De exemplu, există anumite persoane


care învață mai bine din întregistrări audio. Combinand, în cadrul cursului, aspectul vizual cu cel
audio, studentul va avea posibilitatea de a alege o opțiune care să îi satisfacă mai bine nevoile
educaționale;

- Încorporarea de chestionare, teste, evaluări ale competențelor. Testarea studentului cu privire la


lucrurile învățate în timpul cursului permite atât studentului să verifice dacă a înțeles conținutul, cât
și designerului să vadă dacă materialele au atins obiectivele training-ului;

- Crearea de activități distractive (jocuri sau alte metode educaționale de învățare interactivă). Atunci
când învățarea reprezintă un proces distractiv, oamenii se mențin mai mult timp interesați de
subiectul prezentat. Chiar și aşa, trebuie totuși subliniat faptul că aceste activități trebuie să aibă
intenția de a oferi conținut în ceea ce priveşte tema prezentată;

- Menținerea activităților focusate pe obiectivele cursului. Indiferent de ce anume se face pentru a-l
implica pe cursant, conceptele trebuie mereu să fie conforme cu obiectivele sau subiectele pregătirii;

- Trebuie să se evite permiterea tehnologiei să umbrească obiectivele cursului. Tehnologia reprezintă


un instrument şi ar trebui folosită ca atare, astfel încât să ajute oamenii să învețe obiectivele propuse
prin curs, aşadar aceasta nu trebuie să devină centrul training-ului.

Ultimul element al unui curs online de succes este reprezentat de uzabilitate care se referă la
testarea conținutului și aplicațiilor de e-learning. Când se lansează un curs online, designerul trebuie
să efectueze următoarele teste:

- Să verifice dacă toate link-urile funcționează corespunzator;

- Să se asigure că activitățile se regăsesc on-line aşa cum au fost ele proiectate;

- Să verifice conținutul pentru ca gramatica și ortografia să fie corecte;

- Să se asigure că graficele sunt vizibile;

- Să verifice dacă respectivul curs funcționează corespunzator in toate mediile aplicabile serverului;

- Să verifice dacă rezoluția paginilor funcționează pentru audiența cursului;


- Să verifice dacă obiectivele cursului și așteptările sunt întâmpinate.

Modele de e-learning

Acest subcapitol îşi propune să sublinieze impactul pe care tehnologia îl are asupra învățării, predării
și pregătirii, prin prezentarea câtorva modele de e-learning.

Învățarea mixtă este o combinație între învățarea offline (tradițională) și cea online, care oferă
indivizilor posibilitatea de a se bucura de ce este mai bun din cele două moduri. Pentru a da un
exemplu, ne putem gândi la un student care ar putea participa la cursuri într-o sală de
curs/seminar/laborator și apoi își poate suplimenta planul lecției prin completarea temelor online.
Acest model de e-learning mai este numit și "învățarea hibridă", putând lua o varietate de forme în
mediile educaționale onlibe. Instrumentele și platformele folosite de învățarea mixtă cuprind
sistemul de management al învățării (Learning Management System) și dispozitivele mobile (de
exemplu: tabletele, smartphone-urile). Se consideră că studenții care completează cursurile online cu
activități face-to-face dobândesc experiențe educaționale mai bogate.

Învățarea socială și colaborativă. Prin această abordare a e-learning-ului, studentii lucrează împreună
în grupuri de două sau mai multe persoane pentru a-şi sustine eforturile. De obicei, vorbim aici de
grupuri face-to-face, dar aceasta metoda de a învăța poate fi folosită și la distanță, prin utilizarea TIC,
precum e- mail, discuții online folosind aplicațiile de mesagerie instantă, forumuri etc.

Acesta reprezintă un important model de e-learning, deoarece facilitează procesul colaborativ.


Grupurile pot primi sarcina de a obține anumite rezultate sau pot fi angajate într-o misiune orientată
spre proces, obiectivul fiind pur și simplu acela de a lucra eficient în echipă.

Sală de curs/seminar/laborator virtuală. Clasa virtuală, așa cum este ca cunoscută, reprezintă un
mediu de predare și învăţare conținut de un sistem de comunicare mediată de computer. Obiectivul
acestui model de e-learning este să sporească accesul la experiențe educaționale avansate, lăsând
studenții și profesorii să facă parte din comunități de învățare la distanță, folosind PC-urile acasa sau
la serviciu. Un alt obiectiv este acela de a îmbunătăți calitatea și eficacitatea în educație, folosind
computerul pentru a sprijini un proces de învățare colaborativa.

Tele-teaching-ul. Acest model de e-learning indică dispersia spațiala profesorilor și studenților,


conectați prin rețele rapide de calculatoare si care comunică în scopuri educaționale. Este considerat
a fi mai centrat pe profesor decat alte modele de învățare și se bazează pe tehnologie pentru a oferi
conținut într-o manieră instructivă. Tele-teaching-ul este vazut ca o modalitate de predar la distanță.

Autoînvățare susținută. Există două modalități de a beneficia de autoînvatare susținută. Prima


modalitate este prin semnarea unui contract între trainer și cursant, caz în care părțile se pun de
acord asupra tipului de învăţare dorit și a modului de a-l realiza, în timp ce a doua modalitate este
reprezentată de o persoană care are acces la o colecție largă de resurse (atât fizice, cât și electronice,
precum site-uri Web, programe de învățare organizată etc.) care pot satisface nevoile și cerințele
individului. În orice caz, elementul fundamental al acestui model este natura susținerii, care poate fi
reprezentată de o persoana (prin e-tutoring) sau de un set de materiale menite sa ajute cursantul să
atingă rezultatele dorite.
E-learning versus învățarea face-to-face

În vederea sublinierii importanței pe care e-learning-ul ar putea să o aducă studenților de astăzi, voi
prezenta succint dificultățile și punctele forte ale celor două metode de învățare: e-learning și
invățarea face-to-face sau tradițională.

Mai întâi putem analiza designul și structura conținutului teoretic al programului de învățământ. În
cazul e-learning-ului, acestea sunt în general mai satisfăcătoare și eficiente decât cele ale unui
program face-to-face. Profesorii „tradiționali" trebuie să aibă dinainte în minte o structură a
conținutului pe care îl vor prezenta și dezvolta în timpul cursului, în timp ce în modalitatea online,
structura este pregătită înaintea cursului și folosită ca framework pentru prezentarea online a
continutului. In e-learning este o nevoie constantă de utilizare a hărților și schemelor conceptuale
astfel încât studentul să fie menținut pe calea de urmat. În training-ul tradițional, în schimb, nevoia
cursantului de a fi ghidat prin progresul conceptual al subiectului discutat este adesea neglijată.

Activitățile în modalitatea online sunt mai satisfacatoare când au fost planificate, în etapa de design,
ca bază a procesului de învățare. În schimb, în modul de învățare tradițională, expunerea teoriei este
adesea mai importantă decât practicarea activităților. Cu toate astea, cursanții online pot fi nevoiți să
se ocupe de un volum mare de conținut practic, ceea ce poate duce chiar la dorința acestora de a
renunța la studii.

LUMEA ELECTRONICĂ, PROVOCĂRI

E-mailul a câștigat în fața poștei obișnuite mult mai lente și mai costisitoare; magazinele clasice sunt
încet încet înlocuite de așa numitele magazine virtuale – spații pe web destinate vânzării sau
cumpărării de produse de toate felurile. E-mail, e-commerce, e-government etc.. toate aceste
elemente înseamnă de fapt această lume electronică lume în care începem să ne mișcăm tot mai
mult.

E-LEARNING

E-learningul denumit ”pregătire bazată pe utilizarea internetului” sau ”pregătire bazată pe web” este
transferul prin intermediul rețelei al competențelor și cunostiințelor. Aceasta reprezintă o unealtă
sau un sistem educațional bazat pe utilizarea calculatorului care îți dă posibilitatea de a învăța
oriunde și oricând.
Conceptul de e-learning poate fi definit ca utilizarea tehnologiei în vederea oferirii de programe în
învățare și pregătire. Dicționarul Oxford descrie acest concept ca fiind ”învățare efectuată prin
mediul electronic, de obicei pe internet”

La nivelul mondial in anul 1990 numeroase școli au început să furnizeze numai cursuri online folosind
la maximum internetul și oferind servicii educaționale oamenilor care nu ar fi pututn să urmeze o
facultate dorită constrângerilor temporale sau a celor de tip geografic progresele tehnologice ajutând
instituțiile educaționale să micșoreze costurile de învățământ la distanță.

În anii 2000 marile companii au început să folosească e-learningul pentru a-și pregăti angajații astfel
încât aceștia să își îmbunătățească baza de cunoștințe și să-și extindă setul de capabilități în vederea
devenirii unor angajați calificați și cu experiență. De asemenea indivizilor li s-a permis să aibă acces
de acasă la programele prin care puteau să obțină note online și să-și îmbunătățească viața prin
extinderea cunoștințelor.

TEHNOLOGII UTILIZATE ÎN E-LEARNING

O platformă de e-learning reprezintă un software complex care permite administrarea unui domeniu,
managementul user-ilor acelui domeniu, crearea și managementul accesibil al unor cursuri
disponibile cu activitățile și resursele asociate acestora evaluare sau chiar autoevaluare
online/offline, comunicare sincronă sau asincronă. Un clasament global realizat în vederea
descoperirii primelor 100 de platforme de învățare online – clasament realizat pe baza statisticelor
interne ale acestor platforme, ne demonstrează că locul cu nr. 12 este ocupat de Moodle (Modular
Object-Oriented Dynamic Learning Evironment) care, în ultimii 8 ani, și-a păstrat poziția ocupată
între primele 15 platforme de e-learning din lume. Aceasta este un tip de platformă freeware cu
sursa deschisă (care permite oricui să contribuie la dezvoltare sau perfecționare), cu un bun sistem
de management al cursului (Course Management System) – cunoscut și sub denumirea de learning
management system (LMS) sau virtual Learning Enviroment (VLE). Principiul de baza al Moodle este
constructivismul social, care implică învățare bazată pe colaborare, proiecte și sarcini individuale sau
de grup. Astfel, învățarea devine eficace când profesorul alcătuiește un material didactic pentru ca
studenții să intre în contact cu el și să câștige experiență astfel încât să înțeleagă elementele supuse
învățării. În acest context studentul este parte a unei comunități de învățare fiind pus în poziția să
înțeleagă ce are de făcut să poată explica și altor persoane și să lucreze împreună cu acestea.

Multe alte tehnologii sunt folosite pentru a realiza e-learningul. Unele dintre acestea au fost exclusiv
concepute în acest scop, în timp ce altele sunt folosite doar pentru a acompania procesul de învățare
(de ex. jocurile pe computer).
În sfera de învățare electronică sunt utilizare în general tehnologiile de comunicare mai exact
utilizarea e-mail-ului și a mesageriei instante, forumurile, grupurile de discuții și rețelele de
socializare, toate acestea formând un set de instrumente pe care orice utilizator de internet le poate
folosi în caz de nevoie.

Există numeroase tehnologii utile pentru îmbunătățirea calității conținutului: software-uri precum
PowerPoint sau PREZI, pot ajuta la realizarea de prezentări interesante și omogene de calitate
superioara și conținut bogat; pachetele de procesare a cuvintelor și editorii HTML sunt de asemenea
disponibile pentru aranjarea textelor sau a paginilor web astfel eliminându-se un volum mare de
complexitate. Tot mai multe servicii online permit trainerilor să creeze componente interactive
pentru cursurile lor.

COMPONENTELE E-LEARNING-ULUI

Figura următoare prezintă cele 5 componente considerate a fi fundamentale pentru a avea un curs
online de succes. Profesorii care le înțeleg și le utilizează au mai mult succes în proiectarea și
dezvoltarea cursurilor astfel încât pot răspunde mai ferm obiectivelor de pregătire bazată pe
utilizarea calculatorului.

CURS ONLINE

AUDIENTĂ STRUCTURA CURSULUI DESINGUL PAGINII

ARANJAMENTUL CONȚINUTULUI UZABILITATE

Prima componentă este audiența care este văzută ca un important factor în procesul de dezvoltare a
cursurilor ce folosesc metode de e-learning. Pentru a descoperi audiența unui curs online trebuie
luate în onsiderare următoarele elemente:

AȘTEPTĂRILE: Echipele de specialiști care proiectează cursurile online trebuie să știe care sunt
rezultatele așteptate pentru a putea determina structura, conținutul și formula lor.

ABILITĂȚILE DE ÎNVĂȚARE: Înainte de proiectarea sau dezvoltarea acestui tip de curs, cei care se
ocupă trebuie să aibă informații despre abilitățile de învățare ale audienței și să știe dacă sunt
necesare subiecte ante-cerință (o pregătire specială într-un anumit domeniu).
HARDWARE/SOFTWARE DISPONIBIL: Pe lângă cunoașterea audienței cursului este de asemenea
importantă înțelegerea și luarea în considerare a posibilităților studenților de a accesa și vedea cursul
online.

MEDIUL DE ÎNVĂȚARE: În analiza realizată înaintea proiectării cursului online audiența trebuie să fie
bine identificată. Echipele care dezvoltă acest curs trebuie să știe daca stidentul se afla într-o locație
care îi inhibă experiența de învățare din cauza zgomotului sau a oricărei alte distrageri. Înțelegerea
obstacolelor și a provocărilor care pot fi întâlnite joacă un rol important în a ajuta la proiectarea
cursului.

PREFERINȚE: Audiența cursului are cu siguranță o preferință în ceea ce privește metodele de


învățare. Este foarte utilă cunoașterea stilurilor de învățare preferate astfel încât să se proiecteze un
curs care să fie interactiv și să obțină rezultatele scontate.

Al doilea element ce trebuie luat în considerare este structura cursului, care joacă un rol
fundamental în modul în care audiența învață materialul. În acest caz, prezintă o importanță
deosebită cele enumerate mai jos:

• Conținutul trebuie grupat pe module logice. Informația trebuie structurată și grupată


în segmente mici astfel încât să se asigure un procentaj mai mare de reținere a
acesteia;
• Trebuie evitată crearea de module care să depășească 8-10 pagini. Modulele ce au
tendința să fie lungi cauzează pierderea interesului studentului și drept rezultat
procesul de învățare devine o corvoadă.
Soluția de a menține modulele într-o limită de 8-10 pagini astfel studentul având sentimentul de
progres.

• Integrarea conceptelor interactive. O bună idee este aceea de a include exerciții


pentru fiecare modul. In acest mod se va forma o bună balanță între oferirea de
informații și menținerea la un nivel înalt al interesului studentului
• Folosirea hărților și schemelor conceptuale pentru a ajuta la explicarea ideilor,
conceptelor sau a declarațiilor. Schemele folosite ar trebui să aibă ca scop
reprezentarea vizuală a subiectului prezentat pe pagină. Prin folosirea acestei
metode studentul se va simți atras de subiect și va fi capabil să relaționeze mai
bine cu conceptele.
O altă componentă este desing-ul paginii. Maniera în care aceasta este concepută poate
avea un impact major asupra experienței de învățare a audienței și pentru acest motiv
enumerăm mai jos câteva sugestii pentru configurarea unui curs:

• Navigarea trebuie să fie intuitivă. Ea trebuie să fie simplă astfel încât


studentul să își mențină atracția către curs.
• Aspectul nu trebuie să încetinească procesul de învățare. Dacă o pagină este
dificil de înțeles studentul își va pierde interesul și obiectivele învățării nu vor
putea fi atinse.
• Echilibrul între text/tabele și grafice este esențial. Utilizarea graficelor pentru
a evidenția un concept reprezintă o bună modalitate de a-l ajuta pe student
să înțeleagă un subiect complex.
• Spațiul alb este benefic. Folosirea spațiului alb într-un mod eficace poate
promova un mediu de învățare pozitiv întrucât studentul nu va vedea pagina
ca pe un efort intensiv ce se dorește a fi făcut.
• Consistența este foarte importantă. Menținerea obiectelor, fonturilor și
aspectelor de formă pe parcursul cursului va fi utilă în ajutarea studentului să-
și îmbunătățească experiența de învățare.
• Simplitatea de a scana informații este de asemenea importantă. Crearea unei
pagini user-friendly prin organizarea informației folosind bullets și numere
poate îmbunătăți considerabil experiența de învățare astfel ajungând
studentul să rețină mai multă informație și să înțeleagă subiectele cele mai
importante.
• Organizarea informației este fundamentală. Segmentarea subiectelor pe pași,
faze și concepte va ajuta studentul să-și amintească și să înțeleagă informația
conținută de curs.
Aranjamentul conținutului este al patrulea element și se referă la modul în care
studentul intereacționează cu conținutul cursului. Ca și pregătirea pentru sala de curs în
acest caz trebuie să existe un echilibru în aranjarea conținutului cursului. Când se
încearcă implicarea studentului în mediul de e-learning trebuie avute în vedere
următoarele:
• Folosirea hyperlink-urilor pentru concepte, explicații sau definiții
adiționale. Avantajul e-learningului este că oferă studentului
resurse și informații suplimentare printr-un singur click al mouse-
ului.
• Încorporarea graficelor interactive (animații sau simulări). Crearea
de imagini interactive ajută studentul să experimenteze un proces
de învățare interactiv și distractiv care accelerează învățarea.
• Furnizarea de opțiuni/alegeri suplimentare pentru student. Există
anumite persoane care învață mai bine prin înregistrări audio.
Combinând în cadrul cursului aspectul vizual cu cel audio studentul
va avea posibilitatea de a alege o opțiune care să îi satisfacă mai
bine nevoile educaționale.
• Încorporarea de chestionare, teste, evaluări ale competențelor.
Testarea studentului cu privire la lucrurile învățate în timpul
cursului permite atât studentului să verifice dacă a înțeles
conținutul cât și designerului să vadă dacă materialele au atins
obiectivele training-ului.
• Crearea de activități distractive (jocuri sau. Alte metode
educaționale de învățare interactivă). Atunci când învățarea
reprezintă un proces distractiv oamenii se mențin mai mult timp
interesați de subiectul prezentat. Chiar și așa, trebuie totuși
subliniat faptul că aceste activități trebuie să aibă intenția de a
oferi conținut în ceea ce privește tema prezentată.
• Menținerea activităților focusate de obiectivele cursului. Indiferent
de ce anume se face pentru a-l implica pe cursant conceptele
trebuie mereu să fie conforme cu obiectivele sau subiectele
pregătirii.
• Trebuie să se evite permiterea tehnologiei să umbrească
obiectivele cursului. Tehnologia reprezintă un instrument și ar
trebui folosită ca atare astfel încât să ajute oamenii să învețe
obiectivele propuse prin curs așadar acesta nu trebuie să devină
centrul traning-ului.
Ultimul element al unui curs online de succes este reprezentat de uzabilitate care se referă la
testarea conținutului și aplicațiilor de e-learning. Când se lansează un curs online designerul trebuie
să efectueze următoarele teste:

• Să verifice dacă toate link-urile funcționează corespunzător


• Să se asigure că activitățile se regăsesc on-line așa cum au fost ele proiectate
• Să verifice conținutul pentru ca gramatica și ortografia să fie corecte
• Să se asigure că graficele sunt vizibile
• Să verifice dacă respectivul curs funcționează corespunzător în toate mediile
aplicabile serverului
• Să verifice dacă rezoluția paginilor funcționează pentru audiența cursului
• Să verifice dacă obiectivele cursului și așteptările sunt întâmpinate

MODELELE DE E-LEARNING

Acest subcapitol își propune să sublinieze impactul pe care tehnologia îl are asupra învățării, predării
și pregătirii prin prezentarea câtorva modele de e-learning.

Învățarea mixtă este o combinație între învățare offline și cea online care oferă indivizilor
posibilitatea de a se bucura de ce este mai bun din cele două moduri.

Învățarea socială și colaborativă. Prin această abordare a e-learning-ului studenții lucrează în grupuri
de 2 sau mai multe persoane pentru a-și susține eforturile.

Acesta reprezintă un model important de e-learning deoarece facilitează procesul colaborativ.


Grupurile pot primi sarcina de a obține anumite rezultate sau de a fi angajate într-o misiune orientată
spre proces obiectivul fiind pur și simplu acela de a lucra eficient în echpă.

Sală de curs/laborator/seminar virtuală. Clasa virtuală reprezintă un mediu de învățare conținut de


un sistem de comunicare mediată de computer. Obiectivul acestui model de e-learning este să
sporească accesul la experiențe educaționale avansate lăsând studenții și profesorii să facă parte din
comunități de învățare șa distanță folosind PC-urile acasă sau la serviciu. Un alt obiectiv este acela de
a îmbunătăți calitatea și eficacitatea în educație folosind computerul pentru a sprijini un proces de
învățare colaborativă.
Tele-teaching-ul. Acest model de e-learning indică dispersia spațială a profesorilor și studenților
conectați prin rețele rapide de calculatoare și care comunică în scopuri educaționale. Tele-teaching-
ul este văzut ca o modalitate de predare la distanță.

Autoînvățare susținută. Există două modalități de a beneficia de autoînvățare susținută. Prima este
prin semnarea unui contract între trainer și cursant, a 2-a este reprezentată de o persoană care are
acces la o colecție largă de resurse.

E-LEARNING VERSUS ÎNVĂȚAREA FACE-TO-FACE

În vederea sublinierii importanței pe care e-learning-ul ar putea să o aducă studenților de


astăzi, voi prezenta succint dificultățile și punctele forte ale celor două metode de învățare:
e-learning și învățarea face to face sau tradițională.

Un alt aspect asupra căruia putem reflecta este interacțiunea. În acest caz este totuși clar
faptul că interacțiunea face-to-face între profesori și studenți are valoare mai mare.

Este foarte important ca în designul cursului de învățare profesorul să ia în considerare


criteriile teoretice psiho-pedagogice utile pentru ghidarea procesului de predare.

Pentru a concluziona acest subcapitol putem observa că nu există diferențe fundalemtale


între funcțiile profesorilor și stilurile de e-learning și învățare face-to-face. În ambele cazuri
sunt importante implicarea profesorului și și angajamentul instituției în programarea
procesului de învățare.

E-PARTICIPAREA

Participarea cetățenească nu este un termen necunoscut celor care citesc această carte. Conceptul
de e-participare este practic o evoluție firească a participării cetățeanului la actul guvernării,
participare bazată în special pe dezvoltarea tehnologiilor digitale. În termeni absoluți nici actorii
implicați în acest proces nu s-au schimbat de-a lungul timpului – instituții guvernamentale, politicieni,
organizații non-guvernamentale, și evident cetățeni care prin aceste noi tehnologii se pot implica mai
mult la nivelul individual – nu este o surpriză că această participare este astăzi mai activă din partea
acestora.
COMPONENTE ALE E-PARTICIPĂRII

Atenția dată de specialiști e-participării în general este în declin. Din ce în ce mai mult se vorbește de
e-activism, e-campaigning, e-consultation, e-petitioning, e-voting ca fiind componente ale e-
participării.

E-activismul reprezintă o propagandă activă în serviciul unei doctrine politice sau partid politic
folosind mijloacele de comunicare digitale.

Englezescul e-campaning se referă la folosirea tehnologiilor web 2.0 în campaniile electorale.

Termenul de e-consultation este tot un instrument al participării electronice dar mai puțin activ în
sensul efectelor imediate pe care le produce. Cu ajutorul acestor inițiative puterea politică (centrală
sau locală) are interes în a culege opinia cetățenilor referitoare la inițiativele ei.

E-petitioning este metoda cea mai la îndemână a cetățeanului (sau a unui grup de persoane) de a
depune o cerere scrisă unei autorități. Conform studiului ”Guvernarea electronică, mecanism de
asigurare a bunei administrații la nivel local” doar 48 de orașe din România oferă pe pagina oficială
de web o secțiune pentru depunerea de petiții on-line. Acest lucru nu este neapărat neînbucurător
pentru că importanța instrumentului va face ca pe viitor numărul de instituții care-l vor pune la
dispoziție să fie mai mare.

E-voting sau votul electronic este cel mai discutat și mai studiat element din componența e-
participării. Definiția dată de Macintosh: ”reprezintă folosirea tehnologiilor digitale în sprijinul
procesului de votare” – deci nu neapărat pentru exercitarea efectivă a votului și nu neapărat pentru
votul electoral.

TRASMUTAȚIA

Pe măsură ce tot mai mulți oameni de pe stradă sau din mijloacele de transport în comun petrec din
ce în ce mai mult timp vorbind cu alții care sunt prezenți fizic.

Aceste gadgeturi software trebuie să fie acceptate ca un oarecare scepticism altfel prezintă riscul
de a hipnotiza. Tehnologiile inteligente ridică cel puțin trei feluri de amenințări posibile:

Amenințări asupra libertății: computerizarea universală și supravegherea omniprezentă converg


putând să dea naștere unei puteri totalitariste asemenea celei descrise de Orwell în 1984.
Amenințări asupra calității traiului: de la incertitudinea individului până la deteriorarea
comunităților, nu este clar dacă traiul în societatea informatizată aduce beneficii mai repede decât
erodează echilibrul mintal și sprijinul mintal și sprijinul civic.

Amenințări asupra demnității umane: pe măsură ce tot mai mulți oameni își transformă diverse
aspecte ale vieții lor pentru a intra într-o interacțiune simbolică cu mașinăriile, devenim din ce în ce
mai puțin umani.

Apare aici un efect denumit ”efectul de fax” sau ”legea plenitudinii” – o noțiune foarte radicală. În
cadrul economiei tradiționale, în fond, valoarea provine de la penurie.

CUSTOMER RELATIONSHIP MANAGEMENT (CRM)

Acest concept – în limba română: ”managementul relației cu clienții”, are la bază o serie de tehnici
prin care să i se ofere clientului sau cetățeanului posibilitatea de a se simți important prin mesajul
personalizat pe care îl primește. El a evoluat într-o tehnologie mai veche care unea un apel telefonic
cu un ecran pe calculator ce oferea anumite informații (CTI sau Computer Integrated Telephony)
despre apelant. Astăzi CRM-ul constă în folosirea internetului și a bazelor de date online reușind
astfel prin folosirea unor informații proprii clientului să transforme marketingul clasic în unul
personalizat – de la unu la unu.

CRM-ul reprezintă setul de instrumente care definesc maniera de interacțiune și varietatea


canalelor care face posibilă acest lucru dintre diferite departamente ale unei companii cu clienții
acesteia.

CRM-ul este o strategie de diminuare a costurilor și creștere a profitabilității prin solidificarea


loialității consumatorilor.

CRM-ul se referă la toate tipurile de interacțiune dintre o instituție (privată sau publică) cu clienții săi
(sau cetățenii) indiferent dacă aceste interacțiuni sunt în scopul vânzării produselor/serviciilor oferite
sau de tip service.

CMR face un instrument de lucru al companiilor private unde el este foarte des întâlnit.

ORAȘE INTELIGENTE
Conceptul regăsit în limba engleză de Smart Cities înglobează o serie de definiții grupate în general în
jurul a două perspective diferite: top-down și bottom-up.

PRIMA DEFINIȚIE, axată pe tehnologie și eficiență ne vorbește despre integrarea datelor provenite de
la sisteme diferite într-un singur centru operațional. Orașele inteligente reprezintă ”integrarea
efectivă a sistemelor fizice, digitale și a celor umane într-un mediu construit și dezvoltat pentru a
asigura sustenabilitate și prosperitate cetățenilor”. Cu alte cuvinte, ne indică faptul că mai întâi
trebuie dezvoltat cadrul de lucru și abia după ce acest lucru este realizat cu succes cetățenii pot
adera la el folosindu-se astfel de serviciile pe care le oferă.

A DOUA DEFINIȚIE, are în vedere cetățeanul și cum acesta poate folosi tehnologiile novatoare,
precum cele de social-media, aplicațiile mobile și open-data, pentru a găsi rezolvări la probleme care
contează pentru aceștia permițându-le totodată schimbări ale comportamentului. Acest model este
participativ, cetățenii putând adăuga ei înșiși conținut platformelor de lucru.

ORAȘUL CA UN SISTEM DE SISTEME

Indiferent de perspectiva din care vedem orașele, rezolvarea problemelor cu care acesta se confruntă
poate fi extrem de dificilă. Adesea au fost întâlnite inițiative de dezvoltare tehnologică de dragul
tehnologiei și nu a rațiunii acesteia de a exista.

Pentru a întâmpina probleme în realizarea unui proiect de dezvoltare a unui oraș inteligent trebuie
avute în vedere următoarele 5 elemente de bază:

1. Cetățenii;
2. Infrastructura tehnologică și fluxul de date;
3. Antreprenoriatul și componenta de inovare;
4. Strategie și Leadership;
5. Educația.
Fiecare dintre cele 5 elemente enumerate trebuie să aibă în vedere următoarele concepte
fundamentale pentru reușită:

1. Folosirea aplicațiilor open data, factor care ajută la dezvoltarea multor proiecte din
zona de oraș inteligent;
2. Sustenabilitate;
3. Protejarea intimității și etica, elemente de care cetățenii sunt din ce în ce mai
preocupați.

INTERNET OF THINGS (IoT)

Se numea M2M (MACHINE-TOMACHINE) și se referea la integrarea diferitelor tipuri de senzori,


actuatori și alte automate programate pentru a furniza date în timp real unui server – de regulă
în medii înalt dezvoltate tehnologic, astăzi a devenit IoT (Internet of Things).

Spre exemplu sistemul de semaforizare al unui oraș.

IoT va schimba societatea în întregime fenomen care este însoțit atât de oportunități cât și de
riscuri.

CARE SUNT COMPONENTELE UNUI PRODUS IoT

Înainte de toate avem nevoie de obiecte (things) pe care să le corectăm. Aceștia pot fi senzori,
actuatori, roboți și orice altceva mai poate fi conectat. Cei mai folosiți sunt totuși senzorii care
pot măsura: temperatura, umiditatea, intensitatea luminoasa, zgomotul, poluarea, presiunea,
torsiunea, tensiunea, accelerația, poziția, câmpul magnetic, cel electric și multe altele din această
gamă.

Conectivitatea este al doilea element important în dezvoltarea IoT. Dezvoltarea conectivității


wireless din ultimul deceniu permite imaginației să fie înlocuită de realitate. Rețelele de telefonie
mobilă, datorită acoperirii de care se bucură a viabilității și siguranței de care dau dovadă par de
departe cele mai potrivite pentru transportul informației de la senzori spre servere și de la
acestea spre echipamentele pe care le comandă. Costurile în continuă scădere a serviciilor de
date le face cu atât mai interesante în această nouă lume a IoT.

Toate aceste date trebuie colectate de servere. Mai departe acestea trebuie să ruleze aplicații
software care să fie capabile să furnizeze analize într-un timp foarte scurt. De regulă aceste
servere de aplicații denumite generic platforme se găsesc în rețele de tip cloud și au menirea de
a:

1. Recepționa și transmite date prin intermediul unor interfețe standardizate (AP1)


2. Stoca date
3. Și de a le procesa
Adesea, În cazul IoT, cantitatea de date care este reținută de servere este enormă (nu degeaba se
folosește conceptul de big data) astfel că nevoia de interogare a bazelor de date în vederea unei
analize rapide și cu grad mare de acuratețe este imperios necesară. Instrumentele software care
furnizează astfel de rezultate pot fi de la cele simple – precum furnizarea unor date statistice, până la
aplicații capabile să învețe și să intuiască un comportament sau trend.

În cele din urmă este date și analize trebuiesc prezentate unui utilizator. Pentru asta avem nevoie de
o interfață prietenoasă, intuitivă și portabilă pe mai multe tipuri de device-uri precum: smartphone,
tabletă etc.

Întreg procesul arată cam așa: există un flux de date dinspre senzori via rețele wireless până la
platformele IoT. Aici datele sunt stocate și apoi supuse unor procese de analiză pentru ca mai apoi
acestea sa fie transmise către roboți, actuatori sau alte automate programabile fie către terminale
fixe sau mobile precum ecranele computerelor ori tablete și smartphone-uri.

Adoptarea IoT

Așa cum am văzut până acum IoT este compus din miliarde de dispozitive care transmit cantități mici
de date, dar care, agregate pot oferi informații foarte valoroase. Cercetările de astăzi vizează atât
protecția acestor date, cât și a celor care le generează – a utilizatorilor.

Deja multe companii private cumpără și vând date care vorbesc despre preferințele și obiceiurile
oamenilor atât în spațiul virtual cât și în cel fizic.

Totuși trebuie acordată o atenție deosebită protecției, siguranței, securității, confidențialității și


intimității celor care produc aceste date. Putem da ca exemplu folosirea informațiilor referitoare la
vârstă, sexul și educația utilizatorilor unor anumite site-uri pe internet, informații care apoi pot fi
folosite de companiile de marketing și publicitate în ideea de a le înțelege acestora comportamentul
on-line spre a reuși să producă reclame mai bune – atenție, nu neapărat, din păcate, produse mai
bune cu care să cucerească atenția utilizatorilor. IoT ridică aceste riscuri la un nivel superior.
Spărgătorii de apartamente s-ar putea considera norocoși dacă ar afla când exact proprietarii nu sunt
acasă pentru a acționa nestânjeniți. Dacă ei ar avea acces la senzorii din parcări precum și la
camerele de luat vederi din trafic ar putea ști exact când a plecat proprietarul de la serviciu, cât timp
mai are până ajunge la domiciliu și tot așa.
STUDII ȘI APLICAȚII

E-LEARNING

Acest termen extrem de popular astăzi a fost introdus în 1998 de către Jay Cross – Fondatorul
Internet Time Group. El este o alternativă viabilă la metodele de educație tradiționale motiv pentru
care a fost adoptat de către multe dintre unitățile de învățământ mai ales datorită avantajelor oferite
de posibilitatea instruirii continue sau de cele legate de larga aplicabilitate în cadrul organizațiilor
cele mai diverse. Studiile de specialitate publicate arată o creștere continuă a utilizării e-learning-ului
în cadrul organizațiilor.

Actualmente conceptul de e-learning a ajuns să fie clasificat astfel:

• Realizări e-learning pe bază de CD. În această situație studenții primesc cursurile pe


CD; le instalează/copiază pe calculatorul propriu și pentru a începe
pregătirea/învățarea
• Realizări e-learning pe bază de rețea: cursurile pot fi accesate prin intermediul rețelei
de pe un server central.
Subiectul acestui capitol orbitează în jurul celei de a doua realizări din cele menționate în special
datorită faptului că este mult mai populară.

PLATFORMA EDUCAȚIONALĂ MOODLE

După cum și numele sugerează (Modular Object-Oriented Dynamic Learning Environment) este o
aplicație software modulară care se bazează pe plugin-uri ce pot fi instalate independent unele de
altele – precum piesele unui joc de tip Legs și care astfel permite dezvoltarea unei structuri complexe
și care să se adapteze mai bine pe nevoile educaționale.

Această aplicație de tip open-source, dezvoltată de o companie australiană încă din 2001 se
mândrește astăzi cu un număr de peste 79 milioane de utilizatori.

Statistica este în continuare impresionată: 65.000 de site-uri de e-learning funcționează pe această


platformă cu peste 9 milioane de cursuri răspândite în 219 țări. Menționăm doar câteva dintre
companiile care au apelat la Moodle pentru cursurile online: The open University, Cisco, Mazda etc.
Uitându-ne la aceste statistici este evident că SNSPA nu putea sta deoparte. Platforma de învățământ
la distanță de aici, dezvoltată în 3 etape diferite (2001, 2005, 2015) a ajuns să fie suficient de
complexă pentru a răspunde la nevoile studențești.

Prima, denumită LMS (Learning Management System) și dezvoltată in house cu un partener din
Danemarca. A funcționat În perioada 2001 – 2015 ajungând la un număr de 1312 conturi create, 12
clase și 24 de profesori înscriși în activitățile de predare online.

Cea de a 2-a , CV – APID (Clasa Virtuală a Facultății de Administrație Publică, Învățământ la distanță) a
funcționat pe platformă Moodle În perioada 2005 – 2015. A totalizat un număr de 5755 utilizatori cu
17 clase și un număr de 34 de profesori înscriși.

Ultima, și cea activă astăzi, apcampus.ro este încă în proces de dezvoltare. Nu are practic niciun sens
să furnizăm date cu privire la numărul de utilizatori, tocmai din motivul evocat. Datele care erau
corecte când a fost scris acest volum for fi extrem de învechite când ea va fi citită.

E-PARTICIPAREA

Recent, ideea integrării serviciilor a fost dusă mai departe către livrarea de servicii electronice
personalizate. Acest tip de servicii are în vedere interacțiunea cetățenilor cu administrația publică iar
prin procedurile de încadrare și autentificare într-un profil, această interacțiune dintre furnizorul de
servicii publice și utilizator devine de tipul one-to-one. Acest tip de furnizare a serviciilor poate fi
prezentat ca o încercare ambițioasă de orientare pe consumator și de furnizare individualizată a unor
servicii de înaltă calitate cu care conceptul de Noul Management Public ne-a familiarizat încă din
deceniul trecut.

CUSTOMER RELATIONSHIP MANAGEMENT (CRM)

Grupul de companii dezvoltatoare de aplicații software, softnet, a dezvoltat o aplicație de tip CRM,
denumită de eDoc, în ideea eficientizării propriilor fluxuri informaționale. Aceasta oferă o soluție care
automatizează serviciile de creare și urmările a documentelor schimbate în relația cu clienții sau
partenerii. Produsul este un mediu de dezvoltare/funcționare atât pentru aplicații de management
cât și pentru managementul relațiilor cu clienții / cetățenii.

FUNCȚIONALITĂȚILE PRINCIPALE
Funcționalitățile principale ale eDoc sunt:

• Gestionarea informațiilor și caracteristicile unice a partenerilor / clienților existenți


precum și a celor potențiali
• Colectarea datelor referitoare la un anumit partener / client sin surse multiple: date
operaționale, înregistrări ale tranzacțiilor de afaceri care au loc între companie și
aceasta folosind pentru a acsta machete standard pentru cereri, oferte trimise
clienților, comenzi, note de telefon, întâlniri cu clienții / prezentări, reclamații de la
clienți, etc.
• Transformarea datelor despre un anumit client adunate din mai multe surse într-o
informație coerentă, asigurând acces rapid la toate informațiile colectate, permițând
analiza acestora și prezentarea unei viziuni complete despre client.
• Gruparea datelor obținute în rapoarte, utilizatorul având rapid acces la:
- Toți clienții din baza de date precum și la toate documentele schimbate între
companie și clientul selectat;
- Un raport al fiecărei selecții (cereri primite, oferte transmise, comenzi, sesizări etc. );
- Gruparea documentelor după persoanele responsabile cu rezolvarea documentelor,
starea în care se află acestea etc.

DOMENII DE UTILIZARE

Principalele domenii de utilizare a aplicației sunt:

• Asigurarea suportului pentru procesul de comunicare;


• Alegerea corectă a strategiei de dezvoltare, analiza informațiilor și luarea
deciziilor tactice privind îmbunătățirea efectivă a relației cu clienții / cetățenii;
• Crearea unei viziuni de ansamblu asupra întregii activități instituționale necesare
echipei de management.
Aplicația de tip CRM, eDoc, oferă un sistem complex de comunicații și gestiune a documentelor
precum și o planificare a activităților la nivel instituțional.

ORAȘE INTELIGENTE
În contextul dinamicii modernizării orașelor este o imperioasă nevoie de a lua decizii fundamentale
bazate pe soluții informatice inteligente și mature care să acopere toate nevoile de analiză, gestiune,
monitorizare și planificare a activităților instituționale, într-un timp scurt și cu acuratețe ridicată.

Eforturile primăriilor, privind procesul de informatizare, sunt canalizate spre o dezvoltare armonioasă
cu o viziune clară care să permite atât dezvoltarea de servicii electronice pentru cetățeni și mediul de
afaceri, schimbul de date cu terții cât și eficientizarea activității interne.

Dispeceratul împreună cu infrastructura de echipamente și de aplicații reprezintă un mediu


operațional care permite analiza integrată a informațiilor provenind din diferitele aplicații și sisteme
tehnice operate de către primărie. El oferă o alternativă pentru cetățeni pentru accesul la anumite
servicii ale primăriei – inclusiv a componentei geoportal, prin intermediul componentei call center a
dispeceratului și/sau prin intermediul portalului web.

PROBLEMA IDENTIFICATĂ

Analizând atent tipurile de solicitări, în activitatea primăriei au fost identificate fluxuri de lucru care
au la baza solicitări de la cetățeni cu privire la serviciilor oferite de primărie dar și sesizări cu privire la
serviciile oferite de instituțiile care gestionează infrastructura municipiului.

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PROIECTULUI

Scopul principal al proiectului a fost asigurarea unei viziuni integrate asupra problemelor care
afectează domeniul public al municipiului Brașov precum și realizarea unui concept de integrare între
toate componentele sistemului informatic al primăriei Brașov precum și realizarea unui concept de
integrare între toate componentele sistemului informatic al primăriei Brașov prin:

• Îmbunătățirea accesului cetățenilor la servicii de dispecerat utilizând metode


electronice;
• Diversificarea gamei de servicii oferite prin monitorizarea și optimizarea
performanței la nivelul compartimentelor de specialitate și nivelul operatorilor
economici care prestează servicii de salubrizare, întreținere străzi, iluminat etc. ;
• Responsabilizarea administrației prin vizibilitatea asupra performanței serviciilor

INTERNET OF THINGS (IoT)


Chris Boorman, șeful diviziei de marketing a companiei Automic, într-un articol publicat în iulie 2015
dă zece exemple în care conceptul de IoT își va putea etala importanța.

1. Mașini inteligente – producătorul de mașini electrice Tesla Motors a dezvoltat o aplicație software
care detectează potențiale defecțiuni ale autovehicolului și sugerează proprietarului o vizită la
service înainte ca efectele lor să fie dificil de înlăturat. Mai departe ne putem gândi că mașina poate
comanda singură acele piese a căror grad de uzură se apropie de limită comunicând cu serverul
companiei de service care la rândul lui va comanda producătorului piesa ... și tot așa până când
proprietarul află exact ziua ora și durata intervenției astefel încât să dispară timpii morți;

2. Haine inteligente – producătorul de articole vestimentare Ralph Lauren a lansat de curând Polo
Tech Shirt – Un tricou dotat cu senzori și componente miniaturizate necesare comunicării cu un
server situat in the clouds.

3. Echipament sportiv inteligent – Babolat, producătorul francez de rachete de tenis de câmp a


integrat în modelele nou create un sistem de senzori denumit Play Pure Drive System, care să
analizeze viteza mingii, accelerația și alte elemente specifice acestui sport.

4. Iluminare inteligentă – becurile philips hue LED permit utilizatorului să controleze intensitatea
luminoasă prin intermediul tabletelor sau smartphone-urilor personale.

5. Orașe inteligente – Singapore, unul dintre cele mai dezvoltate orașe din lume, testează sisteme
inteligente care să permită o folosire eficientă a locurilor de parcare corelată cu informații din trafic.

6. Ferme inteligente – Sistemul John Deere Field Connect monitorizează umiditatea și temperatura
din aer și sol, viteza vântului, radiații solare;

7. Avioane inteligente

8. Spații inteligente de viață pentru persoanele în vârstă

9. Servicii de securitate inteligente

10. Sisteme de trafic inteligente : există prototipuri funcționale de automobile fără șofer.

IMPACT

Guvernarea politică nu se bucură de o popularitate deosebită în România, nici în practică nici în


teorie. Experiența fiecărui cercetător din domeniu poate aduce contribuții literaturii de specialitate
deoarece România a fost mereu văzută din punct de vedere al implementării tehnologiilor
informaționale și de comunicare ca un caz absolut special – să nu uităm de începuturile telefoniei
mobile când intrarea pe piață românească a fost de fapt un bum, răsturnând și cele mai optimiste
prognoze ale evoluției acestui sector. Același lucru l-a reprezentat și răspândirea internetului.

Încrederea populației în sistemele electronice este în creștere ceea ce va duce la o creștere a


transparenței, a eficienței managementului și practic a unei guvernări mai bune.

Experiența statelor fondatoare ale UE în guvernarea electronică arată creșterea deschiderii li


transparenței spre cetățeni și a încrederii cetățenilor în guvernare.

Internetul și în general noile tehnologii de comunicare sunt din ce în ce mai folosite în România
pentru a mări disponibilitatea informațiilor care au legătură cu procesul de guvernare. Chiar și așa
multe aplicații de guvernare electronică de care ar putea beneficia toți cetățenii implică destule
obstacole în drumul lor spre o implicare cu succes. Observăm în jurul nostru chiar și în cazul celor
care folosesc TIC – a celor care sunt utilizatori experimentați ai acestor tehnologii o oarecare
rezistență la schimbare.

Cercetările făcute în acest scop au identificat că nu există o soluție clară pentru succes, multe
”bariere” intercorelate și rezistente la schimbare. Utilizarea tic în procesul de guvernare nu ar trebui
văzută doar ca pe o substituire a practicilor existente, aceste noi tehnologii implicând transformări
majore la nivelul întregii administrații ele necesitând adaptarea mediilor de lucru sau în anumite
cazuri chiar fiind nevoie de schimbarea completă a acestora. Cu toate astea soluțiile cu care aceste
noi metode de guvernare vin, rezolvă problemele cu minimul de efort, de timp și de cheltuială. Există
ceva în fiecare din noi care ne spune că adevăratele rezolvări ale problemelor trebuie să fie
complicate, că virtutea înseamnă efort perseverent și tenace și că o cursă trebuie câștigată de cel
care avansează încet dat constant.

Există momente când avem nevoie de o scurtătură convenabilă, de o soluție pentru a realiza ceva
important cu mijloace reduse.

Conform teoriei masei critice fenomenul e-guvernării poate ajunge să se extindă cu repeziciune dacă
strategiile promovate de guvern sunt cele corecte. Pentru ca populația consumatoare de servicii
publice electronice să ajungă în acest punct, trebuie ca acțiunile tuturor actorilor implicați să fie
concertate iar acest lucru este posibil prin existența unui CIO în cadrul fiecărei instituții publice din
România.

EFECTELE INTERNETULUI
Web-ul este un dar divin pentru toată lumea. Orice cetățean indiferent de profesie sau poziția pe
care o are în raport cu statul, companiile private sau instituțiile de învățământ se bucură de efectele
internetului: manageri publici, personal administrativ, consumatori de bunuri și servicii, clienți fideli
ai unui brand, cercetători, profesori, studenți... toți văd și înțeleg efectele acestuia.

Documentarea care odinioară lua zile întregi, petrecută în rafturile de cărți sau în sălile de lectură ale
bibliotecilor, se poate face astăzi în câteva minute. Câteva căutări pe google și am intrat în posesia
faptului relevant sau a citatului pregnant pe care îl căutăm – am folosit destule și în acest volum.
Chiar și atunci când lucrăm este puțin probabil să nu scormonim prin hațișurile de date de pe web.

Gunoiul digital – frânturi de informații care dispar care au aceeași putere de a încurca cercetătorii
precum de a-i ajuta. Pe măsură ce externalizăm în computer rezolvarea problemelor și alte operații
reducem capacitatea noastră de a construi structuri stabile de cunoștințe care pot fi ulterior apelate
în situații noi. În timp ce internetul ajută la pastrarea contactului atunci când membri familiei sunt
departe fizic, îi poate ține la distanță când se află sub același acoperiș. Stilul de viață înlocuiește viața.

SISTEMELE PRIVATE DE PLĂȚI ONLINE VS. CELE PUBLICE

Site-ul BRD este pe cât de ușor de folosit pe atât de prietenos. Nu are o grafică încărcată, obositoare
și o aglomerare inutilă de informații.

APLICAȚIA PENTRU EXPLICARTEA ȘI ÎNȚELEGEREA STOCĂRII DATELOR

Pentru a înțelege mai bine care sunt diferențele între soluțiile de stocare a informațiilor în maniere
tradiționale, pe foi, în dosare și apoi în fișiere propun următoarea aplicație.

Pentru scrierea unui caracter text în format virtual avem nevoie de un spațiu de stocare de 1 Byte
ceea ce înseamnă că pentru pagină vom folosi aproximativ 1.500 bytes.

Dacă avem un dosar cu 10 pagini (stocat în manieră tradițională) înseamnă că aceeași cantitate de
date o putem stoca pe aproximativ 15.000 bytes adică aproximativ 15 KB în format digital. Rezultă că
100 de dosare vor putea fi stocate pe 1,5 MB, 100.000 de dosare pe 1.500 MB (1.5 GB).

Pe un hard disc cu o capacitate de 1.5 TB (1.500 gb) se pot stoca aproximativ 100.000.000 de dosare
de mărimea celor luate exemplu în aplicația noastă.
O sută de milioane de dosare, avem nevoie de spațiu fizic de 10.000 de metri liniari (10km) dacă luam
în calcul că o pagină are zecime de milimetru și ignorăm grosimea coperții dosarului. Dimensiunile
unui dosar în comparație cu cele ale unui HDD completează întregul tablou. Prețul unui HDD de
dimensiunea specificată este de 300 lei.